Sunteți pe pagina 1din 3

Simptomele anemiei

Anemia se manifesta destul de vizibil si, in cazuri mai grave, poate ajunge chiar sa aiba simptome
agresive. Printre primele semne ale acestei afectiuni se numara: starile de ameteala, episoadele de
pierdere a vederii, frisoanele, paloarea pielii, starile de oboseala si tulburarile de concentrare sau
constipatia. Scaderea in greutate este un alt semn al anemiei care nu trebuie ignorat.

Pe masura ce anemia se agraveaza, simptomele pot deveni mai agresive: scaune cu sange, ingalbenirea
pielii, marirea splinei si aparitia durerilor asociate cu aceasta. Starile de ameteala pot duce chiar si la
lesin in astfel de cazuri, pot aparea durerile in piept, iar dificultatile pe care le intampina sistemul
respirator si oxigenarea insuficienta a sangelui asociata acestora pot culmina cu un atac de cord.

Citeste si  Este posibil sa aveti anemie? 5 lucruri pe care trebuie sa le stiti

Investigatii medicale pentru depistarea si diagnosticarea anemiei

Tocmai pentru ca anemia poate fi provocata de mai multi factori diferiti si originea acesteia ii determina
si clasificarea, nu exista o investigatie universala pentru diagnosticarea ei, ci o serie de analize ale caror
rezultate le pot confirma sau infirma specialistilor acest diagnostic.

Anamneza si examinarea fizica

Daca recunosti si te identifici cu unul sau mai multe simptome descrise mai sus, primul pas pe care il vei
face pentru investigare este programarea unui examen fizic la un medic generalist sau la medicul tau de
familie.

In cadrul acestei vizite medicale, vei fi intrebat, in primul rand, cu privire la istoricul afectiunilor din
familie, pentru stabilirea sau excluderea unor eventuale cauze ereditare. Medicul va examina vizual si
clinic, prin palpare, posibilele schimbari sau nereguli manifestate, analizand culoarea pielii, dimensiunea
splinei si adresandu-ti intrebari legate de celelalte semne care ti-au indicat ca ai putea avea o problema
de sanatate.

Hemoleucograma

Hemoleucograma completa este una dintre cele mai uzuale analize de sange pe care le recomanda
medicii de familie pentru determinarea starii generale de sanatate. Aceasta consta in prelevarea unei
mostre de sange. La adulti si copii, sangele e prelevat din deget sau din vena bratului, iar la sugari,
acesta se preleva din calcai.

Hemoleucograma completa ii furnizeaza medicului specialist informatii cu privire la:

 numarul leucocitelor din sange;

 numarul globulelor rosii din sange, procentul acestora si media volumului lor;

 numarul trombocitelor din sange;

 cantitatea de hemoglobina, concentratia medie si media volumului acesteia.


Sideremia

Sideremia este o alta analiza de laborator care masoara cantitatea de fier din sange si in urma careia se
poate stabili daca metabolizarea fierului in organism se desfasoara in parametri optimi. Analiza poate
depista anemia feriptiva, anemia hemolitica sau talasemia.

Valorile normale de fier in sange sunt diferite in functie de sex si varsta:

 50-175 mcg/dL sau 8,9-31,3 mcmol/L la barbati;

 40-150 mcg.dL sau 7,2-26,8 mcmol/L la femei;

 50-120 mcg/dL sau 9-21,5 mcmol/L la copii.

In ceea ce priveste pregatirea pentru aceasta analiza de sange, trebuie sa ai in vedere urmatoarele
aspecte:

 recoltarea se va face dimineata, deoarece nivelul fierului din sange poate fluctua pe parcursul
zilei;

 suplimentele cu fier pot influenta rezultatul, asadar este important ca acestea sa nu fie
administrate cu cel putin 12 ore inainte de prelevarea probei de sange;

 administrarea suplimentelor cu vitamina B12 poate, de asemenea, sa influenteze rezultatele si


este recomandata evitarea lor cu cel putin 48 de ore inainte de prelevare;

 transfuziile de sange efectuate cu pana la patru luni inainte de recoltare pot influenta rezultatul
analizei;

 privarea de somn este un alt factor care stimuleaza fluctuatiile de fier, asadar este indicat sa fii
odihnit atunci cand faci analize;

 anumite suplimente alimentare naturiste si medicamente precum anticonceptionalele,


corticotropina, aspirina sau cele pe baza de estrogen pot face ca rezultatul analizei sa nu fie unul
concludent.

In urma sideremiei se pot depista si alte afectiuni care nu au neaparat legatura cu anemia, precum
ciroza, artrita reumatoida, infectiile, intoxicarea cu plumb sau insuficienta renala.

Feritina

Testul pentru feritina are rolul de a masura nivelul feritinei serice, pe care organismul o stocheaza ca
rezerva. In urma acestuia, se pot depista atat deficientele, cat si excesul de fier din sange.

Nivelul crescut de feritina poate indica si alte afectiuni, precum inflamatiile severe, infectiile cronice,
bolile hepatice si cele autoimune, dar si anumite tipuri de cancer. Pentru diagnosticarea acestora este
insa nevoie si de efectuarea altor investigatii medicale.

Pentru ca nivelul scazut sau crescut al feritinei serice nu este intotdeauna edificator pentru
diagnosticarea anemiei, acest test se face de regula impreuna cu sideremia si cu testul TIBC (total iron-
binding capacity), care masoara concentratia transferinei si ale carui rezultate indica, dupa cum
sugereaza si denumirea, capacitatea totala de legare a fierului.
Ciancobalamina (vitamina B12)

Analizele relevante pentru vitamina B12 pot determina daca anemia este cauzata de un deficit de
ciancobalamina. Testele pot fi facute prin metoda chemiluminiscenta, care presupune insotirea
anumitor reactii chimice de emisii luminoase, sau prin metoda electrochemiluminiscenta.

Vitamina B12 contribuie la maturarea eritrocitelor. Deficientele pot cauza o maturare anormala a
precursorilor acestora, dar si o supravietuire redusa a hematiilor. De asemenea, poate determina si
prezenta megaloblastelor (globule rosii cu nucleul marit anormal).

Printre cele mai comune cauze ale carentei de vitamina B12 se numara: ingestia insuficienta si
malabsorbtia, deficitul de transcobalamina (o proteina care se filtreaza la nivelul rinichilor si contribuie
la transportul catre tesuturi al vitaminei B12), afectiunile intestinului subtire sau interventiile
chirurgicale (de exemplu, gastrectomia - indepartarea partiala sau totala a stomacului).

Determinarea folatului seric

Folatii sunt compusi care contin acid folic si au structura asemanatoare. Determinarea acestora se face
prin prelevarea sangelui venos, pe nemancate. Proba se recolteaza fara anticoagulant si se separa
ulterior prin centrifugare; cantitatea minima necesara pentru determinarea folatilor este de 1 ml ser.

In cazul hemolizei (distrugerea globulelor rosii si trecerea lor in plasma), proba va fi respinsa si se va mai
recolta una. In ceea ce priveste stabilitatea acesteia, trebuie sa stii ca rezista pana la doua zile, la
temperaturi de 2-8 grade Celsius, sau chiar o luna, daca este pastrata la o temperatura de -20 de grade
Celsius. In conditii uzuale de pastrare (20-25 de grade Celsius), stabilitatea serului nu depaseste doua
ore, iar asta cu conditia sa nu fie expus la lumina.

Coprocultura

Pentru ca exista situatii in care anemia se manifesta si prin simptome precum prezenta sangelui in
scaun, dar si pentru ca unele infectii reprezinta un important factor de risc pentru anemie, coprocultura
poate fi o analiza recomandata de medic pentru depistarea si diagnosticarea anemiei.