Ministereul Educației Culturi și Cercetări al Republici Moldova

Colegiul “Iulia Hasdeu “ din Cahul

Asistență socială

Referat
La Disciplina: “Asistența socială a grupurilor social-
vulnerabile”

Tema:
”Principiile etice în baza căroca
asistentul social își construiește relașiile
cu beneficiarul”

Grupa: ASL1641

Elaborat:Ghirghircic Cristina

Verificat: Oglinda Snejana

1
 Cahul 2020

Din perspectiva logicii, categoriile sunt noţiunile cu cea mai largă sferă
de cuprindere; ele exprimă determinări de ordinul maxim de
generalitate, fiind genuri limită, indefinisabile;
definirea lor se face prin descriere, analogie, opoziţie sau enumerare; ele
fundamentează şi explică noţiunile unei clase. Din perspectiva filosofiei,
categoriile sunt un sistem conceptual ce reprezintă arhitectura unei
concepţii filosofice;
punctul de vedere filosofic este mai puţin riguros decât cel logic,
acceptând noţiuni cu grade diferite de generalitate, unele chiar în raport
de subordonare. Sistemul categorial al eticii este un sistem unitar de
noţiuni, prin intermediul cărora se reţin şi se exprimă particularităţile
imperative ale raporturilor interumane din perspectivă morală.

Sistemul categorial al eticii este rezultatul grupării sale în jurul

unei categorii centrale:
BINELE.

2
 Binele moral exprimă moralitatea dezirabilă, ceea ce corespunde
valorilor şi normelor specifice unei morale sociale determinate. Binele
moral este definit ca valoare centrală a eticii, ca 1 Deontologia funcţiei
publice. 30 Capitolul I un deziderat universal al vieţii morale, însuşi
idealul moralităţii, ca o valoare-scop (T.Vianu), care merită a fi
promovat pentru el însuşi, în afara oricărei alte motivaţii utilitariste, ca
principiu ordonator şi diriguitor al moralităţii etc. Principiul superior al
binelui, propus de I.Grigoraş, este principiul celui mai bun lucru de
făcut1 . Proiectarea gândirii umane asupra sensului existenţei sub
multiple aspecte a clarificat trei categorii fundamentale, care
caracterizează umanitatea în încercarea ei de a-şi asigura
perenitatea/durabilitatea.

Acestea sunt: adevărul – categorie supremă a cunoaşterii; frumosul –

categorie supremă estetică; binele – categorie supremă morală.
Cele trei categorii au constituit principalele teme în discursurile
filosofice ale marilor gânditori antici Socrate, Platon şi Aristotel,
regăsindu-se în filosofie până în prezent.

3
 Subordonate categoriei „Binele” sunt un şir de alte categorii, care pot
fi grupate în:
• Categorii ale sentimentului moral: sensul vieţii, libertatea, fericirea,
dreptatea etc.;
• Categorii ale aprecierii morale: virtutea morală, demnitatea, onoarea,
cinstea, sinceritatea, modestia etc.;
• Categorii ale normativităţii morale: datoria, responsabilitatea,
deontologia etc. Menţionăm, totodată, că există şi alte clasificări,
sistemul categorial al eticii fiind unul deschis. Astfel, referindu-se la
categoriile etice, unii specialişti în domeniu le divizează, în dependenţă
de aspectele funcţionale ale relaţiilor morale reflectate în ele, în
următoarele trei grupe principale:
• Categoriile − datorie, responsabilitate, conştiinţă/ruşine, demnitate,
cinste − reflectă totalitatea impulsurilor/îndemnurilor, ce intră în
prescripţia morală. Prescripţia morală reprezintă sistemul de 1
GRIGORAŞ, I. Probleme de etică. Iaşi: Editura Universităţii
„Al.I.Cuza”, 1999, p.88-89.

4
Etica ca ştiinţă şi fenomen al vieţii spirituale 31 impulsuri interne,
stimulente, care condiţionează predispunerea pentru îndeplinirea legii
morale, pentru acţiunea în corespundere cu această lege. Aceste
îndemnuri interne acţionează de fiecare dată când omul este pus în
situaţia de a primi decizii, când se pomeneşte în faţa alegerii acţiunii,
liniei de conduită. Ele orientează voinţa individului spre o variantă sau
alta de conduită.

Dacă, însă, impulsurile interne nu acţionează, dacă noi nu le auzim

„vocea”, atunci există motive serioase pentru îngrijorarea de
posibilitatea unei conduite amorale, deviante, asociale.
• Categoriile – bine, bun, rău, sensul vieţii, fericire − reflectă criteriile
conduitei morale, orientările valorice elaborate de societate şi care
continuă să se îmbogăţească pe parcursul întregii sale dezvoltări istorice.
Conţinutul acestor categorii este schimbător, depinde de diverse laturi
ale vieţii societăţii: naţională, religioasă, culturală etc.
• Categoriile – ideal, virtute, viciu − reflectă reprezentările despre
limitele dezvoltării persoanei, constituind totodată scala aprecierilor
5
acestei dezvoltări pe baza manifestărilor în conduita omului al unor sau
altor calităţi morale. Reprezentările de acest gen, fiind rezultatul
experienţei morale a omenirii, se păstrează în conştiinţa socială şi se
îmbogăţesc concomitent cu experienţa, devenind pentru fiecare generaţie
obiect de asimilare/valorificare în procesul de devenire morală1 .
Categoriile etice se caracterizează printr-un şir de particularităţi, care ne
ajută să înţelegem multiplele valenţe ale acestora, ale eticii ca ştiinţă şi
ale moralei ca domeniu al umanului. Dintre aceste particularităţi fac
parte: 1. Caracterul tridimensional: gnoseologic – axiologic – normativ.
Categoriile etice sunt obiect al cunoaşterii ştiinţifice, sunt obiect al
aprecierii, dar şi obiect al reglementării, între cele trei dimensiuni fiind o
strânsă interdependenţă. Nu putem concepe lumea .
1.Capitolul I morală decât ca o lume a valorilor, în baza cărora se
instituie principiile şi normele morale, ca sistem diriguitor al
comportamentului. 2. Caracterul polar, antinomic. Această caracteristică
rezultă din polaritatea valorilor, în genere, valorii ataşându-i-se,
inevitabil, după T.Vianu, nonvaloarea sau, după H.Rikert, valorii
pozitive ataşându-i-se valoarea negativă.
3. Caracterul ierarhic. Binele şi răul reprezintă cuplul categorial de
referinţă în etică. Sub cupola acestuia reprezentăm toate celelalte
categorii. Grupându-le după un anumit criteriu, vom descoperi că şi în
interiorul unor clase de categorii se poate institui o ierarhie. Astfel,
sensul vieţii cuprinde fericirea, datoria cuprinde responsabilitatea,
virtutea cuprinde onoarea etc
. 4. Caracterul social şi istoric. Relaţia abstract-concret în instituirea
categoriilor eticii este una particulară. Toate categoriile etice au ca
referenţial concret omul şi societatea. Datoria, onoarea, cinstea etc. nu
pot fi detaşate de om şi societate. Ele sunt impuse de colectivitate
individului, în afara oricărei conceptualizări, iar aducerea lor în planul
cunoaşterii este un fapt secundar1 . Principalele funcţii ale categoriilor
etice sunt următoarele: • Funcţia cognitivă. Categoriile etice sunt
instrumente cu care se operează în procesul transmiterii valorilor şi

6
normelor morale, precum şi în procesul educaţiei morale formale,
nonformale sau informale.
Ele sunt nume pentru valori, norme, comportamente, aprecieri.
• Funcţia de generalizare. Categoriile etice oferă modele optime pentru
conduita şi acţiunea umană, conţinutul lor exprimând întotdeauna
deziderativul pur, perceput ca ideal de viaţă.
• Funcţia apreciativă. Cu ajutorul categoriilor etice se evaluează
judecăţi, fapte, atitudini, se acordă recompense şi se stabilesc sancţiuni.
1 Deontologia funcţiei publice. Etica ca ştiinţă şi fenomen al vieţii
spirituale 33
• Funcţia proiectiv-constructivă. Prin conţinutul lor teoretic, categoriile
etice indică sensul perfectibilităţii morale, gradul de moralitate de atins,
idealul de urmat, mijloacele de punere în valoare a potenţelor morale ale
subiectului. Deşi au o expresie valorică, categoriile etice nu pot fi
identificate cu valorile etice. Categoriile sunt nume pentru valori şi nu
valorile însele1 .

7
8