Sunteți pe pagina 1din 18

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă

care exprimă o însușire


a unui obiect și se
acordă cu substantivul
determi- nat în gen,
număr și caz. Adjectivul
poate fi însoțit de
articolul demonstrativ
care implică modificări:
pîine caldă - pîinea cea caldă; pămînt roditor-
pămîntul cel roditor.
Caracteristicile adjectivului:
1.a)Variabil–adj. cu două desinențe pentru
fiecare gen: aer proaspăt,pîine proaspătă;
adj. cu o terminație pentru ambele genuri:
cer limpede,vreme limpede;cîmpie verde,grîu
verde;
b)Invariabil-adj. cu o formă pentru
ambele genuri și numere: doldora, maro,
kaki, gri,
asemenea: rochie maro-rochii maro;
2.a)Simplu-adj. exprimat printr-un singur
cuvînt: timp cald, soare puternic, pîine rume-
nă;
b)Compus-adj. exprimat prin două sau
mai multe cuvinte: țăran cumsecade, cîmp
galben-auriu;
c)Locuțiune adjectival-îmbinare de cuvin-
te cu o unitate de sens, avînd valoare de
adjectiv: răspuns în doi peri-răspuns confuz;
om la locul lui-om cumsecade; fel de fel de
pomi-pomi diferiți.
3.a)Primar-adj. propriu-zis: frumos, galben.
b)Secundar-adj. format de la alte părți de
vorbire: văratic, țărănesc.
Categorii gramaticale:
1.Număr
2.Gen
3.Caz
4.Grad de comparație
Gradele de comparație ale adjectivului:
1.Gradul pozitiv Include forma inițială, obișnuită, a Fruntea omului
adjectivului, fără rapoarte la muncitor pe
aceeași calitate a altui obiect. fața pîinii se
răsfrînge.
2.Gradul Include forma adjectivului ce
comparativ indică o însușire, o calita te, care
este comparată cu aceeași
calitate a altui obiect.
a)comparativul de Indică o însușire caracteristică Nu știu care-i
superioritate pentru un obiect într-o măsură mai mai mare iz-
mare; se formează cu ajutorul bîndă a vea-
adverbului mai. cului, dar știu
care-i mai
năruitoare
pierdere:
lepădarea pîinii
de mirozna ei
tulburătoare.
b)comparativul de Indică o însușire posedată într-o Acest lan e
inferioritate măsură mai mică; se formează cu mai puțin
forma mai puțin. mănos decît al
nostru.
c)comparativul de Indică faptul că însușirea sau Fața tatei arsă
egalitate calitatea obiectelor comparate sînt de soare e tot
egale; se realizează cu formele: așa de rumenă
tot așa de, la fel de, tot atît de. ca fața pîinii
coapte.
3.Gradul superlativ Indică o însușire posedată în cel
mai înalt sau în cel mai scăzut
grad.
a)superlativul Se formează de la adj. la gradul Cea mai nobilă
relativ comparativ de superioritate, profesie este
precedat de articolul adjectival cel, cea de plugar.
cea, cei, cele.
b)superlativul Se formează de la adj. la gradul Nu-s atîtea
absolut pozitiv, precedat de adverbe și pîini cîți în jur
locuțiuni adverbial: foarte, prea, preabuni
tare, enorm, extraordinar de, stăpîni.
nespus de, din cale afarăde ș.a.,
precum și cu adv. prea.
4.Adjective fără Nu se poate compara. Major, inferior,
grade de superior,
comparație ulterior, optim,
unic, complet
etc.

Funcțiile sintactice ale adjectivului:


Atribut adjectival: Cine nu-și dorește o
pine puhavă pe masă?...
Complement indirect: Din verde s-a făcut
galben.
Complement circumstanțial de cauză: De
rumenă, pîinea emană lumină.
Nume predicativ: Pîinea coaptă de mama
este proaspătă și în ziua a șasea.
Complement circumstanțial de timp: De
mic am învățat graiul pîinii.

Pronumele este partea de vorbire care


ține locul unui nume.

Pronumele personal:
Pronumele personal este partea de vorbi-
re care ține locul unui nume de lucru sau
de persoană: Maria Cebotari a fost primado-
na Operei din Viena. Ea a cîntat pe toate
scenele lumii.
Accentuat:
Cazul Persoana I Persoana II Persoana III
Masculin Feminin

Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl.


N. eu noi tu voi el ei ea ele
A. mine noi ține voi el ei ea ele
D. mie nouă ție vouă lui lor ei lor
G. - - - - lui lor ei lor
V. - - tu! voi! - - - -

Neaccentuat:
Cazul Persoana I Persoana II Persoana III
Masculin Feminin

Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl.


îmi ne- îți vă- îi le- îi le-
mi- -ne ți- -vă i- -le -i li
D.
-mi ni -ți vi- -i i-
mă ne- -te -vă îl îi o le-
m- -ne te- vă- l- i- -le
A. v- -l -i

Ortografie:
1.Pronumele personale neaccentuate, cînd
alcătuiesc o silabă cu un cuvînt alăturat, se
leagă cu acesta prin cratimă: Orice singură-
tate ne-a umilit, dacă nu am fost în mijlocul
naturii sau al muzicii.
2.Pronumele neaccentuate silabice,aflîndu-
se în urma verbului, se leagă cu acesta
prin cratimă: Cîntă-ne frumos: dacă cicoarea
e atît de albastră și curată, nici cîntecul să nu
fie pestriț.
3.Pronumele personal l totdeauna se orto-
grafiază prin cratimă:Păzește-l de vorbe rele,
dar nu și de cîntecul cel doinit.

Funcțiile sintactice ale pronumelui sînt


similare cu cele ale substantivului.
Pronumele de politețe:
Pronumele de politețe este forma
pronume- lui personal, care face dovada
atitudinii de bună cuviință sau de
subordonare.

Persoana a II-a
Cazul singular abreviat plural abreviat
N.A.V. dumneata d-ta dumneavoastră d-voastră
G.D. dumitale d-tale dumneavoastră dv., dvs.

Persoana a III-a
N.A. masculin dumnealui d-lui dumnealor d-lor
G.D. feminin dumneaei d-ei dumnealor d-lor

! În limba populară, întîlnim formele: mata,


matale, mătăluță.
Pronumele reflexiv:
Pronumele reflexiv este partea de vorbire
ce arată că acțiunea se răsfrînge asupra
celui ce o face.
Pronumele reflexiv are forme proprii
numai pentru pers. a III-a, nedeosebite de
număr și gen. Pentru pers. I și II se folo-
sesc pronumele personale (accentuate și
neaccentuate, singular și plural).

Funcțiile sintactice ale pronumelui


reflexiv
1. Complement direct: S-au întîlnit cu
prie- tenii la concert.
2. Complement indirect: Își spune că o
să cîștige concursul.
3. Atribut pronominal: Marius a acordat
chitara-și.

Ortografia pronumelor reflexive este iden-


tică cu ortografia pronumelor personale.

Pronumele de întărire:
Pronumele de întărire este partea de vor-
bire ce precizează, prin insistență, obiec-
tul al cărui nume îl înlocuiește: El însuși a
compus această melodie.
Persoana Cazul Singular Plural
masculi feminin masculin feminin
n
Persoana I N.A. Însumi Însămi Înșine Însene
G.D. Însemi
Persoana a II-a N.A. Însuți Însăți Înșivă Însevă
G.D. Înseți
Persoana a III- N.A. Însuși Însăși Înșiși Înseși
a G.D. Înseși (însele)
Adjectivul pronominal de întărire prezintă
un pronume de întărire cu valoare adjec-
tivală: Compozitorul însuși a fost prezentat
la festival.
! Pronumele și adjectivele pronominale se
scriu întotdeauna într-un cuvînt.

Pronumele posesiv:
Pronumele posesiv este partea de vorbire
ce înlocuiește numele posesorului unui
obiect, de obicei, fiind precedat de un arti-
col posesiv: Al nostru este pămîntul, a
noastră-bogăția lui, ai noștri sînt munții, ale
noastre-apele și toate frumusețile ce ne
înconjoară.
Numărul obiecte- Genul Un singur posesor Mai mulți posesori
lor posedate
Un obiect Pers. Pers. Pers. Pers. Pers. Pers.
posedat I II III I II III
m. al meu al tău al său al nostru al vostru al lor
f. a mea a ta a sa a noastră a voastră a lor

Mai multe m. ai mei ai tăi ai săi ai noștri ai voștri ai lor

obiecte posedate f. ale ale ale sale ale ale ale lor
mele tale noastre voastre

Pronumele posesiv devine adjectiv prono-


minal posesiv, cînd determină un subst.
și se acordă cu acesta în gen, număr și
caz: Cîntecele noastre sînt niște copii, ele nu
pot opri războaiele, dar le pot amîna.
Ortografie:
Adjectivele pronominale posesive care
stau în urma substantivelor nearticulate
ce arată rudenia se leagă de acestea prin
cratimă: frate-meu, soră-mea, taică-meu,
tată-său.
Funcțiile sintactice:
1.Subiect: Ai noștri au plecat la concert...
2.Nume predicativ: Dorința-i a mea.
3.Complement indirect: Ne apropiem de ai
noștri.
4.Atribut: A cerut sfaturile noastre.

Pronumele demonstrativ:
Pronumele demonstrativ este partea de
vorbire ce înlocuiește numele unui obiect
și indică distanța față de subiectul agent:
apropierea, depărtarea.
de apropiere:acesta,aceasta,aceștia,acestea,
ăsta,asta,ăștia,astea.
de depărtare: acela, aceea, celălalt, cealaltă,
ceilalți, celelalte, ăla, aia, ăia, alea.
de identitate: același, aceeași, aceiași,
aceleași.
Pronumele relativ:
Pronumele relativ este partea de vorbire ce
înlocuiește un substantiv și este element
de relație între două propoziții.
Pronumele relative compuse:
Cazul Singular Plural
masculin feminin masculin feminin
N.A. Cel ce Ceea ce Cei ce Cele ce
G.D. Celui ce Celei ce Celor ce Celor ce

Funcții sintactice:
1.Subiect: Cine este talentat ia aminte fru-
musețea din jur.
2.Atribut: Cîntecul al cărui vers este neinspi-
rat nu va deveni un hit.
3.Complement indirect: Cui nu-i place să
cînte – să facă poezie!
4.Complement direct: Pe cine așteptați acela
nu vine.
Pronumele interogativ:
Pronumele interogativ este partea de vorbi-
re cu ajutorul căreia întrebăm despre o fiin-
ță sau despre un lucru. Pronumele intero-
gativ ține locul cuvîntului așteptat ca
răspuns la întrebare (în propozițiile
interogative). Declinarea pronumelor inte-
rogative este identică cu declinarea pronu-
melor relative.
Adjectivul pronominal interogativ stă
înaintea unui substantiv nearticulat cu
care se acordă în gen, număr, caz și are
funcția de atribut adjectival.

Pronumele nehotărît:
Pronumele nehotărît este partea de vorbi-
re care ține locul unui substantiv, fără să
indice concret persoanele sau lucrurile al
căror nume îl înlocuiește: Unii nu pricep
muzica, însă țin să facă observații critice.
Simple-unul, altul, mulți, puțini.
Compuse-careva, oricine, orișicine.
Pronumele nehotărîte compuse: oricine,
oricare, fiecare, cineva se declină numai
la singular:
N.A. oricine, fiecare, cineva, careva;
G.D. oricui, fiecărui, fiecăreia, cuiva.
Adjectivul pronominal nehotărît este un
pronume nehotărît cu valoare adjectivală.
Acesta are funcția de atribut adjectival și
stă înaintea substantivelor nearticulate.

Pronumele negativ:
Pronumele negativ este partea de vorbire
care înlocuiește un nume, fără a aduce
vreo precizare cu privire la persoana sau
lucrul la care se referă.
Formele pronumelui negativ sînt:
1.Care se referă la persoane:nimeni,nimenea;
2.Care se referă numai la lucruri și este in-
variabil: nimic,nimica;
3.Care se poate referi atît la persoane cît și
la lucruri: nici unul,nici una.

S-ar putea să vă placă și