Sunteți pe pagina 1din 7

Titlul operei: Odiseea

Autor: Homer

Editura: Univers, traducerea George Murnu

Aparitia operei: A doua jumatate a secolului al VIII-lea, i. Hr.

I. DATE IMPORTANTE DIN VIATA SI ACTIVITATEA SCRIITORULUI

Homer a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea Iliadei și Odiseei.


Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere
al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere
intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că
acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee
tradiționale.

Vreme îndelungatã, de-a lungul veacurilor celor mai frumoase ale Antichitãtii, problema
autorului Odiseei n-a fost niciodatã ridicatã. Ideea istoricitãtii lui Homer era atât de
înrãdãcinatã în spirite încât, departe de a pune la îndoialã paternitatea unuia din poemele prin
excelentã „homerice”, se atribuia Cântãretului orb în treaga mostenire epicã a
trecutului.*( Homer, Odiseea, traducere de George Murnu, Ed. Univers)

Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o


perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și
chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal
pe legenda războiului troian. Sunt inserate diverse mituri și legende.
Personajul principal, Odiseu, întruchipează idealul uman al eroului și echilibrul între
înțelepciune și forța fizică.
Este remarcabil simțul compoziției, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul evenimentului
unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea
obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice,
reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I,
de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară
varietate semantică și complexitate a frazei.
II. REZUMAT

Sfatul zeilor hotărăște că Odiseu (Ulise) se poate întoarce acasă. Mesagerul zeilor,
Hermes, îi poruncește aceasta nimfei Calipso care, după șapte ani, îl lasă pe Odiseu să
părăsească insula. Între timp zeița Atena, preschimbată în Mentor, un prieten de-al lui Ulise, îl
sfătuiește pe Telemah să pornească în căutarea tatălui său dispărut.
În versurile următoare, pe o plută construită de el, eroul principal părăsește insula
nimfei Calipso. Dușmanul său, Poseidon, zeul mărilor, distruge printr-o furtună pluta lui Odiseu,
care ajunge pe insula Scheria, unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor;
ajuns aici, el își povestește pățaniile.
Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, și confruntarea mamei sale, Penelopa, cu
pețitorii devine tot mai acută. Zeița Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerșetor, pentru a-l
proteja de dușmănia pețitorilor soției sale. După douăzeci de ani, deghizat în cerșetor, acesta va
fi recunoscut numai de câinele său bătrân, Argos. Odiseu se pregătește în taină pentru
întrecerea pețitorilor cu arcul, trofeul învingătorului urmând să fie Penelopa, soția lui Odiseu.
Cu ajutorul lui Telemah și al păstorului Eumaios, Ulise reușește să pedepsească pețitorii.
Peripețiile lui Odiseu încep după ce părăsește, cu 12 corăbii, ruinele orașului Troia,
jefuindu-i pe tracii kikoni, aliații Troiei, de care vor fi ulterior alungați. Ajunși pe insula
Lotofagilor, unii din însoțitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-și patria, Itaca. Cei rămași
ajung, împreună cu Ulise, pe insula ciclopilor, uriași cu un singur ochi în frunte. Ulise și echipajul
său au intrat în peștera ciclopului, unde au găsit bucăți mari de brânză și mult vin. Bucuroși că
au găsit mâncare și băutură, s-au ospătat până cand au simtit că se cutremură pământul sub ei,
și s-au ascuns în peșteră. Ciclopul Polifem, pentru a împiedica fuga grecilor, barează ieșirea din
peștera sa. Fiind în pericol de a fi mâncați de uriaș, Odiseu așteptă până când ciclopul a
adormit, apoi au luat un buștean și l-au înfipt în fruntea ciclopului, scoțându-i ochiul, ceea ce
atrage dușmănia lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fiind orbit, ciclopul s-a dat bătut și l-a întrebat pe
Odiseu cum îl cheamă. Acesta i-a răspuns „nimeni”; apoi ciclopul și-a chemat frații și le-a spus
că a fost orbit. Aceștia l-au întrebat cine l-a orbit. Evident, răspunsul a fost „nimeni”. Ceilalți
ciclopi, enervați peste măsură, i-au răspuns că de ce i-a mai chemat dacă nu l-a orbit nimeni, și
au plecat la peșterile lor. Fuga grecilor este îngreunată de valurile mari, produse de stâncile
aruncate în mare de ciclopul orb.
De la Eol, zeul vântului, Odiseu primește în dar un sac cu vânturi. Ajunși aproape de
casă, însoțitorii săi, curioși, deschid sacul: se pornește o furtună care-i mână din nou departe de
casă. Astfel ajung pe insula vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe însoțitorii lui Odiseu în porci,
iar pe acesta îl reține prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin intervenția lui Hermes,
mesagerul zeilor, care între timp i-a iertat pentru distrugerea Troiei.
Întoarcerea acasă este îngreunată și de sirene, ale căror glasuri fermecate duc corăbierii
la pieire, ademenindu-i să își zdrobească corăbiile de stânci. Curios să afle cum sună cântecul
sirenelor, Ulise le cere marinarilor săi să își astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să îl lege
de catarg, precizând că nu trebuie să fie dezlegat cu nici un preț. Astfel reușește să asculte
cântecul sirenelor, evitând însă pericolul scufundării corăbiei. Împreună cu echipajul său,
Odiseu izbutește să traverseze cu bine și strâmtoarea dintre cei doi monștri, Scilla și Caribda.
Înfometați, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoțitorii lui Ulise fură din
vitele sacre ale zeului, pentru a își potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu,
aceștia mor ulterior într-o furtună pe mare, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reușește
să scape. El ajunge pe insula nimfei Calipso, unde aceasta îl reține timp de șapte ani. Reușește
să părăsească insula lui Calipso cu o plută, însă furtuna produsă de Poseidon distruge pluta, iar
Ulise naufragiază pe o insulă unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor.
Timp de două seri, Odiseu îi povestește regelui feacilor, Alcinous, pățaniile sale. De aici, încărcat
cu daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca.
Asadar, Odiseea ramane una dintre cele mai reprezentative opera ale Grecii Antice.

III. PERSONAJE

 Odiseu (Ulise)
 Penelopa (Sotia lui Odiseu)
 Circe
În Odiseea lui Homer, Circe locuia într-un palat strălucitor aflat în mijlocul unei păduri
din insula Aeaea. În jurul palatului mișunau lei și lupi, victime preschimbate de
farmecele ei. Când o parte din echipajul lui Ulise a debarcat pe insulă pentru a o
inspecta, Circe i-a invitat pe greci în palat și a organizat un ospăț. Doar Euriloh a hotărât
să păstreze o atitudine prudentă și a rămas afară. Circe le-a servit navigatorilor bucate
vrăjite și i-a transformat pe toți în porci cu ajutorul unei baghete magice. Apoi i-a mânat
pe toți spre grajdurile palatului pline de animale asemănătoare. Euriloh a văzut toate
acestea, s-a întors la Ulise și la restul echipajului și le-a povestit cele întâmplate. Ulise a
hotărât să pornească el însuși la vrăjitoare pentru a-și salva camarazii. Mergând prin
pădure, el îl întâlnește pe zeul Hermes care îi dezvăluie că dacă va amesteca băutura
primită de la Circe cu o plantă numită moly, nu va fi transformat în animal. Hermes chiar
îi dă eroului o plantă de acest fel, iar când Ulise ajunge la palatul Circei și mănâncă din
aceleași bucate fermecate, nu devine animal, spre surprinderea vrăjitoarei. Ulise își
scoate atunci sabia și amenințând-o pe Circe cu moartea, o convinge să redea forma
umană însoțitorilor săi. După aceasta, Ulise petrece alături de ea un an întreg și cei doi
devin chiar iubiți.
 Telemah (Fiul lui Odiseu si al Penelopei)
Telemah s-a născut în ziua în care Ulise a fost chemat să lupte în războiul troian. Vrând
să își încalce jurământul de a o proteja pe Elena, Ulise s-a prefăcut nebun, a ieșit pe
câmpurile sale și a început să are și să semene sare în loc de semințe. Emisarul trimis să
îl cheme la război pe Ulise, Palamedes, a înțeles însă șiretlicul și l-a așezat pe micul
Telemah în fața plugului. Ulise nu a înaintat cu plugul, dovedind că nu a înnebunit și a
fost nevoit să participe la războiul troian și să se despartă de soție și fiu. Într-un alt
episod, Telemah, copil fiind, a căzut în mare și a fost salvat de niște delfini, ceea ce l-a
determinat pe Ulise să poarte pe scut imaginea unui astfel de animal marin.

Copilărind departe de tatăl său, Telemah crește la curtea regală din insula Itaca, sub
îngrijirea mamei sale și a lui Mentor, un vechi prieten al lui Ulise. Când împlinește în jur
de șaptesprezece ani însă, bunurile regale încep să fie risipite de pețitorii Penelopei care
se instalează cu forța în palat. Telemah se simte matur și încearcă zadarnic să scape de
ei. După douăzeci de ani de la plecarea lui Ulise, zeița Atena i se arată lui Telemah sub
înfățișarea lui Mentor și îl însoțește pe acesta într-o călătorie în căutarea tatălui său.
Telemah ajunge în cetatea Pilos, unde domnea Nestor, este primit de fiica
acestuia, Policaste și se împrietenește cu Pisistratus care acceptă să îl ajute în căutarea
sa. Apoi, la Sparta, regele Menelaus îi dezvăluie tânărului că zeul Proteu proorocise cu
ceva timp în urmă că Ulise este prizonier al nimfei Calipso pe o insulă îndepărtată.
În cele din urmă, Telemah este nevoit să se întoarcă în Itaca fără a-și fi găsit tatăl. La
venirea lui pe insulă, zeița Atena i se arată din nou sub una din înfățișările ei și îl
îndeamnă să meargă la porcarul Eumaeus, înainte de a se duce acasă. Ajungând la casa
porcarului, el observă un cerșetor și constată cu uimire că este chiar tatăl său. Ulise și
Telemah pregătesc apoi complotul împotriva pețitorilor și mai târziu îi ucid pe aceștia.
 Calypso
 Nimfă din insula Ogygia (insula Gozo din arhipelagul Malta)[1], unde se spunea că ar fi
naufragiat eroul Odiseu (Ulise). Îndrăgostindu-se de Odiseu, Calypso i-a făgăduit
nemurirea, cerându-i în schimb să rămână pururi lângă ea. Mânat de dorul de a se
întoarce neîntârziat în Itaca, Odiseu refuză însă să se învoiască. El e reținut totuși timp
de șapte ani (după o altă variantă, timp de zece ani) de către Calypso care, în cele din
urmă, la porunca lui Zeus, îi dă drumul, lăsându-l să-și continue călătoria.
 Polifem
Polifem este un ciclop, personaj al mitologiei grecești, fiul lui Poseidon și al Toosei.
Polifem are un rol important în Odiseea lui Homer: i-a atras pe camarazii lui Ulise într-o
peșteră și a devorat 6 dintre ei. Printr-o strategemă Ulise l-a orbit și împreună cu cei rămași
în viață și-a reluat drumul pe mare. Ciclopul a cerut ajutor lui Poseidon și acesta l-a vânat pe
mare cauzându-i furtuni din care totuși a scăpat cu bine.
 Sirena
Prima mențiune documentară privind existența unor ființe jumătate pește jumătate om,
numite sirene, este în Odiseea lui Homer. Sirenele erau de obicei trei la număr, jumătate
femei, jumătate păsări (sau pești). Aveau voci minunate și prin cântecul lor, atrăgeau
marinarii, care, pentru a le auzi cât mai de-aproape, ajungeau să-și sfărâme corăbiile de
stânci. Ulise ar fi pățit la fel, dar, povățuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat
de catargul corăbiei, iar tovarășii lui și-au astupat urechile cu ceară pentru a nu mai auzi
cântecul sirenelor.
 Zeus
Zeus este copilul lui Cronos și Rhea, și cel mai mic dintre frații lui. În cele mai multe
tradiții el este căsătorit cu Hera, deși, la oracolul Dodona, consoarta lui este Dione . În
conformitate cu Iliada, el este tatăl Afroditei de Dione.El este cunoscut pentru
escapadele sale erotice de pe urma cărora au rezultat urmași evlavioși și eroi,
inclusiv Atena, Apollo și Artemis, Hermes, Persefona , Dionysos, Perseu, Hercule, Elena
din Troia.
 Poseidon
În mitologia greacă, Poseidon era zeul mării, fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai
săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară.
 Scila
Scila sau Scylla a fost în mitologia greacă o întruchipare monstruoasă, cu înfățișare de
femeie și cu partea de jos a corpului formată din mai mulți câini.
 Caribda
În mitologia greacă, Caribda sau Kharybdis este un monstru acvatic care îi are drept
părinți pe Poseidon și Gaia. Este înfățișat adesea sub forma unei guri imense,
monstruoase, care înghite mari cantități de apă de trei ori pe zi, atrăgând în gâtlejul ei
tot ce plutește și provocând un vârtej de ape uriaș. Monstrul se află aproape
de Messina, pe stânca ce mărginește strâmtoarea care desparte Italia de Sicilia. De
cealaltă parte a strâmtorii se afla un alt monstru, Scila. Cei doi monștri sunt atât de
apropiați unul de celălalt încât o corabie nu poate să evite se treacă pe lângă unul din
cele două ființe marine fără să nimerească în preajma celelilalte și să fie distrusă. De aici
provine și expresia a fi între Scila și Caribda, adică a se afla într-o încurcătură, într-o
primejdie din care nu se poate găsi o ieșire. Cu toate acestea, argonauții au reușit să
ocolească cele două pericole fiind conduși de Thetys, una din nereide. Ulise nu a fost
însă atât de norocos; el a ales să o înfrunte pe Scila și să nu își piardă corabia în gura
Caribdei (Homer, Odiseea, Cartea a XII-a).
 Nausicaa
Nausicaa este unul din personajele din Odiseea de Homer, în care este menționată
îndeosebi în cântul VI, într-una din cele mai memorabile scene ale epopeii.
Zeița Minerva i-a apărut în vis sub înfățișarea uneia din prietenele sale, îndemnând-o să
meargă să-și spele lenjeria pentru a-și pregăti nunta. Prin urmare, Nausicaa, însoțită de
de suita sa, s-a dus la un fluviu vecin; după ce au terminat de spălat, ele s-au jucat cu
mingea, iar strigătele lor l-au trezit pe Ulise, eșuat nu departe de acel loc, după
naufragiul navei sale. Gol, murdar și flămând, eroul hotărăște să se manifeste:
„Deci el rosti cuvânt dibaci și dulce: «Te rog, domniță, în genunchi. Ești zână / Ori
nemuritoare? Dacă tu ești una / Din cele care locuiesc Olimpul, / Eu după stat și față și
făptură / Te-asemăn foarte cu-a lui Joe fiică / Diana. Iar de ești o muritoare / De pe
pământ, ferice sunt de trei ori / Părintele-ți și maica-ta și frații!»”—(VI, 201-209)
Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de
mâncare. Apoi ea l-a condus la tatăl său. Acesta i-a propus lui Ulise chiar mâna fiicei sale
(VII, 401-408); însă Ulise a preferat să plece cât mai curând spre Itaca, unde-l așteptau
soția sa, Penelopa, și fiul său, Telemah. Nausicaa apare apoi, într-un scurt pasaj, în
cântul VIII, unde își ia adio de la Ulise:
„«Străine, / Fii sănătos! Și când te-i duce-n țară, / Să nu mă uiți, că-ntâi și-ntâi tu mie /
Îmi datorești răsplată pentru viață».”—(VIII, 631-634)
 Menelau
Menelau sau Menelaos a fost fiul lui Atreu - regele cetății Micene - și al Aeropei și fratele
lui Agamemnon.
 Antinous
 Laertes
 Tiresias
 Egist
 Arete
 Atena

IV. IDEI PRINCIPALE

 Odiseea împreună cu Iliada sunt doua epopei grecesti create sau atribuite rapsodului


popular orb Homer.
 Rescrisa in sec 8 Odiseea este una dintre cele mai vechi şi renumite opere literare din
mitologia antică. . În multe limbi cuvantul de „ odisee “este folosit pentru a descrie o
actiune plină de peripeţii.Odiseea este alcătuită din 12.200 de versuri împărţite în 24 de
cântece.
 Ca orice mare capodoperă creată într-un trecut îndepărtat, şi Odiseea rămîne veşnic "
modernă ", adică, poate răspunde perfect sensibilităţii noastre literare, înţelegerii şi
gustului nostru de azi, însă numai cu condiţia să ştim cum trebuie citite asemenea
capodopere.
 Odiseea este epopeea unei epoci mai noi, caracterizată prin perfecţionarea navigaţiei şi
intensificarea comerţului maritim al grecilor, al fundării de numeroase colonii greceşti în
punctele cele mai îndepărtate din bazinul mediteranian; un moment istoric aflat în plină
desfăşurare în secolul al VIII-lea î.e.n., cînd a trăit şi şi-a "compus" operele Homer.
 Subiectul este bine cunoscut: rătăcirea pe mare a unui erou din războiul troian Ulise-
Odiseu persecutat de zei şi numeroasele lui aventuri - povestite de poet într-un stil
extrem de viu, de colorat, de captivant - pentru ca în cele din urmă să ajungă acasă, în
Ithaca, unde îl aşteptau soţia Penelope şi fiul lor Telemac.
 La fel ca Iliada, şi Odiseea este construită pe motivul unei situaţii morale şi anume; dorul
de casă al pribeagului urgisit de zei. Structura Odiseei însă, natura personajelor, a
acţiunii, a conflictelor, a stilului, - totul deosebeşte cele două epopei. în locul unei
învolburate încleştări războinise a unui neam întreg, de ahei, din Iliada, în Odiseea ne
întîmpina drama familială a navigatorului rătăcitor, care trebuie să înfrunte la fiecare
pas tot felul de piedici.
 In schimb, stăruitoarea şi subtila preocupare de analiză psihologică a personajelor şi
situaţiilor din Odiseea nu o găsim în Iliada . Nu găsim nici gradaţia perfectă a ritmului
povestirii unor episoade, - căci în Odiseea Homer vrea să stîrnească curiozitatea, iar nu
admiraţia cititorilor sau ascultătorilor săi. Nu găsim în Iliada decorul de fundal al mării
nesfîrşite din Odiseea, efectele surpriză, pitorescul locurilor exotice descrise, farmecul
fascinant al necunoscutului, viziunile fantastice - cu ciclopi, sirene, nimfe, monştri
marini, ţări cu oameni fericiţi, cetăţi răsunînd de cîntecele şi muzica ospeţelor.
 Căci ceea ce aduce mai ales nou Odiseea este fineţea povestirii,naturaleţea redării
scenelor de viaţă obişnuită, a descrierii moravurilor, obiceiurilor, oamenilor şi lucrurilor
prin aspecte şi trăsături de detaliu exact notate.
 Ca orice mare capodoperă creată într-un trecut îndepărtat, şi Odiseea rămîne veşnic "
modernă ", adică, poate răspunde perfect sensibilităţii noastre literare, înţelegerii şi
gustului nostru de azi, însă numai cu condiţia să ştim cum trebuie citite asemenea
capodopere.