România, fruntaşa Europei la abandon şcolar

România inegală: Rata abandonului şcolar, mai mare cu 20% în şcolile

din rural, faţă de cele din marile oraşe

„Accesul la educaţie este unul dintre drepturile fundamentale ale

copilului“

CUPRINS:

 Definire concepte

 Abandonul școlar
 Părăsirea timpurie a școlii (PTȘ)

 Consecințe

 În România…
 Abandonul școlar în cifre
 Cauze ale abandonului școlar
 Câteva soluții pentru abandonul școlar
 Amendamente USR
 Amendamente USR

Definire concepte:

Abandon școlar – se consideră că un elev este în situaţia de abandon şcolar dacă nu

frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu şi depăşeşte cu mai
mult de doi ani vârsta clasei respective.

Rata abandonului şcolar – reprezintă diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul
anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar, exprimată în raport
procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar.

Părăsirea timpurie a școlii (PTȘ) – este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste
cuprinse între 18-24 de ani care au finalizat cel mult nivelul secundar inferior (echivalentul
clasei a opta) și care nu mai urmează nicio altă formă de școlarizare sau formare profesională.
Indicator NEETs – “Not in Education, Employment or Training” calculat, conform INS, în
funcţie de numărul tinerilor din categoria de vârstă cuprinsă între 15 şi 24 de ani care nu
urmează nicio formă de învăţământ şi nici nu au un loc de muncă.

Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ – reprezintă numărul total al
copiilor/elevilor/studenţilor cuprinşi in toate nivelurile de învăţământ, indiferent de vârstă, ca
raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de vârsta corespunzătoare tuturor
nivelurilor de educaţie (3-23 ani).

Abandonul școlar

Am fi pe podium în ceea ce privește rata abandonului școlar dacă ne uităm la clasament în

sens invers, dinspre sfârșit spre început, și asta pentru că am „reușit” să fim depășiți doar de
Malta și Spania. În timp ce în România se cheltuiesc milioane de euro pentru combaterea
abandonului școlar, 2 din 10 copii ajung să abandoneze școala  în timp ce, în mediul rural,
situația este și mai gravă pentru că jumătate din copii de la țară renunță la studii înainte de a le
finaliza.

Rata abandonului școlar, ca indicator, reflectă doar ponderea elevilor care au ieşit din sistemul
de educaţie pe parcursul anului şcolar stabilind, astfel, un raport între efectivele de elevi de la
început de an şcolar şi efectivele de elevi de la final de an şcolar. Indicatorul permite o
evaluarea a eficienţei la nivel de sistem, o rată ridicată semnalând existenţa unor probleme
reale în ceea ce priveşte organizarea internă a sistemului de educaţie. Cu toate acestea există
limitări serioase în utilizarea sa pentru fundamentarea unor politici bazate pe evidenţe privind
combaterea abandonului şcolar.
De asemenea, abandonul școlar mai poate fi determinat şi printr-o metodă alternativă de
calcul care urmăreşte parcursul efectivelor de elevi la nivel de cohortă, raportând, astfel,
totalitatea absolvenţilor unui nivel de educaţie la totalitatea elevilor care erau înscrişi în
sistemul de învăţământ la începutul perioadei lor de şcolarizare în nivelul respectiv.

Indiferent de metoda utilizată la nivel de sistem pentru calcularea indicatorului calculul este
unul matematic cu aceleași ipoteze și rezultatele. În plus, datele existente permit doar
identificarea dimensiunii acestui fenomen în funcţie de sex, clasă, nivel de rezidenţă şi
regiune geografică. Astfel că, pentru pentru intervenţii focalizate, este necesar  ca datele
disponibile să se refere şi la alte caracteristici individuale, familiale sau şcolare precum
nivelul de venituri şi de educaţie al părinţilor, performanţele şi frecvenţa şcolară, nivelul de
motivaţie pentru învăţare/şcoală al copilului şi al familiei etc.

Părăsirea timpurie a școlii (PTȘ)

Este tot o formă de abandon școlar și este un factor major care care contribuie la excluziunea
socială ulterioară în viață. Din cauza faptului că abandonează școala, tinerii sunt mult mai
predispuși riscului asociat șomajului sau al celui de a câștiga un salariu mai mic odată ce
găsesc un loc de muncă, în timp ce, estimările legate de competențe necesare în Europa sunt
stricte – sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o
persoană care a părăsit timpuriu școala.

Consecințe

Abandonul școlar nu este doar o decizie de moment ci este o decizie ce impactează viitorul
individului. Copii care ajung să abandoneze școala ajung să fie excluși din societate și de pe
piața muncii pentru că nu pot face față cerințelor angajatorilor. Astfel, pe termen mediu și
lung, abandonul școlar contribuie într-o foarte mare masură la excluziunea socială de-a lungul
vieții individului.
În România…

Abandonul școlar este una dintre problemele intens dezbătute întrucât este una dintre primele
probleme ce trebuie rezolvate dacă ne dorim prosperitate. De asemenea, sunt necesare atât
date, cât și cercetari în acest sens astfel încât învățământul să țină cont de nevoile copiilor și
adolescenților defavorizați pentru a preveni abandonul.

România este ţara cu cei mai mulţi elevi din Uniunea Europeană care abandonează şcoala.
Doi din zece elevi ajung să renunţe la şcoală. Cei mai mulţi investit sute de milioane de euro
pentru a combate abandonul şcolar.

Abandonul școlar în cifre

Abandonul școlar (rata de părăsire timpurie a școlii) a ajuns pentru prima dată în ultimul
deceniu la 16,4%, cel mai mic procent din ultimii zece ani, potrivit Eurostat. Datele au fost
prezentate de Katia Berti, șef adjunct de unitate al Direcției pentru Ocuparea Forței de Muncă
din Comisia Europeană, la prezentarea recomandărilor specifice de țară pentru România. În
2017, România a înregistrat un abandon școlar de 18,1%, iar în 2015 – 19,1%.

România a avut în ultimii ani rate foarte mari ale abandonului școlar (rata de părăsire timpurie
a şcolii), ajungând la un vârf de 19,3% în 2010 după care a urmat o ușoară scădere la 17,3%
în 2013 și a urcat apoi la 19,1% în 2015. În 2018, în schimb, abandonul școlar (16,4%) a
coborât cu aproape două procente față de 2017 (18,1%). Este cel mai mic procent al
abandonului școlar din ultimul deceniu.

Conform Institutului Național de Statistică, abandonul școlar în ciclul primar și gimnazial este
una dintre problemele cele mai importante și acute cu care se confruntă învățământul
românesc la nivel național dar și european unde ne clasăm pe locul 3 (12,1%), după Moldova
(17,9%) și Macedonia (13,1%).

„Şcoala de la ţară”, în abandon: Aproape 38% dintre copii au luat sub 5 la examenele
naţionale Accesul la educaţie de calitate reprezintă o provocare, îndeosebi în zonele rurale
unde studiază 45% din populaţia şcolară a României (nivel primar şi gimnazial). Mai mult,
contextul social discriminatoriu şi lipsa politicilor publice prin care finanţarea să urmeze în
mod real elevul conduc la faptul că şcolile din mediul rural înregistrează punctaje sub mediul
urban în ceea ce priveşte toţi indicatorii de performanţă.
Dacă aruncăm o privire succintă asupra rezultatelor de la evaluările naţionale, putem
surprinde complexitatea unui fenomen social deja cronicizat: astfel, în anul 2016, 37,5%
dintre elevii de clasa a VIII-a din mediul rural au avut rezultate slabe (sub nota minimă 5),
comparativ cu 15% în şcolile urbane. Diferenţele între mediul rural-urban sunt reflectate şi în
ceea ce priveşte rata înscrierii în educaţia preşcolară. Astfel, procentul copiilor cu vârsta între
3-5 ani înscrişi în învăţământul preşcolar este de 81,4%, pentru anul şcolar 2016-2017, cu o
diferenţă de aproximativ 10 puncte procentuale între mediual rural şi urban: 75,9% rata de
înscriere în mediul rural şi 86,2% în mediul urban.

La nivel comparativ sistemul de educație din mediul rural prezintă decalaje majore în
comparație cu sistemul de educație din mediul urban. Astfel că, în sistemul de educație din
mediul rural ne “lovim” de:

 Lipsa sau prezența într-un număr mai mic decât necesarul a cadrelor didactice de
înaltă calificare (În mediul rural există mai puține cadre didactice calificate angajate
cu normă întreagă decât în mediul urban, astfel încât școlile au fost nevoite să
angajeze un număr mare de cadre didactice slab calificate, cu fracțiune de normă, care
fac naveta)
 Situații familiale dificile frecvent întâlnite
 Infrastructură școlară neadecvată
  Rate mai mari de abandon școlar în învățământul primar și gimnazial semnificative
ceea ce conduce la o participare scăzută la învățământul liceal și la rate și mai mici de
participare la învățământul terțiar;
 În anul școlar 2014-2015, 81,8 % din copiii din mediul rural în vârstă de 3-5/6 ani
erau înscriși în învățământul preșcolar în comparație cu 97,7 % în mediul urban.

Cauze ale abandonului școlar

Indiferent dacă privim dintr-o perspectivă economică sau socială, cauzele care determină
renunțarea la educație sunt multiple iar factorii principali care favorizează această situație se
găsesc plasați la mai multe nivele, astfel:

1. La nivelul copilului și al familiei se găsesc principalii factori ce pot

determina/determină un copil să nu mai meargă la școală. Acești factori sunt:
  Sărăcia (dificultățile materiale) care limitează posibilităţile părinţilor de a le oferi
copiilor resursele și accesul necesare educaţiei. Din acest motiv, numeroase familii au
probleme atât în asigurarea hranei necesare copilului cât și în asigurarea
îmbrăcămintei adecvate de care acesta are nevoie (în special pe timp de iarnă). Mai
mult decât atât, dificultățile materiale sunt atrase și de dezorganizarea familiei –
violența, alcoolismul și divorțul fiind situații care preced uneori decizia de abandon
școlar
 Modelul educațional oferit de familie (părinți, frați) joacă un rol foarte important în
felul în care copii gândesc și iau decizii.

 Emigrarea masiva a forței de muncă – adică acele situații în care unul sau ambii
părinți aleg să plece la muncă într-o altă țară pentru a putea să își întrețină familia și
care creează goluri emoționale puternice în sufletele copiilor mai ales dacă aceștia se
află la o vârstă fragedă. Ei sunt lăsaţi în grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care
se ocupă superficial de situaţia şcolară și pot sfârși prin a abandona școala

 Intrarea pe piața muncii (exploatarea copiilor prin muncă) – sunt multe situațiile în
care elevul se angrenează în lucrul ca zilier sau în alte activități regulate aducătoare
de venit (ex: cerșetoria) care, pe termen mediu și lung, conduc la abandonul școlar
sau implică în activități care sunt la limita legii precum prostituția sau integrarea în
adevărate rețele de cerșetorie cu același final.

 Lipsa motivației cauzată de izolare și lipsa oportunităților –  sunt adulți și copii în

România care locuiesc în zone izolate, fără drum de acces, extrem de greu accesibile
care abandonează școală pentru că nu reușesc să ajungă la ore. Sunt copii care poate
dacă s-ar fi născut la oraș ar fi avut mai multe oportunități de a învăța și alta ar fi fost
poate povestea lor.

 Etnia – sunt cazuri numeroase în care elevi de etnie romă aleg să abandoneze școala
tot din motivele menționate mai sus.

1. La nivelul comunității – la fel ca în cazul familiilor, se creează și se stabilesc norme sociale

și cai de urmat care devin, în timp, reguli comportamentale urmate de membrii comunității.
Mai mult, parte dintre ele devin factori de risc care contribuie la abandonul școlar printre
care:

 Apariția unui copil – în cazul fetelor, ce provin de multe ori dintr-un mediu ostil , din
familii sărace și/sau dezorganizate ajung sa devină mame la vârste foarte fragede și să
 abandoneze școala pentru a crește copilul nou-născut. Această situație, este dificilă
pentru o mama foarte tânără care poate abia înțelege ce i se întâmplă; în comunitate,
însă, cu siguranță nu este singurul caz

 Norma mariajului timpuriu – adesea întâlnită în cazul comunităților rurale, căsătoria

la vârste mici este un alt factor care determină renunțarea la educație.

 Anturajul – de la vârste foarte fragede copii pot cădea, din motive diverse (ex: dorința
de a ieși în evidență etc.) în capcana anturajului și ajung să ia decizii în funcție de
puterea de influență a anturajului una dintre acestea fiind chiar renunțarea la educație.

2. La nivelul școlii există, de asemenea, cauze care contribuie la abandonul școlar, precum:

 Atitudinea cadrelor didactice – Neimplicarea cadrelor didactice, într-o manieră

proactivă, pentru a împiedica acest lucru să se întâmple este o cauză importantă a
abandonului școlar. Din păcate, foarte mulți profesori ajung să comunice cu părinții
sau copii când situația elevilor este deja foarte gravă în loc să comunice periodic cu
aceștia pentru a evita ca aceste situații să se întâmple.

Câteva soluții pentru abandonul școlar

Întrucât abandonul școlar este o problemă cu adevărat complexă, așa cum am

prezentat-o până acum, determinată de cauze multiple este nevoie și de soluții
multiple pentru a putea contribui la diminuarea acesteia. Astfel, în acest sens, se
recomandă ca soluții:

 În primă fază, identificarea elevilor aflaţi în abandon şcolar şi a cauzei abandonului

punctual în funcție de regiunea sau zona analizată. Este foarte important să se
cunoască care este numărul elevilor care au decis să renunțe la studii precum și care
sunt motivele care i-au determinat pe aceștia să ia această decizie pentru a știi ce
acțiuni se recomandă a fi întreprinse
 Conștientizarea familiei în importanţa actului edicaţional şi implicarea ei în
reabilitarea şcolară şi socială a elevului – pentru că principalii factori ce pot
determina să abandoneze școala se găsesc la nivel familiei implicarea familiei în
reducerea abandonului școlar este esențială și primordială
 Implicarea mai mare a comunității locale în soluționarea situațiilor de abandon școlar
– pentru că o serie de reguli comportamentale se stabilesc la nivelul comunității, așa
cum este prezentat în secțiunea anterioară,  implicarea acesteia în reducerea
abandonului școlar este, de asemenea, foarte importantă
 Combaterea sărăciei prin asigurarea hranei, a rechizitelor şi a îmbrăcăminţii necesare
pe timp de iarnă pentru copiii care provin din familii sărace – pentru a putea continua
să meargă la școală

 Asigurarea transportului elevilor – în zonele care dispun de infrastructură rutieră

 Asigurarea cazării – în internate sau decontarea chiriei lunare în situaţia în care şcoala
nu dispune de internat sau în situaţiile în care transportul zilnic al elevilor nu este
posibil

 Integrarea în învățământul profesional – se urmărește ca elevii aflați în afara

sistemului educațional să fie integrați în cadrul învățământului profesional pentru a-și
putea continua studiile

 Învățământul profesional dual – care are drept scop scăderea şomajului în rândul
tinerilor cu vârste cuprinse între 15 ani şi 29 de ani, care au abandonat şcoala, nu
urmează un program de formare profesională, nu muncesc şi au competenţe scăzute,
prin formarea acestora în meserii cu deficit mare de personal pe piaţa muncii.

 Modificarea metodologiei și normelor privind înscrierea copiilor a căror tutelă este

acordată familiei extinse – prin documente doveditoare, copiii din medii
dezavantajate și a căror tutelă nu este deținută de părinții biologici ci incredințată
familiei extinse, să nu fie refuzați la înscrierea în școală chiar dacă nu au domiciliul în
circumscripția respectivă. Există cazuri în care copii încredințați familiei extinse spre
creștere și aflați în risc de abandon școlar, sunt refuzați la înscriere deoarece
domiciliul acestora se stabilește în instanță anual iar acesta poate fi diferit de la an la
an.

 Modificarea legii privind încurajarea agenților economici de a susține continuarea

studiilor pentru copiii absolvenți ai ciclului gimnazial și secundar – Beneficiile fiscale
sunt înregistrate contabil însă beneficiarii nu au parte mereu de practică sau chiar de
angajare. Beneficiile fiscale acordate de stat, în cazul unui parteneriat cu Ministerul
Educației, pot fi primite de agenții economici doar dacă se dovedește că elevii au
îndeplinit stagiile de practică sau urmează o pregătire profesională de lungă durată în
 domeniul respectiv. De asemenea, reducerea abandonului prin încurajarea elevilor de
a urma o școală profesională să se realizeze prin creșterea bursei de stat acordată
acestora precum și prin garantarea angajării acestora la sfârșitul pregătirii în funcție
de rezultatele beneficiarilor unui astfel de program.

Amendamente USR

S-au aprobat amendamentele la legea de adoptare a OUG nr. 81/2016, trimisă de

Administrația Prezidențială spre reexaminare, pe care USR le-a susținut activ în plenul
Camerei Deputaților  prin intermediul doamnei  deputat Cristina IURIȘNIȚI. Aceasta a
accentuat importanța învățământului dual.

Amendamentele propuse de grupul USR din Comisia de Învățământ au fost admise și au ca

obiect implicarea Camerei de Comerț în promovarea acestei noi componente la nivelul
învățământului profesional și tehnic. Comisia și plenul au aprobat calificările 4 și 5 pentru
anul școlar 2019-2020, conform Cadrului național al calificărilor și documentelor europene de
tip Europass, cât și prezența a 2 membri reprezentând agenții economici precum și unul
reprezentând elevii în consiliile de administrație. Ne dorim ca agenții economici să
investească în educație pentru ca tinerii între 14-26 ani cu abilități practice să poată fi integrați
în sistemul de învățământ profesional, ca o pârghie importantă a demersurilor de reducere a
abandonului școlar și a profesionalizării forței de muncă.

Art 33 alin (3): „Pentru pregătirea profesională, fiecare elev major, respectiv părintele,
tutorele sau susţinătorul legal al elevului minor, încheie un contract de pregătire practică
individuală cu operatorul economic şi unitatea de învăţământ, reglementat prin metodologie
specifică elaborată  de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic,
cu consultarea prealabilă a reprezentanţilor desemnaţi ai operatorilor economici, ai
structurilor asociative și ai consorțiilor și aprobată prin ordin al ministrului educaţiei
naţionale.”

Art 76 alin (5) „Prin excepțiile de la prevederile alin. (2), (3) și (4), condițiile de acces în
învăţământului dual, se stabilesc de unitatea de învăţământ în colaborare cu operatorii
economici parteneri.”