Judecătoria Timișoara

SECȚIA A II-A CIVILĂ

COMPLET C19C
DOSAR NR. [●]
Termen: 28.04.2016

Concluzii scrise
formulate de pârâtul [●]
Prin care solicităm respingerea acțiunii precizate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor
de judecată provocate în etapa judecății în fond a cauzei.

1 Precizări prealabile
(1) Apărările formulate în cadrul întâmpinării sunt parte integrantă din prezentele
concluzii scrise, atât din perspectiva problemelor de drept de principiu (de natură
teoretică / doctrinară), cât și din punct de vedere aplicat situației de fapt.

(2) În prezentele concluzii scrise vom combate argumentele dezvoltate în cererea

introductivă de instanță formulată de reclamantă și vom puncta aspectele pe care le
considerăm esențiale în analiza cauzei ce face obiectul prezentului dosar (inclusiv cele
reieșite din probatoriul administrat în cauză).

(3) Învederăm onoratei instanțe că întregul demers judiciar pornit de către reclamantă
prezintă numeroase tare, atât de ordin procedural, cât și de ordin substanțial.

(4) În cauza pendinte, reclamanta denaturează și deturnează scopul instituirii procedurii

speciale de emitere a unui ordin de protecție împotriva unui membru de familie, pentru
a restrânge drepturi extrem de importante ale pârâtului și, credem noi, pentru a-i
restricționa acestuia contactul cu fiica lor.

(5) Susținem aceasta întrucât, din punctul nostru de vedere, nu s-a dovedit prin
nici un mijloc de probă că pârâtul a pus în pericol viața, integritatea fizică,
integritatea psihică sau libertatea reclamantei.

(6) Vom argumenta în cuprinsul prezentelor concluzii că reclamanta nu a demonstrat în

nici un mod faptul că împotriva pârâtului trebuie emis un ordin de protecție pentru
înlăturarea unei stări de pericol, și, mai mult, nu s-a demonstrat nici măcar existența
acestei stări de pericol.

(7) Considerăm că față de acțiunile concrete pe care le-a exercitat pârâtul (trimiterea unor
mesaje jignitoare), emiterea unui ordin de protecție este o măsură extrem de
disproporționată, fiind o măsură restrictivă de drepturi fundamentale, care trebuie
luată numai în mod extraordinar. În acest sens, arătăm că măsurile de protecție pe care
și le-a luat deja reclamanta (blocarea numărului de telefon al pârâtului, spre exemplu)
sunt suficiente pentru a asigura protecția acesteia împotriva pârâtului.

(8) Nu există probe directe din care să rezulte că pârâtul ar fi efectuat alte acte de violență
asupra reclamantei.

(9) Considerăm că emiterea ordinului de protecție ar constitui o atingere gravă a dreptului

la libertate individuală al pârâtului, a dreptului la liberă circulație al acestuia, a
dreptului la viață intimă, familială și privată a acestuia (toate fiind drepturi
fundamentale consacrate prin Constituția României). Mai mult, considerăm că
 emiterea unui asemenea ordin de protecție aduce atingere imaginii publice a pârâtului,
aspect deosebit de important pentru acesta, atât din perspectiva profesiei sale, cât și
din perspectiva implicării lui în viața politică.

(10) Ordinul de protecție este o măsură extraordinară care poate fi luată numai dacă există
un pericol real, concret și iminent în ceea ce o privește pe reclamantă, de aceea rugăm
instanța să pună în balanță pe de o parte toate dezavantajele ce urmează a fi produse
pârâtului prin emiterea acestui ordin și, pe de altă parte, nivelul de protecție conferit
reclamantei și să respingă prezentul demers judiciar ca neîntemeiat.

(11) Într-adevăr pârâtul a săvârșit erori regretabile, însă conduita sa nu este de natură a
pune în primejdie reală integritatea fizică, psihică ori libertatea reclamantei.

2 Neregularități și probleme procedurale:

2.1. Reclamanta nu a depus formularul cerut expres de legislația specială pentru
demararea procedurii speciale a emiterii ordinului de protecție

(12) Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, lege care reprezintă sediul materiei în ceea ce privește procedura emiterii
ordinului de protecție, Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se
întocmeşte potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte
integrantă din prezenta lege.

(13) Deși nu este o condiție intrinsecă sau extrinsecă ce duce automat la respingerea cererii
de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 194 din C.pr.civ, solicităm
instanței să observe că în formularul ce se regăsește în conținutul Anexei Legii 217/2013
s-a dorit uniformizarea acestor tipuri de cereri și introducerea unor informații de bază,
esențiale pe care trebuie să le cunoască instanța ce analizează oportunitatea emiterii
ordinului de protecție.

(14) Astfel, în cazul în care instanța consideră că anumite informații din formularul
menționat nu se găsesc în cererea introductivă de instanță formulată de reclamantă sau
că există orice altă pagubă produsă pârâtului prin nedepunerea formularului trebuie să
anuleze cererea de chemare în judecată pentru nerespectarea acestei condiții speciale
de formă introdusă de norma procedurală din art. 26 alin. 1 din Legea 217/2003, normă
specială față de prevederile generale privind condițiile cererii de chemare în judecată
prezente în C.pr.civ.

3 Netemeinicia prezentului demers judiciar

(15) Învederăm onoratei instanțe că pentru emiterea ordinului de protecție, conform Legii
217/2003 trebuie reținute următoarele condiții cumulative:

 Pârâtul să fie membru de familie cu reclamanta (conform definiției membrului

de familie prevăzute de aceasta lege);

 Pârâtul să fi săvârșit acte de violență împotriva reclamantei;

 Actele de violență săvârșite să pună în pericol viața, integritatea fizică,

integritatea psihică sau libertatea reclamantei;

(16) Fiind cumulative, neîndeplinirea uneia din condițiile anterior menționate atrage
respingerea acțiunii.
 3.1. Singurele fapte de violență relevante si dovedite sunt cele de violență verbală

(17) Arătăm onoratei instanțe că prin cererea de chemare în judecată, pârâta reclamă atât
fapte de violență fizică (săvârșite la mai mult de un an de la introducerea cererii), cât și
fapte de violență verbală (săvârșite prin trimiterea unor mesaje pe telefonul acesteia).

(18) Cu privire la faptele de violență fizică, dorim să arătăm că deși ele reprezintă erori
regretabile ale pârâtului, nu sunt relevante în prezenta cauză. Susținem această
afirmație raportat la faptul că aceste fapte au fost săvârșite înainte de divorțul părților.

(19) Mai mult, considerăm că pericolul care trebuie să fie constatat pentru emiterea unui
ordin de protecție trebuie să fie iminent, or raportat la fapte petrecute în luna ianuarie
a anului 2015, nu se poate reține această condiție.

(20) Mai mult, arătăm că retragerea plângerii prealabile a Reclamantei este un element care
induce lipsa unei temeri serioase față de pârât. Depunem atașat prezentelor concluzii o
hotărâre relevantă din practica judiciară a instanțelor naționale în care instanța a
acordat o atenție deosebită chiar acestui aspect.

(21) Din declarațiile martorilor propuși de reclamantă a reieșit și că ar fi existat un alt

incident, mai recent, în luna decembrie 2015, între pârât, reclamantă și sora acestuia.
Arătăm că martorii nu au putut preciza detalii în legătură cu acest incident, toate
informațiile acestora rezumându-se la cele ce au fost povestite de către reclamantă
acestora.

(22) Arătăm că felul în care s-a petrecut acest incident rămâne neclar și rugam instanța să
nu îl ia în considerare atunci când stabilește nivelul de pericol existent pentru
reclamantă în acest moment.

(23) Așadar, singurele fapte probate și recunoscute parțial de către pârât sunt cele de
violență verbala, a căror pericol concret urmează să îl analizeze instanța.

(24) Cu toate acestea, dorim sa subliniem faptul ca măsura emiterii ordinului de

protecție împotriva pârâtului este una excesivă raportat la faptele de violență
verbală săvârșite de pârât, mai ales în situația în care contactul telefonic dintre
acesta și reclamantă poate fi cenzurat de aceasta, prin mijloace tehnice!

3.2. Faptele de violență verbală săvârșite de pârât nu pot provoca starea de pericol care
impune emiterea unui ordin de protecție

(25) Așa cum am precizat anterior, pentru emiterea unui ordin de protecție, instanța trebuie
să constate ca pârâtul a pus în pericol viața, integritatea fizică, integritatea
psihică sau libertatea reclamantei.

(26) Arătăm că mesajele trimise de pârât nu conțin amenințări cu privire la integritatea

fizica a reclamantei. Niciunul dintre martorii audiați nu au relatat că ar fi fost prezenți
atunci când pârâtul ar fi amenințat-o pe reclamantă. Noi considerăm că aceste fapte de
amenințare nu au existat niciodată, singurele fapte probate de către reclamantă fiind
cele de violență verbală, săvârșite prin mesaje telefonice.

(27) Din punctul nostru de vedere, prin mesajele trimise de parat nu s-a creat o stare de
pericol privind viața sau integritatea fizică și psihică a reclamantei. De asemenea, nu s-
a creat o stare de pericol privind libertatea reclamantei.

(28) Consideram neconvingătoare declarațiile martorilor propuși de reclamantă și ale

reclamantei conform cărora aceste mesaje au produs acesteia o stare de teamă
 accentuată, instanța urmând să constate, citindu-le, că acestea nu sunt apte de o
asemenea reacție emoțională.

3.3.Pagubele produse pârâtului prin instituirea măsurii. Amplificarea acestora prin

precizarea de acțiune făcută de reclamantă.

(29) Așa cum am precizat și anterior, ordinul de protecție este o măsură restrictivă de
drepturi ce aduce atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale pârâtului.
Această măsură este permisă numai în situația în care se constată că prin aceasta se
atinge un scop mai important decât protejarea acestor drepturi, respectiv libertatea și
siguranța persoanei protejate prin ordinul de protecție.

(30) Arătăm că nivelul de protecție ce urmează a fi garantat reclamantei prin instituirea

acestei măsuri poate fi atins și prin mijloacele tehnice de blocare a mesajelor și/sau
apelurilor pârâtului, celelalte măsuri solicitate nefiind necesare și neavând nici o
legătură cu faptele săvârșite de pârât.

(31) Mai mult, arătăm că prin modalitatea concretă în care reclamanta a ales să își precizeze
acțiunea se încalcă și dreptul la exercitarea liberă a profesiei pârâtului, precum și
dreptul la viața intimă și de familie a acestuia.

(32) Susținem acestea, deoarece pârâtul este avocat și are clienți în zona centrală, iar
reclamanta a ales, cu rea-credință, să își precizeze acțiunea în sensul menținerii unei
distanțe minime de 500 m față de aceasta. Precizăm că reclamanta lucrează la Bosh, o
clădire foarte apropiată de toate obiectivele importante din centrul orașului, inclusiv
instituții publice și sedii ale societăților comerciale care colaborează cu pârâtul.

(33) Exemplificativ, menționăm că pârâtul are relații contractuale atât cu societăți din
clădirea în care lucrează reclamanta, cât și cu restaurantul din imediata apropiere a
clădirii. Raportat la aceste elemente, vă rugăm să observați că prin admiterea acțiunii
precizate de reclamantă s-ar încălca grav dreptul acestuia la exercitarea liberă a
profesiei, măsura fiind aptă a provoca prejudicii importante pârâtului.

(34) Mai mult, arătăm că prin instituirea unei limite de distanță între reclamantă și pârât s-
ar afecta grav relațiile de familie dintre aceștia și fetița lor. Nemaifiind permis contactul
pârâtului cu reclamanta, transferul copilului din custodia pârâtului în cea a reclamantei
și invers ar fi extrem de dificilă și ar afecta în mod grav copilul acestora.

3.4.Prin felul în care și-a precizat reclamanta acțiunea, siguranța și libertatea pârâtului
este grav afectată

(35) Arătăm onoratei instanțe că măsura emiterii ordinului de protecție este una executorie
care trebuie pusă imediat în aplicare, sub supravegherea organelor de poliție.

(36) Admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată și stabilirea unei distante de 500 de m pe
care trebuie să o mențină în permanență pârâtul față de reclamantă are ca urmare o
stare permanentă de incertitudine a acestuia cu privire la zonele în care acesta poate
călători liber fără a încălca legea.

(37) Fără să părem de rea-credință, dorim să menționăm că paratul știe că logodnicul actual
al reclamantei lucrează în cadrul organelor de poliție, fapt ce întărește temerea acestuia
că măsura aceasta de protecție ar putea fi folosită împotriva acestuia și ar putea fi
acuzat, fără drept, de nerespectarea hotărârii judecătorești, fapt ce îi poate atrage și
răspunderea penală a acestuia.
(38) Consideram că o distanță minimă de 500 de metri este aptă de a crea o asemenea
temere și o stare de incertitudine cu privire la libertatea de mișcare a pârâtului.

***

Prin prezentele concluzii scrise am arătat că pârâtul a exercitat numai fapte de violență verbală
împotriva reclamantei, că acestea nu pot produce starea de pericol la care se referă Legea
217/2003 și că instanța trebuie să facă o analiză amplă cu privire la drepturile ce urmează a fi
încălcate pârâtului prin instituirea măsurii și nivelul de protecție conferit, în mod real,
reclamantei. Am arătat că acest nivel de protecție poate fi atins și prin alte măsuri tehnice care
pot fi luate chiar de reclamantă și am arătat că instanța nu poate admite acțiunea, astfel cum a
fost precizată de reclamantă.

***

Pentru toate aceste motive, solicităm respingerea acțiunii introduse de reclamantă.

[●]

Prin: Avocat Cătălin Artenie

_______________________________