Tanatologie medico-legală

Tanatologie medicolegală

Studiul stărilor terminale şi al tuturor fenomenelor şi proceselor legate de

moarte

Thanatos = zeul grec al morţii; logos = cuvânt, idee.

Scop: stabilirea – felului

cauzei
mecanismului etiopatogenic MORŢII
datei
 Moartea
⚫ procesul de încetare al activităţii centrilor vitali, urmată de oprirea
activităţii tisulare
⚫ principala manifestare fiziopatologică = ANOXIA
⚫ ţesuturilor au rezistenţa variabilă la anoxie
− complexitate
− grad de diferenţiere
− momentul apariţiei pe scară filogenetică
⚫ neuronii corticali cerebrali 3', neuronii subcorticali şi mezencefalici 5-
10' - miocardul 3h
 Anoxia

⚫ Clinic:
⚫ după 3': pierderea proceselor conştiente, a asociaţiilor şi a
reflexelor condiţionate
⚫ după 5-10': afectarea centrilor subcorticali cu pierderea simţurilor
(văz, auz) şi a adaptării termice şi tensionale;
⚫ după 10-30': afectarea centrilor rombencefalici cu dispariţia
reflexelor corneene, pupilare şi bulbare;
 Stadii
⚫ Preagonia
− precede agonia
− manifestări psihice cu excitaţie psihosenzorială
⚫ constituţia psihică
⚫ vârsta

⚫ cauza morţii

Logoree, agitaţie, hipermnezie (traumatisme)

Amorţeală, euforie, indiferenţă (asfixii)
 Stadii

⚫ Agonia
⚫ diminuarea funcţiilor respiratorie, circulatorie şi de
relaţie
⚫ stadiu ireversibil dintre viaţă şi moarte
⚫ alterarea funcţiilor psihice - dispar treptat
− obnubilare, pierderea contactului cu realitatea / comă
 Agonia

⚫ funcţie de alterarea psihică - 3 forme

⚫ lucidă (în boli cardiopulmonare, hemoragii);
⚫ cu delir , agitaţie şi acte de violenţă (intoxicaţii, boli febrile,
meningoencefalite);
⚫ alternantă (boli acute, boli psihice)
⚫ Discernămâtul - păstrat în perioadele de luciditate şi absent în
cea delirantă.
 Agonia

⚫ alterarea funcţiilor de relaţie: facies hipocratic, dispariţia simţurilor

(primul văzul, ultimul auzul), anestezie completă dispariţia senzaţiei
de corporalitate;

⚫ alterarea funcţiilor vegetative: respiraţie rapidă, superficială,

hipersecreţie bronşică, aritmii cardiace - bradicardie progresivă şi
scăderea amplitudinii pulsului, cianoză şi răcirea tegumentelor,
transpiraţii reci, hipotermie şi contracţii antiperistaltice cu evacuarea
secreţiilor, excreţiilor şi conţinutului gastric, intestinal, al vezicii
urinare şi veziculelor seminale.
 Agonia
⚫ durată variabilă:
⚫ absentă - morţi violente (leziuni traumatice diencefalice, unele
morţi subite)
⚫ scurtă (secunde, minute) - asfixii, intoxicaţii cu cianuri, compuşi
organofosforaţi, boli supraacute şi hemoragii masive
− raportul acidofile/bazofile =1 în hipofiză şi absenţa
catecolaminelor din sânge;
⚫ lungă (ore) - boli cronice, hemoragii şi unele intoxicaţii
− raport acidofile/bazofile > 1 în hipofiză şi creşterea
catecolaminelor în sânge.
 Stadii
⚫ Moartea clinică
⚫ dispariţia funcţiilor vitale (cardiacă, respiratorie) şi a activităţii
reflexe
⚫ reversibilă în primele 3-5' prin manevre de resuscitare cardio-
pulmonară. După 5' - encefalopatia anoxică şi moartea biologică.
Excepţie: nou-născuţii, cazurile de hipotermie
⚫ diagnostic diferenţial: moartea biologică,
− pierderea conştienţei
− scăderea marcată a activităţii respiratotii, cardiace şi circulatorii
(nu se pot detecta prin metode obişnuite), dar în care activitatea
normală se reia fără a fi necesară resuscitarea.
 Moartea clinică
⚫ Moartea cerebrală - încetarea activităţii ariilor corticale responsabile de
funcţiile psihice cu încetarea oricărei activităţi şi apariţia unui traseu
izoelectric pe EEG.
⚫ Coma depăşită - moartea corticală cu menţinerea funcţiilor
vegetative prin terapie intensivă,
− consecinţa scăderii bruşte şi masive a debitului cardiac
− absenţa reflexelor nervilor cranieni (uneori cu păstrarea
automatismului medular), pupile fixe, atone, hipotermie,
abolirea respiraţiei spontane, uneori cu menţinerea activităţii
spontane a cordului.
⚫ Viaţa vegetativă - menţinerera funcţiilor vegetative spontan, dar cu
deficit grav al conştienţei.
 Stadii

⚫ Moartea biologică (reală) – încetarea metabolismului celular şi

modificări structurale distructive ale celulelor.
⚫ stare ireversibilă care evoluează în două etape
− somatică (sistemică) - încetarea completă şi ireversibilă a
funcţiilor vitale (respiraţie, cardio-circulatorie şi nervoasă)
− celulară (moleculară) - moartea celulelor şi ţesuturilor,
determinată de anoxie (treptat, în funcţie de rezistenţa tisulară
la anoxie).
 Semne de moarte
precoce
⚫ Poziţia şi aspectul general al cadavrului (decubit dorsal, musculatura flască,
pielea - paloare ceroasă şi elasticitate pierdută (cel mai caracteristic semn),
degetele mâinilor în semiflexie, vârfurile picioarelor sunt rotate lateral,
facies - inexpresiv şi imobil (în cazul morţilor rapide, se păstrează ultima
atitudine avută în timpul vieţii)
⚫ Oprirea respiraţiei
⚫ Oprirea circulaţiei
⚫ Abolirea reflectivităţii - muşchi flasci, reflexe absente (reflexul corneean
dispare ultimul)
⚫ Modificări oculare
⚫ Suspendarea activităţii cerebrale (EEG izoelectric)
 Semne de moarte
semi-tardive

⚫ Răcire cadaverică (algor mortis)

⚫ Lividităţi cadaverice
⚫ Rigiditate cadaverică (rigor mortis)
⚫ Deshidratare
⚫ Autoliza
 Răcire cadaverică
⚫ Scăderea progresivă a temperaturii corporale a cadavrului determinată de
oprirea circulaţiei şi metabolismului şi de pierderea de căldură în mediu prin:
⚫ Convecţie/ conducţie/ iradiere
⚫ începe de la suprafaţa cadavrului şi este mai accentuată la nivelul părţilor
descoperite.
⚫ tatantometrul – un termometru special cu lungime de 25 cm şi o scală de
temperatură între 0 şi 50oC (intrarectală, vaginal, subhepatic)
⚫ cu mâna prin comparaţie între regiunile descoperite şi cele acoperite
⚫ temperatură centrală <= 20oC confirmă decesul (după 10-12 h)
⚫ pierderi de căldură (18-20oC): aprox. 1o C/h în primele ore şi cu 2oC/h în
următoarele ore
 Răcire cadaverică
Influenţată de:
⚫ cauza morţii: factori acceleratori – boli care au evoluat cu hipotermie (boli cronice,
hemoragii), insuficienţă cardiacă congestivă, şoc, epuizarea glicogenului,
spânzurare; factori inhibitori (creşterea temperaturii postmortem) – boli febrile,
convulsivante, tetanos, sepsis,insolaţie, hemoragii cerebrale (în special cea pontină
care determină dereglarea termoreglării), intoxicaţii (cu stricnină – care determină
generarea musculară a unei cantităţi mari de căldură antemortem, cu alcool, nicotină,
CO)
⚫ relaţia cadavru-mediu: factori acceleratori – mediul rece/ bun conducător termic
(apă rece, săracă în subst minerale), absenţa îmbrăcăminţii; apa bogată în substanţe
minerale (ape reziduale) încetinesc răcirea.
⚫ Raportul suprafaţă/masă corporală (copii)
⚫ Constituţia (adipozitatea)
Importanţa medico-legală:
estimarea datei morţii (în asociere cu celelalte semne).
 Lividităţi cadaverice
⚫ zone de culoare roşie/roşu-violacee (cel mai frecvent) - pe părţile declive ale
cadavrului ← oprirea circulaţiei şi acumulării sângelui în vasele din regiunile declive
sub acţiunea gravitaţiei.
⚫ nu apar pe zonele de compresiune cu planul subjacent şi în zonele comprimate de
diverse obiecte de îmbrăcăminte (guler, curea etc.)
⚫ 3 stadii
⚫ HIPOSTAZA - 2-16 h
− Dispar la digitopresiune, îşi modifică localizarea
− Secţiune – ţesuturi albicioase cu picături de sânge din vase, se spală cu apă
⚫ DIFUZIUNE - 16-18 h
− Pălesc la digitopresiune, apar şi în noile zone declive
− Secţiune – ţesuturi roşu-închis, se spală cu apă
⚫ IMBIBIŢIE - > 18 h
− Nu pălesc la digitopresiune, nu îşi schimbă localizarea
− Secţiune – ţesuturi îmbibate cu sânge, se spală cu apă
 Lividităţi cadaverice

⚫ Diagnosticul diferenţial cu ECHIMOZA.

⚫ prin incizare şi spălare:
− cheguri sanguine aderente, nu dispar la spălarea cu apă.
⚫ prin examen microscopic:
− infiltrat hemoragic în ţesuturile subjacente.
⚫ apare pe orice regiune a corpului, proeminentă (datorită sângelui
acumulat şi reacţiei inflamatorii pasive), contur slab definit, iar
culoarea variază în funcţie de vechime
 Lividităţi cadaverice
Cazuri particulare:
⚫ cu debut rapid (1-2 h) în septicemii, asfixii, mediu cald, intoxicaţii cu substanţe
methemoglobinizante (puncte albastru-negricioase/cafenii)
⚫ cu debut lent în intoxicaţia cu stricnină; în cazul unor anemii, hemoragii sau caşexii,
lividităţile sunt roşii palide sazu absente
⚫ culoare caracteristică
⚫ roşu-carmin în intoxicaţia cu cianuri, CO
⚫ roşu-aprins în cazul cadavrelor îngheţate (după dezgheţare devin vinete)
⚫ galbene în intoxicaţia cu clorat de potasiu.
Importanţa medico-legală:
- cel mai precoce şi mai sigur semn de moarte reală;
- indică poziţia cadavrului;
- culoarea şi aspectul pot avea valoare orientativ diagnostică;
- estimarea datei morţii (în asociere cu celelalte semne).
 Rigiditatea cadaverică

⚫ întărirea muşchilor, scăderea plasticităţii şi elasticităţii şi creşterea

tensiunii lor, după o perioadă de relaxare musculară de 1-2 h.
⚫ apare datorită scăderii ATPului muscular
⚫ 85% din valoarea normală - debutului instalării rigidităţii
⚫ 15% din valoarea normală - rigiditatea este generalizată.
⚫ evidenţierea rigidităţii - prin imprimarea unor mişcări de flexie-
extensie în articulaţii.
 Rigiditatea cadaverică
⚫ 3 etape:
⚫ INSTALARE (2-6 h) – dacă este învinsă, se reinstalează
− în sens cranio-caudal (legea Nysten) sau simultan la toţi
muşchii cu evoluţie rapidă la nivelul muşchilor mici
(Schapiro); visceral – cordul !
− caşectici, anemici, poziţie Trendelenburg în sens invers (opusul
legii Nysten)
⚫ ETAPA DE STARE (GENERALIZARE) (14-24 h) - dacă este
învinsă, nu se mai reinstalează
− toate grupele musculare; visceral - arterele mijlocii (golite de
sânge)
⚫ ETAPA DE REZOLUŢIE (1-2 zile → 3-7 zile) - dacă este învinsă,
nu se mai reinstalează
− în aceeaşi ordine în care s-a instalat.
 Rigiditatea cadaverică
Influenţată de:
⚫ instalare lentă: temperatură scăzută şi hipertrofie musculară cu intensitate crescută şi durată
lungă, în intoxicaţii cu intensitate scăzută şi durată scurtă.
⚫ instalare rapidă: activitate musculară intensă - intensitate crescută, hipotrofie musculară -
durată scurtă, intensitate scăzută, carbonizare, electocutare - durată lungă, intensitate crescută
(nu poate fi învinsă).
Cazuri particulare:
⚫ Spasm cadaveric - hipercontractilitate intravitam; afectează exclusiv musculatura voluntară,
păstrează atitudinea pe care victima o avea inaintea decesului
⚫ decapitarea, zdrobirea craniului, leziunile diencefalice/ bulbare/ medulare grave,
fulgeraţii sau dureri violente în ulcerul perforat
⚫ Absenţa rigiditaţii membre edemaţiate sau paralizate / la nivelul cordului (miomalacie,
miocardoscleroză, insuficienţă cardiacă decompensată).
⚫ Înţepenirea musculaturii la temperaturi înalte temperaturi mai mari de 70-75 oC (coagularea
proteinelor musculare); „poziţia de pugilist” - scurtarea marcată a muşchilor.
⚫ Înţepenirea musculaturii la temperaturi scăzute temperaturi mai mici de -5oC (îngheţarea
fluidelor din corp şi solidificarea grăsimilor) → aspect rigid (dispare la introducerea
cadavrului în mediu încălzit)
 Rigiditatea cadaverică

Importanţa medico-legală:

⚫ indicaţii despre poziţia cadavrului (dacă nu a fost modificată

inaintea instalării);
⚫ indicaţii despre cauza morţii;
⚫ estimarea datei morţii (în asociere cu celelalte semne).
 Deshidratarea

⚫ Consecinţa opririi circulaţiei (hipostaza) şi evaporării apei din

straturile superficiale ale pielii.
⚫ pergamentare: zonă uscată, întărită, cartonată, uneori uşor
depresionată, de culoare gălbuie iniţial, apoi brun-verzuie.
⚫ se instalează mai rapid la nivelul regiunilor cu strat cornos mai subţire
(buze, vârful degetelor, scrot) şi la nivelul leziunilor traumatice
(excoriaţii, plăgi – cu apariţia PLĂCILOR PERGAMENTARE)
⚫ produse postmortem în urma manipulării cadavrului – PLĂCI
PERGAMENTATE.
 Deshidratarea
⚫ buzele - aspect zbârcit, aspre, cu tentă închisă de culoare
⚫ corneea - opacifiată, cu depozite din epiteliu corneean descuamat,
ramolit şi cu presiunea intraoculară în scădere (0 la 24 h postmortem)
⚫ fanta palpebrală întredeschisă: unghiul extern al ochiului - zone
triunghiulare, ovale sau circulare (pete Liarche) → unghiul intern
→ confluează → arc cu concavitatea intern.
⚫ scădere ponderală: la temperatură de 18oC şi umiditate de 15% - aprox
10kg/24h (adult), 300-400g (nou-născut).
Importanţa medico-legală:
⚫ nu are importanţă în estimarea datei morţii
 Autoliza
⚫ Modificare cadaverică distructivă precoce (vizibilă micro şi
macroscopic din primele ore postmortem) - sub acţiunea enzimelor
proprii organismului, amicrobiană (precede putrefacţia - mediul
propice pentru activitatea ulterioară a microbilor).
⚫ debutează la 3-4 ore postmortem în organele cu conţinut crescut în
enzime (pancreas, glande suprarenale, mucoasă gastrică); poate fi
împiedicat prin refrigerarea cadavrului.
⚫ alterări macro şi microscopice în toate ţesuturile şi organele
⚫ Macroscopic - în funcţie de structura organelor:
⚫ organe parenchimatoase : scade consistenţa, desen caracteristic
estompat (uniform intumescent)
⚫ cavităţi seroase : în lumen - lichid roşu-tulbure cu picături de
grăsime; caz particular: macerarea fătului în uter.
 Autoliza
Influenţată de:
⚫ factori acceleratori: mediul extern (căldura, umezeala), particularităţi morfo-
funcţionale (ţesuturile declive şi aflate în raporturi apropiate cu secreţii bogate în
enzime litice, cu grad înalt de diferenţiere şi conţinut crescut de apă); patologie
antemortem (boli microbiene, intoxicaţii (cloroform, tetraclorură de carbon, oxigen))

⚫ factori inhibitori: mediul extern (frigul, uscăciunea); particularităţi morfo-

funcţionale (păr, oase, tendoane, piele, pereţii vaselor mari, vezică urinară, uter
negravid); patologie antemortem (tratamentul cu antibiotice, intoxicaţii (sublimat,
arsenic))

Importanţa medico-legală
- poate estompa aspectul micro şi macroscopic al unor leziuni intravitale;
- utilă în aprecierea datei morţii (în asociere cu celelalte semne).
 Semne de moarte
tardive
⚫ MODIFICĂRI DISTRUCTIVE
⚫ Putrefacţie
⚫ Acţiunea faunei cadaverice reprezentată de animale domestice, sălbatice,
acvatice şi insecte
⚫ Particular - acţiunea unor agenţi fizici (ex. Carbonizarea)

⚫ MODIFICĂRI CONSERVATOARE
⚫ Mumificarea
⚫ Saponificarea (adipoceara)
⚫ Lignificarea
⚫ Îngheţarea

Influenţate de factori cu intensităţi şi efecte diferite - grad diferit de

distrucţie la cadavre aflate în aceleaşi condiţii de mediu sau la diferite
segmente ale aceluiaşi cadavru.
 Putrefacţia
⚫ modificarea cadaverică distructivă, de natură microbiană prin care
substanţele organice sunt descompuse în substanţe anorganice;
⚫ 2 faze:
⚫ faza de fermentaţie (descompunerea glucidelor)
⚫ faza de proteoliză (are ca rezultat descompunerea proteinelor şi, în ultimă
instanţă, descompunerea părţilor moi)
⚫ debutează la câteva ore postmortem, se suprapune peste procesele autolitice,
în funcţie de condiţiile de mediu şi de patologia antemortem; obişnuit,
debutează la 2-3 zile şi se termină în săptămâni-ani
⚫ Iniţial, rolul principal - bacteriilor saprofite din interiorul cadavrului (intestin
( colon), cavitate bucală, laringe, trahee); ulterior - bacteriile din mediul
înconjurător.
⚫ Primele bacterii - aerobe, urmate de cele anaerobe → oxigenul este esenţial
pentru debutul putrefacţiei (în mediul lipsit de oxigen, putrefacţia nu se
produce).
 Putrefacţia
⚫ La adulţi: primul şi cel mai evident semn - pata verde de putrefacţie (fosa
iliacă dreaptă → se extinde întreg abdomenul şi toracele).
⚫ raportul de inimă apropiere cu peretele abdominal (la obezi - pata verde
poate fi absentă, slab vizibilă sau să apară tardiv)
⚫ floră saprofită abundentă
⚫ mediul alcalin
⚫ autoliză precoce a mucoasei.
⚫ Debutul putrefacţiei se poate exterioriza şi la nivelul plăgilor sau colecţiilor
purulente (piotorax, abcese, flegmoane)
⚫ La nou-născuţii:primele semne - la nivelul cavităţii bucale şi al orificiilor
nazale (colonul nu este colonizat cu bacterii saprofite)
⚫ Septicemii - bacteriile sunt răspândite în tot arborele vascular şi determină o
putrefacţie rapidă cu o coloraţie verde a pielii, muşchilor şi organelor
interne.
 Putrefacţie
⚫ degradarea hemoglobinei - pe suprafaţa cadavrului apar, în special la nivelul
membrelor şi în jurul plăgilor, dungi perivenoase negriciose sau cafenii-
violacee (circulaţia postumă).
⚫ Faza iniţială (gazoasă) - producerea de gaze în toate organele şi ţesuturile
⚫ mărirea semnificativă a volumului cadavrului
⚫ piele cu aspect lucios, grăsos, flictene cu conţinut gazos, lichidian şi
microbian
⚫ crepitaţii ale ţesutului celular subcutanat
⚫ desfigurarea cadavrului
⚫ Faza de lichefiere - organele parenchimatoase se lichefiază treptat
⚫ ulterior, mase amorfe care dispar
 Putrefacţie
⚫ Organe cu putrefacţie rapidă: medulo-suprarenala, pancreasul, ochiul,
trunchiul cerebral, intestinul, vezicula biliară, ficatul, splina, corpii
cavernoşi, trompele uterine, ovarul
⚫ Organe cu putrefacţie mai lentă: cordul, pulmonul, rinichiul (bazinet şi
calice în special), vezica urinară, uterul negravid.
Influenţată de:
⚫ condiţii atmosferice de temperatură, umiditate şi ventilaţie;
⚫ condiţii determinate de natura solului, îmbrăcăminte şi sicriu
⚫ vârsta
⚫ talia şi constituţia
⚫ cauza morţii
⚫ starea cadavrului (dezmembrare/conservare)
 Putrefacţie

⚫ În progresia putrefacţiei se disting 3 reguli:

⚫ Regula Devergie: cifra care indică zilele, iarna, corespunde
cifrei care indică orele, vara.
⚫ Regula Lacassagne: putrefacţia începe în a doua zi de vară şi
în a opta zi de iarnă şi este întârziată iarna cu 1 lună faţă de
vară.
⚫ Regula lui Caspers: 1 săptămână de putrefacţie în aer= 2 săpt
în apă= 8 săpt în sol.
 Fauna cadaverică

⚫ Acţiunea insectelor necrofage se suprapune şi completează modificările

realizate de putrefacţie;
⚫ Intervenţia insectelor necrofage este structurată în şapte valuri de colonizare,
fiecare cu reprezentaţii şi caracteristicile sale. Succesiunea acestor valuri de
insecte determină distrucţia cadverică de la stadiul proaspăt iniţial până la cel
de schelet, ultimul val având rol de îndepărtare a tuturor părţilor pulverulente
de pe rămăşiţele scheletizate.
⚫ Acţionează şi diverse vertebrate: şobolani, şoareci, animale domestice care
consumă părţile moi (porci, pisici) sau animale sălbatice (lupi, vulpi) care
distrug cadavrul, rupând părţile moi şi oasele, deschizând abdomenul şi
toracele şi consumând organele interne.
 Fauna cadaverică
⚫ Influenţată de: temperatură (crescută accelerează colonizarea, scăzută o
încetineşte), accesibilitatea cadavrului (adâncimea la care este îngropat,
prezenţa îmbrăcăminţii, a sicriului etc), biotopul (regiunea geografică,
umiditate, tipul solului etc) sau prezenţa unor toxice la nivelul cadavrului.
Importanţa medico-legală:
⚫ stabilirea datei morţii;
⚫ pot modifica caracteristicile plăgilor (margini, formă, dimensiuni, dispariţia
infiltratelor hemoragice);
⚫ pot produce pergamentări similare excoriaţiilor sau arsurilor, sau leziuni noi
(eroziuni, orificii) datorită modului de hrănire;
⚫ permit identificarea unor leziuni de violenţă existente din timpul vieţii.
 Alte modificări cadaverice distructive
⚫ Incinerare
⚫ Acţiunea substanţelor caustice
⚫ Depesajul - fragmentarea corpului sau al cadavrului datorată unei acţiuni
criminale, unor accidente, putrefacţiei sau acţiunii animalelor
⚫ Probleme medicolegale
− identificarea şi asamblarea fragmentelor cadaverice;
− stabilirea cauzei şi felului morţii;
− condiţiile de loc şi de timp în care a avut loc moartea şi depesajul;
− stabilirea caracterului vital al leziunilor;
− identificarea agenţilor traumatici care au determinat depesajul.
 Mumificarea
⚫ temperatură crescută, umiditate scăzută, bine aerisite (soluri uscate,
nisipoase, afânate etc),
⚫ temperatură şi umiditate scăzute, bine ventilate
⚫ în medii saline (în funcţie de condiţiile de mediu, mumificarea completă a
cadavrului unui adult apare în 1-12 luni);
⚫ talia mică, caşexie, deshidratări şi absenţa insectelor necrofage;
⚫ mecanism: oprirea putrefacţiei de deshidratarea rapidă şi puternică, începe pe
părţile descoperite, apoi interesează tot corpul, inclusiv viscerele;
⚫ aspectul cadavrului: uscat, piele încreţită, aderentă la planurile subjacente, cu
viscere iniţial indurate, ulterior tot mai uscate până la aspect de magmă
negricioasă, uscată, care se lizează complet. Uneori, cadavrul poate avea
poziţie de boxer (similar cadavrelor arse), diminuat în greutate şi volum
(până la 80%), cu abdomenul retractat şi cu miros de brânză râncedă. În
stadii avansate, cadavrul devină uşor fărâmicios în contact cu factori
mecanici
 Mumificarea
⚫ se poate asocia şi cu celelalte procese distructive (mumifierea parţială)
⚫ caz particular: mumificarea intrauterină: în avorturi sau sarcini
extrauterine rupte, cu grefarea secundară a fătului pe peritoneu
⚫ factori favorizanţi - mediul aseptic
⚫ aspectul cadavrului: făt papiraceu – lichidul amniotic se îngroaşă, dispare,
cu apariţia unui reziduu cenuşiu pe fătul mumificat;
Importanţa medico-legală:
⚫ cadavrul păstrează caracteristicile din timpul vieţii (în absenţa acţiunii
insectelor, factorilor mecanici sau a putrefacţiei) – permite identificarea
cadavrului;
⚫ se păstrează leziunile de violenţă şi caracterul lor vital, dar sunt greu
identificabile.
 Adipoceara (Saponificarea)
⚫ mediu umed, fără oxigen/cu puţin oxigen, temperaturi ridicate (terenuri argiloase,
ape stătătoare)
⚫ cadavre înmormântate în sicrie de plumb, în terenuri uscate (apa din corp este
suficientă pt formarea adipocerii (se formează în aproximativ 3-12 luni şi persistă
perioade lungi)
⚫ talie mică, ţesut adipos abundent (mai frecvent la femei, NU apare la caşectici sau
copii sub 7 ani)
⚫ mecanism: saponificarea grăsimilor, solidificarea acizilor graşi;
⚫ aspectul cadavrului: tegumente moi, umede, de culoare gălbuie şi miros de brânză
râncedă; odată cu trecerea timpului sau în contact cu aerul, se usucă, se indurează şi
devine cenuşiu, sfărâmicios
⚫ cadavrele în submersie: pe părţile aflate sub apă, are culoare albă şi poate evolua
spre pietrificare; după scoaterea din apă, adipoceara devine cenuşiu-verzuie,
gelatinoasă, cu miros de amoniac; se taie uşor, se topeşte la cald, pluteşte în apă, este
solubilă în solvenţi organici, arde cu flacără galbenă;
⚫ saponificarea generalizată mai frecventă la copii, excepţională la adulţi
 Adipoceara (Saponificarea)
Importanţă medico-legală:
⚫ permite identificarea după perioade lungi de timp;
⚫ oferă informaţii asupra poziţiei cadavrului;
⚫ conservă forma ţesuturilor şi organelor, păstrează urmele leziunilor
traumatice (plăgi, şanţ de spânzurare);
⚫ permite aproximarea datei morţii :
⚫ la copil debut după 3-4 săpt, completă în 3-4 luni;
⚫ la adult se instalează în ţesutul subcutanat în prima lună, în viscere
în 3-4 luni şi este completă în aproximativ 1 an la cadavrele în
submersie şi 3 ani la cele înhumate.
 Lignificarea (tăbăcirea)

⚫ formă particulară de mumificare - apare la cadavre localizate în mediu

cu pH acid, bogate în acid tanic şi humic (mlaştini, lavă vulcanică).
⚫ factori favorizanţi: inhibarea putrefacţiei prin distrugerea microbilor,
dizolvarea grăsimilor, a calciului, proteinelor musculare şi
mineralizarea postmortem;
⚫ aspectul cadavrului: scăderea în volum a corpului, pielea tăbăcită,
umedă, dură, brună, conservarea fanerelor şi cartilagiilor, oasele sunt
brune, decalcificate, moi, flexibile, viscerele ratatinate pot să dispară;
 Lignificarea (tăbăcirea)
⚫ formă particulară de lignificare: pietrificarea: mineralizarea
postmortem cu săruri de calciu; se întâlneşte la feţii morţi intrauterin şi
retenţionaţi sau în sarcini extrauterine rupte. Se pot observa :
⚫ litochelifos (pietrificarea învelişurilor fetale);
⚫ litochelifopedium (pietrificarea sacului fetal);
⚫ litopedion (pietrificarea în întregime a fătului);
⚫ Importanţă medicolegală:
⚫ conservare indefinită a cadavrului;
⚫ păstrarea fizionomiei, leziunilor de violenţă;
⚫ în unele cazuri, conservarea conţinutului solid al stomacului (se
pot diagnostica unele intoxicaţii).
 Congelarea (îngheţarea)
⚫ inhibarea putrefacţia pe durata menţinerii temperaturii scăzute (sub 0oC)
(terenuri îngheţate, avalanşe, gheţuri polare);
⚫ dezgheţarea determină instalarea rapidă a putrefacţiei;
⚫ aspectul cadavrului: absenţa mirosului de putrefacţie, lividităţi roşii-aprinse
marmorate, pielea nu se mobilizează pe planurile subjacente, desfacerea
suturilor craniene datorită îngheţării apei în creier;
Importanţă medicolegală:
⚫ autopsia se efectuează imediat după dezgheţarea lentă (15-17oC);
⚫ fragmentele de piele pt examen histopatologic se recoltează înaintea
decongelării şi se fixează rapid;
⚫ conservare perfectă a trăsăturilor şi leziunilor traumatice sau patologice;
⚫ dg diferenţial cu TCC în cazul desfacerii suturilor (cercetarea reacţiei vitale).
 Conservarea artificială a cadavrelor
⚫ Metode:
⚫ fizice = camera frigorifică – conservarea fidelă
− de scurtă durată
− permite autopsia cu prelevare de organe pentru examen
de laborator;
⚫ chimice = îmbălsămarea
− de lungă durată
− influenţează examenul toxicologic şi aspectul
macroscopic.
⚫ Soluţii utilizate: - formol, sublimat, alcool, amestecuri
⚫ Efecte îmbălsămării: - coagularea proteinelor; culoarea castanie a
sângelui, viscerelor şi muşchilor.