DESENE ŞI MODELE

CAPITOLUL I: IZVOARE JURIDICE

Cele mai importante acte normative aplicabile în materia DM1 sunt următoarele:
1) Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor (republicată în Monitorul Oficial nr. 242 din 4
aprilie 2014);
2) Hotărârea Guvernului nr. 211 din 27 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor (Monitorul Oficial nr. 181 din 10 martie 2008);
3) Directiva nr. 98/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecţia
juridică a desenelor şi modelelor industriale;
4) Directiva nr. 2004/48/CEE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind
respectarea drepturilor de proprietate intelectuala;
5) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele
industriale comunitare, completat;
6) Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere in
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 6/2002;
7) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de mai multe ori, ultima
dată la Stockholm în 1967), ratificată de România pentru prima dată în 1920, iar cel mai recent prin Decretul
nr. 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial nr.1 din 6 ianuarie 1969);
8) Convenţia pentru instituirea O.M.P.I. de la Stockholm din 14 iulie 1967 (ratificată prin Decretul nr.1175 din 28
decembrie 1968, Monitorul Oficial nr.1 din 6 ianuarie 1969) ;
9) Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale, din 6 noiembrie
1925, cu modificările şi completările ulterioare (ratificat prin Legea nr. 44/1992 - Monitorul Oficial nr. 95
din 15 mai 1992);
10) Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale,
semnat la 8 octombrie 1968 si revizuit la 28 septembrie 1979 (la care România a aderat prin Legea nr. 3 din 8
ianuarie 1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul
proprietăţii industriale - Monitorul Oficial nr. 10 din 14 ianuarie 1998);

CAPITOLUL II: CONCEPTUL JURIDIC DE DESENE ŞI MODELE

Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale2,
prin DM se înţelege „d) desen sau model - aspectul exterior al unui produs3 sau al unei părţi a acestuia, redat
în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii,
contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia;” 4
1
În cele ce urmează, DM constituie abrevierea expresiei „desene şi modele”, DI – „desene industriale”, iar MI
– „modele industriale”.
2
În continuare, ori de câte ori se face referire la un text fără a se indica şi actul normativ din care acesta face
parte, se va înţelege că este vorba despre Legea nr. 129/1992, republicată.
3
Conform art. 2 lit. i) si j): „i) produs - orice articol obţinut printr-un proces industrial sau artizanal, conţinând
printre altele şi elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, forme de prezentare,
aranjamente, simboluri grafice, caractere tipografice; programele de calculator nu sunt considerate produs;
j) produs complex - un produs compus din elemente multiple ce pot fi înlocuite de o manieră care să permită
dezasamblarea şi reasamblarea produsului;”
4
Articolul 8 al Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, anterior modificării
acesteia prin Legea nr. 585/2002, dispunea: „Poate fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al unui
produs având o funcţie utilitară.”Această redactare a art. 8 era criticabilă, fiind prea largă, în sensul că acoperea nu
numai noţiunea de DMI, ci şi pe aceea de „modele de utilitate”, care reprezintă o altă categorie de creaţii industriale, la
acea vreme încă nereglementată în România.
Anterior ultimei modificări a legii, prin art. 2 DI erau definite astfel: „d) desen industrial - aspectul exterior al
unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele
caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în
sine;”; iar potrivit art. 2 lit. h), prin MI se înţelegea „aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia,
 Totodată, conform art. 2 lit. e): „e) desen sau model comunitar - desenul sau modelul protejat în
condiţiile Regulamentului nr. 6/2002/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L nr. 3 din
5 ianuarie 2002, de către Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă, cu efect pe întregul teritoriu al
Comunităţilor Europene;”.
Exemple: Desene = modul în care sunt dispuse firele în cadrul ţesăturii, culorile materialelor textile,
etichetele etc. ; Modele = forma mobilierului, a sticlăriei, a hainelor etc.
Uneori, DM mai sunt desemnate şi prin termenul „design”, care include însă şi conceptul de „modele
de utilitate” (de exemplu, ciocul ibricului, formele cheilor utilizate de mecanici etc.). Conform art. 1 din
Legea nr. 350/2007: „(1) Modelul de utilitate protejează, în condiţiile prezentei legi, orice invenţie tehnică,
cu condiţia să fie nouă, să depăşească nivelul simplei îndemânări profesionale şi să fie susceptibilă de
aplicare industrială.”5

CAPITOLUL III: CONDIŢIILE DE FOND ALE OBIECTULUI PROTECŢIEI JURIDICE

1) Creaţie intelectuală: A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la materia invenţiei.
2) Soluţie de formă, iar nu de substanţă („aspect exterior”), conform art. 2 lit. d): Numai forma este
nouă; daca se modifică şi conţinutul, chiar şi doar în mică măsură, nu mai este vorba despre DM, ci, eventual,
despre o invenţie (desigur, dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia).
3) Noutatea: Conform art. 6 alin. 1 - 3, „(1) Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care
constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou şi are un caracter individual.
(2) Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut
public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea
datei de prioritate.
(3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă
numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative.”6
Rezultă că, în materia DM, la fel ca şi la invenţie, noutatea trebuie să fie absolută în timp şi spaţiu.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că aici noutatea (absolută) se referă la ansamblu, iar nu la fiecare element
constitutiv în parte, fiindcă există un număr limitat de culori, figuri geometrice, figuri zoomorfe etc. De fapt,
noutatea se referă la combinarea culorilor, desenelor, formelor etc.
Nu există noutate dacă aceasta este viciată prin anteriorităţi, aşadar prin publicarea anterioară a DM,
în modul reglementat prin art. 7, potrivit cu care: „(1) În sensul aplicării art. 6, se consideră că un desen sau
model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ, cu excepţia
situaţiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite, să
devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii Europene
înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate, înaintea datei de
prioritate. Cu toate acestea, nu se va considera că desenul sau modelul a fost făcut public pentru simplul
motiv că a fost dezvăluit unei terţe persoane în condiţii explicite sau implicite de confidenţialitate.”
Totuşi, se va considera că există noutate în cazul „divulgării” DM în condiţiile art. 7 alin. 2-3, potrivit
cu care: „(2) În aplicarea art. 6 alin. (2) şi (4), divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau
modelul pentru care se solicită protecţie a fost făcut public:
a) de către autor sau succesorul său în drepturi ori de către un terţ pe baza informaţiilor furnizate sau
actelor îndeplinite de autor sau succesor;
b) în perioada de 12 luni precedând data de depozit a cererii de înregistrare sau, dacă o prioritate este
revendicată, la data de prioritate.
(3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în situaţia în care desenul sau modelul a fost făcut public, ca

redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori,
formă, textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine.”
5
Anterior modificării prin Legea nr. 280/2007, Legea nr. 129/1992 definea modelul de utilitate drept „creaţia
care rezolvă o problemă tehnică, în special cu privire la forma construcţiei, asamblarea unui produs, şi prezintă
noutate pe plan mondial”.
6
Conform art. 2 lit. f), prin „detalii nesemnificative” se înţelege „acele elemente grafice sau de formă, care nu
determină caracterul individual al desenului sau modelului”.
2
urmare a unui abuz în legătură cu autorul sau succesorul său.”
4) Caracter individual: Condiţie impusă in terminis prin art. 6 alin. 1. Conform alin. 4 al art. 6, „Se
consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra
utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model
făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea,
înaintea datei de prioritate.” Totodată, conform art. 6 alin. 5: “La evaluarea caracterului individual trebuie
să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului”.
5) Să nu fie determinat exclusiv de o funcţie tehnică: Conform art. 8, „(1) Desenul sau modelul care
este determinat exclusiv de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat.
(2) Nu poate fi înregistrat un desen sau model care trebuie reprodus în forma şi la dimensiunile
exacte, pentru a permite ca produsul în care acesta este încorporat sau căruia îi este aplicat să fie conectat
mecanic ori amplasat în, în jurul sau pe un alt produs, astfel încât fiecare produs să îşi poată îndeplini
funcţia proprie.
(3) Poate fi înregistrat un desen sau model care permite asamblări sau conexiuni multiple între
produsele interschimbabile în cadrul unui sistem modular.”
Bunăoară, dacă o persoană doreşte să înregistreze forma rotundă a anvelopelor; în ipoteza în care s-ar
admite această solicitare, s-ar naşte un drept de exploatare exclusivă asupra acestei forme (rotunde) a
anvelopelor, cu consecinţa că nimeni nu ar mai putea sa fabrice anvelope rotunde, astfel că pe aceasta cale
(mai ieftină şi mai rapidă) s-ar monopoliza categorii de produse şi s-ar ocoli dispoziţiile legale cu privire la
protecţia invenţiilor prin brevete.
Pe de altă parte, în legislaţiile în care există o asemenea reglementare, se poate înregistra ca „model de
utilitate” o forma nouă care este absolut necesară pentru funcţia (utilitatea) acelui produs.
Totuşi, uneori, DM poate avea nu numai efecte estetice, dar şi efecte tehnice. De exemplu, forma
(aerodinamică) a caroseriei unui vehicul.
6) Să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri: Conform art. 9, „Sunt excluse de la
protecţie desenele sau modelele contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.”
7) Să aibă aplicabilitate industrială: Deşi, în mod surprinzător, această condiţie nu este exprimată în
conţinutul actual al Legii nr. 129/1992,7 existenţa sa se impune totuşi în mod evident din aplicarea şi în
această materie a principiilor care guvernează dreptul proprietăţii industriale.

CAPITOLUL IV: CONDIŢIILE DE FOND ALE SUBIECTELOR PROTECŢIEI JURIDICE

Potrivit art. 1, „(1) Drepturile asupra desenelor şi modelelor sunt dobândite şi protejate în România
prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, denumit în continuare O.S.I.M., în condiţiile
prezentei legi.
(2) Prezenta lege se aplică desenelor şi modelelor ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de
înregistrare în România ori care îşi produc efectele în România, ca urmare a unei protecţii comunitare sau
internaţionale.
(3) Străinii cu domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de prevederile prezentei legi
în condiţiile convenţiilor internaţionale privind desenele şi modelele, la care România este parte.”
Facem referire numai la subiectele «primare» („originare”), iar nu şi la cele „derivate”.
Anterior modificării din anul 2002, în materia subiectelor protecţiei juridice Legea nr. 129/1992
reproducea, practic, dispoziţiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. După ultima modificare, art.
3 distinge trei situaţii:
1) DM care este „creat în mod independent”: Potrivit art. 3 alin. 1 – certificatul de înregistrare se acordă
autorului DM sau succesorului său în drepturi.
2) DM care „este rezultatul unor contract cu misiune creativă”: Potrivit art. 3 alin. 3, certificatul de
înregistrare se acordă „persoanei care l-a comandat”.
3) DM care „este realizat de către un salariat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu”: Potrivit art. 3 alin.
7
Anterior modificării prin Legea nr. 280/2007, aplicabilitatea industrială rezulta din cuprinsul definiţiei enunţate de
art. 2 lit. f): „un desen sau model este considerat industrial dacă obiectul la care se referă desenul sau modelul poate
fi reprodus pe cale industrială sau artizanală ori de câte ori este necesar”.
3
 3, certificatul de înregistrare se acordă „persoanei care l-a comandat” (posibil, noţiunea de „persoană
care l-a comandat” a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi relaţiile de muncă, nu numai pe cele
ce rezultă dintr-un contract cu misiune creativă).
Totodată, cu privire la posibilitatea creării de către mai multe persoane a aceluiaşi desen sau model, alin.
2 al art. 3: prevede că: „În cazul în care mai multe persoane au creat în mod independent un desen sau model,
dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine persoanei care a depus prima cererea de
înregistrare”.
În oricare dintre situaţiile de mai sus, regula generală este că „Până la proba contrară, solicitantul este
prezumat a avea dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului.” – art. 4.
CAPITOLUL V: CONDIŢIILE DE FORMĂ
Este necesară înregistrarea unei cereri la OSIM. Depunerea cererii constituie depozitul naţional
reglementar. Se plătesc taxe. Sunt reglementate priorităţile excepţionale: convenţională (unionistă) (6 luni;
spre deosebire de 12 luni, din materia invenţiei) – conform art. 16; de expoziţie (6 luni) - art. 17. Totodată, se
recunoaşte „un drept de prioritate de 6 luni, întemeiat pe un depozit de model de utilitate” – art. 16 alin. 2.
Cererea se publică (a se vedea art. 20 alin. 1). Există posibilitatea amânării publicării cererii, pentru cel mult
30 luni, la solicitarea deponentului (de exemplu, în materie de modă, este preferabil ca modele pentru
«colecţia de iarnă» să fie înregistrate cu mai multe sezoane înainte, dar fără ca la aceste DM să aibă acces
concurenţa, spre «a nu i se da idei»). După publicarea cererii, cei interesaţi pot face opoziţii scrise într-un
anumit termen (art. 21). Ulterior expirării acestui termen, sectorul de specialitate al OSIM analizează cererea
de înregistrare şi ia o hotărâre motivată. Pe baza hotărârii, DM se înregistrează într-un registru special. Apoi
se eliberează şi certificatul de DM.

CAPITOLUL VI: DREPTURILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU DM

Şi în această materie, la fel ca şi la invenţie, drepturile pot fi clasificate în drepturi ale titularului
certificatului, drepturi ale autorului care nu este titular al certificatului şi drepturi ale unităţii care nu este
titular al certificatului.
Dintre acestea, cel mai important este „dreptul de exploatare exclusivă” asupra DM, deci dreptul de
proprietate industrială stricto sensu asupra DM, reglementat prin art. 30 (potrivit cu care: „Pe întreaga durată
de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza şi de a
împiedica utilizarea lor de o terţă parte care nu dispune de consimţământul său. Titularul are dreptul de a
interzice terţilor să efectueze, fără consimţământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea,
comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea unui produs în
care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în
aceste scopuri”).
Acest drept este recunoscut ca urmare a eliberării certificatului de înregistrare, pentru o perioada
maximă de valabilitate de 10 ani (ce poate fi reînnoită, la cerere, pentru - cel mult - alte 3 perioade succesive
de câte 5 ani). Aşadar, durata maxima de valabilitate a protecţiei juridice a unui DM este de 25 ani. (art.
35 alin. 1). Termenul de valabilitate curge de la data depozitului naţional reglementar, iar nu de la data
eliberării certificatului de înregistrare a DM.
Şi în această materie este reglementat un drept provizoriu de exploatare exclusivă (art. 34). Astfel,
începând cu data publicării cererii persoana fizică sau persoana juridică îndreptăţită la eliberarea certificatului
de înregistrare beneficiază provizoriu de aceleaşi drepturi conferite în conformitate cu prevederile art. 30,
până la eliberarea certificatului de înregistrare, cu excepţia cazurilor în care cererea de înregistrare a fost
respinsă sau retrasă.
Prin art. 32 şi art. 33 sunt reglementate limitele speciale ale exclusivităţii exploatării DM.8

8
Potrivit art. 32: „Drepturile conferite la art. 30 nu se exercită în privinţa:
a) actelor efectuate exclusiv în scop personal şi necomercial, experimental, de cercetare sau învăţământ, cu condiţia
ca aceste acte să nu prejudicieze exploatarea normală a desenelor sau modelelor şi să se menţioneze sursa;
b) activităţilor de reproducere în domeniul cercetării sau învăţământului, în scopul citării ori predării, cu condiţia
ca aceste activităţi să fie compatibile cu practica comercială loială, să nu aducă atingere în mod nedrept exploatării
normale a desenului sau modelului şi ca sursa să fie menţionată;
4
 În sfârşit, potrivit art. 37, „Titularii certificatelor de înregistrare a DM pot menţiona pe produse
semnul D, respectiv litera „D” majusculă, înscrisă într-un cerc, însoţită de numele titularului sau numărul
certificatului.“ Acest semn este menit a atrage atenţia că este vorba despre o formă protejată juridic.
Problema specială a relaţiei dintre protecţia DM prin proprietate industrială (protecţie mai
energică) şi/sau prin dreptul de autor:
Atât DM, cât şi operele de artă sunt create cu destinaţia de a se obţine efecte estetice şi, de aceea, se
ridică problema eventualului cumul dintre cele două sisteme juridice de protecţie. Sub acest aspect, în lume
există mai multe sisteme care soluţionează legislativ aceasta problemă:
1) Sistemul cumulului de protecţie: Autorul are latitudinea fie de a solicita simultan atât protecţie
prin proprietate industrială (certificat de DM), cât şi protecţie prin dreptul de autor, fie de a opta numai pentru
unul dintre aceste regimuri juridice. Acesta este sistemul existent, de exemplu, în Franţa şi în România (art. 5,
potrivit cu care: „(1) Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu
prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate, mărcilor şi altor semne distinctive,
brevetelor de invenţie şi modelelor de utilitate, caracterelor tipografice, topografiilor de produse
semiconductoare.
(2) Protecţia desenului sau modelului înregistrat în conformitate cu prezenta lege nu exclude şi nu
prejudiciază protecţia prin drept de autor a acestuia.”);
2) Sistemul cumulului parţial (restrictiv): DM pot fi protejate nu numai prin proprietate industrială,
ci şi prin drept de autor, însă numai dacă respectiva creaţie atinge un suficient nivel artistic (în caz de litigiu,
hotărăşte instanţa judecătorească). Sistem existent, de exemplu, în Germania şi Danemarca;
3) Sistemul protecţiei specifice: Autorul beneficiază exclusiv fie de protecţia pentru DM (dacă acea
creaţie nu îndeplineşte condiţiile spre a fi considerată operă), fie de protecţia prin dreptul de autor (dacă,
dimpotrivă, acea creaţie îndeplineşte condiţiile spre a fi considerată operă).
CAPITOLUL VII: ÎNCETAREA, TRANSMITEREA, APĂRAREA DREPTURILOR
• Cazurile de încetare a drepturilor sunt asemănătoare celor din materia invenţiei.
• Dispoziţiile referitoare la transmiterea drepturilor (art. 38) le reproduc pe cele din materia invenţiei.
• Apărarea drepturilor se poate realiza prin contestaţie administrativă înregistrată la OSIM (art. 24 şi 25), prin
acţiune în nulitatea înregistrării certificatului, de competenţa exclusivă a Tribunalului Bucureşti (art. 42), iar
pentru acţiunile prevăzute de art. 43 (potrivit cu care: „Litigiile cu privire la calitatea de autor al desenului
sau modelului, calitatea de titular al certificatului de înregistrare, cele cu privire la drepturile patrimoniale
născute din contractele de cesiune sau licenţă sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit dreptului
comun”) competenţa materială generală aparţine instanţelor judecătoreşti (de drept comun), deci - în prezent -
tribunalului (judeţean sau Bucureşti). Sunt aplicabile şi acţiunile prevăzute de Legea nr. 11/1991 (modificată)
privind combaterea concurenţei neloiale.
• Apărarea drepturilor se poate face şi prin mijloace de drept penal, în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute
de art. 5 din Legea nr. 11/1991 (modificată) şi de art. 50 şi 52 din Legea nr. 129/1992.
• Articolele 53 şi 54 reglementează măsurile asigurătorii şi de urgenţă, cu caracter provizoriu (inclusiv în
materie vamală).

c) echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian înregistrate într-o altă ţară, atunci când
acestea intră temporar pe teritoriul României, ori importului de piese de schimb şi accesorii în scopul reparării
acestor vehicule sau al executării de reparaţii pe aceste vehicule;
d) folosirii sau luării măsurilor efective şi serioase de folosire a desenelor sau modelelor de către terţi, în intervalul
de timp dintre decăderea din drepturi a titularului şi revalidarea certificatului;
e) folosirii desenului sau modelului cu bună-credinţă, în perioada cuprinsă între data publicării decăderii din
drepturi a titularului şi data publicării dreptului restabilit.”
Iar conform art. 33, „Drepturile decurgând din înregistrarea desenului sau modelului nu se vor putea exercita
în cazul introducerii pe piaţa comunitară a produselor în care sunt încorporate desene sau modele protejate ori la
care acestea se aplică, introduse pe piaţă anterior de către titularul certificatului de înregistrare sau cu
consimţământul acestuia.”
5