Activitate 1.2.1.

Oferta de opționale

Etapele procedurii de elaborare a CDȘ-urilor:

1. Comisia pentru curriculum elaborează un chestionar în scopul identificării nevoilor și
intereselor de formare ale elevilor.
Chestionarele vor fi prelucrate de către membrii comisiei de curriculum. Rezultatele analizei
vor fi consemnate într-un raport intern si aduse la cunostinta intregului corp profesoral în cadrul
unei ședințe de Consiliu.
2. Consultări la nivelul catedrelor
Membrii fiecarei catedre fac propuneri pentru curriculum-ul CDS corelat cu nevoile țși interesele de
formare ale elevilor.
Fiecare propunere de CDȘ avansată în cadrul catedrei, se argumenteaza (în scris), precizându-se
care sunt competențele generale vizate prin studiul respectivei discipline, conținuturile vizate (fără a
fi detaliate)
3. Comisia pentru curriculum preia de la fiecare șef de catedră lista de propuneri și
elaborează pentru fiecare clasă un pachet de discipline opționale.
4. Prezentarea ofertei CDȘ elevilor /părinților și exprimarea opțiunilor
5. Comisia pentru curriculum centralizează rezultatele, care sunt prezentate Consiliului
Profesoral și avizate în Consiliul de Administrație.
6. Profesorii ale căror oferte au fost declarate “câștigatoare”, proiectează curriculum-ul
disciplinei opționale
7. Avizarea cursului opțional de către inspectorul de specialitate

La clasa a IV-a propun următoarele opționale:

1. MEDIA – O EDUCAŢIE DE CALITATE
Argument : Dincolo de realitatea atacurilor mediatice, de agresivitatea fluxurilor
informaţionale, fiecare dintre noi îşi regăseşte nevoia de dezvoltare, de perfecţionare, de
comunicare, de receptare a noului şi, de ce nu, ... dorinţa de a evada din obişnuit! Prin canalele
sale, MEDIA poate fi o „armă cu două tăişuri”. Ca factor de progres, influenţa sa se reflectă în
ridicarea calităţii şi standardelor culturale şi sociale ale vieţii. Ca mijloc de dominare şi
manipulare, nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile
provocări ale realităţii de zi cu zi. În absenţa unei educaţii media ca sursă de autoeducare, fără o
interpretare „obiectivă” a perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din
potenţialul vieţii, ci din rutina acesteia. În societatea contemporană trebuie reconsiderat rolul
media din perspectiva deschiderii actului educaţional spre nonformal şi informal.
Formarea unui comportament media de receptare a valorii şi de respingere a kitsch-ului
apare ca o necesitate evidentă a zilelor noastre, când dezechilibrele valorice impuse de modă,
tendinţe, nu mai sunt cazuri izolate, disparate, particulare, ci provocări universale. Nu e drept să
rămânem indiferenţi faţă de progresul tehnologiei. Trebuie să încercăm să educăm media în
beneficial nostru, folosindu-ne de receptivitatea, viziunea şi creativitatea copiilor şi tinerilor. Cu
siguranţă că un public educat va genera o media de calitate. Depinde numai de noi să ne alegem
viitorul! Media trebuie valorificată pentru a informa individul şi nu pentru a-l manipula.
Media – componentă a educaţiei informale – ar trebui valorizată în materializarea
dezideratului educaţional al calităţii. Expresia concretă a atingerii acestui standard, manifestă în
formarea unui comportament activ şi responsabil al copiilor şi tinerilor ca viitori cetăţeni, solicită
crearea şi dezvoltarea competenţelor de selecţie valorică, analiză şi discriminare a mesajelor
transmise. Elevii pot fi pregătiţi să utilizeze informaţia, să comunice liber şi deschis printr-o
raportare obiectivă şi eficientă la realitatea în care trăiesc

2. ARTA DE A TE COMPORTA
Argument: Strămoșii noștri, romanii, spuneau încă de acum mai bine de 2000 de ani:
„Politețea nu te costă nimic, cu ea poți cumpăra o lume întreagă” . Personalitatea oricărui om,
indiferent de vârstă , este pusă în evidență , de multe ori chiar de la primul contact, de
 comportarea sa în familie, în grupul din care face parte, în societate. Urmând sfaturile cadrelor
didactice, ale părinților copiii se vor înțelege mai bine cu cei din jur, fie că sunt mai în vârstă, fie
că sunt de seama lor, fie că sunt acasă, la școală, între prieteni sau în locurile publice.
Copilul vine la școală cu un „bagaj” de reguli de comportare civilizată. Acest „bagaj” se
îmbogățește astfel încât școlarul învață să aibă un comportament natural și agreabil, adi-că o
purtare civilizată respectând niște reguli care s-au impus și modificat de-a lungul timpu-lui.
A te comporta civilizat este o „artă” în care convențiile/ legile trebuie respectate. Toate aceste
convenții au un numitor comun: a nu-l deranja pe semenul tău, ci a-l face să se simtă bine în
preajma ta. Nerespectarea acestora este sancționată de fiecare copil/ adult înzestrat cu o minimă
doză de bun-simț. Nu există legi care să-i pedepsească pe cei care râd zgomotos, pe cei care-i
strigă pe ceilalți, pe cei care vorbesc continuu și deranjant sau pe cei care stau nepermis de mult
într-o vizită. Vine o vreme în care colegii îl salută cu răceală evitând să le vorbească sau chiar
proprii părinți par jenați de cum vorbesc copiii lor. Niciodată nu e prea târziu să învățăm ceva
bun , însă cu cât se învață mai devreme ce se cuvine și ce nu, ce se cade și ce nu, ce se face și ce
nu, viața școlarului va fi mai ferită de surprize dezagreabile.
A te comporta civilizat înseamnă a te comporta respectuos și cu bună-cuviință tot timpul, în
orice situație, cu toată lumea.
Urmând opționalul „Arta de a te comporta” elevii vor afla răspunsuri la întrebările: „ Cum
salutăm?” , „ Pe cine salutăm?” , „ Cum ne îmbrăcăm?” , „ Cum ne comportăm acasă?”, „Dar la
școală?”, „ Cum ne comportăm într-o vizită?”, „ Cum mâncăm?”, „Cum facem cadouri?”, „ Cum
ne comportăm la teatru, la cinematograf, în tren, în microbuz, în avion?” , „Cum vorbim, despre
ce vorbim, cât vorbim? ” și multe altele.
Copiii trebuie să fie năzdrăvani, îndrăzneți, dar bunul-simț să nu-i părăsească niciodată.

Pentru clasa pregătitoare propun următoarele CDȘ-uri:

1. CODUL BUNELOR MANIERE
Argument: Opţionalul „Codul bunelor maniere” reprezintă o ofertă încântătoare la adresa
elevilor. Alegerea acestui opţional mi s-a părut interesant și accesibil pentru îndrumarea și
îmbogățirea comportamentului şcolarilor.
Ca necesitate am proiectat acest opţional ca o combinaţie între lectură, joc şi desen. De ce
această interdisciplinaritate? Deoarece experienţa mea de învăţător a descoperit cu îngrijorare că
tot mai mulţi copii întâmpină mari dificultăţi de a face pasul de la percepţie la reprezentare. Ori,
se cunoaşte faptul că fără această abilitate, trecerea de la concret la abstract este imposibilă şi
duce la eşec şcolar. Mi-am propus să-mi ajut elevii să-şi formeze această capacitate într-un mod
plăcut şi accesibil acestei vârste: prin lecturarea unui text (poezie, poveste, basm) de relativ
scurtă întindere, discutarea acestuia şi apoi reprezentarea prin desen a unor fapte, personaje sau
idei proprii pe baza textului. În acest fel, prin acest aparent simplu exerciţiu de gândire, copilul
învaţă, fără constrângere, să perceapă un mesaj, apoi să-şi creeze o imagine proprie a ceea ce a
perceput, imagine pe care o va ,,filtra” apoi prin universul său cognitiv şi afectiv. În final va reda
imaginea mentală obţinută printr-un desen, care îi va solicita şi formarea unor deprinderi estetice
şi psihomotorii.
Competența generală a acestui opţional este înţelegerea şi însuşirea normelor de comportare
civilizată a copiilor, precum şi dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale, semnificative din punctul de vedere al vârstei.

2. DIN POVEȘTI NOI ÎNVĂȚĂM

Argument: Am propus acest opțional întrucât cercetarile în domeniul educatiei relevă faptul
ca abilitățile sociale și emoționale dezvoltate pâna la vârsta de 6-7 ani sunt principalul predictor
pentru performanța si adaptarea școlară până la 10 ani.
Poveștile terapeutice pot reprezenta pentru micii şcolari ai claselor pregătitoare cadrul de
formare a unor abilități, atitudini și comportamente prosociale, întrucât ele aduc în dezbatere
situații similare cu viața de zi cu zi a elevilor, într-o forma interesantă și cu personaje care sunt
fie copii ca ei,fie animale. Așadar, aceste povești le oferă un model de comportare, exemple de
reacții adecvate diferitelor situații concrete, precum și înțelegerea efectului comportamentului
nostru asupra celor din jur.
Totodată, aceste povești oferă elevului posibilitatea de a recunoaște și înțelege emoțiile
personajelor, cadru de reflecție asupra a cum cred că se simte acesta în diferite situații și de
asociere a acestor emoții cu experiențele lui de viață și cu reactia comportamentală potrivită.
Jocurile didactice vor ocupa un loc important în cadrul oreloracestui optional deoarece oferă
cadrul concret de aplicare și exersare a folosi jocuri de autocunoaștere și intercunoastere, jocuri
de rol, jocuri de simulare, precum și jocuri didactice care presupun cooperare (în perechi și în
grupuri mici) sau competiție.
Atât poveștile cât și jocurile sunt elemente ale universului copilăriei, ceea ce va spori
atractivitatea acestor ore.
După parcurgerea acestui opțional, îmi doresc ca afirmația profesorului de la Harvard,
Lawrence Shapiro, să devină o realitate și în comportamentul elevilor mei: ”Dezvoltarea
abilităților sociale și emoționale durează mai mult timp și antrenament, însă, o dată dobândite,
acestea devin o a doua natură.”