TNRFinalManualE Learning 1

IMPACTUL UTILIZĂRII TEHNOLOGIEI
INFORMAȚIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

SUPERIOR, INCLUSIV E-LEARNING
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
POSDRU/155/1.2/S/139950 „Îmbunătățirea calității sistemului național de învățământ superior în conformitate cu schimbările
societății bazate pe cunoaștere și cu dinamica pieței muncii”
2
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 De la instrumente multimedia la E-learning
Capitolul 2 E-learning – elaborare și implementare
Capitolul 3 Efecte ale folosirii tehnologiei informației în procesele educaționale
Capitolul 4 Exemple de instrumente E-learning
Capitolul 5 Tendințe și perspective ale utilizării noilor tehnologii în procesele educaționale
Capitolul 6 Studiu de caz
Referințe bibliografice
3
4
Introducere
Educaţia a ocupat şi va ocupa întotdeauna un rol important în viaţa oamenilor, constituind

una din forţele motrice ale oricărei societăţi moderne. Modernitatea unei ţări este dată de politica
sa educaţională, care trebuie să constituie o preocupare şi o practică de bază.
Dezvoltarea programelor de studii universitare trebuie să ia în considerare cele două laturi
ale educaţiei, formativă şi informativă, punând accentul pe latura formativă din cadrul procesului
educativ. Cele două laturi ale educaţiei se potenţează una pe alta şi vin să întregească
personalitatea celui cuprins în procesul educativ, prin armonizarea laturii sale afectiv-atitudinal-
comportamentală cu cea cognitivă.
Universitatea, indiferent de nivelul luat în considerare, constituie o instituţie socială cu
multiple funcţii şi roluri, capabilă să răspundă în mod adecvat şi eficient nevoilor sociale şi
psihologice ale studentului, contribuind la formarea studentului pentru a deveni un cetățean
responsabil al societății.
Noile tehnologii ajută cadrele didactice universitare să facă faţă noilor provocări şi
oportunităţi în cadrul procesului educațional, prin deschiderea informațională și eficientizarea
comunicării cu studenții, creșterea interactivității și atractivității demersurilor eductive.
Rolul și influența tehnologiilor asupra procesului educațional pot fi analizate prin
prezentarea evoluției și utilizarea acestora în scopuri educaționale.
Educația prin corespondență, cea mai veche versiune a educației la distanță, s-a dezvoltat
la mijlocul secolului XIX în Europa (Marea Britanie, Germania, Franța) și în Statele Unite și s-a
răspândit cu repeziciune.
Îmbunătățirea infrastructurii pentru transport și, în special, crearea unui sistem poștal
ieftin și sigur în anii 1840, a contribuit la inițierea unui sistem de educație prin corespondență/la
distanță, în scopul creării de oportunități educaționale pentru persoane care au dorit să învețe,
dar nu au putut să urmeze cursurile unor școlile obișnuite. Grupurile de persoane care au
beneficiat de sistemul învățământului prin corespondență au inclus persoane cu dizabilități fizice,
5
femei cărora nu li s-a permis înmatricularea în instituțiile de învățământ care înmatriculau doar
bărbați, persoane care aveau un loc de muncă și al căror program de lucru se desfășura în timpul
orelor de școală normale, sau persoane care locuiau înăîn regiuni îndepărtate, unde nu există
școli.
Un englez, Isaac Pitman, este considerat pionierul acestui tip de educație. El a început să
predea stenografia prin corespondență, în Bath, Anglia în 1840. Elevii au fost instruiți să copieze
pasaje scurte din Biblie și să le i le transmită pentru notare, prin intermediul noului sistem post-
penny.
În 1858, Universitatea din Londra, crează primul sistem formal de educație prin
corespondență cu eliberare de titluri universitare la absolvirea cursurilor.
În 1873, Anna Ticknow , (stabilită în Boston), a înființat o societate care a propus soluții
educaționale pentru femeile de toate categoriile pentru a studia la domiciliu (Nasseh, 1997)).
Furnizând instruirea prin corespondență a 10.000 de studenți pe parcursul a 24 ani (Nasseh).
Comunicarea, predarea și învățarea toate au avut loc prin materiale tipărite trimise prin poștă.
Tot în 1873, Universitatea Cape of Good Hope (Africa de Sud) se înființează ca o instituție
destinată învățământului superior la distanță (în 1916, schimbă numele în Universitatea Africii
de Sud).
Învățământul la distanță la nivel universitar american a început în 1874 la Illinois
Wesleyan University unde se puteau obține titluri universitare fără participarea la cursurile
obișnuite.
În 1883, în SUA, a avut loc prima recunoaștere oficială a educației prin corespondență
(Nasseh). Colegiul de Arte Liberale Chautauqua din statul New York, a acordat titluri
universitare studenților care au absolvit cu succes studiile universitare prin corespondență și prin
participarea la ateliere de studiu de vară (Encarta). Cursurile academice și profesionale prin
corespondență au devenit destul de populare prin 1900 și problemele de calitate și practică etică
au apărut o dată cu popularitatea. Pentru reglementarea aspectelor privind calitatea și acreditarea
cursurilor au fost înființate organisme/ instituții specilaizate. În 1915 se înființează Asociația
Națională pentru Extinderea Universității (NUEA) cu scopul studierii de către academicieni a
eficienței educației prin corespondență în comparație cu educația tradițională. NUEA a stabilit
reglementări la nivel național privind transferul creditelor, acceptarea creditelor dobândite la
absolvirea cursurilor prin corespondență și standardele de calitate pentru cadrele didactice care
predau cursuri prin corespondență.
6
Dezvoltarea unor sisteme fiabile de telefonie la distanță la începutul anilor 1900 a
crescut, de asemenea, capacitatea educatorilor de a preda unor noi populații de studenți. Dar
sistemele de telefonie vor juca un rol important în educație numai după introducerea de noi
tehnologii care permit realizarea teleconferinței, în anii 1980 și 1990.
Până în 1910, utilizarea corespondenței prin poștă a constituit sistemul dominant de
furnizare a cursurilor, dar utilizarea diapozitivelor și filmului a oferit diversificarea opțiunilor
privind livrarea cursurilor prin corespondență.
Educația prin intermediul radio-ului în anii 1920 și apariția televiziunii în anii 1940 a
creat forme noi, importante de comunicare pentru utilizare în învățământul la distanță. Educatorii
au folosit aceste noi tehnologii pentru a difuza programe educaționale pentru milioane de elevi,
extinzând astfel oportunitățile de învățare dincolo de domeniul instituțiilor de învățământ
convenționale (Bates, 2014).
Cea mai promițătoare tehnologie care a apărut între 1910 și 1920 a fost de radio-ul
utilizat pentru instruire. În Marea Britanie, British Broadcasting Corporation (BBC) a început să
transmită programe educaționale pentru școli, în anul 1920. Primul program educațional pentru
adulți a fost transmis în anul 1924. (Bates, 2014). În SUA, guvernul federal a acordat peste 202
de licențe de emisie de radio între 1918 și 1946 instituțiilor de învățământ. Cu toate acestea,
tehnologia nu a reușit să atragă un public larg, și, prin 1940, doar un curs la nivel de colegiu mai
era transmis prin radio (Nasseh). Poate că cea mai mare contribuție adusă sistemului de educație
la distanță a programelor de instruire prin intermediul radio-ului a fost evoluția naturală spre
instruirea prin intermediul televiziunii pe la mijlocul secolului 20.
Prima universitate care utilizează televiziunea ca instrument pentru instruire, este

Universitatea din Iowa, în 1934 (Osborne, 2012).
În anii 1960, BBC transmitea programe educaționale pentru școli și pentru adulți iar în
1963, în SUA, Federal Communication Commission dedică 20 de canale de televiziune pentru a
fi utilizate de către universități în scopul instruirii la distanță a studenților (Bates, 2014).
În 1969, Guvernul Britanic înființează ”Universitatea Deschisă” în parteneriat cu BBC, în
scopul dezvoltării unor programe de studii universitare accesibile tuturor, utilizând o combinație
de materiale tipărite (proiectate la început de către cadrele didactice ale Universității), și
programe de radio și televiziune concepute de către BBC dar integrate cursurilor (Bates, 2014).
7
Pe parcurs, pe măsură ce alte tehnologii au apărut cum ar fi casetele audio –video, acestea au fost
introduse iar transmisiile în direct, în special cele radiofonice, au fost eliminate din cadrul
programelor. Universitatea britanică a adus o nouă viziune a autonomiei educației la distanță față
de educația tradițională, reprezentând cea mai cuprinzătoare și inovatoare organizație furnizoare
de educație la distanță din lume. Succesul acesteia a determinat înființarea de universități
deschise și în alte țări cum sunt SUA (1971) și Japonia.
În anii 1960 și 1970, în SUA s-au dezvoltat o serie de programe alternative programelor
de educație tradițională datorită tendințelor naționale de creștere a costurilor educației
tradiționale, a interesului pentru educația informală și non-formală, a mobilității populației
americane, a necesității dobândirii de noi competențe, a nemulțumirii populației privind
instituțiile de învățământ în general și a succesului activității Universității Deschise britanice
(Gerrity, 1976).
Utilizarea televiziunii în scopuri educaționale s-a răspândit rapid în lume fiind
considerată în anii 70, în special de către organizațiile internaționale cum sunt Banca Mondială și
UNESCO, ca soluția potrivită pentru sistemele educaționale din țările în curs de dezvoltare dar
care nu a avut rezultatele preconizate din cauza aspectelor reale privind lipsa electricității,
costurile, siguranța echipamentelor aflate la dispoziția publicului, rezistența din partea cadrelor
didactice, limbă și cultură locale (Bates, 2014).
La sfărșitul anilor 70 și începutul anilor 80, pentru furnizarea educației la distanță se

utilizează televiziunea prin cablu și satelit iar în anii 90, internet-ul și aplicațiile digitale. Aceste
noi tehnologii au oferit noi oportunități educaționale pentru studenții care nu sunt înmatriculați în
instituțiile de învățământ tradiționale și, deasemenea, contribuie la prosperitatea economică a
instituțiilor de învățământ superior.
În esență dezvoltarea învățării utilizând tehnologiile informației își propune să
informatizeze procesul de predare, prin structurarea informațiilor, verificarea a cunoștințelor
studenților, precum și furnizarea de feedback imediat acestora, fără intervenție umană (cu
excepția implicării în proiectarea de hardware și software, în selecția și încărcarea conținutului și
a întrebărilor pentru evaluare).
”PLATO” a fost un sistem generalizat de instruire asistată de calculator, inițial dezvoltat
la Universitatea din Illinois, și care, la sfârșitul anilor 1970, cuprindea câteva mii de terminale în
toată lumea. Sistemul a cunoscut un mare succes, a funcționat aproape 40 de ani, și a încorporat
8
concepte cheie on-line: forumuri, testare on-line, e-mail, transmitere instantă de mesaje, și jocuri
multi-player .
Proiectul american ”ARPANET” apărut în anul 1969 ca o rețea de calculatoare
descentralizată, a fost prima rețea de calculatoare care a autilizat internetul în 1982 ajungând în
1983 să asigure conectarea a 500 de centre (în 1990 - ARPANET se desființează datorită
apariției unor rețele de calculatoare mai performante).
La Universitatea din Guelph, în Canada, a fost dezvoltat în anii 1980 un sistem software
”off-the-shelf” numit ”CoSy” care a permis realizarea de forumuri online de discuții în grup, un
predecesor pentru forumurile de astăzi cuprinse în sistemele de management al învățării.
În 1988, Universitatea Deschisă din Marea Britanie a oferit un curs, ”DT200”, care a
inclus, și o componentă de discuții on-line folosind ”CoSy”. Deoarece acest curs a avut 1.200 de
studenți înregistrați, a fost unul dintre cele mai vechi cursuri on-line disponibile unui număr mare
de studenți (Bates, 2014).
”Word Wide Web” (abreviat ”www” sau numit ”Web”) a fost Webul a fost inventat în
1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, Elveția și lansat oficial în
1991, fiind de fapt o aplicație care rulează pe Internet și care permite "utilizatorilor finali", să
acceseze prin rețeaua mondială de Internet toate siturile/documentele și informațiile de tip
hipertext legate între ele.Documentele, care se află în diferite locații pe diverse calculatoare
server, pot fi regăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul (inclusiv
imagini etc.) este afișat cu un ajutorul unui program de navigare în Web numit ”browser”, care
descarcă paginile Web de pe un server web și le afișează pe un terminal „client” la utilizator
(Berners-Lee, 1989). Primul program de navigare pe Web a fost ”Mosaic”, disponibil în
februarie 1993 și realizat de cercetătorul Marc Andreessen de la centrul universitar National
Center for Supercomputing Applications (NCSA) din orașul Urbana-Champaign din statul
federal Illinois, SUA. Din 1993 și până în prezent au fost dezvoltate mai multe programe de
navigare; ”Google”, apărut în 1999 fiind considerat unul dintre cele mai importante (Bates,
2014).
În 1995, Web-ul a permis dezvoltarea primelor sisteme de gestiune a învățării (LMS),
cum ar fi WebCT (care mai târziu a devenit Blackboard). Sistemele de tip LMS asigurau un
mediu de predare on-line, în care conținutul pot fi încărcat și organizat, precum și furnizarea de
"spații" pentru obiectivele de învățare, activități studențești, întrebări de atribuire, și forumuri de
9
discuții. Primele cursuri on-line complet (pentru dobândirea de credite) au început să apară în
1995, unele folosind siatemele de tip LMS, altele doar prin încărcare de text în format PDF sau
diapozitive. Materialele au fost în principal sub formă de text și grafică. Sistemele de tip LMS au
devenit principalul mijloc prin care învățarea on-line a fost oferit până în 2008.
În 2008, George Siemens, Stephen Downes și Dave Cormier în Canada utilizau
tehnologia Web pentru a crea primul sistem de Cursuri Online Deschise Distribuite în Masă
(MOOC) oferind unui număr nelimitat de participanți un acces deschis, forumuri interactive care
facilitează legătura dintre studenți, cadre didactictice și asistenții acestora. În prezent MOOC
reprezintă unul dintre cele mai populare sisteme de educare (Pappano, 2012). În 2012, doi
profesori de la Universitatea Stanford au lansat o prelegere bazată pe sistemul MOOC, atrăgând
mai mult de 100.000 de studenți, iar de atunci MOOCs-au extins rapid în întreaga lume.
Mijloacele de comunicare și rețele de socializare care se bazează pe crearea și încărcarea

de conținut online de către utilizatorii finali (bloguri, wiki-uri-baze de date de documentare, clip-
uri video You Tube), o gamă largă de diferite tehnologii și dispozitive mobile cum ar fi telefoane
și tablete, Twitter, Skype și Facebook, permit interacțiunile între participanții virtuali și
facilitează schimbul de informații și idei în cadrul comunității virtuale. Deoarece rețelele de
socializare sunt considerate a avea un potențial mare în procesul de învățare, acestea au început
să fie integrate în educația formală. Până în prezent rețelele de socializare au fost utilizate în
educația non-formală. (Bates, 2014).
În ultimii ani, instituțiile de învățământ superior (și un numai) utilizează diverse sisteme
online, acestea fiind din ce în ce mai întâlnite și reprezintă o modalitate nouă de abordare a
procesului de predare / învățare. Elementele de fond rămân aceleași, însă mijloacele prin care se
produce transferul de cunoștințe și competențe se modifică. Utilizarea sistemelor informatice în
educație înseamnă aducerea de noi elemente de relaționare profesor - student, inclusiv în legătură
cu libertatea de a învăța în locul și la momentul dorit.
Multitudinea de soluții de tip E-learning, existente în momentul de față, sunt rezultatul
evoluției tehnologiilor informatice, în corespondență cu noi nevoi și direcții identificate pe
măsura dezvoltării acestora. Odată cu apariția unor capacități de stocare a datelor aproape
nelimitate, a conectivităților de mare viteză (inclusiv mobile), precum și dezvoltarea de aplicații
educaționale, învățământul a ajuns în pragul unei noi ere, din perspectiva modului de structurare
și derulare a proceselor educaționale.
10
Tendințele actuale sunt îndreptate, suplimentar de cele amintite mai sus, spre dezvoltarea
unei comunicări interactive și în timp real, direcționarea spre surse de informare, practic
nelimitate, precum și creșterea atractivității și a ușurinței de utilizare, care sunt elementele
principale ale noilor tehnologii digitale ce vin în ajutorul și susținerea unui învățământ superior
eficient și performant.
Capitolul 1
De la instrumente multimedia la E-learning
În ultimii ani, în mediul universitar, folosirea instrumentelor oferite de ceea ce literatura

de specialitate numește „educație asistată de calculator” a cunoscut o răspândire largă, precum și
o dezvoltare a utilizării resurselor și avantajelor oferite prin intermediul internetului. Internetul a
devenit atât obiect, cât și instrument, de studiu în multe instituții de învățământ, fiind o sursă
aproape nelimitată în materie de conținut (bibliografie, documentare, simulari, video – audio
etc.), precum și unul pentru prezentarea cursurilor sau pregătirea temelor.
O definire cuprinzătoare a E-learning-ului este facută de Olimpius Istrate, cercetător
asociat al Institutului de Științe ale Educației:
“În sens larg, prin elearning (sau e-learning) se înțelege totalitatea situațiilor
educaționale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informației și comunicării.
Termenul, preluat din literatura anglo-saxonă, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de
învațare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de intersecție a acțiunilor educative cu
mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca “e-education”, aria semantica a
conceptului e-learning interferează cu și se suprapune indefinit variabil pe o multitudine de
termeni ce surprind varietatea experiențelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic:
instruire asistată / mediată de calculator, digital / mobile / online learning / education, instruire
prin multimedia etc. Sub denumirea de software didactic / educațional, o gamă largă de materiale
electronice (pe suport digital / multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de
educație: hărți, dicționare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărți (e-
books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilități, software de exersare, jocuri
didactice etc. Computerul și materialele electronice / multimedia sunt utilizate ca suport în
predare, învățare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini
individuale etc.).
11
În sens restrâns, elearning reprezintă un tip de educație la distanță, ca experiență
planificată de predare – învățare organizată de o instituție ce furnizează mediat materiale într-o
ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de studenți în maniera proprie. Medierea se
realizează prin noile tehnologii ale informației și comunicării - în special prin Internet. Internetul
constituie atât mediul de distribuție al materialelor, cât și canalul de comunicare între actorii
implicați. Funcțional, deocamdată, doar la nivelul învațământului superior și în educația
adulților, sistemul de instruire prin Internet s-a dezvoltat și s-a adaptat componentelor demersului
didactic tradițional / față-în-față: planificare, conținut specific și metodologie, interacțiune,
suport și evaluare.”
În literatura de specialitate, învățământul în mediul virtual (termenul de E-learning
fiind cel mai folosit) este definit ca un proces de interacțiune între procesul de predare / învățare
și tehnologiile informaționale – ICT (Information and Communication Technology) sau TIC
(Tehnologia Informației și a Comunicării).
În ultimii ani, evoluția acestui domeniu s-a petrecut într-un ritm rapid, datorită dezvoltării
noilor tehnologii informatice, precum și investițiilor semnificative, la nivel global, atât pentru
infrastructura comunicațională și dezvoltarea de soft și aplicatii specifice, cât și pentru
dezvoltarea și formarea utilizatorilor acestor instrumente în instituțiile de învățământ, în mediul
universitar în mod special. Astfel, chiar, multe dintre instituțiile de învățământ superior
tradiționale și-au dezvoltat sau achiziționat propriile aplicații sau platforme educaționale, iar
sistemul de e-learning a devenit un instrument uzual, inclusiv pentru studenții care urmează
cursurile secțiilor de învățământ la distanță.
Unele universități au optat să funcționeze exclusiv în regim la distanță și se bucură de
același prestigiu și recunoaștere ca și universitățile de renume care își derulează activitatea în
mod tradițional. Printre acestea, menționam: Open University UK - aflată între primele zece
universități din Marea Britanie http://www3.open.ac.uk, Universidad Nacional de Education a
Distancia din Spania http://www.uned.es, The Lund Virtual University din Suedia
http://lvu.lu.se, Open University of the Nederlands http://www.ou.nl, Virtual Open University
http:/www.vousi.com și University of Phoenix Online din SUA http://www.uofphx.info sau The
African Virtual University http://www.avu.org (Buraga, 2004).
În lucrarea "Prezentari multimedia pe Web. Limbajele XHTML+TIME și SMIL" (Sabin

Buraga și Mihaela Brut, 2004) autorii subliniază că “utilizarea tehnologiilor hipermedia este o
12
caracteristică pregnantă a tuturor sistemelor de e-learning. Amprenta intuitivă și plusul de
atractivitate, pe care le confera siturilor Web, sunt de neînlocuit. În ultimul timp se observă un
mai mare accent pus pe selectarea tehnologiilor multimedia open-source datorită publicului
foarte larg căruia îi sunt destinate spre folosire materialele educaționale. Accesibilitatea este o
cerință majoră a tot ce este publicat pe Web, iar utilizarea oricărei tehnologii proprietare
restrânge din start numărul beneficiarilor. Acesta este unul dintre motivele majore pentru care
am ales să expunem [...] două tehnologii multimedia deschise, utile în dezvoltarea site-urilor de
e-learning.
Limbajele XHTML+TIME și SMIL sunt adoptate de multe site-uri educaționale în
primul rând din motivul acesibilității. XHML+TIME necesită popularul navigator Internet
Explorer, iar SMIL – ca standard recomandat de Consortiul Web – se bucura de atenția multor
implementatori care oferă player-e gratuite, precum RealPlayer, GriNS sau mai noul Ambulant
Open SMIL Player. Colectivele unor centre de cercetare precum INRIA (Franța) sau CWI
(Olanda) au adoptat limbajul SMIL pentru realizarea rapoartelor de cercetare sub formă de
prezentări multimedia disponibile pe Web. Printre facilitățile oferite de cele două limbaje pentru
crearea unor materiale atractive din domeniul educativ – și nu numai – pot fi amintite:
 Realizarea de slide-show-uri;
 Conceperea unor cursuri de instruire asistată de calculator, care să integreze voce,
imagini, animație sau alt conținut multimedia;
 Prezentarea pe un site Web de comerț electronic, alături de numele produselor
oferite spre vânzare, a fotografiilor sau a unor video-clip-uri ale acestora, care să
apară dinamic pe ecran simultan cu o prezentare vocală corespunzătoare;
 Temporizarea prezentărilor astfel încât slide-urile să fie derulate în mod secvențial
la intervale de timp precizate, schimbându-și diferite proprietăți atunci când ajung
focalizate;
 Plasarea pe ecran a unor elemente de control prin care să poată fi lansate sau
oprite bucăți muzicale sau video;
 Dezvoltarea Televiziunii la cerere (TV on demand) sau TV Web-ului;
 Crearea de artă conceptuală sau de info-divertisment.”
Deși de la scrierea lucrării menționate și până în prezent s-au dezvoltat o mare varietate
de aplicații cele două tipuri de prezentări sunt utilizate cu precădere în prezentările publice și în
13
cadrul proceselor educaționale. Drept pentru care facem o scurtă prezentare a acestora, pentru a
identifica avantajele uneia sau alteia dintre cele doua aplicații.
PowerPoint
PowerPoint este o aplicație informatică dezvoltată, inițial, pentru munca de birou și este
utilizată pentru crearea și derularea de prezentări grafice asistate de calculator, fiind o
componentă a Microsoft Office specializată în realizarea prezentărilor aproape în orice domeniu.
Este ideală pentru liste simple şi pentru exprimarea concisă a unor puncte de vedere sau pentru
variantele electronice ale unor broşuri şi pliante.
PowerPoint integrează toate instrumentele și funcționalitățile necesare pentru prezentări

grafice profesionale:
 editare și tehnoredactare de texte;
 administrare / editare idei, desene, tabele, grafice, organigrame, elemente
multimedia;
 posibilitatea de utilizare a comentariilor sau adnotărilor (vizibile sau nu audienței)
etc.
PowerPoint, ca instrument de dezvoltare a prezentărilor grafice, poate genera următoarele
tipuri de documente:
 Diapozitivele sau slide-urile constituie paginile prezentării. Acestea pot conține
elemente de text (titluri, secvențe de text, comentarii, etc.), grafice, obiecte
desenate, imagini, sunete, organigrame etc;
 Documentele destinate asistenței reprezintă exemplare pentru consultare
(handout-uri) ale prezentării, conținând un număr de slide-uri pe pagină. Aceste
documente pot fi purtătoare de informații adiționale (comentarii) sau data și ora
realizării etc;
 Comentariile prezentatorului sunt notele pe care acesta iși dezvoltă prezentarea,
ideile principale, comentariile, referințele și, de obicei, sunt vizibile numai pe
monitorul celui care face prezentarea. În forma tipărită, aceste documente pot
conține și imaginea miniaturizată a slide-ului corespunzător comentariilor
respective;
 Planurile (desfășurătoarele prezentărilor) sunt utilizate pentru a ierarhiza
14
prezentarea grafică, pentru a gestiona unitar titlurile și textul principal, vizibil
audienței.
O prezentare Power Point poate fi realizată ori folosind anumite modele (sabloane)
predefinite de teme și idei (pe care le oferă aplicația), ori în mod personalizat, potrivit nevoilor
specifice și viziunii utilizatorului asupra abordării prezentării grafice.
Lansarea aplicaţiei Power Point se face ca pentru orice componentă MicroSoft Office. De
exemplu, se face dublu click pe icoaniţa alăturată, dacă aceasta este pe desktop. Apare fereastra
principală a cărei bară de meniu orizontală are structura standard a aplicaţiilor MS Office. Sub-
meniul care o individualizează este Slide Show. Selectând din sub-meniul View, Toolbars şi de
aici Formating, apare paleta Formating cu cele două opţiuni specifice Design şi New Slide.
Conținutul realizat din texte, imagini grafice şi alte obiecte, care fac parte dintr-un slide,
se numeşte layout (sau macheta). Power Point include mai multe variante de machete cu diverse
obiecte. Acestea includ zone prestabilite pentru:
 titluri;
 liste marcate;
 imagini grafice;
 diagrame;
 alte obiecte, singure sau sub forma unor compoziții.
Pentru a face prezentarea mai atractivă, se pot folosi culori, fonturi sau imagini grafice
pentru fundal. Toate aceste componente fac parte dintr-o colecţie pe care aplicația le pune la
dispoziția utilizatorului, numite șabloane (design templates).
Unul dintre avantajele aplicației este faptul că elementele de conținut care au fost create /
editate în WORD sau EXCEL se pot insera folosind funcția copy / paste în Power Point, folosind
Clipboard-ul.
Alte produse multimedia – prezentările PREZI şi Slideshare

Practica a demonstrat că forma de prezentare a unui subiect sau proiect reprezintă un
element deosebit de important, fie că suntem profesori, studenţi, angajaţi sau chiar manageri,
fiindcă acestea transmit imaginea de ansamblu a subiectului respectiv. Astfel, s-au dezvoltat, în
timp, mai multe instrumente și aplicații pentru ușurarea realizării și creșterii atractivității unei
15
prezentări.
PREZI
PREZI este o aplicaţie web, prin intermediul căreia se pot concepe prezentări mult mai
atractive decât cele realizate în Microsoft PowerPoint. Ceea ce face diferenţa este atât grafica
prietenoasă, cât şi posibilitatea de a evidenţia relaţiile dintre componentele prezentării, fără a le
separa conținutul în slide-uri.
Folosind PREZI, prezentările pot fi realizate şi accesate online (pentru varianta gratuită
este disponibil un spațiu de 100 Mb, iar pentru un cont de tip Edu 500 Mb – prezentările, în
aceste variante au caracter public) pe www.prezi.com. Aplicația poate fi și descărcată în
calculatorul personal, în cazul în care nu există acces la internet în momentul susţinerii. Astfel,
se poate utiliza editorul offline Prezi Desktop, care nu mai impune restricţii în ceea ce priveşte
spaţiul de stocare. Pentru această variantă a aplicației se platește un abonament anual, iar
prezentările se pot vedea / consulta în baza unei parole de acces oferite de către administratorul
contului de utilizator.
În cele ce urmează, sunt prezentate câteva elemente ce privesc modul de utilizare a
aplicației PREZI, din care rezultă avantajele specifice acesteia.
Ideile principale se inserează în zonele predefinite de aplicație (prin realizarea zoom-ului
în dreptul fiecăreizone se pot adăuga detalii, imagini, clipuri video sau chiar fişiere pdf (cu
opţiunea Insert din Bubble Menu). După inserare, se grupează toate informațiile (prin opţiunea
Frame) şi se specifică ordinea în care se dorește prezentarea elementelor (storyline-ul) din zona
de lucru (opţiunea Path).
Pentru introducerea de conținut se procedează astfel:
 Click pe Publicaţi (Place) / text din meniu;
 Click oriunde în pagina şi se introduce textul dorit;
 Se selectează opţiunile pentru bullet-pointuri, aliniere etc;
 Dacă textul conține mai mult de o linie, apar opţiunile de alinierea și organizarea
în pagină;
 Prin apăsarea tastei „t” de pe tastatură, instrumentul de text devine activ în orice
moment, iarprin click oriunde în pagină se poate introduce un nou text.
În cazul în care nu există o structură inițial dorită de catre utilizator a prezentării, se
inserează în zona de lucru toate informaţiile dorite a fi conținute, imaginile, clipurile video şi
pdf-urile etc. și se ordonează cu funcția Bubble Menu.
16
Modificarea elementelor (text, imagini, video, frame, pdf) se face prin Transformation
Zebra: centru – mutare, inner ring – mărire / micşorare, outer ring – rotire.
Pe parcursul prezentării este posibilă evidenţierea oricărui element ce nu a fost inclus în
storyline sau se poate reveni cu click pe acesta, cu scroll sau cu zoom, după care se poate
continua la ordinea prestabilită cu butonul Next.
Trebuie menționat ca aplicaţia nu oferă suport în limba română, însă are o interfaţă
prietenoasă şi simplă şi oferă informaţii detaliate despre paşii ce trebuie urmați pentru realizarea
unei prezentari. În plus, există posibilitatea vizionării unor tutoriale destinate special
utilizatorilor aplicației PREZI.
Slideshare
Slideshare (www.slideshare.com) este un portal care conţine prezentări de tip Microsoft
PowerPoint şi OpenOffice Impress, de la utilizatori din lumea întreagă. Acest portal este o sursă
deschisă de informație, dar și un loc de găzduire de resurse și interacțiune între utilizatori.
Astfel, Slideshare poate fi folosit atât pentru a găsi resurse pentru prezentări, a realiza și
utiliza online prezentările proprii sau ale unor grupuri de lucru, cât şi pe parcursul procesului
educațional în sine, pentru a motiva participanții să genereze ei înşişi prezentări pe care să le
salveze pe acest portal. Pe lângă prezentari, siteul oferă şi posibilitatea de a introduce comentarii
la acestea sau note la fiecare slide în parte, sporind, astfel, gradul de interacțiune și participare al
cursanților.
Învăţarea asistată de computer (informatizată)

Când analizăm rolul informatizării diferitelor forme de învățământ, trebuie să privim cu
maxim interes și atenție aspectul „virtualizării instruirii şi formării”. Virtualul nu se opune
realului sau realizabilului, ci actualului, „prezentificării” de acum. Virtualizarea, ca
procesualitate, înseamnă o mişcare inversă actualizării, de mutare a unui lucru sau activităţi în
sfera posibilului, a evoluţiilor şi capriciilor ulterioare, a indeterminării spaţiale şi temporale. Ea
nu are nimic negativ în sine, ci ţine de acea putere a omului de a se proiecta, de a ieşi de sub
constrângerile imediatului, datului, prezentului. „Virtualizarea - subliniază Pierre Levy (1995,
p. 17) – este unul dintre cei mai importanţi vectori ai creării realităţii”. Efectele ei au un mare
impact asupra realităţii ca atare.
17
Realitatea virtuală ar fi (Tisseau, 2001, p.7) o cvasi-realitate care are aparenţa şi
funcţionalitatea unei realităţi, dar care nu este totuşi realitate; e un fel de simulacru sau
succedaneu al unei realităţi. O realitate virtuală este acea realitate care are toate condiţiile
esenţiale de a deveni (sau a fi luată drept) realitate. Este totuşi mai puţin decât realitatea ca
atare. Termenul are o semnificaţie echivocă şi paradoxală (ca şi expresii de felul mort vivant,
clar obscur, linişte elocventă). Proprietatea esenţială a lumii virtuale o constituie, potrivit
autorului de mai sus (2001, p. 8) autonomia, respectiv capacitatea acestei realităţi artificiale de a
exista prin sine, fără nici o înrădăcinare concretă, dar care se rabate asupra realităţii
descoperind-o, inventând-o, realizând-o. Precum celebra marionetă italiană, Pinocchio, care
păpuşă fiind devine animată şi independentă de creator, şi lumea virtuală se desprinde de
subiectul ce a generat-o, fiinţând de sine stătător şi influenţând realităţile la care face trimitere.
Realitatea virtuală poate fi privită ca pe o simulare a lumii, ce se obține prin manipularea
unor modele, simboluri, informații prin utilizarea unor legături specifice. În prezent există,
datorită dezvoltării tehnologice, un întreg „spațiu” virtual, care poate fi ușor asemuit cu o
realitate alternativă celei oferite de creierului uman.
Realitatea virtuală are o serie de avantaje, cum ar fi posibilitatea depăşirii granițelor
proprietăţilor fizice ale lucrurilor reale. Spre exemplu, într-un muzeu virtual se pot „atinge”
tablourile, se pot „accesa” structurile lor interne și se pot imagina și realiza conexiuni în timp
real cu alți „vizitatori”.
Din perspectiva educaţiei ca proces, accentul trebuie pus pe finalitatea acestuia. Educaţia
în sine trebuie nu numai să „actualizeze” (comportamente, atitudini, valori), ci să şi capaciteze
viitoare dezvoltări, experiențe și indivizi.
Dezvoltarea extrem de rapidă și chiar spectaculoasă a noilor tehnologii, conduce
domeniul educației într-o zonă explicit virtuală. Dezvoltarea și multiplicarea formelor de
instruire deschisă şi la distanţă, dezvoltarea unei culturi cibernetice la nivelul noilor generații,
conduc la un nou cadru referenţial în învăţare. Astfel, internetului devine și sursă şi mijloc
didactic, se multiplică modelele de legături în timp real a partenerii educaţiei asistate / mediate
de calculator.
Desigur, toate acestea nu înseamnă că procesele educaționale se transferă dinspre actual
către virtual. Spațiul virtual este, însă, din ce în ce mai căutat pentru facilitățile pe care le oferă
ca instrument complementar și de suport pentru programele educaționale clasice.
18
„Cyber-spaţiul oferă instrumente de construcţie cooperative a unui context comun
pentru grupuri numeroase dispersate din punct de vedere geografic. Comunicarea îşi evidenţiază
întreaga dimensiune pragmatică. Nu mai este vorba de o difuziune sau de un transport al
mesajului, ci de o interacţiune în sânul unei situaţii pe care fiecare contribuie să o modifice sau
stabilizeze, al unei negocieri asupra semnificaţiilor, al unui proces de recunoaştere mutuală a
indivizilor şi grupurilor via activitatea de comunicare„ (Levy, 1995, p. 111). Cyber-cultura
menţine universalitatea dizolvând totalitatea, prin construirea unităţii bazată pe interacţiune, prin
realizarea unei conectivităţi efective dintre valorile informaţionale ce vin din direcţii diferite.
Acest nou tip de „universal” nu rezultă ca o totalizare pe linia sensului, ci a contactului, a
conlucrării, a interacţiunii generale. Interpretările rămân în continuare particulare, diferite,
disjuncte.
În raportul aparținând Commonwealth of Learning (2001), coordonat de Glen M. Farrel,
sunt prezentate principale tendințe ale educaţiei virtuale:
 Extensiunea ocaziilor de realizare a educaţiei virtuale. Tot mai multe instanţe
educative, vizând formarea iniţială, de bază sau continue, îşi formează structuri
complementare, adjuvante sau de sine stătătoare care se înscriu în sfera virtuală;
 Conversiunea reţelelor şi tehnologiilor de informare şi comunicare în instanţe cu
scop educativ. Chiar dintru început, aceste dispozitive au funcţionalităţi explicit
educative, gândite şi gestionate pentru a se maximiza dimensiunile formative. A
luat naştere o industrie specializată de dispozitive, programe, structuri digitale în
acest sens;
 Inventarea şi promovarea de noi obiecte pedagogice ce susţin sau care sunt
livrate prin intermediul reţelelor educaţiei virtuale. Aceste obiecte au un înalt
grad de transferabilitate, devenind funcţionale în circumstanţe culturale diferite şi
convertind conţinuturi curriculare multiple;
 Formarea unei noi culturi pedagogice de susţinere şi consiliere a celor se
formează în reţelele virtuale sau on-line. Evantaiul procedural şi metodologic, de
natură psihopedagogică, este redimensionat în concordanţă cu noile realităţi;
 Dezvoltarea, testarea şi implementarea de noi modele organizaţionale şi de
gestionare a învăţării sub impactul noilor tehnologii. Structurile organizatorice
sunt renovate sau înlocuite cu noi instanţe sau instituţii profilate pe gestionarea
cunoaşterii livrate virtual;
19
 Asigurarea controlului calităţii prin degajarea unor formule clare de acreditare,
de urmărire şi validare a parcursurilor virtuale de formare. Calitatea este o
dimensiune care nu poate fi neglijată. Normativele de ordin legislativ,
deontologic, didactic vin sa orienteze axiologic formulele noi de realizare a
educaţiei.
Apelul la noile tehnologii informaţionale are un istoric şi se manifestă sub mai multe
forme (Michel, 1999):
 Învăţământul şi învăţarea asistată de ordinator, practicat deja;
 Cursuri electronice şi programe didactice care pot fi depozitate pe web sau compact
discuri;
 Rute de auto-formare şi auto-învăţare destul de suple, adaptate la interesele
individuale, personale;
 Formarea şi educaţia la distanţă;
 Formarea deschisă şi flexibilă care pune accesul pe diversitatea rutelor de acces
pentru cunoaştere sau competenţe ale indivizilor sau grupurilor de învăţare;
 Formarea asistată de multimedia;
 Formarea şi/sau învăţarea asincronă, prin relativizarea structurilor de formare la
temporalitatea actorilor implicaţi;
 Formarea interactivă care pune accentul pe procesul colectiv de învăţare şi formare;
 Formarea cooperativă, bazată pe interacţiunile între diferitele grupuri de educaţi,
educatori, tutori;
 Baze de date educaţionale, concepute ca instrumente de capitalizare, de resurse
educative, în cea mai mare parte digitale;
 Platforme de învăţământ sau educative şi sisteme de difuziune de nivel internaţional;
 Universităţi virtuale, susţinute de universităţi tradiţionale sau devenite autonome.
Impactul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale asupra învățării, la aproape

toate nivelurile, este remarcabil si se deschid noi căi de dezvoltare a proceselor educaționale.
Computerele au devenit uzuale în marea majoritate a instituțiilor de învățământ, oferind în
permanență noi instrumente care facilitează accesul la informație, cât și la creșterea
interacțiunilor dintre parțile implicate. Acestea includ, dar nu se limitează numai la simulări,
20
pagini web şi pachete educaţionale plasate pe pagini web. Cum a mai fost menționat, în unele
ţări există deja şcoli virtuale unde studenţii (elevii) nu intră, la modul fizic, într-o şcoală reală. Pe
măsură ce utilizatorii web din şcoală devin tot mai pretenţioşi, sunt inventate şi adăugate tot mai
multe metode (instrumente) de utilizare şi noi oportunităţi.
Procesul virtualizării cuprinde mai multe componente, de la aspectele subiective şi
obiectuale, până la cele relaţionale sau procesuale. Virtualizarea vizează mai multe instanţe
(Michel, 1999):
Actorii implicaţi
 Educaţii luaţi ca indivizi, care pot beneficia de resurse virtuale la distanţă, prin
înscriere regulată, temporară sau excepţională la diverse rute de formare;
 Diferite grupuri de învăţare, în funcţie de motivaţii diverse - grupuri tematice,
proiecte în comun, grupuri închise sau deschise;
 Formatori, mai ales profesori sau furnizori de resurse, nu numai profesori recunoscuţi
formal;
 Diferite grupuri de persoane resursă, sau grupuri pedagogice, situate dincolo de
perimetrul şcolar (ingineri de studii, experţi etc.);
 Tutori, colegi de învăţare sau alţi contribuitori care tutelează stagii, proiecte, activităţi
specifice;
 Grupuri sau comunităţi mixte (formate din educaţi, profesori, tutori etc.) permanente
sau temporare, deschise sau închise, constituite în jurul unor proiecte specifice.
Conţinuturile vehiculate, programe, discipline
 Elemente didactice tradiţionale virtualizate la diferite niveluri - lecţii, unităţi de
învăţare, lanţuri de lecţii;
 Suporturi pedagogice - studii de caz, bibliografii de sprijin, texte de referinţă,
proiecte;
 Cursuri de formare, individualizate sau concepute pentru un public ţintă;
 Conţinuturi periferice, adiacente, complementare sau facultative la care educaţii se
pot relaţiona.
Proceduri şi instrumente de evaluare
 Instrumente de evaluare formativă care asigură şi stimulează progresia în învăţare
(exerciţii, teste, chestionare, activităţi de reflecţie sau întrebări punctuale);
 Instrumente de evaluare sumativă (examinări virtuale, eseuri, portofolii etc.);
21
 Evaluarea de cunoştinţe în linie student cu student sau în grupuri, forumuri etc.
Resurse de sprijin logistic şi pedagogic
 Resurse informatice şi birotice;
 Suporturi informatice diverse (CD-uri, DVD-uri, memorii flash, hard disk-uri);
 Documentare sau biblioteci virtuale;
 Instrumente logistice pentru proiecte sau stagii practice.
Proceduri de gestiune privitoare la formare
 Proceduri de selecţie a candidaţilor - teste, portofolii;
 Modalităţi de înscriere propriu-zise;
 Gestionarea plăţilor de taxe şi a accesului la sursele disponibilizate;
 Gestionarea evaluărilor, notărilor, certificărilor.
Sistemele de E-learning
Principalul avantaj al unui sistem de E-learning constă în flexibilitate, care încurajează
adaptarea la stilul propriu de învățare al cursantului.
Printre avantajele oferite de E-learning se regăsesc:
 Formă atractivă și eficientă a învățământului - Necesitatea de transformare a
modului de organizare a învățării în unul mai modern, eficient și flexibil a condus la
noțiunea de e-learning;
 Oriunde, oricând, oricine - Un procent din ce în ce mai de mare al populației
utilizează calculatoarele personale în munca lor. Dezvoltarea a web-ului, capacitatea
ridicată a rețelelor și calculatoarelor oferă posibilitatea de învățare 24 ore pe zi, 7 zile
pe săptămână;
 Scăderea costurilor – Un mare beneficiu este reprezentat de eliminarea costurilor și a
inconvenientelor care erau reprezentate de necesitatea ca educatorul și cursantul să se
alfe în același loc. Studiile arată că organizațiile din SUA și-au redus costurile cu 50-
70% când au înlocuit intruirea tradițională cu livrarea electronică a cursurilor;
 Posibilitatea de modificare a informației difuzate - Produsele web permit
realizatorilor să-și actualizeze lecțiile și materialele în întreaga rețea, asigurând
accesul cursanților la cele mai noi date;
 Creșterea gradului de colaborare și interactivitate între cursanți – Învățământul la
distanță poate fi mai stimulativ și mai încurajator decât cel tradițional deoarece
22
permite interacțiunea dintre grupuri. Cursanții care utilizează acest tip de învățământ
au mai multe contacte cu colegii, petrec mai mult timp cu pregătirea materialelor și
înțeleg mai bine temele;
 Invățământul electronic este mai puțin „agresiv” decât cel tradițional - Acest tip de
învățământ elimină teama de a greși în fața unui grup de oameni;
 Învățarea se derulează într-un proces controlat – Instrumentele tehnologice dau
posibilitatea de monitorizare și evidențiere a gradului de participare, dar și oferă
individului posibilitatea de a-și organiza propriul mod de învățare, nefiind nevoie să
participe la orele organizate în sala de curs;
 Prezentarea pe module - Arhitectura informației este modulară, aceasta oferind
posibilitatea unei învățări progresive;
 Posibilitatea efectivă de a măsura eficacitatea procesului educațional – Sistemele
de E-learning permit o monitorizare ușoară a participării cursanților, putând fi urmărit
numărul de download-uri făcute, numărul de teste date etc. De asemenea, se poate
interveni pentru suport, atunci când este necesar;
 Capacitatea mare de stocare a datelor - Internetul are o capacitate mult mai mare de
stocare comparativ cu soluțiile locale / individuale de hardware. Acesta permite
utilizatorilor să acceseze, practic, un volum nelimitat de resurse.
Modele de E-learning
E-learning-ul, ca parte a unui proces educațional, are cel putin trei forme de organizare:
clase distribuite, învățământ independent și învățământ deschis la distanță.
Modelul claselor distribuite

Caracteristici:
 Ora de curs implică și comunicări reale, atât cursanții cât și profesorii trebuie ca
măcar o dată pe saptămână să se reunească într-un spațiu fizic;
 Numărul de locații ale participanților la curs poate varia de la doi la cinci sau mai
multe;
 Cursanții pot participa la curs din locații convenabile (de acasă sau de la locul de
muncă);
 Instituțiile vor servi un număr mic de studenți aflați în locații diferite.
23
Tehnologii suport pentru orele de curs:
 Dialog video bidirecțional;
 Dialog video unidirecțional și audio bidirecțional;
 Audioconferințe;
 Videoconferințe.
Tehnologii suport în afara orelor de curs:
 Telefon, fax;
 Poșta clasică;
 Calculator personal.
Modelul învățării independente

Caracteristici:
 Nu există ore de curs și cursanții studiază independent, urmând indicațiile primite;
 Cursanții pot interacționa cu profesorul și, în unele cazuri, cu alți colegi;
 Materialele de curs oferite se pot afla sub formă scrisă, pe dischetă, CD-ROM, casete
video etc;
 Materialele de curs se folosesc pe perioade mari de timp, iar realizarea lor necesită un
proces complex în care sunt implicați pe langă profesori de specialitate și specialiști
online, specialisti în procesul de instruire etc.
 Nu este cazul, deoarece nu există ore de curs.
 Telefon;
 Mail vocal;
 Postă clasică;
Modelul învățământului deschis la distanță - IDD

Caracteristici:
 Materialele de curs se prezintă sub formă tiparită, pe dischete, CD-ROM, casete video
etc. care le permit cursanților să studieze individual sau în grup;
24
 De obicei, materialele de curs sunt specifice unui profesor, în funcție de materia
predată;
 Cursanții se întâlnesc periodic într-o anumită locație pentru ca profesorul să poată
susține o oră de curs prin tehnologii interactive (similar cu modelul clasei distribuite);
 Orele de curs comune se fac pentru ca studenții să discute și să clarifice anumite
concepte sau idei, să realizeze anumite experimente, simulari sau alte exerciții
aplicate.

 Dialog video bidirecțional;
 Dialog video unidirecțional;
 Dialog audio bidirecțional;
 Audioconferințe;
 Videoconferințe.
 Telefon;
 Mail vocal;
25
Capitolul 2
E-learning – elaborare și implementare
Platforme educaționale
O platformă de E-learning este un produs informatic, având urmatorul set minimal de
cerințe, care permite:
 Asigurarea procedurilor privind instalarea, configurarea și administrarea;
 Utilizarea unei interfete prietenoase adaptabilă dinamicii procesului educațional;
 Utilizarea de suport logic de comunicare sincronă și asincronă;
 Administrarea și monitorizarea informațiilor;
 Un management accesibil al conținutului educațional;
 Utilizarea de module de editare de conținut educațional sub diverse formate;
 Facilitarea autoevaluării offline prin proceduri asincrone și evaluarii online prin
proceduri sincrone a cunoștințelor asimilate;
 Un program de pregătire continuă cu verificări partiale pe tot parcursul procesului
educaţional;
 Asistarea utilizatorilor în utilizarea software-ului educațional;
 Înregistrarea feedback-ului privind calitatea serviciilor educaționale oferite, precum și
a calității platformei educaționale.
Platforma și instrumentele pentru furnizarea serviciului de E-learning pot fi organizate în
funcție de nivelul de complexitate al tehnologiilor de comunicare folosite.
Procesul creării de platforme educaționale bazate pe web este interactiv și este format din
patru stadii tipice:
26
 Cercetare și dezvoltare;
 Dezvoltarea specificațiilor;
 Testare / dezvoltare sistem pilot;
 Specificațiile complete ale sistemului.
Principalele categorii de informații stocate și proceduri sunt:
 Resurse educaționale;
 Date despre utilizatori;
 Date despre calendarul activităților didactice;
 Date privind calitatea procesului de învățământ;
 Proceduri de implementare.
Principalii participanți în procesul de E-learning, din punctul de vedere al utilizatorilor
unei platforme educaționale, sunt:
 Tutorele;
 Cadrul didactic formator;
 Subiecții;
 Administratorul de sistem;
 Managerul programului de studiu.
Administrarea unei platforme e-learning presupune:
 Întreținerea sistemului de operare a serverelor;
 Administrarea bazelor de date;
 Asigurarea securității serverelor;
 Instalarea platformei;
 Dezvoltarea platformei;
 Publicarea de fișiere generale din cadrul platformei și realizarea unor copii de
siguranță externe;
 Urmărirea feedback-ului utilizatorilor privind serviciile oferite de platformă.
Componentele principale ale unei platforme de E-learning sunt:
 Baza de date;
 Interfața de administrare;
 Interfața pentru utilizator.
27
Planificarea unui curs online
În cele ce urmează, prezentăm o metodologie de realizare, planificare și implementare a

unui curs online, preluată și adaptată după un proiect de perfecționare pentru magistrați, ce a
utilizat o platformă de educație la distanță, realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii,
în anul 2010.
În Platforma Virtuală, care se va folosi ca suport, se vor prezenta conținuturile materiei,

propunerile interactive, consultările și posibilitatea de interacțiune cu alt tip de activități
academice (forumuri, chat-uri, videoconferințe, etc.).
Odată luată decizia de a organiza un curs de formare on-line, primul lucru de făcut este
planificarea acțiunii de formare, deoarece fără ea există riscul de a improviza care duce la eșecul
proiectului. Pentru acest lucru trebuie apelat la o metodă concretă sau metodologie care să
includă toate fațetele și aspectele proiectului și care să permită punerea în practică adecvată.
Trebuiesc abordate diferite componente (spațiu, timp, interacțiune, învățământ,

materiale, resurse, evaluare) și evaluate folosind ISD, conform căruia planificarea corectă trebuie
să includă următoarele faze: Analiză, Design, Desfășurare, implementare și evaluare. Este
vorba despre fazele de urmat pentru crearea și desfășurarea unui curs on-line adecvat și presupun
urmarea unui plan de acțiune rațional și coerent.
Acestea ar fi:
 Analiza sistemului de descriere a obiectivelor și scopurilor de atins;
 Designul unui model potrivit pentru obținerea acestor scopuri și desfășurarea
obiectivelor de învățământ;
 Dezvoltarea modelului, incluzând crearea materialelor de formare;
 Punerea în practică a modelului, care presupune o implementare și distribuirea
materialelor de formare;
 Evaluarea, care permite analizarea rezultatelor și obiectivelor cu scopul de a
îmbunătăți modelul pe viitor.
Faza de analiză
28
În primul rând trebuie stabilite obiectivele de realizat. Ce se vrea a face, de ce și pentru
ce. Trebuie stabilită natura planului de formare, obiectivele și conținuturile proiectului, motivele
și finalitatea. Pot fi mai multe, dar fără îndoială principalul va fi obținerea de cunoștințe adecvate
și suficiente despre materiile stabilite, care vor permite membrilor judecătoriilor și tribunalelor să
aibă control în investigație, instrucție și decizie a cauzelor relaționate cu acestea, fără a scăpa din
vedere faptul că va favoriza acumularea de noi abilități și capacități.
În al doilea rând trebuie stabilit când și unde se va plasa acțiunea de formare, având în
vedere că este vorba despre un curs on-line virtual, cu caracter general, care va fi urmat integral
pe internet, deși este recomandat să se organizeze și o sesiune cu prezență, fie la început fie la
final, chiar dacă sesiune inițială de introducere se poate substitui printr-un film de prezentare a
directorului, profesorului, moderatorului și în care să se explice obiectivele și metodologia,etc.
De asemenea trebuie stabilită durata activității cu toate aspectele și calendarul complet care să
includă toate aspectele de la elaborarea materialelor la desfășurarea, urmărirea și finalizarea
activității.
În al treilea rând trebuie luate în calcul aspectele personale, și anume cine îl va face și cui
îi este adresat. Trebuie aleși cei mai calificați profesioniști care să reunească cunoștințele asupra
materiei și să le transmită ca informații pedagogice. De asemenea, trebuie studiate caracteristicile
beneficiarilor acțiunii de formare, cine vor fi cursanții, cursanții cărora li se adresează. În cazul
nostru, adresându-se atât judecătorilor cît și procurorilor, acțiunea de formare trebuie să fie
completă și să includă atât aspecte generale cât și specifice.
În al patrulea rând trebuie organizat și programat cursul. Cât se va face, cum se va face și
cu ce:
 Determinarea nivelului de aprofundare (selecționând conținuturile și nivelul);
 Necesitățile tehnologice (computere personale, conexiune la internet, etc.);
 Disponibilitatea orară a profesorilor și a cursanților;
 Resursele didactice de care se dispune (baze de date, biblioteci virtuale, pagini web,
etc.);
 Planificarea metodei de urmărire a procesului de studiu și învățământ al cursanților.
Trebuie prevăzute criteriile care permit evaluarea urmării cursului și acestea pot
proveni din rezultatele exercițiilor și testul de autoevaluare realizat de către cursanți,
statistica itinerariilor materialelor de studiu, participarea cursanților la facilitățile de
comunicare, numărul de accesări a sistemului, timp investit, etc.;
29
 Abordarea elaborării și designului exercițiilor de evaluare și autoevaluare care vor
folosi la eficiența celor anterior menționate;
 Alegerea și determinarea formelor sau modelelor care se vor folosi pentru
comunicarea interpersonală profesor-cursant și cursant-cursant (videoconferințe, e-
mail, forumuri, chat, etc.)
Organizare
Organizarea întregului curs on-line necesită răspunsul la trei chestiuni fundamentale cum
ar fi:
 Identificare nucleelor problematice - fixarea acelor zone de cunoștințe care vor
răspunde tuturor necesităţilor de formare detectate, ţinând mereu seama de contextul
socio-instituţional şi de scopurile şi obiectivele formării;
 Odată identificate aceste nuclee vor trebui fixate priorităţi între acestea - li se va da
o importanţă sau alta care va determina ulterior o ierarhie mai mare sau mai mică şi
importanţa abordării lor;
 Se formulează obiective - care vor fi înţelese ca ţeluri sau rezultate care se doreşte a
fi atinse prin acţiunea formativă. În acest sens, nu trebuie să se piardă din vedere că,
deşi obiectivele sunt formulate pentru a fi centrate pe cursant, acestea pot funcţiona şi
ca element de referinţă esenţial pentru organismul sau instituţia care asigură formarea
cu scopul de a evalua tot ce este potrivit cu planul formativ (în funcţie de ce obiective
sunt atinse sau nu, putem sa ne întrebăm dacă planul sau metodologia sunt cele
adecvate).
În orice caz, lucrul fundamental în formularea obiectivelor este integrarea stabilirii

acestora ca sarcină a celor care implicaţi în formare (cursanți şi profesori), comunicându-le
scopul planificării astfel încât să li se trezească interesul de a cunoaşte dinainte posibilităţile şi
beneficiile pe care le avea acea formare (fie că este de tip personal, social sau de lucru).
Din cele deja indicate, se profilează avantajele unei formulări corecte a obiectivelor, cum
ar fi:
 Facilitarea deciziei cu privire la ce trebuie învăţat, la ce nivel de complexitate sau
extindere;
 Îi permite formatorului să se adapteze obiectivele propuse la acţiunea formativă;
30
 Ajuta în alegerea celei mai potrivite metodologii;
 Facilitează evaluarea şi obiectivitatea ei;
 Pot fi înțelese de către cursant, care cunoaşte astfel şi regulile evaluării sale şi îşi
orientează studiul într-un fel sau altul.
Independent de obiectivele care sunt alese, acestea vor trebui să prezinte nişte
caracteristici comune, cum ar fi:
 Trebuie să fie formulate în termeni măsurabili;
 Vor fi redactate la nivelul de detaliu esenţial;
 Formulare clară şi concisă pentru a se asigura un nivel bun de înţelegere a acestora;
 Inter-relaţionare a obiectivelor;
 Vor avea inclusă o previziune cu privire la verificarea îndeplinirii lor prin sistemul de
evaluare.
Conţinuturi
În esenţă, conţinutul întregii activităţi formative răspunde la întrebările „Ce să predăm?”
și „Ce să învăţăm?”. Astfel, conţinuturile alese vor trebui să aibă mereu câteva caracteristici de
bază:
 Vor avea o structură logică formală;
 Vor fi obiective şi adecvate la fapte reale;
 Sunt actuale şi pertinente în funcție de necesităţile de formare detectate;
 Exemplare şi reprezentative;
 Transferabile şi aplicabile în alte domenii de cunoaştere;
 Durabile şi care să nu devină inaplicabile, în măsura posibilului;
 Adecvate la dezvoltarea cognitivă a cursanților;
 Semnificative pentru cursant;
 Funcţionale şi utilizabile.
Deoarece conţinuturile au ca obiect formarea şi structurarea de cunoștințe, vor trebui
respectate o serie de principii pedagogice, cum ar fi:
 Rezumarea acestora;
31
 Alternanţa părţilor introductive orizontale (ordonate în timp şi spaţiu) cu părţile
introductive (simultane);
 Favorizarea interdisciplinarităţii şi a organizării concentrice a materiilor;
 Semnificaţia conţinuturilor pentru participanţi;
 Organizarea ierarhică şi secvenţială a acestora.
Calendarul de implementare
După desemnarea conţinuturilor, pasul următor înseamnă desemnarea de timpi pentru
fiecare unitate de învăţare, în funcţie de timpul global fix sau flexibil prevăzut în planificare,
fiind necesară măcar includerea următoarelor date şi intervale de timp:
 Durata estimată a fiecărei unităţi de învăţare;
 Îndeplinirea activităţilor de pregătire și a proiectelor;
 Propunerile de comunicare;
 Realizarea probelor de evaluare;
 Concretizarea orarului de lucru cu participanții.
Motivarea grupului
Dacă nu ar exista acest lucru, cu greu s-ar putea genera învățarea. Este deosebit de
important ca modul de concepere, dezvoltare, organizare și implementare a proceselor
educaționale să permită participanţilor să aibă experienţe înţelese ca oportunitate de a lega
conţinuturile cursurilor cu ei înşişi, cu experienţa lor de viaţă şi de muncă pentru a putea
descoperi utilitatea materialelor sau a conţinuturilor.
Nu este necesar să se indice că în acest punct un rol crucial îl va avea comunicarea între
formatori şi cursanți, făcând astfel efectivă interactivitatea dată de tehnologie, oricare ar fi
formatul pentru care optăm.
Resurse didactice
Dacă ţinem seama de specificitățile comunicării la distanţă, trebuie să evidenţiem
importanţa substanţială a mediilor sau resurselor didactice pentru care optăm şi care trebuie să
aibă mereu o serie de caracteristici de bază:
 Evitarea suprasaturării mediilor de comunicare;
 Partea tehnică este mereu subordonată celei didactice;
32
 Va prima legibilitatea;
 Vor facilita interactivitatea, evitându-se monotonia;
 Vor promova flexibilitatea;
 Se va ajunge la hipertextualitate;
 Vor genera și stimula participarea.
Prin toate acestea, în momentul în care alegem anumite resurse didactice, trebuie să le
clasificăm în funcţie de abilităţile lor, deci vom distinge:
 Texte printate – sunt utile mai ales dacă informaţia este structurată şi ordonată în
formă secvenţială: se recomandă mai ales pentru a acumula cunoștințe, dar şi
aptitudini şi abilităţi mentale. Exemple ale acestora sunt cărţile şi ghidurile didactice;
 Resurse audiovizuale - se recomandă mai ales pentru dezvoltarea capacităților
analitice şi sintetice, iar în cadrul acestora găsim imaginea fixă (diapozitive,
fotografii), imaginile mobile (filme, documentare), resursele audio (radio, Cd-uri) şi
cele strict audiovizuale (DVD, televiziune);
 Resurse informatice – acestea sunt utile pentru completarea extinsă a surselor cu
privire la obiectul de cunoaştere, precum și al aptitudinilor şi abilităţilor mentale, cum
ar fi atitudinile personale, în cadrul cărora includem toate instrumentele hardware şi
software disponibile.
În orice caz şi independent de resursele didactice care se aleg, acestea vor trebui să fie
corect programate, fără a fi fructul improvizaţiei sau al modelor, prezentând gradul cel mai înalt
de adaptare la cunoştinţele care trebuie transmise, dar şi contextului socio-instituţional în care va
avea lor formarea.
Alegerea metodei
Concepută ca un ansamblu de prezentări şi situaţii pe care formatorii le pregătesc şi le
execută în timpul procesului formativ, pentru a face ca destinatarii să ajungă la cunoştinţele
prevăzute, la momentul alegerii uneia dintre metode, va trebui să se ţină seama de mai multe
criterii:
 Compatibilitatea metodei cu obiectivele şi conţinuturile;
 Legătura cu principiile generale ale învăţării, cum ar fi funcţionalitatea, autoformarea,
individualizarea, practica etc;
 Rigoarea, realismul şi participarea;
33
 Caracterul aplicativ al învăţării;
 Adecvarea la resursele disponibile;
 Adaptarea la caracteristicile participanţilor.
Este dificil să se facă o clasificare cuprinzătoare a tuturor metodelor de formare, dar

putem să diferenţiem în sensul utilității prezentului curs, următoarele:
 Metode legate de ştiinţă - expozitive, autoformative;
 Metode legate de ştiinţă / practică - descoperire, simulare, muncă în echipă;
 Metode legate de obţinerea atitudinilor - autoformative, simulare, lucru în echipă.
Oricare ar fi metoda aleasă, ea trebuie să aibă una dintre următoarele caracteristici:

 Să fie o metodă activă cu privire la cursant, ceea ce va depinde de organizarea
adecvată a acţiunii formative;
 Să fie o metodă participativă, în care să se caute colaborarea între subiectul de
învățare pe baza cunoștințelor anterioare şi contextul în care se lucrează;
 Să fie o metodă personalizată;
 Să fie o metodă interdisciplinară, astfel încât să atingă diversele arii de cunoaştere
vizate.
Activităţile
Acestea nu constau decât în operativitatea sau concretizarea metodei active alese şi vor
trebui să prezinte următoarele caracteristici:
 Să fie legate de conţinuturi;
 Să facă referire la un subiect / cursant;
 Să fie propoziţionale (orientate spre un obiectiv);
 Formulate în termeni legaţi de timp şi spaţiu;
 Să fie contextualizate;
 Să fie fixate în funcţie de resurse şi de strategiile urmărite;
 Să incorporeze mecanisme de autoreglare.
Conţinutul manualelor
34
Acest aspect este extrem de important. Mai ales fiindcă, spre deosebire de ceea ce se
întâmplă în cazul cursurilor cu prezenţă, în care profesorul poate interveni direct şi imediat, în
cazul cursului online nu se întâmplă acest lucru. Documentaţia cursului este una dintre
principalele surse de acces la materie. Aceasta trebuie să fie cât mai completă şi să fie dezvoltată
corespunzător fiecarei materii ce trebuie predate. Din acest motiv, trebuie să se precizeze clar
metodele scrise care se vor folosi, precum şi materialele complementare care le vor însoţi.
Aceste texte trebuie să fie didactice şi să nu se limiteze la un manual clasic de formare,
care să includă numai texte, ci să aducă şi întrebări, informaţii grafice sau vizuale referitoare la
tema abordată, conţinând, de exemplu, ştiri legate de materia respectivă care să ne permită să
cunoaştem incidenţa sau transcendenţa publică a temei abordate sau statistici ale cauzelor etc.
Modalitatea de redactare a manualelor

Redactarea manualelor, chiar și în cazul materiilor mai dificile din perspectiva
complexității teoretice, trebuie să fie făcută într-o formă dinamică, concretă şi cât mai concisă,
evitându-se argumentări reiterate sau mai puțin relevante şi să se adapteze la raționamentul logic
al cursanților. Este important să utilizăm elemente care să permită sublinierea conceptelor sau a
întrebărilor importante.
Prezentarea manualelor
Este necesar să se facă o diferenţă adecvată a paragrafelor după ideile şi conceptele pe
care le tratează fiecare. Trebuie să fie mereu similare pe cât posibil şi să sublinieze într-un mod
grafic şi vizual ideile cele mai importante. Se recomandă ca tipul de literă să fie mereu acelaşi,
chiar dacă se combină un font mai mare pentru titluri sau bold-ul pentru ideile importante, iar
cursivele cu ghilimele pentru a reda stilul literar al unor texte. Lungimea paragrafelor va depinde
de conţinutul şi complexitatea lor şi, de asemenea, trebuie să se calculeze timpul lor de lectură şi
de studiu.
Organizarea conținutului
Odată ce s-a stabilit conţinutul cursului, în conformitate cu regulile generale prezentate
anterior, trebuie gândită şi definită prezentarea şi organizarea virtuală, astfel încât accesul la ea şi
înțelegerea ei să fie cât mai rapidă şi simplă posibil.
35
În aceasta privinţă, există diverse modalităţi de organizare a conţinuturilor, care pot fi
utilizate pentru tipul de curs numit şi citat în Ghidul Universităţii Naţionale de Învăţământ
Spaniol la Distanţă al Profesorului Ángel López Folgado, ca “schemă de organizare”, fiind
definită ca “un sistem de clasificare a conţinuturilor sau o modalitate de grupare a elementelor
conţinutului în grupuri (categorii) pe baza unor caracteristici comune”.
În cadrul fiecărei categorii şi în opţiunea pe care o alegem, în funcţie de caracteristicile
cursului realizat, conţinuturile vor fi clasificate în modul “tip hartă”, care să permită accesarea
diverselor elemente ale conţinuturilor în funcţie de natura lor (texte, exemple, cazuri practice,
documente importante etc.). La rândul ei, în fiecare regiune a hărţii se poate utiliza un sistem de
organizare mai adecvat, cum ar fi, de exemplu, sistemul cronologic pentru unele materii precum
cele care urmăresc evoluția unor teorii, cel alfabetic pentru altele cum ar fi bibliografia, cazurile
practice sau documentele importante.
Altă chestiune de care trebuie să se ţină cont este nevoia de etichetare a diferitelor
categorii sau elemente de conţinut, folosind mereu aceleaşi cuvinte.
Cât priveşte sistemul de acces al cursanților la conţinuturi sau modelul de navigare,
trebuie să fie ales cel mai potrivit. Se recomandă un sistem cât mai simplu și intuitiv, care să
permită localizarea uşoară a elementelor căutate ce trebuie accesate și o navigare de la o temă la
alta şi de la un conţinut la altul prin intermediul diverselor unelte existente (legături între texte,
butoane grafice, meniuri de text, meniuri virtuale).
În cazul organizării slide-urilor, care apar după modelul paginilor web care includ
diversele unelte, elementele multimedia şi zonele speciale pentru titlurile şi conţinuturile care vor
apărea în multiplele pagini ale cursului, acestea trebuie să fie cât mai simple, dar şi cât mai
complete. Se recomandă ca toate să aibă acelaşi stil, să combine în mod adecvat formatele şi
mărimile literelor cu obiectele şi culorile.
Să cosiderăm, spre exemplu, platforma Dokeos, care este o aplicaţie de administrare a
conţinuturilor, folosită frecvent pentru cursurile E-learning care includ instrumente de
colaborare. Este un software liber şi se află sub licenţa GNU- GPL (General Public License).
Este un sistem flexibil şi foarte uşor de folosit şi care dispune de instrumente complete pentru
elaborarea cursului:
 lecţii;
 producţie de documente bazate pe slide-uri;
36
 exerciţii (cu opţiune multiplă, completarea spaţiilor libere, compararea
alternativelor, întrebări deschise);
 interacţiune (forumuri, chat-uri şi grupuri);
 videoconferinţă;
 transformarea prezentărilor în PowerPoint;
 proiecte;
 blog-uri;
 agendă;
 anunţuri;
 glosar termeni;
 note personale
 reţea socială;
 sondaje;
 autentificare prin LDAP şi Open ID;
 evaluări;
 conferinţă cu utilizatorii etc.
Prin acestea se garantează extrem de bine că organizarea şi desfăşurarea cursului poate da
rezultate foarte bune, care este, în definitiv ceea ce se aşteaptă. În tot cazul, experţii şi tehnicienii
informatici vor fi cei care se vor ocupa de forma virtuală a cursului, dar este bine de ştiut toate
acestea şi de către cei care vor participa ca autori ai conţinuturilor, directori, dinamizatori sau
profesori.
Părţile implicate în desfășurarea cursului

Directorul cursului
Acesta este responsabil pentru buna derulare a întregului proiect de curs, este desemnat
de către instituţia organizatoare și coordonează planificarea şi organizarea efectivă a cursului.
Directorul de curs alege profesorii şi autorii temelor şi modulelor cursului şi intervine în
faza de organizare la alegerea conţinuturilor, durata lor şi strategia de predare. Prin aceste
informaţii, trebuie să selecţioneze profesorii, obţinând astfel prin motivaţie şi implicarea lor
maximă, ca actori indispensabili în desfăşurarea cursului.
37
Ca cel mai înalt responsabil academic, trebuie să aibă capacitatea de a revizui materialele
şi a omologa nivelul lor de calitate şi adaptare la strategia pedagogică.
De asemenea, trebuie să rezolve şi orice problemă care ar putea apăra, întârzieri în
înmânarea materialelor, greșeli sau conflicte între actorii implicaţi.
Va trebui, de asemenea, să facă prezentarea cursului şi să supravegheze ghidul didactic ce
va fi înmânat profesorilor şi cursanților la începutul cursului.
Va participa la sesiunile cu prezenţă obligatorie şi la cele finale, iar la terminarea cursului
va redacta concluziile pentru instituţia organizatoare a cursului.
Echipa de coordonatori
Profesorul
Profesorul, desemnat de către director, este autorul intelectual al materialului pedagogic
specific materiei pe care o tratează, care poate conta pe ajutorul asistentului pedagogic şi al
tehnicienilor pentru ca organizarea cursului să fie prietenoasă şi atractivă.
Profesorul trebuie să îndeplinească dubla condiţie de calificare în materia pe care o predă
şi capacitatea de comunicare, dar trebuie de asemenea să conteze pe o bună pregătire în folosirea
instrumentelor platformei, disponibilitate şi timp pentru a putea accesa cu regularitate platforma,
a participa la forum, a accesa cazurile şi a rezolva problemele care se pot produce.
Tutorele
În cazurile în care strategia pedagogică poate duce, în cazul în care cursul are un conţinut
vast, la împărţirea materiei în module se va recurge la desemnarea unui tutore (sau mai mulți)
pentru fiecare modul, care va fi însărcinat cu supravegherea tuturor materialelor modulului,
elaborarea unui caz practic transversal al acestuia, cu propunerea în forum a unor teme aferente
de dezbatere și/sau realizarea prezentarii pentru fiecare modul.
Tutorele participă, alături de restul echipei de coordonatori, la sesiunea iniţială și finală,
coordonând dezbaterea modulului său, recapitulând informaţiile obţinute şi cooperând în
redactarea concluziilor.
Consiliul de evaluare
Este format din directorul academic şi tutori şi, după caz, din profesorii cursului. Ca
organ autorizat, va evalua directorul în adoptarea deciziilor de gestiune academică a cursului şi
în elaborarea concluziilor sale.
38
Din punct de vedere al strategiei cursului, dacă acesta cere un control strict al înţelegerii
sale, va fi organul competent pentru decizia de asimilare a sa.
Tehnicieni
Cursul on-line are nevoie de suportul unei platforme tehnologice care trebuie să fie
gestionată de către tehnicieni nu numai pentru a putea fi folosit corect, dar şi pentru a soluţiona
problemele şi incidentele care pot să apară.
Dinamizatorul
O caracteristică comună a cursurilor on-line este că, în general, au un indice foarte
crescut de abandon, fiindcă cer o dedicare care trebuie acomodată cu obligaţiile zilnice ale
fiecărui cursant. Alt factor, în cazul cursanților cu vârste mai înaintate şi mai puţin obişnuiţi cu
tehnologiile noi, este respingerea pe care o poate produce un mediu cu care nu este obişnuit.
Dinamizatorul este persoana care trebuie să se asigure că acel curs nu îşi pierde din
importanţă, fie prin numărul mare de abandonuri, fie prin participarea în număr mic pe forum.
Va încerca să-i recupereze pe cei care asimilează mai greu şi va funcţiona ca o legătură între
profesori, animându-i şi pe aceştia să participe activ în diversele activităţi ale cursului.
Asistentul pedagogic
Nu toţi actorii unui curs on-line menționați aici sunt necesari pentru o cât mai bună
organizare și desfășurare. Unul dintre aceștia, care nu este indispensabil, dar potrivit, este
asistentul pedagogic, care colaborează cu profesorii şi/sau cu tutorii pentru elaborarea
materialelor pedagogice, contribuind cu expertiza sa la o formă și un conținut cât mai eficient din
perspectiva didactică.
Cursanții
Ceea ce dă sens fiecărui curs sunt participanții beneficiari. Selecţia cursanților se
realizează de către instituţia organizatoare. Pe langă criteriile specifice tematicilor fiecărui curs,
în cazul cursurilor online trebuie să se ia în calcul mereu disponibilitatea relativ continuă pe care
o cere un curs de acest gen, ţinându-se cont mereu de optimizarea metodelor de interacțiune pe
parcursul proceselor educaționale.
Tehnici didactice on-line

Structura materialelor
O structură bine sistematizată facilitează atât asimilarea ordonată a conţinuturilor, dar şi
utilizarea ulterioară ca instrument aflat în serviciul cursantului după finalizarea cursului. În
39
continuare este descrisă o formulă tipică de sistematizare, ca exemplu de sistematizare a unei
teme sau modul:
 Titlul Modulului
 Obiectivele modulului (Se explică ce doreşte profesorul ca obiectiv pedagogic
pentru cursant la finalul temei)
1. Titlul Capitolului
Prezentare (Scurtă descriere a conţinutului)
1.1. Titlul Secţiunii
1.1.1. Subsecţiune
1.1.2. Subsecţiune.
Glosar
Bibliografie recomandată
Pagini Web
Indexuri
Redactare
Formarea nu este un scop în sine, ci un instrument aflat în serviciul abilitării cursantului
pentru a obţine anumite capacităţi pe care nu le avea la începutul cursului.
De asemenea, este esenţială o claritate maximă ca o regulă elementară de politeţe și ca

mediu indispensabil pentru a uşura învăţarea.
Există profesori care se pare că redactează temele gândindu-se la renumele personal,
plecând de la ideea greşită că o redactare clară şi simplă poate crea o imagine proastă. Nu este
nimic mai neadevărat. Nu trebuie să uităm că claritatea este politeţea inteligenţei. O organizare
uşor de înţeles este, de obicei direct proporţională cu calificarea profesorului şi nu invers. Se
explică bine şi într-o formă simplă cunoștințele care sunt stăpânite bine. Prin urmare, atunci când
redactarea este aridă şi greoaie ea demonstrează un simptom al profesorului care poate simula o
anumită erudiţie, îngreunând invitarea şi ducând la abandonarea cursului.
Plecând ce la structura capitolului anterior, conţinuturile se redactează cu toată
deschiderea necesară, din perspectiva că nu este bună reiterarea continuă a unei idei, ci o
comunicare directă şi concisă este metoda cea mai bună.
40
Se folosesc enumeraţiile, urmate de descrierea celor enumerate anterior şi se dezvoltă
ideile principale şi conceptele importante.
De asemenea, nu se va pierde din vedere la momentul redactării cui se adresează
conținutul respectiv, fiindcă nu este acelaşi lucru să ne adresăm unor neiniţiaţi în materie sau
unor persoane cu experienţă, pe care vrem să îi specializăm într-o materie concretă şi putem
presupune că dețin sau nu anumite concepte de bază.
Principiul durabilității materialelor şi a economiei costurilor trebuie, de asemenea, luate în
considerare atunci când se redactează modulele ce urmează a fi folosite în ediţiile viitoare ale
cursului, cu o simplă actualizare.
Prezentari
Tehnicienii şi pedagogii pot colabora eficient cu autorul temelor, pentru a profita de
tehnicile adecvate în ceea ce priveşte dezvoltarea ideilor şi sublinierea conceptelor esenţiale,
pentru a atinge obiectivele dorite.
În acest sens, se vor putea utiliza materiale grafice, poze, simboluri, imagini
tridimensionale şi orice alt instrument disponibil pentru obţinerea unei prezentări prietenoase şi
atractive.
Testul de autoevaluare
Testele de autoevaluare sunt instrumente prin care cursantul se verifică dacă a asimilat
corect conţinuturile temei. Sistemul informatic trebuie să dea posibilitatea ca, odată efectuat,
cursantul să poată şti numărul de răspunsuri corecte şi, dacă a greşit, care este această greşeală şi
care este răspunsul corect.
Lungimea testului va fi direct proporţională cu întinderea temei pentru a cuprinde toate
aspectele esenţiale ale acesteia, dar nu ar trebui să depăşească 15 întrebări.
Profesorul va redacta clar şi neechivoc înțelesul întrebărilor şi va oferi trei sau patru
răspunsuri, dintre care întotdeauna numai unul este adevărat. Un răspuns trebuie să fie uşor de
identificat ca fiind corect, iar dificultatea trebuie să vină din alegerea între două răspunsuri
aparent asemănătoare, diferite printr-un amanunt semnificativ, care sa-l facă pe unul să fie corect
sau incorect.
41
Capitolul 3
Efecte ale folosirii tehnologiei informației în procesele educaționale
În 2013, Comisia Europeană lansează inițiativa „Deschiderea educației” pentru a stimula

inovarea și competențele informatice în școli și universități. Inițiativa se concentrează pe trei
domenii principale:
 Crearea de oportunități de inovare pentru organizații, cadre didactice și cursanți;
 Utilizarea sporită a resurselor educaționale accesibile permanent și gratuit (Open
Educational Resources - OER), asigurarea faptului că materialele didactice realizate
cu fonduri publice sunt la dispoziția tuturor;
42
 O mai bună infrastructurii și conectivitate TIC în înstituțiile de învățământ.
Deasemenea, Comunicarea a subliniat importanța dovezilor solide necesare evaluării

progreselor și a solicitat depunerea unor eforturi susținute și consolidarea cooperării
internaționale pentru îmbunătățirea cunoștințelor de bază din acest domeniu (European
Commission, 2013).
Competența digitală / informatică este una dintre cele 8 competențe definite de cadrul
european al competențelor cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (European Commission,
2006) și reprezintă un domeniu în care nu s-au efectuat evaluări directe comparabile la nivel
internațional ale competențelor studenților.
Există convingerea larg răspândită că tehnologia informațiilor și a comunicațiilor (TIC)

are capacitatea de a transforma procesele de predare - învățare dominate de profesor în procese
de predare-învățare centrate pe student și că această transformare conduce la îmbunătățirea
rezultatelor învățării pentru studenți permițând dezvoltarea la studenți a creativității, abilităților
de rezolvare a problemelor, abilităților de raționament informaționale, abilităților de comunicare
a competențelor și a unui nivel superior al capacității de gândire (World Bank, 2008).
În ultimele decenii instituțiile de învățământ superior au investit masiv în tehnologia

informațiilor și comunicațiilor (TIC). TIC a avut un impact major în context universitar, în
organizare și în procesul predare-învățare. Într-adevăr, utilizarea TIC în educație și formare a
constituit prioritatea-cheie în majoritatea țărilor UE și OECD, deși progresele au fost inegale.
TIC a avut un impact major asupra sectorului educației, privind organizarea și metodele de
predare și învățare. Cu toate acestea, există diferite niveluri de cheltuieli în domeniul TIC între
țări, precum și între instituțiile de învățământ din aceeași țară. În unele țări, TIC a fost
incorporată în curriculum iar în alte țări instituțiile de învățământ se află încă în etapa de
adoptare a TIC, caracterizată prin îmbunătățiri importante aduse procesului de învățare, unele
evoluții de e-learning (învățare bazate pe TIC), dar fără îmbunătățiri importante ale procesului de
învățare și predare (Balanskat et al., 2006)
43
Un aspect disputat în literatura de spcialitate se referă la impactul efectiv al acestor
tehnologii asupra rezultatelor educaționale intermediare și finale, incluzând și inserția pe piața
muncii a absolvenților. Deoarece TIC este utilizată tot mai mult în educație, este necesară
stabilirea unor indicatori pentru a monitoriza impactul acesteia, a demonstra eficiența finanțării și
relația dintre utilizarea noilor tehnologii și performanța studenților. Există, de asemenea, o
nevoie de a demonstra că educația utilizează TIC ca un mijloc de a promova creativitatea,
emanciparea și egalitatea și că determină formarea unor studenți/absolvenți capabili să fie
eficienți și să rezolve probleme. Mulți cercetători universitari au încercat să răspundă acestei
provocări la nivele teoretice și empirice. Ei s-au confruntat cu două dificultăți principale. Pe de o
parte, performanțele elevilor sunt greu de observat și există încă o confuzie cu privire la definirea
performanțelor. Pe de altă parte, TIC implică tehnologii aflate în permanentă evoluție și efectele
lor sunt greu de izolat de mediul acestora. Mai multe studii au încercat să explice rolul și
valoarea adăugată a acestor tehnologii utilizate în învățământ și impactul acestora supra
performanțelor studenților. O serie de autori consideră că TIC nu deține nici un rol în rezultatele
studentului în timp ce alți autori argumentează rolul important al tehnologiilor asupra rezultatelor
studentului. În consecință, relația dintre utilizarea TIC și performanța școlară este neclară, iar
rezultatele contradictorii sunt prezentate în literatura de specialitate (Youssef &Dahmani, 2008).
Nu există o definiție standard pentru performanța elevilor. Abordarea standard se

concentrează pe rezultate și curriculum, pe modul în care elevii înțeleg cursurile și obțin notele și
titlurile universitare; această definiție permite observarea rezultatelor apărute în urma oricăror
schimbări în învățământul superior. O altă definiție, mai extinsă, se referă la competențe,
abilități și atitudini învățate din experiența universitară; această definiție necesită o strategie mai
complexă de observare și concentrare pe piața muncii care reprezintă cadrul în care sunt validate
rezultatelele învățării. Astfel, unii autori consideră că efectele indirecte ale TIC asupra
performanțelor studenților pot fi analizate prin luarea în considerare a factorilor care determină
aceste performanțe, și anume caracteristicile studentului, mediul educațional și caracteristicile
profesorilor. TIC poate avea impact asupra acestor factori și, prin urmare, asupra rezultatului
educației. Diferențele observate în performanțele elevilor sunt astfel mai mult legate de impactul
diferențiat al TIC asupra factorilor standard (Youssef &Dahmani, 2008).
44
Câteva din efectele de bază ale TIC asupra procesului de predare - învățare identificate de
către unii cercetători, sunt:
 TIC are efect asupra calității muncii studenților și permite realizarea exemplelor
practice prin vizualizare;
 Îmbunătățirea scrierii de mână și competențelor la limbi străine prin procesare de text;
 Egalizarea diferențele individuale și are efecte deosebit de importante pentru elevii cu
nevoi speciale;
 Facilitează învățarea în conformitate cu stilurile individuale de ritm și capacitate ale
studenților ;
 Permite învățarea colaborativă;
 Încurajează utilizarea evaluărilor reciproce;
 Dezvoltă abilități de comunicare și conștientizare la diferite segmente de public;
 Are un impact asupra învățării bazate pe accesul la informație prin intermediul Web;
 Crește siguranța și acuratețea informațiilor și gradul de autenticitate a învățării prin
utilizarea celor mai realiste și actualeinformații;
 Crește motivația elevilor prin utilizare de reprezentări vizuale și moduri îmbunătățite
de prezentare;
 Încurajează învățarea independentă și preferințele individuale privind modalitățile de
prezentare;
 Oferă studenților mai mult control asupra procesului de învățare;
 Permite studenților să producă produse multimedia de înaltă calitate;
 Aduce modificări în practicile de predare a cadrelor didactice, instrumentele de
planificare și grilele de evaluare;
 Contribuie la dezvoltarea programelor de studii și la creșterea capacității studenților
de se organiza astfel încât să obțină rezultatele preconizate;
 Motivează studenții să studieze;
 Îmbunătățește calitatea muncii studentului și contribuie la creșterea încrederii în
forțele proprii în îndeplinirea unor obiective de învățare mai complexe;
 Facilitează obținerea unor rezultate mai bune ale învățării Determină schimbări în
curriculum care promovează competența și performanța (Youssef &Dahmani,
2008; Oliver, 2002).
45
Preocuparea pentru evaluare impactului TIC asupra performanței educaționale în contexte
diferite au determinat efectuarea a numeroase studii teoretice și empirice. Unele abordări recente
privind evaluarea impactului TIC în educație, in cele mai multe cazuri s-au concentrat doar pe
analizarea câtorva aspecte, cum ar fi elementele de intrare, ieșire și rezultatele intermediare și
finale/impactul.
Utilizarea indicatorilor poate contribui la evaluarea modului în care elementele de intrare
(de exemplu, finanțarea, infrastructura, resursele) se relaționează față de impact. Cu toate
acestea, o evaluare trebuie să ia în considerare diferitele etape ale procesului de implementare a
TIC și să analizeze schimbările care au loc în cultura sistemului de învățământ - la nivel micro
(elev/studenți), precum și la nivel instituțional și național. La nivel național și instituțional, s-au
stabilit politici și reglementări educaționale pentru a sprijini utilizarea TIC în educație. În
instituțiile de învățământ, administratorii acestora si cadrele didactice încearcă să găsească cele
mai bune metode de a valorifica TIC pentru a îmbunătăți procesul de predare și a asigura
succesul elevilor/studenților. Cu toate acestea, realizările, care reprezintă în mod convingător
rezultatul impactului direct al utilizarii TIC, nu sunt întotdeauna ușor de identificat (Kang et al.,
2008).
În prezent există un număr semnificativ de inițiative pentru evaluarea și monitorizarea

eficienței utilizării TIC și impactul acesteia asupra educației. SITES (al doilea studiu privind
impactul tehnologiei informației în educatie), sponsorizat de Asociația Internațională pentru
Evaluarea Rezultatelor Educaționale (IEA), este un studiu exemplar care identifică și descrie
utilizarea TIC în educație în peste 26 de țări din lume. Studiul analizeaza utilizarea
calculatoarelor în procesul de predare, s-a desfășurat in 8700 de școli din lume și a realizat
participarea a 50.000 de profesori, directori și responsabili cu implementarea TIC în școli. Deși
nu a analizat rezultatele elevilor, studiul a prezentat impactul TIC asupra elevilor din perspectiva
profesorului.
Câteva studii anterioare privind performanța și eficiența sectorului educației (la nivel
național) au aplicat metode non-parametrice. De exemplu, Gupta și Verhoeven (2001) evaluează
eficiența educației în Africa, Clements (2002) realizează același lucru pentru Europa, St. Aubyn
(2003) pentru cheltuielile de educație în cadrul țărilor din Organizația pentru Cooperare și
46
Dezvoltare Economică (OECD). Cele mai multe studii aplică metoda de analiză a datelor ”Data
Envelopment Analysis (DEA)”. Cu toate acestea, foarte puține studii au examinat eficiența
țărilor în utilizarea propriilor resurse de TIC aplicate rezultatelor din învățământ și impactul TIC
asupra educației într-o anumită țară, de exemplu, în Turcia (Tondeur et al., 2007) și Belgia
(Gülbahar, 2008).
Măsurarea eficienței necesită, în general:

 estimarea costurilor;
 estimarea rezultatelor;
 comparația între cele două.
Adesea eficiența este definită într-un sens comparativ: relația dintre beneficii și costuri în
țara X este comparată cu cea a altor țări. În cazul în care în țara X beneficiile depășesc costurile
cu o marjă mai mare decât în alte țări, atunci cheltuielile TIC în țara X sunt considerate mai
eficiente. Cu toate acestea, măsurarea eficienței TIC este relativ complicată, deoarece
compararea și măsurarea atât a costurilor cât și a beneficiilor ar putea fi dificilă.
DEA este o metodologie de estimare non-parametrică introdusă inițial de Charnes et al.

(1978), care compară entități similare din punct de vedere funcțional, descrise de un set comun
de mai multe atribute numerice. DEA clasifică entități în "eficiente" sau "performante" versus
"ineficiente" sau "ne-performante." Alegerea elementelor de intrare/resurselor și a celor privind
rezultatele reprezintă prima etapă și cea mai importantă în aplicarea metodologiei DEA, deoarece
cu cât este mai mare numărul elementelor de intrare și a celor privind rezultatele luate in
considerare, cu atât mai mare este eficiența unității analizate (țara) și cu atât mai mare va fi
randamentul mediu global așteptat (Chalos, 1997).
Un studiu de impact al TIC asupra performanțelor în învățământ și al eficienței acesteia

în țări din Uniunea Europeană (EU) și țări OECD, utilizând metodologia DEA, a fost efectuat în
2012, (Aristovnik, 2012).
Elementele de intrare și cele privind rezultatele alese pentru evaluarea eficienței
implementării TIC în învățământ, au fost: cheltuieli efectuate pentru implementarea TIC (% din
PIB) , utilizatorii de Internet (la 100 persoane), raportul profesori-elevi (invatamant secundar),
înmatricularea în învățământ (toate nivelurile- procent din total ), forță de muncă cu studii
47
superioare (% din total) și PISA 2006 scor mediu. Cheltuielile TIC se referă la cheltuielile
ocazionate de procurarea unor elemente ca: hardware (calculatoare, dispozitive de stocare,
imprimante, precum și alte periferice), programe de calculator (sisteme de operare, instrumente
de programare, utilități, aplicații și software interne de dezvoltare), servicii informatice (sisteme
de integrare a calculatoarelor în rețea, consultanță tehnică, web hosting, servicii de prelucrare a
datelor, și alte servicii), și servicii de comunicații (servicii de comunicații de date și voce) și
echipamente de comunicații cu fir și fără fir (World Bank, 2011). În analiză sunt incluse 28 de
țări (selecționate dintre țările U E și țările OECD. Datele au fost extrase din rapoarte și statistici
ale Băncii Mondiale (2011), OECD (2010), UNESCO ( 2011).
Rezultatele empirice obținute în urma analizei, arată că eficiența TIC, atunci când se iau
in considerare elementele de intrare/ rezultate, diferă semnificativ între țările UE și OECD.
Analiza diferitelor niveluri de eficiență (orientată spre rezultate) arată că Finlanda, Norvegia,
Belgia și Coreea sunt cele mai eficiente țări în ceea ce privește sectoarele TIC (atunci când se
analizează rezultatele invatarii). Rezultatele empirice sugerează de asemenea că, în general,
unele țări mai puțin dezvoltate ale UE, cum ar fi Slovacia și Polonia prezintă un nivel relativ
ridicat de eficiență în domeniul TIC din cauza nivelului scăzut de intrări TIC. De aceea, este
nevoie de o creștere semnificativă a cheltuielilor TIC în aceste țări. In concluzie analiza
dovedește că majoritatea țărilor în cauză dețin un mare potențial pentru creșterea eficienței în
domeniul TIC și pentru îmbunătățirea rezultatelor educationale.
Un alt studiu privind dezvoltarea societății informaționale și impactul acesteia în

domeniul educației, analizând eficiența implementării TIC în învățământ la nivel regional/zonal
de tip NUTS 2, a fost efectuat în 2014, utilizând aceeași metodologie DEA (Aristovnik, 2014).
Nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică (NUT) este un sistem ierarhic care
realizează o împărțire a teritoriului economic al statelor membre UE, care cuprinde și teritoriul
extraregional al acestora. NUTS 2 reprezintă regiuni/zone cu o densitate de populație cuprinsă
între 800.000 și 3 milioane de locuitori.
Elementele de intrare și cele privind rezultatele, alese pentru evaluarea eficienței
implementării TIC în învățământ în cazul acestui studiu, au fost : gospodăriile care au acces la
Internet acasă (% din gospodăriile cu cel puțin un membru în vârstă de 16-74 ani) și procentul de
gospodării cu acces în bandă largă în ceea ce privește gospodăriile cu acces la Internet (% din
gospodăriile cu cel puțin un membru în vârstă de 16-74 ani și acces la Internet, produsul intern
48
brut regional (pe cap de locuitor în% din media UE-27) și densitatea populației (locuitori pe km²)
. În analiză, rezultatele care au fost luate în considerare includ: elevii și studenții din
învățământul secundar non-terțiar și post-secundar superior (ISCED 3-4) (% din populația în
vârstă de 15-24 ani), elevii din învățământul terțiar (ISCED 5-6) (% din populația în vârstă de
20-24 ani), elevii și studenții din toate nivelurile de învățământ (ISCED 0-6) (% din populația
totală), nivelul de învățământ terțiar (% din populația cu vârsta cuprinsă între 25-64 ani) și rata
de ocupare a pietei muncii(de grupa de vârstă 15-64 ani, în%). Studiul a utilizat datele
disponibile în baza de date EUROSTAT (2013) pentru 146 de regiuni/zone europene de tip
NUTS 2.
Rezultatele cercetării efectuate în cadrul studiului, sugerează că unele regiuni/zone din
Belgia, Olanda, Suedia, Danemarca și Slovacia, fac parte din cele mai eficiente regiuni de tip
NUTS 2 din UE. Aceste regiuni/zone UE ar putea servi, de asemenea, ca referință pentru
regiunile mai puțin eficiente. Rezultatele confirmă ideea că regiunile cu o societate
informațională dezvoltată realizează în general rezultate mai bune în ceea ce privește educația
comparativ cu regiunile care sunt în curs de dezvoltare din punctul de vedere al implementarii
TIC. În schimb, un număr mare de regiuni de tip NUTS 2 din Europa de Est și de Sud se
caracterizează printr-o rată extrem de scăzută de dezvoltare a societății informaționale (regiuni
din Bulgaria și România) și o eficiență redusă privind rezultatele educaționale, în special în
Spania (de exemplu, Insulele Baleare, Canare), în Italia (de exemplu, Sardegna, Sicilia), în
Republica Cehă și Ungaria , sugerând ca există încă un potențial semnificativ pentru dezvoltarea
societății informaționale și a îmbunătățirii rezultatelor educaționale în numeroase regiuni ale UE.
Studiul ”Sondaj privind e-learning în instituțiile de învățământul superior europene în

2014”, care a fost lansat în noiembrie 2014, prezintă și analizează rezultatele unui sondaj
realizat de Asociația Europeană a Universităților (EUA) între octombrie și decembrie 2013, care
sintetizează conținutul a 249 de răspunsuri ale reprezentanților instituțiilor de învățământ
superior din întreaga Europă (Gaebel et al., 2014). Scopul studiului a fost acela de a trasa o hartă
a capacităților universitare europene de e-learning și a evalua percepția cu privire la impactul
general al acesteia privind învățarea și predarea.
Sondajul a cuprins întrebări privind modul în care instituțiile de învățământ utilizează
sistemul e-learning, experiența pe care au dobândit-o în domeniu și așteptările acestora, formate
variate ale învățării mixte și on-line. Deasemenea, având în vedere interesul crescut din ultimii
49
doi ani pentru cursuri on-line (MOOCs), o mare parte a raportului este dedicată acestei
probleme. Studiul analizează și răspunsuri la întrebări cu privire la structurile suport și servicii,
coordonarea intra-instituțională, asigurarea calității și recunoașterea studiilor efectuate în sistem
e-learning.
Rezultatele sondajului au arătat că majoritatea instituțiilor oferă cursuri mixte și cursuri
de învățare on-line (91% și, respectiv, 82%). Mai puțin frecvente, dar cu tendință de creștere ca
număr, au fost menționate și alte formate de furnizare a cursurilor, cum ar fi cursuri comune
derulate în colaborare inter-instituțională și cursuri on-line cu eliberare de titluri universitare
după absolvire. Mai mult decât atât, aproape jumătate din instituțiile chestionate au declarat ca
au deja o strategie pentru e-learning în vigoare la nivelul instituției, iar o pătrime din insituții
aveau strategiile în curs de elaborare.
Sondajul a demonstrat, de asemenea, de exemplu, că, cursurile on-line de tip (MOOCs)
sunt încă de mare interes și aparent în creștere la universitățile europene. La momentul
sondajului, la sfârșitul anului 2013, doar 31 de instituții respondente (12% din eșantion), ofereau
acet tip de cursuri sau erau în curs de a le lansa. Dar aproape jumătate din instituțiile care nu
ofereau MOOCs, și-au exprimat intenția de a le introduce.
În Uniunea Europeană, între 2006 și 2010, sume mari de bani au fost alocate pentru a
sprijini tehnologia informației. Cea mai mare investiție în domeniul tehnologiei informației în
2006 și 2010 o realizează Luxemburg-ul, cu aproape 8000 de euro pe cap de locuitor, urmat de
țările europene nordice, Marea Britanie și Olanda, care au investit între 5000 și 6000 de euro. La
polul opus, investițiile efectuate de către România în domeniul tehnologiei informației nu
depășesc o sumă totală de 325 de euro pe cap de locuitor în ultimii 5 ani (2012). Rezultatele
investițiilor în tehnologia informației au un impact considerabil asupra calității serviciilor
prestate în țările dezvoltate în care acestea au servicii sociale, medicale și educaționale de înaltă
calitate. Conform statisticilor Comisiei Europene (EUROSTAT 2012), procentul de persoane
care folosesc calculatoare în activitățile de zi cu zi raportat la populația totală a României a
crescut de la 33% în 2006 la 48% în 2011 (Ion, 2012).
Nolile tehnologii și abordări ale educației au deja un impact clar și pozitiv asupra
furnizării de învățământ superior. Ele pot sprijini eforturile depuse în cadrul Procesului de la
Bologna și proiectului de modernizare a Uniunii Europene pentru a îmbunătăți calitatea și a
50
extinde raza de acțiune a învățământului superior în Europa. Tehnologiile informatiei si
comunicarii încep deja să determine o mai bună calitate a procesului de învățare și predare atât in
formatul traditional cat si prin furnizarea cursurilor on-line, pe masura ce resursele educationale
la nivel mondial, devin mai liber accesibile și sunt utilizate pentru invatare interactiv mijloacele
de comunicare. Metodele de predare pot fi mai bine adaptate la nevoile individuale ale
studentilor și modernizarea procesului de invatare permite feedback-ul rapid privind
performanțele studentilor.
Există un potențial important pentru extinderea accesului la învățământul superior și
creșterea diversității populației de studenți. Tehnologiile online oferă oportunități de a învăța
oriunde, oricând și de la oricine. Aceasta flexibilitate este esențiala pentru studenții care nu
urmează cursuri in format traditional și va permite o schimbare în misiunea instituțiilor de
învățământ superior privind învățarea pe tot parcursul vieții și dezvoltarea profesională continuă.
Acest lucru va oferi un instrument important guvernelor în asigurarea unui diversitati de
prevederi în politicile educationale pentru a satisface nevoile tuturor studentilor. Deasemenea,
introducerea noilor tehnologii facilitează accesul institutiilor de invatamant superior pe piata
internationala si completează evoluția existenta în domeniul educației transfrontaliere (European
Commission, 2014).
Capitolul 4
Exemple de instrumente E-learning
51
În acest capitol sunt prezentate câteva exemple de platforme educaționale, precum și alte
instrumente asociate conceptului și practicilor actuale în domeniul de E-learning-ului.
Opțiunea de utilizare a unui instrument anume, a unei platforme sau a anumitor facilități
oferite de către noile tehnologii pentru optimizarea și dezvoltarea formelor moderne de
învățământ depinde de nivelul de înțelegere a acestora, accesului la resursele necesare,
deschiderii tuturor actorilor implicați către utilizarea de noi mijloace tehnice, precum și de
deschiderea manifestată în mediul în care urmează să fie folosite. Asftel, înainte de a lua decizia
de dezvoltare și utilizare, în cadrul proceselor educaționale, a unor instrumente specifice
activităților de E-learning, cei responsabili ar trebui să răspundă următoarelor întrebări:
 Actualele programe de studii şi curriculum existent sunt adecvate generaţiei de tineri?
 Metode didactice şi pedagogice actuale utilizate de profesori în procesul de predare-
învăţare sunt adecvate nevoilor generaţiei pe care o pregătesc?
 Universităţile sunt pregătite pentru mobilizarea şi determinarea cadrelor didactice în
vederea utilizării în procesul de învăţământ a noilor tehnologii şi a calculatorului, a
metodelor didactice şi pedagogice implicite?
 Sunt planificate activităţi pentru antrenarea cadrelor didactice universitare în activităţi
de concepere, proiectare, elaborare şi promovare a resurselor universitare digitale?
Pentru a implementa aceste noi modalităţi de abordare a unui parcurs de învățare, cadrele
didactice trebuie:
 să aibă o pregătire superioară în domeniul de cunoaştere;
 să aibă experienţă privind instruirea asistată de calculator și instrumentele TIC pentru
educație;
 să cunoască şi să poată implementa metodele şi modalităţile oferite de pedagogia
modernă în contextul utilizării noilor tehnologii IT.
Cursuri universitare digitale

Definiţie (Conf. dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti): Un curs universitar digital
reprezintă un produs software ce este utilizat de studenţi şi profesori, de regulă prin intermediul
unei platforme de e-Learning sau pe iPad (cu iBooks), Tablet PC. Acesta oferă accesul comod şi
eficient la cunoştinţele şi informaţiile cele mai noi, metode noi şi eficiente de predare, învăţare şi
52
evaluare a cunoştinţelor, instruire şi formare permanentă, în scopul obţinerii unei experienţe
privind înţelegerea şi stăpânirea de cunoştinţe şi competenţe într-un domeniu al cunoaşterii.
Un curs universitar clasic în format tiparit (print), chiar în format pdf, conţine
reprezentări statice ale unor descrieri de teme şi subiecte, explicaţii şi texte, teoreme şi
demonstratii, scheme şi tabele, grafice şi diagrame, etc. Utilizarea noilor tehnologii împreună cu
folosirea metodelor moderne pedagogice şi psihologice, susţinute de instrumente software oferite
de calculator, dau posibilitatea cadrelor didactice să conceapă şi să proiecteze cursuri
universitare digitale într-o nouă abordate atât ştiinţifică, căt şi pedagogică.
Astfel, se pot realiza reprezentări dinamice pentru descrierea şi studiul proceselor şi
fenomenelor pentru abordări şi soluţii noi în cercetare, pentru schimbări şi interpretări noi ale
unor teorii, modele şi metodologii. Tehnologii şi instrumente software actuale (software
educaţional şi software ştiinţific) ce pot fi folosite: platforme web 2.0 (blog, wiki), Course
Builder (Google), ToolBook Assistant (SumTotal-nl), HTML, Macromedia Flash, Cult3D,
JavaScript, LabView, MatLab, MathCAD, Mathematica, Origin, Graphing Calculator 3D,
Simulink, PolySpace, SigmaPlot, MolPro, Thermo-Calc, etc.
Platforme educaționale
← În cele ce urmeză sunt prezentate câteva dintre elementele specifice ale
unor platforme informatice educaționale cel mai des întâlnite în mediul universitar. Este
importantă cunoașterea și înțelegerea unor tipuri de cursuri ce pot fi disponibile pe o platformă
LMS (Learning Management System - sistem de management al învăţării), a beneficiilor
utilizării unui sistem LMS în instruire și a principalelor caracteristici ale sistemelor e-learning,
precum și a modului de stabilire a elementelor ce trebuie să fie luate în considerare pentru a
maximiza beneficiile utilizării unui sistem de instruire de tip E-learning.
Dezvoltarea acceleratăa noile tehnologii va avea, cu siguranță, în continuare, un impact

major asupra premiselor de bază ale învăţământului universitar şi va da naştere la căutarea de
teorii şi metodologii educaţionale noi, care să satisfacă cerinţele privind predarea, învăţarea şi
cercetarea din domeniul academic.
Platformele educaţionale informatice oferă, în prezent, o serie complexă de facilități, cum
ar fi:
 Organizarea şi furnizarea de informaţii;
53
 Sprijinirea proceselor de învăţare;
 Supervizarea şi evaluarea rezultatelor studenţilor;
 Stocarea și administrarea unui volum mare de date.
Exploatarea eficientă a acestor date contribuie semnificativ la dezvoltarea unor
instrumente care să faciliteze realizarea unui învăţământ centrat pe student. Din ce în ce mai
multe universităţi caută modalităţi pentru diseminarea cursurilor pe Internet, în timp ce alte
organizaţii recurg la instruirea prin Intranet a personalului propriu. Pe măsura dezvoltării
infrastructurii care susţine acest tip de educaţie, studenţii îşi vor asuma o mai mare
responsabilitate pentru identificarea şi organizarea a ceea ce urmează să studieze.
← Tipurile de cursuri disponibile pe o platformă de tip LMS sunt extrem de
variate și diferă (ca formă și conținut) în funcție de domeniul abordat, de metodele didactice
pentru care au optat realizatorii acestora, precum și de abilitățile tehnice ale administratorilor
platformelor și chiar ale utilizatorilor direcți vizați.
Soluţiile web sunt o opţiune care îşi justifică eforturile, iar în contextul procesului de
învăţământ trebuie pornit de la atingerea obiectivelor didactice, de la satisfacerea intelectuală a
studenţilor, tehnologia fiind folosită ca un mijloc şi nu ca scop în sine. Trebuie urmărită, în
primul rând, asigurarea calităţii procesului educaţional, satisfacerea principiilor educaţionale,
înlăturarea rigidităţilor aferente sistemelor clasice de învăţământ, armonizarea inovaţiilor din
educaţie cu cele din tehnologie.
Educaţia la distanţă s-a diversificat în deplină concordanţă cu dezvoltarea tehnologică a
comunicaţiilor, a mass-media, dar și a mediului online, în general. Astfel, în zilele noastre,
medierea dintre studenţi şi profesor / tutore se realizează de multe ori și prin noile tehnologii ale
informaţiei şi comunicaţiilor, în special prin Internet. Deşi tehnologiile E-learning sunt utilizate
mai mult în educaţia la distanţă, aceasta nu presupune excluderea folosirii noilor tehnologii în
învăţământul tradiţional.
Se poate face o clasificare a categoriilor de cursuri, în funcţie de gradul de utilizare a
tehnologiilor și instrumentelor de tip E-learning, astfel:
 Cursuri completate de tehnologii – se axează pe activităţi de predare - învăţare la
clasă, dar include facilităţi precum:
 accesarea online a planurilor de învăţământ, a prelegerilor şi a altor materiale
educaţionale;
 utilizarea hiperlinkurilor către diverse resurse educaţionale;
54
 comunicare prin e-mailuri, chat etc.;
 Cursuri dependente de tehnologiile – necesită utilizarea Internetului de către studenţi
pentru activităţile „cheie” ale cursului, fără o reducere semnificativă a timpului alocat
la sala de clasă, cum ar fi:
 discuţii online;
 autoevaluări;
 evaluări;
 lucru colaborativ;
 proiecte individuale sau de grup;
 Cursuri mixte – unde tehnologiile E-learning încep să înlocuiască treptat sala de clasă,
astfel încât:
 discuţiile și studiul online, evaluările sau lucrul colaborativ încep să
înlocuiască unele activităţi de predare clasice;
 sunt din ce în ce mai frecvente cursurile oferite integral prin intermediul
computerelor;
 studenţii pot urma cursurile oferite de către o universitate independent de oraş,
ţară sau fus orar.
Desigur, învăţământul tradiţional nu îşi va pierde niciodată prerogativa dialogului direct

dintre profesor şi studenţi, prin care se creează un cadru optim pentru modelarea personalităţii,
menţinerea mai pregnantă a spiritului de competiţie, dar şi a suportului psihologic reciproc. Însă,
într-o societate în care lipsa timpului este din plin resimţită de către majoritatea persoanelor,
Internetul oferă noi oportunităţi de instruire, cărora nu este obligatoriu să li se acorde
exclusivitate.
În prezent, apare evidentă nevoia unor soluţii de management al conţinutului educaţional,
cu ajutorul cărora acestea să fie reasamblate în concordanţă cu obiectivele generale sau
punctualeale instruirii, reducând timpul şi costul şi făcând conţinutul accesibil celor ce învăţa
într-o manieră personalizată.
Sistemele de management al învăţării (LMS – Learning Management System) sunt
aplicaţii care lansează şi expun studenţilor conţinutul educaţional la momentul potrivit şi în
formatul corespunzător, conducând interacţiunea dintre student şi resursele învăţării. Acest
mediu virtual educaţional deţine o combinaţie de instrumente software care realizează o varietate
55
de funcţii legate de administrarea resurselor educaţionale online sau offline şi managementul
performanţei.
În general, un sistem LMS implementează, gestionează, urmăreşte și evidențiază /
raportează interacţiunile student - conţinut educaţional și student - profesor. Beneficiile utilizării
unui sistem LMS în instruire pot fi maxime dacă sunt luate în considerare următoarele elemente:
 costuri;
 acces;
 modularitate şi personalizare;
 punctualitate;
 relevanţă;
 responsabilitate.
Asadar, se pot face o serie de recomandări pentru realizarea, dezvoltarea și funcționarea

unor platforme educaționale eficace și eficiente:
 Costurile aferente pregătirii fiecărui student trebuie controlate şi, pe cât posibil,
reduse fără a pierde însă din eficienţa învăţării. Funcţiile LMS şi serviciile de
colaborare sunt deosebit de importante în realizarea acestor economii, dar trebuie să
existe un control al costurilor şi în ceea ce priveşte producerea de noi module, astfel
încât conţinutul existent să poată fi reutilizat;
 Accesul în mediul virtual de instruire trebuie să fie posibil simultan pentru un număr
mare de studenţi, fără constrângeri în ceea ce priveşte timpul, zona geografică şi
disponibilitatea studentului pentru studiu;
 Este indicat ca arhitectura modulară a unui sistem LMS să permită îmbunătăţirea
treptată a infrastructurii tehnologice prin modificarea modulelor existente sau
adăugarea de noi module, care pot contribui substanţial la îmbunătăţirea proceselor
educaţionale;
 Personalizarea presupune adaptarea cursurilor, lecţiilor şi altor resurse educaţionale la
profilul şi la nevoile individuale ale fiecărui student cu scopul creşterii eficienţei în
învăţare. Aceasta implică preevaluări şi alte criterii de selecţie ale studenţilor.
Modularitatea sistemului permite studenţilor utilizarea acelor servicii sau conţinuturi
educaţionale de care au nevoie;
 Un obiectiv important este acela de a oferii studenţilor acces la cursuri independent de
56
timp. În lipsa unui sistem LSM, studenţii ar putea aştepta mult până se oferă un alt
curs, însă dispunând de un astfel de sistem cursurile se pot derula în paralel,
punctualitatea furnizării serviciilor nedepinzând de spaţiu;
 Cu scopul realizării unui învăţământ centrat pe student, sitemele LMS sunt proiectate
astfel încât să permită studenţilor să selecteze informaţiile şi instrucţiunile de care au
nevoie. Oferirea acelor resurse educaţionale care sunt relevante pentru studenţi, se
poate baza pe rezultatele obţinute de către aceştia la testele de plasare;
 Responsabilitatea nu este doar o problemă pentru cei care învaţă, ci şi pentru
instructori, manageri, autori, furnizori de conţinut şi administratori;
 În mod ideal, sistemul de e-learning va măsura progresul fiecărui student şi va genera
rapoarte automate pentru fiecare dintre aceşti utilizatori finali. Profesorii pot să obţină
un feedback prompt în legătură cu fiecare student în parte, pentru fiecare unitate de
învăţare. Managerii pot crea fişe individualizate de învăţare pentru a se asigura că
angajaţii lor deţin abilităţile specifice lucrului cu un sistem LMS. Autorii pot să
stabilească care obiecte de învăţare sunt folosite mai des şi cum anume.
Instituţiile de învăţământ analizează o mare varietate de factori atunci când aleg spre
utilizare un sistem educațional de tipul open source, luând în considerare, inclusiv mărimea
comunităţii căreia urmează să se adreseze, modalitățile de furnizare a suporturilor
informaționale, precum și mărimea echipei necesare pentru dezvoltarea software și a
conținuturilor. Open source descrie practica de a produce sau de a dezvolta anumite produse
software finite, permiţând accesul utlizatorilor să acţioneze liber asupra procesului de producţie
sau dezvoltare.
Cristalizarea unor noi abordări din domeniul ştiinţelor educaţiei (pedagogie, docimologie,
psihologia comportamentală şi a învăţării) şi creşterea performanţelor software s-au concretizat
şi în soluţii de management ale activităţilor diverse şi complexe pe care le implică instruirea
asistată de calculator. Deşi fiecare sistem de acest tip poartă amprenta culturii educaţionale a
organizaţiei dezvoltatoare, există o serie de trăsături comune:
 cataloagele de curs şi sistemul de înregistrare on-line;
 capacitatea de lansare şi urmărire a conţinutului educaţional;
 evaluarea învăţării;
 managementul resurselor educaţionale;
57
 furnizarea de rapoarte personalizate;
 instrumente de învăţare colaborativă;
 capacitatea de a integra şi alte aplicaţii consacrate.
Există multe sisteme open source de tip LMS ce sunt utilizate de diferite instituții de
învățământ și, în general, acestea sunt preferate în funcție de modul în care îndeplinesc
următoarele condiţii:
 funcționalitate operabilă, ca open-source, aprobată de licenţă;
 au o comunitate activă, dezvoltată;
 au lansat versiuni stabile;
 au suport multilingvistic;
 sunt compatibile cu standarde cu utilizare largă;
 au publicat detalii despre versiunile anterioare şi cerinţele de dezvoltare viitoare;
 au sau nu organizaţii de sprijin stabile pentru dezvoltările în curs de desfăşurare;
 au avut o terţă parte pentru recenzii publicate pe Web.
LMS-urile se bazează pe o varietate de platforme de dezvoltare (Java EE bazate pe

arhitecturi la Microsoft. NET) şi implică de obicei utilizarea unei baze de date robuste de back-
end. Principalele platforme E-learning utilizate învățământul superior sunt:
 ATutor - http://www.atutor.ca
 Claroline - http://www.claroline.net
 Docebo - http://www.docebo.org
 Dokeos - http://www.dokeos.com
 dotLRN - http://dotlrn.openacs.org
 Ilias - http://www.ilias.de
 Interact - http://www.interactole.org
 KEWL.NextGen - http://kngforge.uwc.ac.za
 Metacoon - http://www.metacoon.de
 Moodle - http://moodle.org
 OLAT - http://www.olat.org
 OpenElms - http://www.openelms.org
58
 Sakai - http://www.sakaiproject.org
Modular Object Oriented Dynamic Learning Environment (Moodle) este un pachet

software destinat producerii de cursuri bazate pe Internet, oferind un bun suport pentru securitate
şi administrare şi având conturată o comunitate amplă de utilizatori şi dezvoltatori. Codul sursă
este scris în limbajul de programare PHP (Hypertext Preprocessor) utilizând baze de date
MySQL şi PostgreSQL70. Adoptarea platformei E-learning este un atu datorită popularităţii
acestor tehnologii, precum şi posibilităţii de utilizare fără modificări pe mai multe sisteme de
operare, inclusiv Linux.
Moodle este un sistem de management al cursurilor, un pachet software realizat cu scopul
de a ajuta profesorii să creeze cursuri de calitate şi să coordoneze procesul de învăţământ pentru
obţinerea unor rezultatele bune de către studenţi.
Moodle este un pachet software destinat producerii de cursuri bazate pe Internet, oferind
un bun suport pentru securitate şi administrare şi având conturată o comunitate amplă de
utilizatori şi dezvoltatori. Codul sursă scris în PHP utilizând baze de date MySql şi PostgreSQL,
este un atu pentru adoptarea platformei datorită popularităţii acestor tehnologii, precum şi
posibilităţii de utilizare fără modificări pe mai multe sisteme de operare, inclusiv Linux (fără a fi
necesară nici o modificare de la o platformă la alta).
Moodle îşi are originea într-un proiect educaţional dezvoltat de Martin Dougiamas la
Curtin University of Technology, pornind de la ideea îmbunătăţirii sistemului de administrare
oferit de platforma WebCT. Versiunea 1.0 a Moodle a fost lansată la 20 august 2002, fiind
destinată configurării unui sistem de E-learning la nivelul unui curs academic. Dezvoltările
ulterioare de până la versiunea curentă 1.3.4 au adus numeroase îmbunătăţiri şi extensii de
funcţionalitate, astfel încât platforma Moodle este actualmente utilizată nu doar în universităţi, ci
şi în licee, şcoli primare, organizaţii non- profit, companii private, de profesori independenţi şi
chiar de părinţii care doresc să îşi instruiască proprii copii. Situl www.moodle.org constituie un
punct central de informare, discuţie şi colaborare între diversele tipuri de utilizatori ai sistemului
Moodle: administratori de sistem, profesori, cercetători, pedagogi şi, desigur, dezvoltatori.
Adoptarea platformei Moodle integrează, aşadar, o universitate într-o veritabilă comunitate
internaţională, având acces la experienţa pedagogiă şi ştiinţifică a acesteia.
Filozofia pedagogică
59
Sistemul Moodle promovează ca filozofie a învăţării ceea ce se numeşte „pedagogia
construcţionismului social” (social constructionist pedagogy) și ste sprijinită pe patru mari
concepte:
 Constructivism - noile cunoştinţe acumulate sunt sedimentate printr-o permanentă

raportare a lor la zestrea culturală şi informaţională, nu printr-o simplă „memorizare”;
 Construcționism - învăţarea ajunge să fie efectivă abia atunci când este împărtăşită,
discutată, explicată altora.
 Constructivism social - diseminarea cunoştinţelor se face într-o manieră sistematică,

organizată, conducând la constituirea unei mici comunităţi culturale;
 Conectat și separat (empatic şi dizident) - încearcă o privire de adâncime asupra

motivaţiilor de care sunt guvernate persoanele participante la dialogul în cadrul unei
astfel de comunităţi culturale. Un comportament dizident încearcă să îşi păstreze
obiectivitatea şi să îşi apere propriile idei căutând lacune logice în ideile partenerilor
de discuţie, fapt ce poate constitui pentru aceştia un real stimulent pentru
reconsiderarea şi consolidarea propriilor idei. Un comportament empatic acceptă
subiectivitatea, încercând un efort de înţelegere a celorlalte puncte de vedere.
Comportamentul promovat de sistemul Moodle presupune o sensibilitate la aceste
ambe abordări, având permanent capacitatea de a o adopta pe cea potrivită situaţiei
curente.
Astfel, sistemul Moodle pleacă de la ideea că orice participant la un curs poate fi în
acelaşi timp student şi profesor, inlăturând imaginea profesorului ca „sursă de cunoştinţe” şi
promovând-o pe cea a profesorului ca modelator de personalităţi, care lucrează într-o manieră
particulară cu fiecare student pentru a-l ajuta să dobândească deprinderile şi cunoştinţele de care
este interesat, şi care moderează discuţiile şi activităţile într-o manieră care ajută studenţii să
colaboreze pentru a atinge în mod colectiv obiectivele generale ale cursului.
Învăţământul universitar românesc traversează o perioadă de detaşare de stilul tradiţional
de predare, studenţilor actuali fiindu-le necesare modalităţi flexibile de lucru, materiale didactice
moderne, adjuvante ingenioase de canalizare a atenţiei. Sistemul Moodle oferă un cadru pentru
60
dezvoltare şi utilizare de materiale şi metode moderne de lucru, dar şi de adoptare a unei
pedagogii ce stimulează creativitatea.
Resurse necesare şi mod de instalare

Pentru a instala platforma Moodle sub sistemul de operare Linux, sau sub oricare alt
sistem de operare, sunt necesare următoarele:
 un server Web care să ofere suport pentru PHP (cum ar fi Apache);
 limbajul de scripting PHP, cu următoarele facilităţi activate: biblioteca GD (cu suport
pentru formatele JPG şi PNG), biblioteca zlib, suportul pentru sesiuni, suport pentru
upload de fişiere. Este necesar, de asemenea, să fie inhibat modul de lucru „Safe
Mode”;
 un server de baze de date: MySQL sau PostgreSQL.
Procesul propriu-zis de instalare este foarte simplu şi constă din următorii paşi:
 Descărcarea pachelui Moodle de la adresa: http://moodle.org/download/ şi transferul

întregului director „moodle” în directorul „html” destinat publicării pe Web;
 Crearea unui director de date (denumit, de exemplu, „moodledata”) în afara
directorului de Web, în care vor fi stocate fişierele de upload. Accesul la acest
director va fi protejat prin comanda „deny from all” memorata într-un fişier
„.htaccess” din interiorul lui;
 Crearea unei noi baze de date („moodle”, de exemplu) şi definirea unui utilizator
privilegiat (e.g. „moodleuser” – prin intermediul comenzii MySQL „grant”);
 Verificarea setărilor corespunzătoare serverului Web: fişierul „httpd.conf” ar trebui să

indice setarea fişierului „index.php” ca pagină Web implicită (DirectoryIndex
index.php index.html);
 iar fişierul „php.ini” ar trebui să conţină următoarele directive: magic_quotes_gpc =

1; magic_quotes_runtime = 0; file_uploads = 1; session.auto_start = 0;
session.bug_compat_warn = 0;
61
 Redenumirea fişierului „config-dist.php” sub numele „config.php” şi precizarea
datelor despre calculatorul pe care se face instalarea: informaţii despre baza de date,
adresa Web a sitului, directorul Web şi directorul de date;
 Configurarea paginii Web Moodle prin intermediul sistemului de administrare

accesibil printr-un navigator Web la adresa: http://localhost/moodle/admin (dacă
instalarea s-a făcut pe un calculator local). Este necesar să permitem pachetului
Moodle setarea unor cookie-uri pe calculatorul nostru. După ce Moodle îşi va crea
singur un set de tabele în cadrul bazei de date definite de noi, ne va permite definirea
unor variabile de configurare şi a parametrilor pentru pagina de start a sitului (oricând
modificabili ulterior).
 Modulul de administrare este foarte ofertant, incluzând facilităţi pentru:
 Configurarea de variabile sistem, setări ale sitului Web, teme de stil de afişare,
limbă, module instalate, blocuri, filtre de text, copii de siguranţă;
 Managementul utilizatorilor - autentificare, adăugare de noi utilizatori

(inclusiv importând datele despre conturi dintr-un fişier), editarea datelor
despre utilizatori, asignare de drepturi de administrare, creare de noi cursuri,
predare a unor cursuri, înregistrare de studenţi la un curs;
 Definirea de cursuri grupate pe categorii şi asignarea de utilizatori acestora;
 Evidenţa tuturor activităţilor (prin intermediul „log”-urilor) din cadrul sitului;
 Publicarea de fişiere generale în cadrul sitului şi realizarea unor copii de
siguranţă externe.
Utilizarea platformei Moodle în învăţământul la distanţă

Profesorilor care au de ţinut cursuri la distanţă le este oferit de către platforma Moodle un
sistem de administrare flexibil şi ergonomic. Pe lângă simpla postare pe Web a unor materiale
create cu diverse aplicaţii, este posibilă editarea on-line a materialelor în format HTML şi text,
precum şi asocierea de meniuri de ajutor sau de notaţii ascunse studenţilor (de exemplu, „de
utilizat într-un subiect la examen”). Astfel, opţiunea „Files” din meniul de administrare al unui
62
profesor îi permite acestuia gestionarea unui director de fişiere în care îşi va transfera
documentele vizate spre a fi folosite ca materiale de curs. Este posibilă şi inserarea de
hiperlegături către locaţiile web unde pot fi stocate o serie de alte materiale. Sunt facilitate o
serie întreagă de setări asupra paginii web a unui curs, de la stabilirea numelui până la precizarea
datei de începere a acestuia. Poate fi ales unul din trei şabloane de bază („Weekly”, „Topics” şi
„Social”), precum şi schema de culori.
Diversele cursuri existente la un moment dat pot fi grupate pe categorii, de exemplu după
anul de studiu cărora le sunt destinate, după statutul obligatoriu / opţional, după grupa de
discipline cărora aparţine (teoretice / aplicative) sau Programare / Tehnologii, Web / Baze de
date / Algoritmi / Compilatoare etc. În cadrul unei secţii de învăţământ la distanţă, directorul de
cursuri este cel care decide modul de categorizare a cursurilor, în funcţie de politica educativă a
instituţiei.
Amintim toate setările care trebuie precizate la adăugarea unui nou curs pentru a ilustra
flexibilitatea şi buna organizare a materialului în cadrul platformei Moodle:
 Categoria căreia îi este asignat;

 Denumirea completă şi cea prescurtată;
 Descrierea pe scurt;
 Formatul de organizare a sitului: „weekly”, „topics” sau „social”.
Primele două presupun o organizare similară, cu deosebirea că informaţiile

vizibile în pagina principală a cursului se referă la săptămâna curentă, respectiv la
capitolul curent.
Formatul „social” este destinat cursurilor în care punctul central îl constituie
forumul de discuţii, şi nu publicarea pe Web de materiale sau susţinerea de testări on-line.
Este potrivit, de exemplu, pentru cursurile la care studenţii au primit materiale tipărite,
participă la prelegeri, laboratoare şi examene în cadrul facultăţii, aşa cum se întâmplă de
fapt în general la secţiile de învăţământ la distanţă.
Fiecare secţiune a paginii platformei este organizată într-o casetă separată, care va avea
ataşate, astfel, un set de butoane de control permiţând efectuarea unor diverse operaţii:
63
 Editarea de conţinut în format text simplu sau HTML;
 Ascunderea unui conţinut pentru a nu fi vizibil studenţilor;
 Ttrecerea unei secţiuni ascunse în starea disponibilă studenţilor;
 Schimbarea setării referitoare la modul de grupare a studenţilor;
 Evidenţierea secţiunii asociate ca fiind cea curentă;
 Deschiderea unei pagini separate conţinând explicaţii despre modul de efectuare a

operaţiei căreia îi este asociată;
 Mutarea cu un nivel în sus a casetei curente (peste cea de deasupra ei);
 Mutarea cu un nivel în jos a casetei curente;
 Închiderea casetei curente.
Structura generală a site-ului platformei se realizează prin stabilirea setărilor de mai jos
(profesorul, având drepturi de administrator, poate să editeze informaţii concrete activând
opţiunea „Turn editing on” din cadrul acesteia):
 Data de începere;
 Numărul de săptămâni / capitole;
 Modul de grupare a studenţilor - fără grupuri de lucru, cu grupuri separate sau cu

grupuri care să îşi poată urmări reciproc activitatea;
 Disponibilitatea sau nu pentru a fi accesat de studenţi (în faza premergătoare

desfăşurării cursului, când profesorul îşi organizează materialul de curs, nu are rost că
acesta să fie accesibil studenţilor);
 Parolă de înscriere la curs, cerută fiecărui utilizator la prima accesare a paginii

cursului. Dacă se întâmplă ca această parolă să fie aflată de un participant clandestin
la curs, acesta este depistat de profesor şi eliminat, iar parola schimbată, fără a fi
afectaţi studenţii înscrişi;
64
 Accesul vizitatorilor ocazionali - poate fi interzis sau permis, pe baza de parolei de
înscriere amintită mai sus sau în mod liber. Un motiv pentru care ar putea fi permis
accesul oricui la unul dintre cursurile la distanţă este familiarizarea viitorilor candidaţi
cu stilul de lucru universitar;
 Secţiunile ascunse ale cursului pot fi vizibile studenţilor în pagini Web separate sau
pot fi inaccesibile;
 Numărul de noutăţi afişate pe pagina cursului;
 Vizibilitatea notelor şi a temelor pentru toţi studenţii sau individual;
 Dimensiunea maximă a fişierelor ce pot fi transferate (prin operaţia de upload);
 Cuvintele folosite în loc de „Teacher” şi „Student” (profesor, asistent, instructor,
tutore, respectiv student, cursant, participant etc.);
 Limba cerută în mod obligatoriu în discuţii sau acceptarea oricărei limbi pentru
comunicare.
Activarea butoanelor de control permiţând editarea complexă a paginii Web

Pe lângă secţiunea principală „Topic outline”, în care este tratat fiecare capitol într-o
casetă separată având facilităţi de editare, mai există secţiuni pentru utilizatori, activităţi, căutare,
administrare, cursuri asignate, ştiri, evenimente viitoare, activităţi recente şi utilitare (calendar,
rezumatul cursului, utilizatorii on-line, gestionarea hiperlegăturilor).
În cadrul secţiunii „Activities” pot fi adăugate – prin intermediul casetei derulante
„Add...” asociată cu diverse fragmente din sit – următoarele tipuri suplimentare de activităţi:
 Examinări - Profesorul precizează un set de cerinţe, împreună cu informaţii legate de:

punctajul maxim acordat, perioada de trimitere a temei, dimensiunea maximă a
fişierului din care aceasta este constituită, dacă sunt sau nu permise mai multe
variante ale temei. Pentru fiecare fişier primit de la studenţi, profesorul va putea
preciza un punctaj şi un comentariu, care vor fi trimise automat după jumătate de oră,
65
prin e-mail, studenţilor corespunzători. Imporatnţa acestei facilităţi pentru organizarea
activităţilor de laborator şi de seminar la fiecare disciplină universitară este evidentă;
 Opţiune - Este permis profesorului să precizeze o întrebare şi mai multe variante de
răspuns din care va trebui să selecteze fiecare student în parte, generându-se un raport
asupra rezultatelor. Această facilitate este utilă atunci când se fac sondaje de opinie
sau se supune la vot o anumită chestiune;
 Forum de discuţii – facilitate de o importanţă cu totul specială pentru configurarea

comunităţii de participanţi la curs. Pentru fiecare nou subiect de dezbatere adăugat,
profesorul poate preciza dacă este vorba de o discuţie simplă pe un unic subiect, o
dezbatere generală deschisă oricărui subiect sau o dezbatere cu câte un fir de discuţie
pentru fiecare utilizator;
 Jurnal – Moodle permite întreţinerea unui jurnal asociat unui curs, structurat în mod
uzual pe săptămâni. Astfel, utilizând facilitatea Journal oriunde în cadrul cursului, un
utilizator are posibilitatea să facă adnotări pe marginea secţiunii la care se găseşte,
adnotări ce vor fi incluse în jurnalul general al cursului şi vizibile tuturor
participanţilor la acel curs;
 Resurse – permite inserarea de conţinut în cadrul cursului, prin operaţia de upload de
fişiere, prin indicarea unei adrese Web sau prin editarea on-line a acestuia în format
text sau HTML.
 Teste grilă – modul ce permite proiectarea şi configurarea unor testări de tip grilă,
alcătuite din întrebări cu variante multiple de răspuns (de tip adevărat/fals) sau
necesitând scurte răspunsuri textuale. Aceste întrebări sunt împărţite pe categorii şi
stocate într-o bază de date, putând fi reutilizate în cadrul aceluiaşi curs sau al altuia.
Pot fi permise mai multe încercări de răspuns la o aceeaşi întrebare, fiecare încercare
fiind automat notată. Profesorul are posibilitatea să opteze pentru trimiterea unui
feed-back studentului după fiecare răspuns, explicându-i şi motivaţia răspunsului
corect. Acest modul include şi facilităţi de notare automată, putând fi utilizat atât
pentru autoevaluare, cât şi pentru examinare.
 Chestionare – este furnizat un set de instrumente pentru alcătuirea de chestionare cu

formate predefinite care sunt de folos profesorului în evaluarea şi înţelegerea grupelor
66
sale de studenţi. Aceste chestionare pot fi date studenţilor la începutul cursului ca o
măsură de diagnosticare a modului în care decurge acesta, precum şi la sfârşitul
cursului pentru a obţine o evaluare a lui.
Buna organizare a părţii de administrare a platformei Moodle o face uşor de utilizat de

către profesorii de orice specialitate, stimulându-le dorinţa de a-i utiliza treptat toate facilităţile,
de la simpla postare pe Web de materiale didactice, până la consolidarea unei adevărate
comunităţi virtuale de participanţi la curs. Chiar dacă se va mai păstra un timp tradiţia
prelegerilor şi examenelor susţinute la facultate în cadrul secţiilor de învăţământ la distanţă,
platforma Moodle permite păstrarea permanentă a comunicării între studenţi şi profesori în
vederea consolidării cunoştinţelor şi deprinderilor. În acest mod, întâlnirile fizice din cadrul
facultăţii ar putea deveni mai eficiente, rezolvând problemele rămase deschise şi nu rămânând
doar prilejuri de expunere a unor noţiuni noi.
Setul de facilităţi oferit de platforma de E-learning Moodle fac din ea o concurentă de
succes a platformelor comerciale, în special în partea de administrare. Gratuitatea şi
disponibilitatea codului sursă specifice acestui tip de platforme le fac foarte potrivite pentru
învăţământul universitar la distanţă., putându-se opera modificările şi adaptările necesare.
O altă platformă E-learning des folosită este ILIAS, destinată unui proces de învăţământ
la distanţă şi foloseşte instrumente şi mijloace specifice tehnologiei informaţiei. ILIAS permite
realizarea eficientă de cursuri integrale sau de materiale pentru cursuri cu ajutorul unor
instrumente şi modele standardizate pentru procesele de lucru şi de învăţare în sistemul E-
learning. De asemenea, asigură administrarea eficientă a resurselor (conţinut şi utilizatori) şi
monitorizarea lor.
Dintre caracteristicile principale ale acestui sistem e-learning exemplificăm următoarele:
 Funcţionalitate - permite utilizatorilor un acces uşor la toate modulele platformei şi la
obiectele de învăţare;
 Securitate - parola utilizatorilor este criptată şi există posibilitatea recuperării, dacă
este pierdută fără a putea fi interceptată;
 Zonă pentru cursuri - profesorii şi studenţii pot accesa cursurile în funcţie de rolul lor;
67
 Mesagerie - toţi utilizatorii au acces la sistemul de e-mail al platformei e-learning şi
pot trimite sau recepţiona mesaje;
 Profile personalizate - studenţii îşi pot personaliza profilul pentru a putea fi căutaţi
mai uşor;
 Navigare uşoară - utilizatorii pot naviga prin conţinutul platformei E-learning
utilizând legături de diferite tipuri (globale, ierarhice sau secvenţiale);
 Grupuri de lucru - studenţii pot colabora între ei, comunica cu ajutorul forumului şi
oferi resurse celorlalţi în interiorul grupurilor de lucru;
 Sistem de stocare fişiere - toţi utilizatorii au propriul sistem de stocare fişiere şi acesta
poate fi partajat cu alte grupuri sau cu toţi utilizatorii;
 Feedback - orice operaţiune executată de către un utilizator, precum ar fi postarea
unui mesaj sau salvarea parametrilor personalizaţi furnizează o stare care poate fi de
succes, mesaj de avertizare sau eroare;
 Setări preferenţiale - utilizatorii pot controla caracteristicile sistemului şi îşi pot
personaliza interfaţa de lucru;
 Instrumente de comunicare - utilizatorii pot comunica între ei folosind o serie de
instrumente cum ar fi sistemul de e-mail privat, modulul forum sau chat;
 Mmonitorizare şi urmărire progres - se pot vizualiza paginile de conţinut educaţional
care au fost parcurse;
 Sistem de testare - utilizatorii pot accesa sistemul de testare, pot participa la testări,
pot vizualiza rezultatele testării şi îşi pot imprima rezultatele obţinute;
 Glosar de termeni - termenii sunt adăugaţi de către profesori şi pot fi accesaţi de către
utilizatori din conţinutul cursului sau vizualizaţi separat în ordine alfabetică;
 Sistem căutare - un motor de căutare permite utilizatorilor să caute în conţinutul
educaţional cuvinte cheie sau cursuri în baza de date;
 Instrumente preferenţiale pentru fiecare curs sau grup - profesorii pot alege ce
instrumente sau module software pot fi utilizate într-un curs;
 Manager pentru grupurile de lucru: profesorii pot crea manual sau automat grupuri de
lucru pentru diferite scopuri;
 Sistem de votare - permite colectarea de opinii;
 Forum - profesorii pot crea şi administra mai multe forumuri pentru cursurile lor;
 Sistem de management a înregistrării studenţilor;
68
 Manager privilegii - se pot crea privilegii pentru diferiţi utilizatori, rezultând astfel
alte roluri tutor sau profesor secundar;
 Gestionare module software - permite adăugarea sau ştergerea de module software.
Aplicaţia ILIAS permite diseminarea de cursuri în diferite formate sau de materiale ca
suport pentru învăţare şi instruire, cu ajutorul unor instrumente şi modele standardizate. De
asemenea, asigură administrarea eficientă a resurselor şi monitorizarea lor.
Având o arhitectură modulară a serviciilor bazate pe web, aplicaţia ILIAS permite
îmbunătăţirea treptată a infrastructurii tehnologice, care la rândul său, contribuie la îmbunătăţirea
progresivă a experienţei utilizatorilor.
Subsistemul de evaluare este parte a platformei, ce măsoară performanţele studenţilor în
concordanţă cu obiectivele urmărite, folosind o varietate de instrumente software, de la întrebări
cu răspunsuri multiple până la sarcini complexe care acoperă multiple obiective pedagogice
propuse a fi atinse. Acestea permit tutorilor sǎ-şi aleagă instrumentele de testare cele mai
potrivite pentru oricare curs şi / sau student. Ambele tipuri de sarcini formative şi cumulative
sunt oferite printr-o colecţie de instrumente disponibile profesorilor pentru a urmǎri progresul
studenţilor în atingerea obiectivelor de învăţare. Instrumentele software pentru evaluarea
studenţilor pot realiza urmǎtoarele tipuri de sarcini:
 Întrebări simple sau cu variante multiple;
 Exerciţii;
 Chestionare;
 Jocuri;
 Eseuri.
Subsistemul de administrare al învăţării joacǎ rol de interfaţǎ între platforma E-learning
şi studenţi, pentru gestiunea eficientǎ a procesului de înregistrare, managementul studenţilor şi a
cursurilor, urmărirea procesului de învăţare şi alte funcţii administrative.
Subsistemul de gestionare a bazelor de date permite accesarea înregistrărilor doar prin
nivelul aplicaţie.
Subsistemul de particularizare a interfeţelor oferă posibilitatea de folosire a fişierelor
template pentru modificarea aspectului general al platformei.
În încheierea acestui capitol, revenim la cateva aspecte legate de perspectivele utilizării
69
mediilor de instruire deschise în învățământul superior din Romania (material preluat și adaptat
după profesor Brut Mihaela – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi)
Filosofia, economia şi modelul de dezvoltare FOSS (Free / Open Source Software) au
avut o contribuţie esenţială în ultimii douăzeci de ani asupra modului în care esteconceptualizată,
utilizată şi dezvoltată tehnologia informaţiei.
Conform celui care a introdus conceptul de „Free software”, Richard Stallman,
utilizatorul are următoarele libertăţi asupra acestui tip de produse: de decizie asupra modului de
utilizare, de utilizare a programelor în orice scopuri, de experimentare şi analiză, de distribuţie și
de îmbunătăţire.
Conceptul de „open-source” a fost introdus de Bruce Perens şi nu înseamnă doar acces la
libera utilizare a codului sursă, ci implică şi următoarele prerogative: libertate de redistribuţie
(însă incluzând licenţa de utilizare fără restricţii suplimentare), obligativitatea de furnizare a
codului sursă, libertatea de creare a unor poduse derivate, păstrarea intergrităţii codului creat de
un anumit autor, inexistenţa discriminărilor faţă de unele persoane, grupuri, domenii, preocupări,
licenţa de utilizare trebuie să nu fie specifică unui produs software sau să restricţioneze un alt
produs, trebuind, de asemenea, să fie neutră din punct de vedere tehnologic.
Printre prerogativelel utilizării de software gratuit şi open-source în educaţie putem
aminti:
 Costuri reduse - deoarece utilizarea tehnologiei informaţiei în educaţie presupune

oricum costuri destul de ridicate legate de infrastructura de comunicare,
echipamentele de calcul şi de reţea, recurgerea la FOSS antrenează economii
substanţiale;
 Siguranţă, performanţă, securitate - Erorile de proiectare ale FOSS sunt rezolvate
rapid datorită numărului mare de dezvoltatori, lucru unanim recunoscut mai ales în
cazul produselor de tip server. Disponibilitatea codului sursă permite identificarea
vulnerabilităţilor şi rezolvarea acestora în colaborare;
 Capacitate de dezvoltare pe termen lung - Este evidentă creşterea gradului de utilizare

a FOSS în cadrul instituţiilor guvernamentale, industriale, educaţionale şi de altă
natură, de aceea va fi necesară pregătirea viitorilor specialişti familiari cu acest tip de
70
produse. S-a constatat faptul că absolvenţii au tendinţa de a folosi aceleaşi tehnologii
pe care le-au întâlnit în timpul studiilor;
 Filosofie deschisă - filosofia FOSS este foarte potrivită spiritului academic deschis
spre cunoaştere şi diseminare. Multe dintre actualele produse FOSS au originea în
proiecte dezvoltate în mediul academic. Linus Torvalds a început lucrul la ceea ce
avea să devină sistemul de operare Linux în cadrul University of Helsinki din
Finlanda. Un mediu academic în care sunt prevalente produsele FOSS va stimula
profesorii şi studenţii să experimenteze şi să participe la dezvoltarea acestora cu
soluţii inovatoare. Verificarea şi validarea de către comunitatea FOSS a soluţiilor
propuse este una dintre cele mai plăcute modalităţi de recunoaştere a muncii de
cercetare.
 Alternativă la piraterie software – atât în cazul instituţiilor academice, cât şi al
studenţilor;
 Posibilitate de adaptare regională - produsele FOSS create pentru limba engleză pot fi
adaptate în orice limbă fără a fi necesară implicarea dezvoltatorului originar;
 Învăţarea din codul open-source - FOSS oferă posibilitatea studierii codului sursă ale
unor programe cu aplicabilitate în viaţa reală. Numărul produselor FOSS educaţionale
a crescut uimitor în ultimii ani, recent întreprinzându-se şi un prim inventar al celor
desfăşurate în Europa.
În mediul academic se înregistrează deseori reticenţe faţă de utilizarea acestora, datorate
unor diverse motivaţii: lipsa informaţiilor şi dezinteresul pentru căutarea acestora, dorinţa de a
nu partaja proprietatea intelectuală, teama de o proastă conduită pe Internet a comunităţii de
dezvoltatori, inerţia de a opta pentru produsele proprietare pentru care s-au dobândit deja
deprinderi de utilizare etc.
Dacă falsele probleme enumerate mai sus sunt depăşite, din paleta largă de resurse
educaţionale FOSS pot fi găsite cele potrivite fiecărei situaţii particulare. Astfel, pentru
implementarea unei soluţii de eLearning FOSS trebuie avute în vedere câteva aspecte practice:
71
 Tipul resurselor deja disponibile - produsele soft instalate, specialitatea
programatorilor implicaţi, resursele hardware;
 Gradul de interoperabilitate al standardelor folosite - este posibil, de exemplu, să
dorim o platformă de eLearning care să interacţioneze cu diverse aplicaţii ce folosesc
standarde deschise;
 Gradul de scalabilitate al sistemului adoptat - unele soluţii de eLearning FOSS au fost

destinate unor departamente de mici dimensiuni, altele unor proiecte inter-
instituţionale înglobând clustere de servere. Este necesară o evaluare a numărului de
cursuri şi de studenţi vizaţi, precum şi a evoluţiei ulterioare a acestuia;
 Sitemul pedagogic adoptat - centrat pe profesor sau pe student, o abordare

colaborativă distribuită a învăţării sau una preponderent centralizată etc. Trebuie avut
în vedere faptul că multe proiecte de eLearning încearcă să rezolve, de fapt, lacunele
de funcţionalitate sau de flexibilitate ale altora, însă este important ca viziunea
promovată să concorde cu cea vizată de noi;
 Funcţionalităţile care trebuiesc suportate: MathML, LaTeX, XML etc;
 Cerinţele pentru testări şi examene on-line: import/export de conţinut, securitatea

întrebărilor, evaluare automată etc.
Este necesară o deliberare asupra uneia dintre cele trei tipuri de bază de arhitecturi proprii
unei platforme de eLearning:
 Sistem de management al conţinutului – având ca scop principal partajarea eficientă

şi efectivă a documentelor, imaginilor şi a altor resurse de date;
 Portal colaborativ – destinat constituirii de comunităţi virtuale şi facilitării unei bune
comunicări interactive. Permite administrarea şi divizarea pe grupuri de utilizatori,
oferind diverse posibilităţi de personalizare;
 Sisteme de publicare Web – oferind profesorilor şi studenţilor facilităţi de postare şi
partajare de informaţii pe Web.
72
Există câteva proiecte funcţionând pe Web care oferă informaţii asupra posibilităţilor de
adoptare a unor soluţii open-source în domeniul eLearning:
 OSS Watch (http://www.oss-watch.ac.uk/) oferă mediului academic o consiliere

neutră şi competentă asupra produselor software free şi open-source, precum şi despre
standardele deschise înrudite;
 IOSN (International Open Source Network - http://www.iosn.net/education)
furnizează dezbateri, informaţii, studii de caz asupra utilizării de software open-
source în educaţie în regiunea Asia-Pacific;
 JOIN! (http://www.ossite.org) oferă consultanţă şi suport pentru

oraganizaţiile/instituţiile care doresc să sisteme open-source de management al
învăţării, consilierea referindu-se la alegerea platformei, precum şi la probleme
didactice şi organizatorice;
 SIGOSSEE (http://www.ossite.org) îşi propune să formeze şi să dezvolte un grup de
interes având ca scop investigarea problemelor importante referitoare la utilizarea de
software open-source în educaţie.
Rob Reynolds propune următorii parametrii după care să fie apreciate sistemele de
eLearning FOSS:
 Scalabilitate;
 Claritatea şi extensibilitatea codului;
 Unelte de administrare;
 Posibilităţi de implementare şi dezvoltare;
 Funcţionalităţi oferite;
 Eficienţă.
73
Aplicații de tip Site-Builder
În contextul educațional actual, nu numai platformele digitale sunt instrumente de E-
learning utile în relația dintre actorii implicați în procesele educaționale. Mulți profesori sau
îndrumători ai unor activități de învățare sau dezvoltare folosesc și instrumente mai simple (site-
uri personale, bloguri etc.) pentru crearea unor avantaje în comunicarea cu beneficiarii direcți ai
acțiunilor educative.
Site-urile web ale profesorilor constituie o resursă excelentă atât pentru studenţi cât şi
pentru profesori sau părinţi. Aceste site-uri oferă studenţilor posibilitatea de a accesa suportul de
curs al profesorului şi de a consulta o gamă variată de resurse de învăţare relevante pentru
subiectele abordate la clasă, cum ar fihyperlink-urile, jocurile educative. înregistrări video etc.
Studenţii pot formula / răspunde la întrebările postate de către profesor sau de către alţi
colegi. De asemenea, prin utilizarea site-rilor web, profesorii pot beneficia în orice moment de
feedback cu privire la îndeplinirea sarcinilor prevăzute în tema dată pentru acasă, pot propune
studenţilor fişe de lucru sau teste, pot efectua sondaje în orice moment sau pot transmite indicaţii
către studenţi.
Profesorii pot publica lucrările studenţilor cu scopul creării unui feedback constructiv.
Site-urile profesorilor pot conţine o secţiune dedicată resurselor destinate părinţilor,
inclusiv un blog. Acest mijloc de comunicare oferă, de asemenea, părinţilor o modalitate uşoară
de a rămâne în contact cu problemele legate de şcoală.
Profesorii care doresc să creeze un site Web ar trebui să aibă în vedere includerea
următoarelor secţiuni:
 Descrierea cursului – în care sunt prezentate studenţilor obiectivele didactice,
procedurile care vor fi folosite în predare şi învăţare, modalităţile de evaluare etc;
 Materiale educaţionale utilizate la clasă - suport de curs, fişe de aplicaţii, teste etc;
 Hperlink-uri către resurse educaţionale relevante care să permită studenţilor să înveţe
mai multe despre conţinut;
 Sarcini de lucru şi indicaţii care îi ajută pe studenţi să aprofundeze conţinuturile
educaţionale prezentate la clasă;
 Anunţuri şi evenimente care trebuie să fie făcute publice;
 Informaţii destinate părinţilor care ar putea ajuta la atingerea obiectivelor
educaţionale, prin implicarea părinţilor, în mod activ, într-un rol de parteneriat;
74
 Hyperlink-uri către site-uri care oferă informaţii cu privire la legislaţia din domeniul
educaţional;
 Curriculum Vitae - în care profesorul prezintă principalele realizări academice şi
profesionale. Acesta poate include, de asemenea, o listă cu interese, hobby-uri etc;
 Date de contact – această secţiune poate include modalităţile prin care elevii sau
părinţii pot contacta profesorul.
Profesorul care doreşte să creeze un site web gratuit poate utiliza una dintre următoarele
platforme:
 Google Sites (https://www.google.com) - oferă o varietate mare de şabloane care se
pot utiliza şi personaliza. Pentru accesarea acestei aplicaţii utilizatorul trebuie să aibă
un cont Google. Adăugarea ulterioară a altor contributori la acest site este foarte
simplă prin utilizarea opţiunilor de partajare;
 Webs (www.Webs.com) - are toate caracteristicile specifice unui unei platforme ce
oferă posibilitatea creării unui site Web gratuit. Această platformă oferă o mare
varietate mare de şabloane şi machete ce pot include videoclipuri, calendare, sondaje
etc;
 WordPress.com (www.wordpress.com) - este un serviciu gratuit pentru crearea de
site-uri web şi bloguri. Este nevoie de mai puţin de un minut pentru a crea un site. În
cadrul site-ului poate fi integrat un blog. De asemenea, pot fi adăugaţi mai mulţi
autori la acelaşi site;
 Weebly for education (http://www.weebly.com) - este o platformă foarte intuitivă şi
care oferă profesorilor şi studenţilor multiple caracteristici pentru crearea un site web.
Weebly pentru Educaţie oferă posibilitatea creării unor conturi separate pentru
studenţi, care pot fi gestionate şi moderate de către profesori. Astfel, profesorii pot
crea conturi pentru studenţi în care aceştia să construiască propriile site-uri şi blog-
uri;
 SchoolRack (http://www.schoolrack.com) - oferă un serviciu gratuit pentru
construirea şi găzduirea site-urilor web ale profesorilor. Spre deosebire de alte soluţii
orientate spre o audienţă generală, SchoolRack are caracteristici special concepute
pentru profesori. De exemplu, profesorii ar putea posta sarcini de lucru cu descrieri
complete, aşteptări şi termene limită. Pentru studenţi şi părinţi sunt oferite conturi
75
gratuite care permit comunicarea cu profesorii. După ce elevii şi părinţii s-au activat
conturile, pot fi trimise mesaje directe grupurilor create;
 Jimdo (http://www.jimdo.com) - oferă o gamă largă de şabloane, machete, opţiuni de
fundal şi opţiuni pentru editare. După alegerea unui şablon, parametrii impliciţi ai
acestuia pot fi modificaţi utilizând limbajele HTML şi CSS. În afară de opţiunile de
design, Jimdo oferă utilizatorilor posibilitatea de a crea un blog ca element al site-lui;
Printre cele mai utilizate aplicații pentru realizarea de pagini web în scopuri educaționale,
se află Google Apps for Education Google Apps for Education (http://www.google.com), care
este o suită de aplicaţii gratuite destinate şcolilor şi universităţilor. Google Apps include:
 Gmail (servicii de e-mail);
 Google Calendar (partajarea calendarului);
 Google Drive (crearea şi partajarea on-line a documentelor, foilor de calcul,
prezentărilor, formularelor);
 Google Video (partajarea videoclipurilor);
 Google Sites (crearea site-urilor Web prin integrarea de imagini, videoclipuri,
documente etc.); Instrumente pentru administrare;
 Suport pentru utilizatori etc.
Interfaţa Google Apps for Education Google Sites este probabil cel mai simplu mod de a
partaja informaţii on-line rapid. Această platformă face colaborarea ca o parte simplă şi naturală
a procesului de creare a unui site web, de asemenea, permite crearea de site-uri destinate
utilizării la clasă, permite creatorilor de site-uri administrarea acestora în echipă etc. Profesorii
pot crea propriile pagini Web accesând platforma la adresa www.sites.google.com. Pentru
conectarea la platforma Google Sites este nevoie de un cont Google.
Primul pas în acest proces constă în a crea propriul site Web. Singura setare în procesul
de creaţie care nu se poate schimba ulterior este adresa URL a site-ului. Alte elemente precum
titlul, tema, culorile, şi descrierea site-ului pot fi modificate ulterior.
O atenţie deosebită trebuie acordată configurării corecte a setărilor de partajare. Pentru ca
site-ul să nu fie vizualizat de anumite persoare selectăm opţiunea “Only people I specify can
view this site”, în caz contrar bifăm caseta corspunzătoare opţiunii “Everyone in the world can
view this site”.
76
Următorul pas, după realizarea site-ului propriu, constă în a edita pagina. Pentru aceasta
utilizăm editorul paginii web, Edit Page. Aceasta funcţionează ca un procesor de text îmbunătăţit
cu capacitatea de a adăuga cu uşurinţă imagini şi hyperlink-uri la o varietate de resurse. De
asemenea, aspectul site-ul poate fi îmbunătăţit cu uşurinţă şi pot fi încorporate diverse elemente,
din Google Drive sau Google Calendar. În timpul editării, pagina creată poate fi salvată şi
accesată în orice moment pentru a o modifica şi a actualiza.
Graniţele dintre platformele Web, platformele blog şi platformele wiki nu sunt

întotdeauna clar delimitate. Cu toate acestea există o multitudine de platforme care oferă
posibilitatea creării şi găzduirii gratuite a site-urilor utilizate în scop educaţional. Site-uri web
create cu suita de aplicaţii Google Sites pot fi extinse, personalizate şi partajate astfel încât să
corespundă cerinţelor pentru care a fost proiectat. Pot fi experimentate opţiunile din meniuri şi
setările privind confidenţialitatea. Site-ul poate fi partajat astfel încât studenţii să poată colabora
în cadrul echipelor constituite la nivel de clasă de nivel de clasa.
Manualele digitale
Nu putem încheia capitolul cu privire la instrumentele folosite în E-learning fără să facem
referire la cele mai noi forme ale acestora, adică manualele digitale.
Definiţia 1.
“Prezentarea unui conținut educațional în format digital este numită diferit: ebook, digital
textbook, e-textbook, SuperBook sau enhanced-book, însă termenul generic de manuale digitale
pare să fie cel mai potrivit, cuprinzând o varietate de modalități de transpunere a unui conținut de
învățământ în format electronic.Principala temă de discuție constă în valoarea acestor materiale
pentru educație, iar eficiența strategiei didactice și maniera de proiectare a sarcinilor de lucru din
cadrul manualului sunt aspecte care primează în evaluarea calității acestuia și în analiza
întregului program de implementare a manualelor digitale. Marele avantaj al manualelor digitale
este că pot valorifica deplin componenta ”activă” (sarcinile de lucru) – ca modalitate concretă de
a atinge obiectivele de învățare prin descoperire, exersare, reflecție, în acord cu o anumită
accepțiune a modului în care se realizează cel mai eficient învățarea (de ex.: behaviorism,
cognitivism, constructivism). În această viziune, diferența dintre un manual digital și un manual
tipărit este dată de faptul că un manual digital nu poate fi tipărit fără a i se pierde calitatea
77
definitorie de a fi interactiv – pentru a nu mai vorbi de alte caracteristici care i-ar putea fi
integrate precum instrumentele de social networking și adnotările (sociale). O serie de
caracteristici pot fi asociate pachetului de învățare în format digital:
 hipertext (legături semantice între secvențe de conținut);
 integrarea multimedia: simulări, filme didactice, animaţie interactivă, clipuri audio;
 integrarea de activități de învățare complexe și de jocuri educative (de tip serious
games);
 acces online (pentru descărcare, pentru realizarea unor teme în cooperare sau în
competiție, pentru trimiterea rezolvării unor sarcini de lucru etc.);
 posibilitatea de lucru direct pe manual, eventual, colaborativ (căutare, subliniere/
evidențiere, adnotări, rezolvarea sarcinilor de lucru etc.);
 sarcini de evaluare / auto-evaluare (inclusiv posibilitatea construirii unui ”portofoliu
electronic” al elevului);
 posibilitatea de actualizare/ modificare și completare facilă și cu costuri reduse
- posibilitatea de personalizare (de către instituție, profesor sau elev);
 resurse suplimentare integrate.
În ultimii douăzeci de ani, cele mai abordate teme în discuțiile despre elaborarea unui
manual electronic s-au referit la designul vizual (în corespondență cu accentul pe conținut –
latura pasivă) și la interactivitate (activitățile de învățare – componenta activă).”
Definiţia 2.
“Manualul digital este definit ca un model funcţional prin care se asigură trecerea de la
reproducerea informaţiei la crearea cunoaşterii de către elevi. În baza cercetării fundamentale şi
aplicative am structurat conţinutul eBook. Am elaborat deja prototipuri funcţionale, iar evaluarea
calitativă făcută în interiorul şcolilor a relevat că profesorii şi elevii sunt pregătiţi să îmbrăţişeze
noua tehnologie. Am reuşit să creăm efectul de imersivitate pe care îl aşteptăm de la un manual
digital. Lecţiile nu sunt simple pdf-uri transpuse pe ecran, ci sunt însoţite de secvenţe audio,
video, animaţii, simulări, activităţi în laboratoare reale sau virtuale, iar în e-portofoliu pot fi
salvate toate temele şi încercările elevilor. Astfel, lecţiile capătă sunet şi culoare, simulările
incită imaginaţia, iar temele devin adevărate provocări penru elevi. Manualul digital astfel
elaborat oferă sistemului de învăţământ naţional o viziune inovativă asupra abordării curriculare
78
şi asupra activităţii la clasă şi în afara ei, prin caracterul interactiv al conţinuturilor învăţării şi
prin utilizarea tehnologiei touch-screen pe care tableta o pune la dispoziţia elevilor. Mulţi dintre
ei sunt deja familiarizaţi cu utilizarea tabletelor şi a smartphone-urilor, astfel ca interacţiunea va
fi una firească. Avem în vedere crearea unor proiecte prin care aceste manuale să ajungă la
elevi.” (Prof. Radu Jugureanu, AeL eContent Manager, SIVECO România).
Capitolul 5
Tendințe și perspective ale utilizării noilor tehnologii în procesele educaționale
Finalul acestui curs este dedicat dinamicii tendințelor în domeniul utilizării noilor
tehnologii în procesele educaționale, precum și unor considerente de ordin general cu privire la
evoluția mediilor educaționale.
Urmărind un set de direcții și tendințe generale, menționate de autoarea Silvia Făt într-un
articol al cărui sursă se regasește în link-ul http://www.blogs.worldbank.org/edutech/10-global-
trends-in-ict-and-education (Autor: Robert Hawkins), vom face câteva referiri la evoluția
ulterioară realizării acestuia.
Articolul de față enumeră 10 tendințe ale folosirii TIC în educație în 2010. Se așteaptă
ca aceste tendințe să se manifeste din ce în ce mai evident la nivelul modelelor fundamentale de
educație formală din toată lumea. Ar fi interesant să reflectăm asupra acestei liste și în 2011,
pentru a vedea ce idee a câștigat mai mult teren în țara noastră sau în lume. Sau ce noi tendințe
se nasc.
La finalul anului 2014 se puteau observa, deja, evoluții semnificative în favoarea
confirmării celor estimate a se petrece în domeniul utilizării și dinamicii noilor forme de
instrumente TIC în învățământul formal sau cel informal.
Lista de mai jos este una personalizată, dar ia în considerare: idei ale proiectelor
79
educaționale cu majoră componentă TIC, observații asupra mediului educațional, elemente
sesizate în cele mai multe rapoarte oficiale privind inițiativele de inovare în educație prin noile
tehnologii. Iată primele tendințe sesizate:
1. Învățarea mobilă (Mobile Learning). Noile inovații de tip hardware și software au furnizat
instrumente devenite indispensabile nu numai pentru comunicare, ci și pentru învățare. Cândva,
telefonul mobil cucerea „linia fixă” a comunicațiilor. Instrumentele de care vorbim fac posibil
accesul de oriunde la Internet, dezvoltând în același timp abilitățile de învățare digitală. Nu e un
scenariu utopic acela în care acestea vor înloui cândva calculatorul de acasă.
În prezent, majoritatea aplicațiilor de tip educațional au și componente sau chiar variante
integrale pentru terminale mobile. Atractivitatea (de multe ori datorată economiei de timp și
ușurinței în utilizare) din ce în ce mai mare spre dispozitivele mobile, din partea utilizatorilor, a
determinat considerarea acestora de către realizatorii de aplicații și conținut, ca mijloace absolut
necesare pentru o utilizare pe scară cât mai largă a produselor lor.
2. „Cloud computing” este o schimbare de paradigmă asupra Internetului, al cărui rol este de a
furniza resurse, informații la cerere. Termenul „cloud” este folosit metaforic, dar se referă la
detalii tehnice extrem de stricte: severe ce asigură conexiunea nelimitată a Internetului, noi
modalități de livrare a serviciilor IT.
Cloud Computing este un concept ce utilizează internetul şi servere externe pentru a
găzdui date şi aplicaţii. Serviciile în Cloud vă permit să utilizaţi aplicaţii fără a fi instalate local
şi vă dau acces la informaţiile proprii de la orice calculator cu acces la internet. Această
tehnologie permite utilizarea eficientă a resurselor şi oferă servicii premium la costuri accesibile.
Un exemplu simplu de Cloud Computing este folosirea Hotmail sau Facebook. Nu aveţi
nevoie de un software sau un server pentru a le folosi. Tot ceea ce vă este necesar este doar o
conexiune la internet şi puteţi trece la treabă. Serverul şi managementul soluţiei sunt în Cloud şi
sunt gestionate în totalitate de către furnizorul de servicii.
În prezent există o varietate largă de furnizori de servicii de cloud (printre cele mai
cunoscute ar fi Dropbox, Copy și altele). Inclusiv furnizorii de servicii de telefonie mobilă oferă
spații cu volume disponibile, pentru stocare de date, de neimaginat nu cu multă vreme în urmă.
În acest moment, toți operatorii de telefonie mobilă din România oferă acest tip de serviciu.
3. Un computer pentru fiecare (1-to-1 computing). În mediile educaționale din întreaga lume se
80
promovează ideea conform căreia 1-to-1 computing este un principiu important în crearea unui
cadru personalizat eficient de învățare. Școlile ar trebui să se pregătească pentru
implementarea acestei idei de asigurare a accesului universal la noua tehnologie, fie că vorbim
de utilizarea unui computer, laptop, telefon inteligent, ecran multi-touch etc.
În ultimii ani au fost inițiate o mare varietate de proiecte de acest fel. O parte dintre
acestea se adresau zonelor și populațiilor dezavantajate, urmărind facilitarea unei conectări
minime la informația disponibilă în mediul online, precum și pentru dobândirea de abilități
minime în utilizarea unui computer. Aceste tipuri de proiecteau fost legate de inițiative privind
dezvoltarea infrastructurii de comunicații sau de gasirea unor soluții alternative, inovatoare,
pentru conectarea la Internet.
În România au existat sau sunt în derulare în prezent mai multe inițiative (și publice și
private) pentru dezvoltarea bazei materiale a instituțiilor de învățământ, precum și a
infrastructurii de conectare la Internet pe tot teritoriul țării.
4. Învățarea nelimitată. Odată cu sporirea infrastructurii de conectare la Internet și ieftinirea

computerelor, școlile încep să își dezvolte abilitatea de a a furniza posibilități de învățare
oriunde și oricând. Această tendință necesită regândirea tradiționalei ore de 50 de minute,
reorganizarea clasei și reorientarea interesului pentru formarea profesorilor ca mentori virtuali
sau ca tutori.
Începând cu anul 2013, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a inițiat și
derulează și în prezent, un amplu proces de transformare și dezvoltare a învățământului
românesc atât la nivel curricular, cât și din perspectiva modernizării proceselor educaționale,
inclusiv prin utilizarea și răspândirea pe scară largă a noilor tehnologii informaționale și digitale.
5. Jocul (Gaming-ul). Studii recente arată că jocul on-line ca modalitate de învățare este o
experiență comună extrem de agreată printre tineri, întrucât sprijină ideea de interacțiune
socială și angajare civică activă. În plus, succesul jocurilor este dat de creșterea atractivității și
interactivității învățării, de stimularea atenției și interesului tinerilor pentru subiecte din viața
reală.
Cel mai vizibil progres din această perspectivă este cel al utilizării, din ce în ce mai des
întâlnite, atât în invățământul formal, cât și cel informal, a diferitelor jocuri de tip educativ.
Acestea se bucură în mod real de atenția utilizatorilor – fie că sunt profesori sau elevi / studenti –
81
datorită nu numai atractivității, ci și a gradului din ce în ce mai mare de introducere a unor
conținuturi cu caracter exemplificativ și practic din diferite domenii de activitate sau de studiu.
6. Personalizarea învățării pornește la crearea parcursului diferențiat al fiecărui elev. E o

tendință ce permite adaptarea conținutului la nevoile de cunoaștere, stilul de învățare, obiective
specificate la nivel individual. Vorbim, de fapt, despre o paradigmă majoră în educație ce tinde
să devină reală în clasa de elevi, trăită în sfârșit, deși mult timp ea a funcționat ca un simplu
slogan în educație.
Odată ce au fost folosite primele forme de instrumente TIC în mediul educațional,
imediat s-a dezvoltat și nevoia de personalizare ca metodă uzuală de proiectare și desfășurare a
programelor de învățare. Acest fapt este dovedit de marea varietate de instrumente realizate fie
de instituțiile de învățământ, prin proiecte specifice punctuale, fie de diverși dezvoltatori de
aplicații dedicate tuturor formelor și nivelurilor de învățământ.
7. Re-designul spațiului învățării. Ergonomia clasei de elevi este re-gândită din perspectiva
învățării colaborative, cross-disciplinară, centrată pe elev, bazată pe proiect etc. Vorbim de
modularitate, de deschiderea spțiului prin luminozitate, culori, de personalizare spațiului prin
elemente de cultură expresivă. Mulți dintre noi am învățat în tradiționala clasă cu 5 bănci pe 3
coloane, sumbră, în culori terne. Pentru mulți încă pare un lucru neserios ca învățarea să fie
atractivă.
Acest aspect nu mai miră pe nimeni în zilele noastre. Dimpotrivă, se observă chiar un
efort susținut al educatorilor și al instituțiilor de învățământ pentru identificarea și utilizarea unor
noi forme de organizare, atat a spațiilor dedicate, cât și a structurii, în sine, a proceselor
educaționale. Toate acestea urmăresc, inclusiv la nivelul strategiilor publice / guvernamentale /
profesorale, o creștere a atractivității activităților de învățare și a mediilor în care acestea se
desfășoară.
8. Preferința pentru conținuturi deschise. Școlile din sistemul OECD încurajează libertatea
profesorilor de a identifica și crea resurselele cele mai eficiente pentru elevii lor. Foarte multe
manuale permit profesorilor să editeze text în formatul electronic, să ajusteze conținutul și
sarcinile de învățare; acestea sunt modalități complementare la manualul oficial. Dar e foarte
posibil ca în unele țări, într-un viitor nu foarte îndepărtat, acestea să devină o primă sursă
82
pentru elevi. Sesizăm însă că se poate ivi problema extrem de delicată a respectării dreptului
proprietății intelectuale a autorului.
Abordările recente fac distincția între resurse educaționale deschise (Open Educational
Resources) și practici educaționale deschise (Open Educational Practices). Acestea din urmă au
fost inițial definite ca ansamblul de proceduri și metode de lucru pentru crearea, utilizarea și
managementul RED.
În prezent, pe măsură ce conținutul deschis a devenit mai utilizat, în mod natural
metodele și practicile deschise au început să fie înțelese ca fiind, în principal, incluzive și
transparente. Astfel, eliminarea barierelor privind accesul la educație este un element-cheie al
educației deschise.
9. Portofoliul de evaluare electronic. Realizarea unui bun management al informațiilor deținute

de către elev prin lucrări de portofoliu ajută profesorul în a avea o abordare evaluativă corectă.
În plus, portofoliul încurajează ideea de evaluare formativă, în timp real, atenuând presiunea
creată de examene finale. Prin portofoliul electronic, off-line sau on-line, elevii pot posta
informații sub diferite forme, fie grafice, fie textuale. De asemenea, acest instrument dă
posibilitatea nu numai evaluării de către profesor, ci și inter-evaluării colegiale.
Utilizarea la o scară din ce în ce mai largă a platformelor de tip E-learning, demonstrează
atât utilitatea cât și oportunitatea folosirii lor, iar modulele de evaluare cunosc o imbunătățire și o
rafinare a instrumentelor utilizate continuă. Acestea sunt necesare, în contextul modernizării
tuturor formelor și nivelurilor de învățământ, atât pentru o mai bună planificare, cât și pentru
măsurarea performanțelor sistemelor și metodelor folosite.
10. Schimbarea rolului profesorului de la furnizor de cunoștințe la rolul de mentor, de

facilitator ce ghidează elevul prin strategii de individualizare a învățării (prin identificarea
resurselor de studiu relevante, comunicare cu elevul nu doar în școală și în cele 50 de minute
dedicate orei; învățarea, în fapt, se produce nu doar în școală).
În prezent, prin procesele de modernizare (atât la nivel individual, prin proiecte
punctuale, dar și la nivel de politici educaționale) a învățământului, rolurile actorilor implicați la
toate nivelurile și tipurile de activități specifice se află într-o dinamică menită să identifice și
utilizeze forme cât mai eficiente și performante.
83
Capitolul 6
Studiu de Caz
Pentru o însușire mai bună a cunoștințelor dobândite în timpul acestui curs, vă propunem,
ca exercițiu, rezolvarea urmatorului Studiu de Caz în grupul de lucru din care ați făcut parte pe
parcursul programului de formare, având suportul formatorului pentru analiză și soluționare. De
preferat ar fi ca membrii grupurilor de lucru să fie din instituții de învățământ asemanatoare (și
din perspectiva organizarii și / sau a domeniilor de învățământ superior).
Vă rugăm să parcurgeți următorii pași:

1. Analizând strategiile propriilor instituții de învățământ, domeniul de activitate, nevoile și
oportunitățile din piața educației, identificați o activitate / proiect ce urmărește realizarea
unui instrument caracteristic E-learning-ului, care ar putea să îmbunătățească activitatea
educațională / de formare, pentru un anume curs sau pentru mai multe cursuri ale unei
secții, facultăți, centru de formare etc..
84
2. Elaborați și descrieți pe scurt proiectul / activitatea aleasă, precum și modul de
funcționare în cadrul instituției de învățământ superior și modul de legătură / conlucrare
cu proiecte / activități similare existente deja.
3. Identificați și descrieți, pe scurt, caracteristicile tehnice și pedagocice necesare a fi
incluse într-o listă cuprinzătoare a nevoilor la care trebuie să răspundă sistemul TIC pe
care doriți sa-l realizați.
4. Proiectați arhitectura funcțională a instrumentului / sistemului. Dezvoltați și descrieți
conținuturile necesare optime pentru atingerea obiectivelor educaționale urmărite. Se pot
utiliza modelele prezentate pe parcursul cursului sau orice alt model potrivit planului
dumneavoastra.
5. Verificați dacă forma finală (de design funcțional și conținutul) răspunde nevoilor
beneficiarilor procesului educațional și a inițiatorilor proiectului.
6. Realizați o lista a avantajelor tipului de instrument TIC ales și explicați-le pe scurt, cu
exemplificări.
7. Realizați o lista a dezavantajelor tipului de instrument TIC ales și explicați-le pe scurt, cu
exemplificări.
Referințe
Aristovnik, A. (2014), Development of the information society and its impact on the education
sector in the EU: Efficiency at the regional (NUTS 2) level University of Ljubljana April 2014,
Online at http://mpra.ub.uni-muenchen.de/56455, MPRA Paper No. 56455, posted 8. June 2014
09:20 UTC
Aristovnik, A. (2012), The impact of ICT on educational performance and its efficiency in
selected EU and OECD countries: a non-parametric analysis University of Ljubljana, Faculty of
Administration, Slovenia, 1 July 2012 Online at http://mpra.ub.uni-muenchen.de/39805, MPRA
Paper No. 39805, posted 3. July 2012 13:05 UTC
85
Balanskat, A., Blamire, R., & Kefala, S. (2006), The ICT impact report: a review of studies of
ICT impact on schools in Europe, Brussels: European Schoolnet
Berners-Lee, T. (1989), Information Management: A Proposal, CERN, March 1989, May 1990
http://www.w3.org/History/1989/proposal.html
Bates, T. (2014), A short history of educational technology

http://www.tonybates.ca/2014/12/10/a-short-history-of-educational-technology
Chalos, P. (1997), An examination of budgetary inefficiency in education using data

envelopment analysis. Financial Accountability & Management, 13(1): 55–69
Charnes, A., Cooper, W., Rhodes, E. (1978). Measuring efficiency of decision-making units,
European Journal of Operational Research, 33: 429-444
Clements, B. (2002), How efficient is education spending in Europe? European Review of

Economics and Finance, 1: 3-26.
European Commission (2006), Recommendation 2006/962/EC of the European Parliament and

of the Council of 18 December 2006 on key competences for lifelong learning (Official Journal
L 394 of 30.12.2006)
European Commission (2013), Opening up Education: Innovative teaching and learning for all
through new technologies and open educational resources [COM (2013) 654 final]
European Commission (2014), Report to the European Commission on New modes of learning
and teaching in higher education, October 2014, Luxembourg: Publications Office of the
European Union
Eurostat (2013), Statistics Database,

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database
86
Gaebel, M., Kupriyanova, V., Morais, R., Collucci, E. (2014), 2014 Survey on E-learning in the
European Higher Education Institutions, EUA Publications,
http://www.eua.be/Libraries/Publication/e-learning_survey.sflb.ashx
Gerrity, T. (1976), College sponsored correspondence structure in the US: A comprehensive

history of its origins (1873-1915) and its recent development (1960-1975), Teachers College,
Columbia Univers
Gülbahar, Y. (2008), ICT usage in higher education: a case study on preservice teachers and
instructors, The Turkish Online Journal of Educational Technology, 7(1): 32-37.
Gupta, S., Verhoeven, M. (2001), The efficiency of government expenditure: experiences from
Africa, Journal of Policy Modelling, 23: 433-467
Ion, A., M. (2012), Influence of ICT Development on Education, Informatica Economică vol. 16
no. 1/2012
Kang, M., Heo, H., Jo, I, Shin, J., Seo, J., & Shin, S. (2008), The new millennium learners and
educational performance: the 2nd year report. Technical report. KERIS
Naseh, B (1997), A Brief History of Distance Education, Ball State University (USA),
http://www.seniornet.org/edu/art/history.html
NUTS - Nomenclature of territorial units for statistics,

http://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts/overview
OECD (2010), Education at glance 2010, OECD indicators,

http://www.oecd.org/document/52/0,3343,en_2649_39263238_45897844_1_1_1_1,00.html
Oliver, R. (2002), The role of ICT in higher education for the 21st century: ICT as a change
agent for education, Edith Cowan University, Perth, Western Australia,
http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.83.9509&rep=rep1&type=pdf
87
Osborne, C. (2012), The history of distance learning (Infographic),
http://www.zdnet.com/article/the-history-of-distance-learning-infographic
Pappano, L. (2012), "The Year of the MOOC". The New York Times,
http://www.nytimes.com/2012/11/04/education/edlife/massive-open-online-courses-are-
multiplying-at-a-rapid-pace.html?pagewanted=all&_r=1&
Youssef, B., A.,Dahmani, M. (2008). “The Impact of ICT on Student Performance in Higher
Education: Direct Effects, Indirect Effects and Organizational Change”. In: “The Economics of
E-learning” (online monograph), Revista de Universidad y Sociedad del Conocimiento (RUSC).
Vol. 5, no. 1. UOC. http://www.uoc.edu/rusc/5/1/dt/eng/benyoussef_dahmani.pdf ISSN 1699-
8154
St. Aubyn, M. (2003), Evaluating efficiency in the Portuguese education sector, Economia, 26,
25-51
Tondeur, J., van Braak, J., & Valcke, M. (2007),Towards a typology of computer use in primary
education. Journal of Computer Assisted Learning, 23, 197-206
UNESCO (2011), Data centre, Montreal: UNESCO Institute for Statistics, On-line.
World Bank (2008), Knowledge Map : Impact of ICTs on Learning and Achievement. World
Bank, Washington, DC. © World Bank.
https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/10578, License: CC BY 3.0 Unported
World Bank (2011), World development indicators On-line.
Istrate, Olimpius. Educatia la distanta. Proiectarea materialelor, Editura Agata, 2000, p. 25
D.I. Bărbieru, E. Şuşnea, Website, portal şi sisteme de management al conţinutului,

Managementul cunoaşterii în universitatea modernă, cap. XXIII, Editura ASE, ISBN 978- 973-
594-953-2, Bucureşti, 2007.
88
E. Şuşnea, Utilizarea tehnicilor data mining în e-learning, Editura ProUniversitaria, Bucureşti,
2012.
E. Şuşnea, Tehnologii mobile în e-Learning, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu

participare internaţională: STRATEGII XXI/2006 – 13-14 aprilie 2006, Bucureşti. Secţiunea 15:
Ştiinţe tehnice, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2006.
E. Şuşnea, E. Niţu, Etapele dezvoltării unui curs on-line, în: Managementul cunoaşterii: proiecte,
sisteme, tehnologii, Ediţia a II-a, Conferinţa internaţională KIP 2007 – 1-2 noiembrie 2007,
Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2007.
A. Davis, P. Little et al., Developing an infrastructure for on-line learning. Theory and Practice
of On-line Learning. T. Anderson. Athabasca, Canada, AU Press, 2008.
Allen CA, Mugisa, Improving learning object reuse through OOD: a theory of learning objects, J
Object Tech 9(6), 2010
Ananthanarayanan NR, Srivatsa SK, Vasanthkumar M. R., Experiences in developing learning

management system E-Guru and Content production acquisition, Creation of learning objects in
sankara school of education and learning. Asian J Inf Technol 8(2), 2009;
Bauer M, Maier R, Thalmann S, Metadata generation for learning objects an experimental

comparison of automatic and collaborative solutions. E-Learning 2010, Springer, 2010;
Chuttur MY, Defining and creating metadata for digital resources, Library Student Journal,
School of Library and Information Science Indiana University, 2011;
Coutinho CP, E-learning2.0: challenges for lifelong learning, Proceedings of Society for
Information Technology & Teacher Education International Conference 2009, AACE, 2009;
89
Cheng K., Kambayashi Y., Multicache-Based Content Management for Web Caching,
Proceedings of the First International Conference on Web Information Systems Engineering
(WISE'00)-Volume 1, June 19-20, 2000;
Kim K. R., Moon N. M., Designing a social learning content management system based on
learning objects, Multimedia Tools and Applications, v.64 n.2, May 2013;
Mingfu Li , Chun-Huei Wu, A cost-effective allocation scheme for contents and video servers in
content networks, Proceedings of the Eleventh IASTED International Conference on Internet and
Multimedia Systems and Applications, August 20-22, 2007;
Li M., Wu C., A cost-effective resource allocation and management scheme for content networks
supporting IPTV services, Computer Communications, v.33 n.1, January, 2010;
Wang X., Yaman B., Bayraka C., A flexible modularity-based course management system.
World Conference on Educational Sciences 2009, Elsevier, 2009.
Dragoş Acostăchioaie, Sabin Buraga, Utilizare Linux. Noţiuni de bază şi practică, Polirom,
2004.
Dai Griffiths, Three metaphors inhibiting progress in Free / Open Source Educational Software
(FOSS), SIGOSSEE Seminar Limerick 2nd June 2004;
Mike Malloch, First Inventory on eLearning and Open Source Software (OSS) Projects in
Europe, SIGOSSEE project, 2004: http://www.ossite.org/activities/firstinventory/view
Niranjan Rajani, Free as in Education. Significance of the Free/Libre and Open Source Software
for Developing Countries, Finlanda, 2003: http://www.maailma.kaapeli.fi/FLOSSReport1.0.html
90
Tim O'Reilly, The Open Source Paradigm Shift, O’Reily, 2004:
http://www.oreillynet.com/pub/a/oreilly/tim/opensource/paradigmshift_0504.html
Rob Reynolds, Open Source Courseware – Evaluation and Ratig, EdTechPost, 2003:
http://www.edtechpost.ca/mt/archive/000049.html
Alessandro Rubini, Free Software in Education, «Linux Didattica» project, 2002;
* * *, Free and Open Source Software Directory of Key Terms:

http://europa.eu.int/information_society/activities/opensource/doc/pdf/key_terms.pdf
* * *, Philosophy of the GNU Project: http://www.gnu.org/philosophy/
Armitage J. M., Using Learning Platforms to Support Communication and Effective Learning,
International Journal of Virtual and Personal Learning Environments, v.2 n.1, January 2011;
Boles D. W., Google Apps Administrator Guide: A Private-Label Web Workspace, 1st edition,
Course Technology Press, 2007;
Carey, C., Lien, J., Draggon, M., & Ryan, S, An Educator's Guide to Google Apps for.
Education , FTC Publishing, 2007;
Wilson, S., Sharples P., Griffiths, D., Distributing education services to personal and institutional
systems using Widgets, Proceedings of the First International Workshop on Mashup Personal
Learning Environments, Maastricht, Netherlands, 2009.
91

TNRFinalManualE Learning 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TNRFinalManualE Learning 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IMPACTUL UTILIZĂRII TEHNOLOGIEI

INFORMAȚIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Educaţia a ocupat şi va ocupa întotdeauna un rol important în viaţa oamenilor, constituind

Prima universitate care utilizează televiziunea ca instrument pentru instruire, este

La sfărșitul anilor 70 și începutul anilor 80, pentru furnizarea educației la distanță se

Mijloacele de comunicare și rețele de socializare care se bazează pe crearea și încărcarea

În ultimii ani, în mediul universitar, folosirea instrumentelor oferite de ceea ce literatura

În lucrarea "Prezentari multimedia pe Web. Limbajele XHTML+TIME și SMIL" (Sabin

PowerPoint integrează toate instrumentele și funcționalitățile necesare pentru prezentări

Alte produse multimedia – prezentările PREZI şi Slideshare

Învăţarea asistată de computer (informatizată)

Impactul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale asupra învățării, la aproape

Modelul claselor distribuite

Modelul învățării independente

Modelul învățământului deschis la distanță - IDD

Tehnologii suport pentru orele de curs:

În cele ce urmează, prezentăm o metodologie de realizare, planificare și implementare a

În Platforma Virtuală, care se va folosi ca suport, se vor prezenta conținuturile materiei,

Trebuiesc abordate diferite componente (spațiu, timp, interacțiune, învățământ,

În orice caz, lucrul fundamental în formularea obiectivelor este integrarea stabilirii

Este dificil să se facă o clasificare cuprinzătoare a tuturor metodelor de formare, dar

Oricare ar fi metoda aleasă, ea trebuie să aibă una dintre următoarele caracteristici:

Modalitatea de redactare a manualelor

Părţile implicate în desfășurarea cursului

Tehnici didactice on-line

De asemenea, este esenţială o claritate maximă ca o regulă elementară de politeţe și ca

În 2013, Comisia Europeană lansează inițiativa „Deschiderea educației” pentru a stimula

Deasemenea, Comunicarea a subliniat importanța dovezilor solide necesare evaluării

Există convingerea larg răspândită că tehnologia informațiilor și a comunicațiilor (TIC)

În ultimele decenii instituțiile de învățământ superior au investit masiv în tehnologia

Nu există o definiție standard pentru performanța elevilor. Abordarea standard se

În prezent există un număr semnificativ de inițiative pentru evaluarea și monitorizarea

Măsurarea eficienței necesită, în general:

DEA este o metodologie de estimare non-parametrică introdusă inițial de Charnes et al.

Un studiu de impact al TIC asupra performanțelor în învățământ și al eficienței acesteia

Un alt studiu privind dezvoltarea societății informaționale și impactul acesteia în

Studiul ”Sondaj privind e-learning în instituțiile de învățământul superior europene în

Cursuri universitare digitale

Dezvoltarea acceleratăa noile tehnologii va avea, cu siguranță, în continuare, un impact

Desigur, învăţământul tradiţional nu îşi va pierde niciodată prerogativa dialogului direct

Asadar, se pot face o serie de recomandări pentru realizarea, dezvoltarea și funcționarea

LMS-urile se bazează pe o varietate de platforme de dezvoltare (Java EE bazate pe

Modular Object Oriented Dynamic Learning Environment (Moodle) este un pachet

 Constructivism - noile cunoştinţe acumulate sunt sedimentate printr-o permanentă

 Constructivism social - diseminarea cunoştinţelor se face într-o manieră sistematică,

 Conectat și separat (empatic şi dizident) - încearcă o privire de adâncime asupra

Resurse necesare şi mod de instalare

 un server de baze de date: MySQL sau PostgreSQL.

 Descărcarea pachelui Moodle de la adresa: http://moodle.org/download/ şi transferul

 Verificarea setărilor corespunzătoare serverului Web: fişierul „httpd.conf” ar trebui să

 iar fişierul „php.ini” ar trebui să conţină următoarele directive: magic_quotes_gpc =

 Configurarea paginii Web Moodle prin intermediul sistemului de administrare

 Modulul de administrare este foarte ofertant, incluzând facilităţi pentru:

 Managementul utilizatorilor - autentificare, adăugare de noi utilizatori

 Definirea de cursuri grupate pe categorii şi asignarea de utilizatori acestora;

 Evidenţa tuturor activităţilor (prin intermediul „log”-urilor) din cadrul sitului;

Utilizarea platformei Moodle în învăţământul la distanţă

 Categoria căreia îi este asignat;

 Formatul de organizare a sitului: „weekly”, „topics” sau „social”.

Primele două presupun o organizare similară, cu deosebirea că informaţiile

 Ttrecerea unei secţiuni ascunse în starea disponibilă studenţilor;

 Schimbarea setării referitoare la modul de grupare a studenţilor;

 Evidenţierea secţiunii asociate ca fiind cea curentă;