3/31/2020 www.simpara.ro/ara3/a3_02_06.

htm

TÂRGȘORUL VECHI

Andrei Măgureanu, Dan Lichiardopol, Bogdan Ciupercă

Rezervația arheologică „Târgșorul Vechi'' este situată la aproximativ 8 km vest de municipiul Ploiești, pe
dreapta șoselei ce duce de la Ploiești spre Târgșor, teritoriul său fiind străbătut de pârâul Leaota.
Situl arheologic de la Târgșoru Vechi este unul dintre cele mai bogate și mai importante din România,
cercetarea arheologică a perimetrului rezervației începând în 1956, când domnul Gh. Cantacuzino traseză
primele secțiuni în perimetrul curții voievodale. În decursul celor aproape 50 de ani de cercetări sistematice
neîntrerupte, și-au adus contribuția o pleiadă de arheologi printre care îi menționăm pe dl. Gh. Diaconu (sufletul
șantierului timp de 45 de ani), D. Popescu, V. Teodorescu, N. Constantinescu, D. V. Rosetti, S. Morintz, D.
Lichiardopol, Al. Niculescu, în prezent din colectiv făcând parte și B. Ciupercă și A. Măgureanu.
În perimetrul de peste 17ha, protejat teoretic prin statutul de rezervație arheologică de importanță
națională, au fost identificate și cercetate vestigii care de-alungul timpului s-au concretizat în valoroase
contribuții privind înțelegerea habitatului uman.
Cercetările de pe malurile Leaotei au făcut să apară urme de locuire ce definesc toate epocile din
paleolitic și până în secol XIX p.Chr. Practic este locul ideal pentru cercetători de a studia relațiile și interacțiunile
dintre epoci, populații, mode. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăşi posibilitatea cercetării lor în paralel şi ca
atare realizarea unei foarte importante comparaţii a datelor arheologice între diferitele ansambluri care
alcătuiesc situl.
Situl arheologic era considerat în 1991 de către Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi
Siturilor Istorice „rezervaţie de interes public naţional”, teritoriul său fiind decretat de comisia de aplicare a legii
18/1991 art.34, domeniu public, stabilindu-se şi un perimetru de protecţie conform planului urbanistic general al
comunei Târgşoru Vechi.
În 1997 apare un grup de călugări veniţi de la mănăstirea Sitaru, cu intenţia de a reactiva fosta
mănăstire Turnu. Aceştia, „în virtutea unor argumente nefondate şi lipsite de valoare juridică”, s-au instalat pe
teritoriul rezervaţiei (castel Moruzzi).
Menţionăm pe scurt istoricul mănăstirii de la Târgşor: 1671 biserica şi curtea domnească îşi schimbă
rostul în mănăstire de călugări, târgul domnesc continuând să existe în jurul mănăstirii, independent de aceasta.
Actul de înfiinţare şi achiziţiile ulterioare de proprietăţi îmbogăţesc patrimoniul mănăstiri în afara târgului
medieval. Abia în 1760 este dăruită de către Scarlat Ghica moşia domnească a Târgşorului către mănăstirea
Turnu, dar din 1775 aceasta trece în proprietatea familiei Moruzzi. Ultimele proprietăţi ale mănăstirii se află
conform catagrafiilor din 1793 şi 1831 pe actualul teritoriu al satului Târgşoru Nou, unde, din 1858 se vor muta
şi călugării într-o mănăstire nouă, existentă şi azi. Din 1775 şi până în 1947, la exproprierea comunistă,
teritoriul actual al rezervaţiei arheologice naţionale Târgşoru Vechi a fost în propietatea familiei Moruzzi, ferma
acestora de animale de rasă devenind ulterior baza IAS-ului.
Ca atare pretenţiile de proprietate ale noilor călugări asupra teritoriului rezervaţiei nu au nici un
fundament legal, fapt recunoscut şi de instanţa de judecată de la Ploieşti într-un prim proces. Ulterior, pe baze
numai de ei ştiute, preacucernicii părinţii, sub oblăduirea Patriarhiei române, au reuşit acapararea cu titlu de
proprietate a 75% din teritoriul rezervaţiei. Faptul că nu au acte, că nu respectă caracterul de rezervaţie
arheologică de importanţă naţională, că nu pun în aplicare principiul de protecţie al monumentelor arheologice şi
arhitectonice – ne respectarea zonei de protecţie nonedificandă (proiectul construirii de chilii peste sau în
interiorul incintei voievodale, trecerea cu maşini peste zidurile incintei…), că împiedică cercetarea arheologică
(interzicerea accesului la baza arheologică, la depozitul şantierului şi îngreunarea săpăturilor – acord dat abia în
www.simpara.ro/ara3/a3_02_06.htm 1/4
3/31/2020 www.simpara.ro/ara3/a3_02_06.htm

octombrie deşi existau solicitări şi bani din iunie) par să fie lucruri care nu deranjează şi nu afecteză planurile
„creştine” ale Bisericii Ortodoxe Române.
Pe teritoriul rezervaţiei arheologice au fost identificate nivele de locuire din:

PALEOLITIC
- locuință de formă semiovală;

NEOLITIC :
- cultura Starčevo-Criș;
- cultura ceramicii liniare;
- cultura Boian;
- cultura Gumelnița;

EPOCA BRONZULUI :
- cultura Monteoru;
- orizontul mormintelor cu ocru;
- cultura Glina III-Schnekenberg;
- cultura Tei.

HALLSTATT :
- grupul cultural Ferigile-Bârsești

LA TÈNE :
- așezare databilă I a.Chr. - I p.Chr.

Epoca ROMANĂ :
- 2 cuptoare de ars ceramică;
- terme de formă dreptunghiulară;
- castru;
- două barăci (la 90-100m NNV de terme);

Epoca post romană

Sec. II-III :
- așezare Chilia-Militari;
- necropolă sarmatică;
- necropolă tip Sântana de Mureș – Cerneahov;
Sec. V-VII :
- 2 așezări de tip Ipotești-Cândești;
- mormânt de călăreț avar ;
Sec. VIII-X :
- 3 așezări de tip Dridu;
Sec. XII-XIII:
- urme de viață la NV de incintă, pe malul stâng al Leaotei;

www.simpara.ro/ara3/a3_02_06.htm 2/4