Sunteți pe pagina 1din 362
© JENNIFER L. ARMENTROUT semnata € EPICLOVE Jennifer L. Armentrout, mult indragita autoare a seriei ,,Te astept”, revine cu un nou roman despre prima dragoste, a doua sansa si chimia arzatoare dintre doi tineri. Sn urmé cu unsprezece luni. au avut 0 aventura de 0 noapete Ea, o fata independenta, pe nume Roxy, care lucreaza intr-un bar, iar in timpul liber picteaza. El, un politist, pe nume Reece Anders. O aventura de © noapte? Da, cel putin, asa credea el... Desi ea e indragostita de Reece de mai bine de sase ani, a facut tot posibilul sa se indeparteze de el. Dar destinul ii aduce fata in fata cand ea accepta ajutorul din partea lui ‘intr-un moment in care are cel mai mult nevoie de el. Prietenul ei cel mai bun, Charlie, este internat in spital de multa vreme, de cand a fost victima unui conflict in care a incercat s-o apere pe Roxy. De sase ani traieste ca o leguma, iar Roxy il viziteaza in fiecare vineri, ducandu-i cate un tablou pictat de ea si citindu-i din romanele lui preferate. Vinovatul pentru aceasta nenorocire a iesit din inchisoare si cauta sa se impace cu el si cu Roxy. in curand, lui Roxy incep sa i se intample tot felul de lucruri ciudate si inspaimantatoare si crede ca vinovat este barbatul care a distrus deja o viata, pe cea a prietenului ei. Dar Reece nu este convins, asa ca va face tot posibilul sa-i fie alaturi si sé o protejeze, oferind astfel si o sansa iubirii lor. Nu rata: #1 NEW YORK TIMES BESTSELLER series mn Soe B Fictiune pentru tineri +17 ani. 1581 978-606-87" www.edituraepica.ro l lll il ll FPICLOVE caver photo © Volodymyr Tverdokhlibyshutterstock oWacosel ss JENNIFER L. ARMENTROUT semnata ©. _LASA-MA SA TE IUBESC Traducere din limba englezi DANA POPESCU bh A EPICLOVE Editura Epica, Bucuresti, 2018 Editor: Anca EFTIME Redactor: Elena-Anca COMAN DTP: Simona RADULESCU Fall with me, Jennifer L. Armentrout Copyright © 2016 Jennifer L. Armentrout Toate drepturile asupra editiei in limba romani apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-50-5 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ARMENTROUT L., JENNIFER ‘Lasd-mid si te iubesc / J. Lynn; trad.: Dana Popescu. — Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-50-5 L. Popescu, Dana (trad.) 821,111(73)-31 = 135.1 Cititorilor mei, sper sd va bucurati de ea! Unu N. u trecusera mai mult de zece minute de cand ma afunda- sem in scaunul capitonat din sala de asteptare luminoasi, ci am si z&rit tenisii albi care mi-au aparut brusc in fata ochilor. Pana atunci imi facusem de lucru holbandu-mi la podea si socotind c4 spitalele particulare trebuiau s& obtind o grimada de bani ca s4 aiba un parchet atat de inchis la culoare si de scump. Dac& stiteam s4 m4 gandesc mai bine, parintii lui Charlie Clark nu se uitasera deloc la bani cand fusese vorba despre ingri- jirea pe termen lung a unicului lor fiu. fl internaseri in cea mai bund clinica din Philadelphia. Probabil cd sumele de bani pe care le cheltuiau anual erau astronomice — in mod cert, depiseau cu mult cat cAstigam eu ca barmaniti la Mona si ca web designer, pe deasupra. Banuiesc cd ei credeau cA astfel compensau faptul ci nu veneau sa-l viziteze pe Charlie decat o data pe an, si atunci pret de vreo douazeci de minute. Sunt sigur4 cd existau pe lume oameni mai buni si mai iertatori decdt mine, deoarece cu greu puteam ignora senzatia de iritare pe care-o simteam cand mi gandeam la parintii lui, asa cd mi-am ridicat privirea si am vazut zambetul binevoitor de pe fata asistentei. Am clipit o dat’, apoi inca o data, caci nu-i recunosteam nici parul castaniu, nici ochii mai tineri si cAprui. Doamna aceea era noua. M-a miasurat de jos pana sus, in varful capului, zabovind o clipa asupra parului meu, dar fara si-gi piarda vreo clip’ zambetul 8 J. LYNN de pe buze. Nu se punea problema cd ag fi avut parul chiar atat de zApicit. Cu cAteva zile in urma trecusem de la guvitele de un rogu aprins la unele mai violet, dar e drept cd aritam aiurea cu cocul pe care mi-l facusem in graba si-n care-mi risucisem suvitele mai lungi. Noaptea trecuti eu inchisesem barul, ceea ce insemna ci nu ajunsesem acasi decat dupa ora trei dimineata si depusesem un efort supraomenesc si mi trezesc, si m4 spil pe dinti gi pe fata si pe urmi si conduc pana in oras. — Roxanne Ark? m-a intrebat ea, oprindu-se in fata mea cu miAinile impreunate. Creierul mi s-a oprit la auzul numelui meu intreg. Aveam niste parinti foarte ‘ciudati. Ai fi zis ci se drogau prin anii optzeci sau cam aga ceva. Ma botezasera dupa cantecul ,Roxanne’”, iar pe fratii mei ii cheami Gordon si Thomas, adic exact numele real al lui Sting. — Da, i-am rispuns si m-am aplecat dupa geanta inc4patoare cu care venisem. Si-a pastrat zambetul neclintit si a pornit catre cele doud usi duble inchise. — Asistenta Venter are liber azi, dar mi-a explicat cA veniti in fiecare vineri dup4-amiaz4, asa c4 l-am pregitit pe Charlie. — Oh, nu, a patit ceva? am intrebat-o simtind o urma de ingri- jorare. Sora Venter ajunsese deja si-mi fie prieten’ in ultimii sase ani de cand il vizitam pe Charlie. Ne cunosteam indeajuns de bine inc&t s& stiu c& fiul ei cel mic urma si se cAs%toreasc4 in octombrie si ci cel mijlociu tocmai o fécuse bunica pentru prima oar luna trecuti, in iulie. — A ricit, nimic grav, o riceala din acelea de sfargit de vara, mi-a explicat asistenta. De fapt, a vrut si vin azi la serviciu, dar am fost cu totii de acord c4 i-ar prinde bine s4 stea acasi peste weekend, ca si-si revin’. Sora cea noua s-a dat la o parte, facandu-mi loc si trec. — Sora Venter mi-a povestit ci va place si-i cititi lui Charlie. Am incuviintat si am strans breteaua genfii. LASA-MA SA TE IUBESC. 9 S-a oprit in dreptul usii, si-a scos ecusonul si I-a trecut prin dreptul senzorului din perete. S-a auzit imediat un clic, dupa care femeia a impins usa. — S-a simtit bine in ultimele zile, s4 stiti. Nu atat de bine pe cat ne-am dori noi, a continuat ea in timp ce paseam pe coridorul larg si bine luminat. Peretii erau albi si goi. Fara personalitate. Fari nimic. — Dar s-a trezit devreme in dimineata asta, a adaugat ea. Sandalele verde neon cu care eram inciltatd faceau zgomot pe podeaua acoperita cu gresie, dar tenisii asistentei nu scoteau nici cel mai mic sunet. Am trecut de coridorul despre care stiam ca ducea in salonul comun. Lui Charlie nu-i plicuse niciodati si stea acolo, ceea ce era extrem de ciudat fiindc4... inainte s4 fie ranit, fusese 0 persoani foarte sociabila. Fasese o multime de chestii inainte. Camera lui Charlie se afla pe un alt coridor, intr-o arip4 special construitd sa aiba priveliste spre spatiul verde si spre piscina tera- peutic’, unde lui Charlie nu-i plicuse niciodata. Nici inainte nu fusese cine stie ce inot&tor, dar de fiecare dati cand vedeam neno- rocita aia de piscind imi venea si iau pe cineva la pumni. Nu stiu de ce, poate pentru c& noi, ceilalti, nu aveam problema asta — gtiam s4 inotim singuri — sau poate pentru ci intotdeauna mi se paruse ci apa nu avea sfarsit, in vreme ce viitorul lui Charlie era strict limitat. Asistenta s-a oprit in fata usii inchise de Ja camera lui Charlie. — Cand sunteti gata de plecare, stiti ce e de facut. Stiam. La plecare trebuia s4 trec pe la biroul asistentelor si s4 semnez de iesire. Banuiesc ci in felul acesta voiau si se asigure c4 nu aveam de gand si-! fur de acolo pe Charlie sau cine gtie ce altceva. A dat din cap spre mine cu un aer fericit, s-a rotit pe tenisi gi-a pornit-o inapoi pe coridor, cu pasi hotarati. O clip’ am raimas cu ochii pironiti asupra usii, dup4 care am tras adanc aer in piept si am expirat incet. Asa eram nevoit’ si procedez de fiecare data cand il vedeam pe Charlie. Doar asa puteam s4 elimin din mine amestecul acela de senzatii — toat’d 10 J.LYNN dezamigirea, furia si tristetea aceea—, inainte si pasesc in camer. Nu-mi doream ca el si vada vreodata asta. Uneori dadeam gres, dar micar stiam c4 incercam de fiecare dati. Dupa ce m-am asigurat cd nu paream nebund cind zambeam, am deschis usa si, la fel ca in fiecare zi de vineri din ultimii sase ani, am simtit un pumn infipt in gatlej la vederea lui. Stitea pe un scaun in dreptul unei ferestre mari, din tavan pana in podea — pe scaunul /uwi. Era un fotoliu puf mare si confortabil, cu o perna de un albastru electrizant. Il avea de la saisprezece ani, il primise de ziua lui, cu doar cAteva luni inainte ca totul si se schimbe pentru el. Am intrat in camera, dar Charlie nu si-a ridicat privirea spre mine, nici macar cand am inchis usa in urma mea. N-o facea nici- odata. Salonul nu arta deloc rau, era chiar spatios, avea un pat de dimensiuni normale, frumos aranjat de una dintre asistente, un birou pe care stiam cA nu-! folosise niciodata si un televizor pe care niciodati, in cei gase ani, nu-l vazusem pornit. Statea pe scaun si privea pe fereastra, dar arita asa de slab, incat de mult nu mai putea fi numit suplu. Sora Venter mi lmurise c4 nu mai reuseau sa-l hrineasca de trei ori pe zi si nu avuseser4 rezultate nici cand incercaser4 s4-] treacd la cinci mese pe zi mai mici. Cu un an in urmi situatia se inrautatise asa de mult, incat au fost nevoiti si-1 hrineasci printr-un tub; incd simteam frica aceea de atunci, cand crezusem cd aveam si-l pierd. Se vedea ca fusese spilat pe cap in dimineata aceea, dar parul lui blond era mult mai scurt fata de cum il purtase el inainte. Charlie fusese adeptul pirului dezordonat ridicat la rang de arta si stipAnise chestia asta ca nimeni altul. Azi era imbricat cu un tri- cou alb si cu niste pantaloni gri de trening, demodati. Ah, erau din 4ia care aveau elastic la glezna! Doamne, ce crize ar fi facut daca ar fi stiut cu ce il imbracaseri, si pe bund dreptate... fiindcd Charlie, ei bine, Charlie al meu avea un gust extraordinar in ceea ce priveste stilul. LASA-MA SA TE IUBESC. u M-am indreptat spre al doilea fotoliu puf cu perna la fel de albastr4, pe care il cumpirasem cu trei ani in urm4, si mi-am dres glasul: — Buni, Charlie! Nu m-a privit. Nu ma simfeam deloc dezamagiti. Sau, ma rog, incd aveam senzatia aia ci ,nu e corect ce se intampla”, dar nu mai tremuram cuprinsa de disperare, simtind ca mi se taie rasuflarea, fiindca asa era de fiecare data. M-am asezat gi mi-am pus geanta la picioare. De aproape, arata mai batran de douazeci si doi de ani. Fata uscativa, pielea decolorat si niste umbre adanci, neiert&toare, sub ochii care fuse- sera candva de-un verde viu. Am mai tras o data adanc aer in piept. — Azie ingrozitor de cald afar, asa cd s4 nu te aud ca razi de pantalonii mei tdiati cu foarfeca. Pe vremuri, m-ar fi obligat si m4 schimb, ca nu cumva si indraznesc si ies asa in public. — Cei de la meteo au anunfat ca in weekend vom avea tempe- raturi record. Charlie a clipit alene. — Se pare c& vor fi si niste furtuni puternice, am zis si mi-am impreunat miainile, dorindu-mi cu ardoare s4-si intoarc4 fata spre mine. La unele vizite nu o ficea. Nu o mai facuse la ultimele trei vizite, ceea ce ma inspaimAnta, fiindcd urmase o criza oribila dup4 ultima oar cand petrecuse atat de mult timp fard si dea semne ca m-ar fi recunoscut. Cele doua chestii probabil ci nu aveau nimic in comun, dar eu tot simteam cum mi se formau noduri de neli- niste in stomac. Mai ales c4 sora Venter imi explicase ci astfel de crize erau destul de frecvente la pacientii care sufereau de trauma- tisme severe ale creierului. — Mai tii minte cat de mult imi plac furtunile, nu? Niciun raspuns. J. LYNN — M& rog, dacé nu se transforma in tornade, am adaugat. Dar Suntem practic in Philly’, aga ci ma indoiesc c-o si fie vreuna prin Preajma. L-am surprins din profil cum a mai clipit 0 dati, incet. — Ah, da! $i maine-sear’, la Mona, o sa inchidem barul pen- ttu public, am continuat eu si bat campii, fara si stiu sigur daca ii ™aji dezvaluisem pani atunci planurile acelea, dar oricum nu Conta. E o petrecere privat’, am spus si am facut o pauza lungi, ca S&mi recapat risuflarea. Charlie privea in continuare pe geam. — Cred ci ti-ar plicea la Mona. E cam banal, dar intr-un sens bun. Dar fi-am mai spus asta. Nu stiu, mi-as dori si... am adaugat Muscéndu-mi buzele, iar umerii lui Charlie s-au ridicat intr-un Oftat adanc si puternic, Mi-ag dori o multime de lucruri, am ter- Minat pe un ton soptit. A inceput si se legene, cu o migcare ce prea inconstienta. Era UN ritm incet si care imi amintea de senzatia pe care o ai cand Plutesti la suprafata oceanului, cu trupul impins de valuri inainte $1 inapoi: Pret de o clip’ m-am luptat cu mine insimi s& nu urlu, si nu day frau liber tuturor frustrarilor pe care le simteam in mine. Pe Wemuri Charlie turuia de nu puteai tine pasul cu el. Profesorii din 8nerala il botezasera Gura Spart’, iar cand radea... Doamne Dumnezeule, avea cel mai contagios $i mai adevarat hohot de ras din fume! Dar nu mai rasese de ani buni. Am strans din ochi ca sé nu dau frau liber suvoaielor fierbinti de lacrimi, desi imi venea si mi tivalesc pe jos si simi descarc sufletul. Nimic din ce se intampla acum nu era corect. Ar fi trebuit ca Charlie si fie in picioare si in stare si meargi. Ar fi trebuit si-si f terminat pan acum facultatea si si fie cu un tip misto care si-l iubeasca gi si meargi cu mine la intilniri in patru, cu cine stie ce Up as fi tarat si eu dup& mine. Ar fi trebuit si faci ce jurase, adici “Denumire informald a oragului Philadelphia (n. tr.) LASA-MA SA TE IUBESC. 13 si-si publice deja primul roman. Ar fi trebuit si fim ca pe vremuri. Cei mai buni prieteni, de nedespartit. M-ar fi vizitat la bar si, atunci cand ar fi fost cazul, ar fi trebuit si-mi spun’ si-mi revin naibii odati! Charlie ar fi trebuit si fie in viata, fiindca chestia asta... indife- rent ce naiba era... asta nu era viata. In loc de tot ce-ar fi trebuit si fie, niste vorbe tampite rostite intr-o noapte blestemati si o piatr’ nenorocité distrusesera totul. Am deschis ochii sperand c4 mi privea, dar nu o facea, aga ci. a trebuit si-mi revin. M-am aplecat si am scos din geant’ o hartie impaturita, pictata in acuareld. — Uite ce ti-am desenat, am spus cu vocea rigusitd, dar am continuat: Mai tii minte cind aveam cincisprezece ani $i parintii mei ne-au dus pentru prima oara la Gettysburg? Ti-a placut la nebunie la Stanca Diavolului', asa ca uite-o aici. Am desfacut tabloul si il-am tinut in fata, chiar daci nu se uita la el. Avusesem nevoie de cateva ore bune pe parcursul siptimanii trecute ca si pictez stancile acoperite de nisip ce imprejmuiau pajistile inverzite, s4 obtin nuanfa potrivité pentru bolovanii si pietrele dintre ele. Umbrele imi daduseri cel mai mult de furci, fiindcd in acuarela era mai greu, dar imi plicea si cred ci iesise destul de bine. M-am ridicat si am dus tabloul spre peretele opus patului. Am pescuit de pe birou o piunezi ¢i l-am atarnat alaturi de celelalte. Era cate unul pentru fiecare zi in care il vizitasern. Trei sute doud- sprezece tablouri. Mi-am plimbat privirea pe pereti. Preferatele mele erau por- tretele lui — imagini cu Charlie si cu mine de cand eram mai tineri. Nu prea mai aveam spatiu unde si le lipesc. In curand urma sa fiu nevoiti si incep cu tavanul, Toate tablourile acelea erau de domeniul trecutului. Nimic din prezent sau din viitor. Era, de fapt, un zid al amintirilor. ¥ Devils Den in original, un deal pe care s-au purtat cele mai sangeroase lupte din Batilia de la Gettysburg, in timpul Razboiului Civil American. (n. tr.) 14 J.LYNN M-am indreptat inapoi spre fotoliu si am scos cartea pe care i-o citeam. Era Lund Noué, din seria ,Saga Amurg”, fiindc’ vazu- serim filmul impreuni. Inca putin si-am fi vizut impreuni gi par- tea a doua. Am deschis la pagina la care rimisesem, convins’ ci Charlie ar fi fost de partea lui Jacob. Nu s-ar fi dat in vant dupa vampirii emo. $i, desi era a patra oara c4nd i-o citeam, parea s&-i placa. Sau, cel putin, asta imi spuneam in sinea mea. Nu mi-a aruncat nicio privire cat timp am stat cu el, 0 or, si m-am apucat si-mi strang lucrurile, cu inima grea ca pietroiul ala care schimbase totul in vietile noastre. M-am aplecat deasupra lui. — Charlie, uiti-te la mine. Am asteptat o clipa si am continuat gatuita: — Te rog mult! Dar Charlie nu a facut nimic altceva decat si clipeascd gi s4 se legene incet. Inainte si inapoi. Asta a fost tot, am asteptat timp de cinci minute un raspuns, orice fel de rispuns, dar nu am primit niciunul. Cu ochii umezi, l-am sarutat pe obraz si m-am ridicat. — Ne vedem vinerea viitoare, bine? M-am prefacut cd mi-a raspuns c4 da. Numai asa puteam iesi din camera si inchide uga in urma mea. Am semnat de iesire, mi-am gisit ochelarii undeva pe fundul gentii si mi i-am pus la ochi, pregitita pentru arsita de afar. Soarele facea minuni pentru pielea mea infrigurati, dar nu mi incilzea si pe dinduntru. Aga mi se intampla de fiecare data dupa ce-1 vizitam pe Charlie si avea si dureze pani dup& ce-mi incepeam tura la Mona ca s4 mi eliberez de riceala asta. M-am indreptat spre locul unde parcasem si-am injurat. Puteam vedea cum caldura se ridica din asfalt si ma intrebam oare ce culori ar fi trebuit si amestec ca si surprind efectul acela pe panzi. Dup4 care mi-am vazut masina, Volkswagenul meu Jetta, si mi-au disparut toate gandurile legate de acuarele. Am simtit un gol imens in stomac si aproape ci am cazut din picioare. Lang’ masina mea era parcati o camionet’ frumoasi. Cunosteam camioneta aia neagri. LASA-MA SA TE IUBESC 16 O si condusesem odati. Ah, fir-ar! Cum picioarele mele refuzau si mai inainteze, am rimas piro- nit’ pe loc. Aveam in fafa toata durerea vietii mele, care, in mod ciudat, se contopea cu persoana ce-mi aparea constant in toate fanteziile, chiar $i in cele obscene... mai ales in acelea. Reece Anders se afla chiar in fata mea, iar eu nu m4 puteam hotari dac& s4-I lovesc in testicule sau si-1 sarut. Doi P octiera soferului s-a deschis cu incetinitorul, iar inima — nemernica asta tridatoare din piept — a tresarit la vederea picio- rului lung imbricat in blugi si inciltat intr-o pereche de sandale cu barete din piele. De ce naiba trebuia si-mi placa de tipii care aveau destul tupeu incat s4 umble in sandale cu barete, fiindcd zau daca nu credeam ci e cel mai sexy lucru din lume, iar dac& le mai combinai si cu o pereche de blugi decolorati... A mai aparut un picior, dar trunchiul a ramas blocat o clipa de usa — o clipa doar. Portiera s-a inchis si dinaintea ochilor mi-a aparut un tricou uzat cu Metallica si care ascundea cu greu abdomenul cu pitratele absolut incAntitoare. Tricoul se lipea practic de abdomen, mulan- du-se pe fiecare patratel. La fel se mula si pe bicepsi, parca special ca si mi scoat’ din minti. Mi-era clar. Tricoul imi facea in ciuda. Mi-am tarat privirea peste umerii largi — genul acela de umeri care ar fi putut purta povara intregii lumi — si apoi am fost nevo- it& s-o fac, si-i privesc chipul. Purta o pereche de ochelari negri de soare care-I faceau si arate al naibii de sexy. Doamne sfinte, Reece arita super in haine de zi cu zi, trasnet de sexy in uniforma de politist, dar gol era in stare si provoace un orgasm vizual, nu alta! Tar eu il vazusem gol. Sau, ma rog, oarecum. Bine, bine, recu- nosc, ii vizusem comorile si erau de-a dreptul dementiale. LASA-MA SA TE IUBESC 7 Reece era un tip de o frumusete clasica, genul acela de barbat cu o structur4 osoasa care ma facea si simt furnicdturi in buricele degetelor, cu niste pometi osogi, buze pline si o linie ascutité a obrajilor. Mai era si politist, adicd un tip care-ti sirea in ajutor si te proteja, iar asta il facea i mai senzual. Din nefericire, il si uram la fel de mult pe cat mi atragea. Sau, mi rog, in cea mai mare parte a timpului. Cateodata. Cam ori de cate ori m4 surprindeam admirandu-i perfectiunea si incepand si salivez dupa el. Mda, atunci il uram. Toate partile mele femeiesti simteau din nou vibratiile alea, ceea ce insemna cf in clipa aia il uram. Mi-am tinut geanta strans pe lang’ mine si mi-am scos goldurile in evidenta, asa cum 0 vizu- sem pe Katie, 0... hm... o prietend mai veche de-ale mele, ci face atunci cand se pregiteste si dea cu cineva de pamant din vorbe. — Ce cauti aici? 1-am luat la rost si am simtit imediat un frison — un frison la 37 de grade —, cdci nu vorbisem cu Reece de mai bine de unsprezece luni. Mi rog, nu puneam la socoteala replicile de genul ,Mai du-te naibii!”, cici de-astea ii spusesem destule, probabil chiar de vreo patru sute de ori in ultimele unsprezece luni, dar in fine. J-am vazut sprancenele negre arcuindu-se pe deasupra ramelor de la ochelari. A mai trecut 0 clip’, dupa care |-am auzit chicotind de parc’ ag fi spus cel mai amuzant lucru din lume. — Ce-ar fi ca mai intai si-mi spui ,Buna”? Daca nu m-ar fi luat prin surprindere, mi-ar fi zburat printre buze injuraturi precum un stol de pasari ce migreaz4 iarna spre tarile calde. ii pusesem o intrebare pertinenti, dat fiind ci, din ce gtiam eu, Reece nu vizitase niciodata spitalul in cei sase ani de cand eu ma duceam cu regularitate. Am simtit insé cum un sam- bure de vind incoltea in mine si am stiut ci mama imi daduse o educatie mai bun’. Asa ci m-am straduit sd-i rispund cu un: — Buna! Si-a strans buzele frumos conturate si n-a zis nimic. Am mijit ochii acoperiti de ochelarii de soare. — Buna ziua... domnule ofiter Anders...? 18 J, LYNN A mai trecut o secund4, dupa care gi-a inclinat capul intr-o parte. — Nu sunt aici in interes de serviciu, Roxy. Doamne Dumnezeule, cum imi rostea numele! Roxy. Cum isi curba limba in jurul lui R... Habar n-aveam cum de reusea, dar mi topeam peste tot unde nu era deloc cazul si ma topesc. Cum nu a spus nimic altceva, imi venea deja si-mi trag vreo dou’ ca si mi trezesc la realitate, fiindci nu mai era mult pana aveam sa ma topesc. — Buni, Reece, am reusit in cele din urmi si spun. Buzele lui au schitat un zambet care arta cat era de mandru, si chiar trebuia si fie. Faptul ci-i pronuntasem numele i se pirea o mare realizare si, daca ag fi avut un biscuit drept recompensi, i l-as fi indesat direct in fata. — Ei, vezi, a fost chiar aga de greu? m-a intrebat. — Da, a fost, i-am raspuns. Mi-a intunecat o parte din suflet. A izbucnit in hohote, ceea ce m-a surprins foarte mult. — Ai sufletul plin de curcubeie si de cozi de catelusi, scumpo. Am pufnit. — Am sufletul adanc si intunecat si plin de infinit de multe chestii lipsite de orice sens. — Lipsite de sens? a repetat si a mai ras putin, dupa care si-a trecut degetele prin parul saten. Il purta tuns scurt in parti si putin mai lung in crestet, ca mai toti politistii. A continuat: — Dac4-i adevarat ce spui, atunci stiu sigur c4 nu a fost mereu asa, Zambetul relaxat si oarecum — da, bineinteles — a disparut, iar buzele sale au format o linie inexpresiva. — Da, nu a fost dintotdeauna aga. Urmitoarea respiratie mi s-a oprit in gat. Eu si Reece... ne gtiam de mult timp. C4nd intrasem la liceu, el era deja in al treilea an, si chiar si atunci avea tot ce-i trebuia ca si innebuneascd pe orice fat’, iar eu il iubisem mai presus de orice. Vreau si spun ca-1 iubeam in sensul c4 desenam inimioare cu numele lui in mijloc, iar LASA-MA SA TE IUBESC 19 acelea au fost primele mele desene si, totodata, cele mai patetice. in plus, muream de bucurie ori de cate ori imi zambea sau privea spre mine. $i, desi eram mai mic& si nu ma invarteam in aceleasi cercuri ca el, Reece a fost intotdeauna de treabi cu mine. $i asta probabil fiindc&4 se mutase, impreuni cu parintii si cu frate-siu mai mare, in casa de lang’ cea in care copilirisem. In fine, s-a purtat mereu frumos cu mine gi cu Charlie, si la optsprezece ani, c4nd s-a inrolat in Marina, am simtit cd mi se rupe inima. Am rimas‘destul de marcata, devastata chiar, fiindc4 deja eram convinsd ci urma si ne cisitorim si si populam lumea cu o multime de bebelusi. Anii fara el au fost destul de grei si n-am sa uit niciodat’ ziua in care mama a venit si m-a anuntat ci Reece fusese ranit in razboi. Inima mi s-a oprit si a trecut mult timp pana mi s-a luat de pe suflet greutatea aceea care ma sufoca, chiar si dupa ce am aflat ci Reece se simtea bine. Cand s-a intors acasi, eram deja destul de mare incat si nu mai fiu considerata minora si am devenit prieteni. Buni, adevarati. I-am fost alaturi in cele mai grele momente din viata lui. In noptile acelea groaznice in care se imbita pan4 cand pica lat sau fi sirea tandara din orice, ca un leu in cusca, gata sa sari la oricine s-ar fi apropiat de el, mai putin la mine. Dar, pana la urm, chiar una dintre noptile acelea cu prea mult whisky a stricat totul. Ani intregi fusesem indragostiti nebuneste de el, crezand me- reu cd nu era de nasul meu, asa cd, indiferent de ceea ce s-a petre- cut in noaptea aia intre noi, tot nu avea sa fie vreodati al meu. Enervati din cauzi ci gandurile mele ajunseseri atat de departe, am rezistat pornirii de a-i da una cu geanta in cap. — Cum de am ajuns s& vorbim despre sufletul meu? A ridicat un umiar. —Tu ai adus in discutie subiectul. Am deschis gura si-i rispund, dar avea dreptate. Eu o facusem, ceea ce era destul de aiurea. Un strat subtire de transpiratie mi-a cuprins fruntea. — Ce cauti aici? 20 J. LYNN Din doi pasi facuti cu picioarele alea lungi, a si ajuns in fata mea. Degetele de la picioare mi s-au chircit si am facut eforturi si nu mi intorc pe calcaie si si dau bir cu fugitii. Reece era un tip inalt, de vreun metru nouizeci, in timp ce eu eram membru neo- ficial al Trupei de Pitici Cantireti din Vrajitorul din Oz. Avea o staturd cam intimidantd, ca si nu mai spun ca gi sexy. — E vorba despre Henry Williams. Intr-o fractiune de secundi am uitat complet de povestea noastra incalcita si de sufletul meu ravsit si l-am fixat cu privirea. — Poftim? — Roxy, a iesit din inchisoare. Transpiratia mi-a inghetat brusc pe piele. — $tiu, stiu ca a iesit. E afari de cateva luni. M-am prezentat la toate infatisarile pentru eliberarea conditionatd. Am... — Stiu, a spus incet si atat de intens inc4t mi s-a strans stoma- cul. Dar nu ai fost la ultima infatisare, cand i-au dat drumul. Sunase mai degrabi a afirmatie, nu a intrebare, dar tot am cla- tinat din cap. Ma dusesem la cea de dinainte, dar imi fusese extrem de greu 4-1 vid pe Henry Williams in fata ochilor. Dupa cum se desfagurase audierea, mi-am dat seama ci avea toate sansele sa iasa la urmatoarea infatisare si, ce si vezi, chiar aga a fost. Se zvonea ci Henry incepuse si creadi in Dumnezeu c&t timp stdtuse in puscirie sau ceva de genul asta. Bravo lui! Dar asta nu schimba cu nimic ceea ce facuse. Reece si-a scos ochelarii si i-am vazut ochii de-un albastru electrizant. — Eu m-am dus la audierea aia. Surprins&, m-am dat cu un pas inapoi. Am deschis gura, dar nu mi-a iesit nicio vorba. Nu stiam — nici nu-mi trecuse prin cap c4 ar fi putut face asta si nici motivul. A continuat fara si-si dezlipeasca privirea de a mea. — Si, in timpul audierii, Henry a cerut si... — Nu, am zis aproape tipand. Stiu ce vrea. Am auzit ce vrea si facd atunci cand va iesi, iar raspunsul meu e nu. De un miliard de ori nu. NU! Si, oricum, curtea n-are cum si-i permitd aga ceva. LASA-MA SA TE (UBESC. ai Expresia intiparitd pe chipul lui Reece s-a mai imblanzit si in ochi i-a aparut ceva foarte aseminitor milei. — Asa e, dar, draga mea, stii prea bine ca nu ai de ales, a spus sia facut o pauza. Roxy, omul incearcd doar s& repare raul pe care l-a facut. Mi-am inclestat pumnul si am simtit cum propria neputint& crestea in mine ca un roi de albine. — N-are cum si repare ce-a facut. — De acord. Mi-a luat ceva pani cand am priceput ce voia, de fapt, sa spuna si abia atunci am simtit cum imi fugea pamAntul de sub picioare. — Nu, am soptit, cu noduri in stomac. Spune-mi, te rog, cA paringii lui Charlie nu i-au dat voie. Te rog! Am vazut cum i se incorda un muschi de-a lungul maxilarului. — Mi-as dori si-ti pot spune asta, dar n-am cum. Au facut-o, chiar in dimineata asta. Am aflat asta de la ofiterul care I-a eliberat conditionat. Simteam cum pieptul imi era cuprins de o multime de emotii, asa cd m-am intors intr-o parte, fiindcd nu voiam ca el si ma vada asa. Nu-mi venea si cred. Creierul meu refuza si proceseze ideea c parintii lui Charlie ii diduseri nemernicului aluia permisiunea si-l viziteze. Era incredibil de crunt, si crud, si complet gresit! Charlie se afla in halul in care era tocmai din cauza nenorocitului aluia homofob. Simteam cum nodurile din stomac mi se strangeau si mai tare. Aveam toate sansele si incep s4 vomit. Reece si-a pus mana pe umirul meu si am tresirit. Cu toate astea, nu si-a dat mAna la o parte, iar greutatea ei... era ceva ce mi fintuia in loc. O mic& parte din mine fi era recunoscitoare, fiindca ma ducea cu gandul Ia ce fusese intre noi. — M-am gindit ci ¢ mai bine s4-ti spun, sd nu te ia pe nepre- gitite. Am strans din ochi si-am zis cu voce rigusita: — Multumesc. Nu si-a migcat mana gi a lasat s4 mai treacd putin timp inainte de a continua: 22 J. LYNN, — Si asta nu e tot. Vrea si vorbeasca gi cu tine. M-am smucit, iar el nu a incercat sd ma retina. L-am privit din nou drept in ochi. — Nu. Nu vreau si-l vad. Intr-o secund’ mi-a aparut din nou in fata ochilor noaptea aceea i m-am dat inapoi pana cand m-am ciocnit de partea late- ral a masinii mele. Lucrurile incepusera in gluma. Faceam misto. Ne tachinam. Dupa care totul a luat o cu totul alta directie. Una oribila. — Nici vorba! — Nici nu trebuie s-o faci, mi-a spus gi a venit spre mine, dar s-a oprit si gi-a lisat mana in jos. Dar trebuia s4-fi zic. Am s&-i spun ofiterului si-i transmit si stea departe de tine. Ca de nu... De-abia am auzit acel cd de nu”, la fel si amenintarea surda din glasul lui. Inima mi-a luat-o razna si, brusc, am simtit nevoia si fiu undeva departe, si diger toate astea. Ajungand in dreptul portierei pasagerului, mi-am tras geanta in faté de parc’ m-ag fi apirat de ceva. — Eu... trebuie sd plec. — Roxy, m-a strigat. Am reusit s& ajung in fata masinii, dar nu stiu cum, ca un ninja, Reece era deja in fata mea. Nu-si pusese ochelarii si m4 fixa cu cea mai albastra privire. Si-a proptit ambele mini pe umerii mei si m-am simtit ca ¢i cum mi-as fi bagat degetele in priza. In ciuda vestilor pe care mi le daduse, ii simteam greutatea palmelor in fiecare celula a corpului meu gi nu stiu daca si-a dat seama de asta, dar si-a inclestat dege- tele ca o ancora. — Roxy, ce i s-a intamplat lui Charlie, a continuat el pe un ton scizut, nu a fost vina ta. Cu sufletul tremurandu-mi, m-am eliberat si nu a mai incercat s& m& opreasc& atunci cand am fgnit pe lang’ el. Am tras de por- tier si m-am trantit pe scaunul soferului. L-am privit nemiscati prin parbriz, iar pieptul imi urca si cobora, cu migcri grele. LASA-MA SA TE IUBESC 23 Reece a z4bovit cateva secunde in fata masinii si, pret de o clip’, am crezut cA avea sd se urce langa mine, dar a clatinat din cap ¢i si-a pus ochelarii de soare la ochi. L-am privit indreptindu-se catre camioneti si abia atunci am deschis gura: — Fiu de citea, am tipat spre volanul pe care-I strangeam cu degete tremuratoare. Nu stiam ce era mai rau. Faptul ci Charlie nu ma mai recu- nostea, Ca Henry Williams primise permisiunea s4-l viziteze. Sau c4 nu stiam daca Reece avea sau nu dreptate. Nu stiam daca ceea ce piatise Charlie fusese sau nu din vina mea. Trei P. de-o parte, imi doream s4 fi putut bea in timp ce-i ser- veam pe clienti la bar, mai ales dupa o zi precum cea pe care 0 avusesem, tare mi-ar fi placut s4 ma fac praf si pulbere. Dar, din pacate, eram destul de convinsa c4 patronul localului nu ar fi apre- ciat catusi de putin si ma vada lesinata in spatele barului, printre sticlele de alcool. Jackson James, cunoscut mai degraba drept Jax, tipul care chiar avea un nume luat parc de pe coperta revistei Tiger Beat’, pusese localul Mona pe picioare muncind cu miinile goale, cu dinti scragniti si hotirare. Inainte si vind el, barul fusese o bodeg’ pri- padita, despre care se dusese vestea ci nu avea decat drogati drept clienti. Nu mai era aga. Jax si-a infasurat bratele in jurul taliei iubitei lui, Calla. Fata i-a raspuns imediat, cu o iubire nedisimulat’. S-a rezemat de el si au rimas unul lang’ altul, nu departe de mesele de biliard, zambind spre un alt cuplu din incipere. Naiba s4-i ia, peste tot erau numai cupluri. Ai fi zis ci era noaptea cuplurilor la Mona gi uitasera si m4 anunte gi pe mine. Cameron Hamilton gi logodnica lui, Avery Morgansten, sta- teau la o masi, el cu o bere, ea cu un pahar de suc in fata, si aratau la fel de adorabili ca intotdeauna. Cu un par rogcat absolut 1 Revist american’ pentru adolescenti (n. tr.) LASA-MA SA TE IUBESC 25 senzational si pistrui, Avery ar fi putut lesne si faci reclama la Neutrogena, iar Cam era genul la de american extrem de chipes. Jax si Calla vorbeau ins cu Jase Winstead si cu Teresa, sora mai mica a lui Cam. Cand apareau cei doi, lumea amutea, erau un fel de Brad Pitt si Angelina Jolie de la Mona. Mai erau Brit si Ollie, bombe sexy blonde. Cel din urma tocmai fi explica unui tip care tinea un tac in mand ci in anul 2015 erau 52 de zile de vineri sau ceva de genul Asta, la fel de bizar. Ultima oar cfnd vorbisem cu Ollie imi povestise despre faptul ci tocmai incepuse o afacere de vandut zgirzi pentru... broaste-testoase. Adic&, o chestie de-a dreptul uau! Mi-am potrivit pe nas ochelarii pe care probabil c-ar fi trebuit s-i port in permanenfi, iar privirea mi-a alunecat din nou spre Jax si Calla si-am z4mbit in timp ce m-am intins sa iau sticla de Jack!, Era nemaipomenit s& vezi cu ochii tdi cum se indragosteau unul de altul doi oameni care chiar meritau si-i giseasca iubirea. Mi-am simtit biata inimi topindu-se de tot cand l-am vazut dandu-i capul pe spate si sirutand-o pe buze. Subiectul serii erau ei doi, de fapt, doar ea. Pleca de luni inapoi in Shepherd, iar Jax inchisese barul pentru public, ca si organizeze © petrecere de ramas-bun — petrecerea despre care ii povestisem lui Charlie. Am turnat o Cola cu whisky pentru Melvin, un tip mai batran decat toat’ vesnicia si care avea practic propriul scaun la bar. J-am zambit, iat el mi-a facut cu ochiul si a apucat paharelul. — Aia-i dragoste adevarata. Vorbele au acoperit melodia rock din fundal, iar omul a dat din cap spre Calla si Jax. — Genul dla ca pentru toati viata. Si fiu sincera, ai fi zis cd in seara aia se raspindise dragoste in bar. Venise pana si Dennis, tipul care lucra cu Reece gi cu frate-sau, impreuna cu nevasti-sa, Stiteau acolo ghemuiti unul in altul. 1Jack Daniels, denumirea unui whisky traditional (n. tr.) 26 J. LYNN Melvin avea dreptate, ceea ce mi intrista, pentru ci in noaptea aceea eu aveam si ma bag singura in pat. in fine. — Mada, aga ¢, i-am rispuns asez4nd sticla inapoi pe raft, apoi m-am sprijinit de tejghea. Vrei o portie de aripioare sau ceva de miancat? — Nup, in seara asta ma tin de chestii adevarate, mi-a rispuns si si-a ridicat paharul, iar eu spranceana. Ma bucur pentru Astia doi, a adaugat el dupa ce a luat o gura de bauturi. Stii, fata aia nu a avut cea mai ugoard viatd din lume. Tar Jax... ei bine, 0 s& aiba grija de ea cum trebuie. Eu una eram de pirere cd nu ar fi avut deloc nevoie ca Jax si aiba grija de ea, Calla se descurca singur, dar am inteles ce voia el s4 spuni, in felul lui usor demodat. Nu era nevoie decat si-i arunci © privire ca s-ti dai seama ca i se intamplase ceva rau — riu de tot. Calla avea o cicatrice pe obrazul stang, pe care nu mai incerca s-o ascunda, si-mi povestise deja ce-i facusera flacirile pe restul corpului. Totul se petrecuse pe cand era mica, atunci cand isi pier- duse, de fapt, toati familia. Fratii ti muriseri, mama isi pierduse complet mintile, iar taica-siu diduse bir cu fugitii, nemaiputand suporta situatia. Dupa cum spuneam, era nemaipomenit s4 vezi cum se indra- gosteau unul de altul doi oameni care chiar meritau si-si giseasci iubirea. Melvin gi-a inclinat obrazul de urs bitran spre mine, iar eu mi-am indreptat ochelarii pe varful nasului. — Sicu tine, Roxy, cum rimne, fata drag’? Am privit prin barul pe jumitate gol si m-am incruntat. — Ce vrei si spui cu asta? Mi-a zambit cu gura pana la urechi. — Cand o s4-ti tii si tu bratele in jurul unui barbat? Am pufnit. Nu m-am putut abtine. — Nu foarte curand. — Vestitele cuvinte categorice, mi-a rispuns, ducandu-si paha~ rul la buze. LASA-MA SA TE IUBESC a7 Am clitinat din cap razand. — Ah, nu. Nu-s vestite. Doar adevarate. Incruntindu-se, s-a lisat si alunece de pe scaun. — Te-am vazut séptimana trecut cand intrai in restaurantul ala italienesc cu biiatul ala. Cum il cheama? — Imi place s& cred c& nu ies cu déiefi, 1-am luat eu peste picior. Aga ci habar n-am despre ce tot vorbesti. Melvin si-a terminat bautura intr-un mod care cred ca i-a facut ficatul s se simt mandru. — Iesi cam mult la intalniri, domnigoara. Am ridicat din umeri, fara si-1 pot contrazice. legeam destul de mult si unii tipi chiar se comportau ca niste biietei, daca-si imagi- nau cd o cind ieftind la Olive Garden’ insemna ci urmau si pri- measci vreo recompensa dup aceea. Vreau sa zic c-ar fi trebuit s4 existe naibii o regula conform cireia, inainte si-ti pipaie sani, si te invite micar la un file sau la un homar. — Pai, da, ce poti sa zici de ala care n-avea nici tuleie-n barba? Pustanul dla roscat, a continuat el. Chiar asa, avea parul rosu gi niste puf ca de piersic’ pe fata. Puf de piersic4? Fir-ar, mi-am muscat buzele, abtinandu-mi si nu rad, fiindc’ stiam la cine se referea gi tipul chiar avea 0 pro- blema, nu-i crestea par pe fata. — Vorbesti despre Dean? — Cum |-o chema, mi-a raspuns el cu un gest a lehamite. Nu-mi place de el. — Dar nici nu-l cunosti, i-am raspuns si m-am desprins de bar zambindu-i larg, in vreme ce el si-a dat ochii peste cap. Dac te intereseazi, Dean chiar € un tip de treaba si e mai mare decat mine, si sti. Melvin a mormiit: — E cazul si iesi si tu cu un barbat adevarat. — Te oferi? i-am intors-o. Mi-a raspuns cu un hohot gros, ragusit. 4 Lang american de restaurante specializate in buc&tiria italieneascd (n. tr.) 28 J. LYNN — Mii, fata drag’, daca as fi fost mai tanar, ti-as fi aratat eu ce inseamni si te simti bine. — Cum zici tu, am ras si eu incrucisandu-mi bratele peste slo- ganul de pe tricoul meu: CASA ASTROPUFILOR! O FACE MAI BINE. Mai vrei ceva de biut? Iti dau bere de data asta, e clar c& nu mai ai nevoie de tarie. A chicotit scurt, apoi a capatat brusc un aer serios cand m-a intrebat: —Te conduce cineva la masini disear’, dupa ce termini treaba? Mi s-a parut o intrebare destul de ciudati. — Intotdeauna mi conduce unul dintre tipii de aici. — Foarte bine. Trebuie sa fii atent4, a urmat el. Cred c-ai auzit si tu de fata aia de prin Prussia, nu? E cam de-o seam cu tine, gi tot aga, locuia singuri, lucra pani tarziu. Intr-o seari a urmirit-o unul pani acasa si-a aranjat-o bine de tot. — Parc4-mi amintesc c-am auzit la stiri despre ea, dar am cre- zut cd era un tip pe care-1 cunostea. Un fost iubit sau ceva de genul asta. El a dat din cap gi a luat sticla de bere pe care i-o oferisem. — Ultima data cand am auzit la stiri, spuneau cd |-au eliberat din lipsi de probe. Acum se crede cf ar fi fost un strain. Prussia nu-i prea departe de aici. Ti-o amintesti pe fata aia care-a dispirut acum o luna? Shelly Winters, parc’ asa o chema. Fata aia care locuia in Abington? N-au gisit-o nici pana acum. A inclinat sticla spre mine, iar eu mi-am amintit ca prin ceata pozele cu persoane disparute de pe Facebook. Daci memoria nu-mi juca feste, era o tip’ frumusicd, saten4 gi cu ochi albastri. — Sa ai grija de tine, Roxy, a mai spus. M-am aplecat deasupra barului si m-am incruntat, iar Melvin s-a indepartat cu pasi marunti. De data asta, conversatia noastra chiar devenise inspaimAntitoare. 1 Referire la Casa Astropufilor, una dintre cele patru case ale scolii de magie, farmece si vrijitorii Hogwarts (n. tr.) LASA-MA SA TE IUBESC 2g — Vrei si punem un pariu? M-am intors si mi-am ridicat privirea, vizandu-l pe Nick Dormas. Era inalt, brunet si cu un aer visitor; totul la superlativ, ceea ce le fascina pe toate fetele. Avea atitudinea aia de genul ,Am si-ti frang inima’, iar fetele, culmea, se bateau pe el. Am fost putin surprinsa si-l aud vorbind, pentru ci nu vorbea decat rareori cu altcineva in afara de Jax, si nu pricepeam sub nicio forma cum de se cupla cu atatea gagici, cand el era mut ca un mim. Nick era ge- nul de tip care didea-lovitura-si-nu-mai-apirea-niciodat’. fl auzisem la un moment dat pe Jax spunandu-i lui Nick ci n-avea cum sf le interzica fetelor s4 mai intre in bar doar pentru cd nu mai avea el chef si le vada. — Ce fel de pariu? A apucat sticla de tequila si a dat din cap spre Jax. — Ci o sf fie deja in Shepherd pana la sfarsitul siptamanii viitoare. Am zAmbit larg si m-am dat deoparte, facandu-i loc s& ajunga la pahare. — P4&i, nu pun pariu decat dacd ma lasi s& spun cf da, aga este, cdo sa se ducd dupa Calla. Nick a ras bland, un sunet la fel de ciudat, fiindca si asta era ceva ce facea la fel de rar. Nu stiam care era treaba cu el, poate ci era cu tip cu toane si nu avea stof de iubit, dar mie oricum imi placea de el. — Auzi, i-am spus, ia ghici. A ridicat 0 spranceana. — Banana. Un colt al buzelor i s-a ridicat. — E cumva vreun nume de cod pentru ceva anume? — Nup. Doar am simtit nevoia s-o spun. Am apucat un prosop si-am sters un strop de bauturd de pe tejghea. — Dar n-ar fi un cuvant de sigurant& ciudat pentru un joc de BDSM? Cum ar fi ca tipa sa strige ,Banana!” exact in mijlocul partidei? Ar fi extrem de penibil, nu? Nick nu m-a slabit din priviri. 30 J. LYNN: — Am citit o carte in care tipa a strigat ,pisica” chiar inainte si-gi faci de cap, i-am spus. A fost o fazi demential de haioasa. — Bine, a murmurat el inainte si se indeparteze de mine. Jax era si el la bar, cu ambele sprancene ridicate. — Despre ce naiba ati vorbit voi doi acolo? Le-am zambit lui si Callei. — Despre cuvinte de siguranta folosite in timpul partidelor de sex sado-maso. Calla a facut ochii mari. — Hm, bine de stiut, uite ceva la care chiar nu mi asteptam. Am lisat si-mi scape un chicotit si, deodata, m-am simtit mult mai linistiti decat fusesem toat ziua. — Va dau ceva de baut? i-am intrebat si zambindu-i Callei cu o fata de Joker drogat. Ce ziceti de-o tequila? Ea s-a tras inapoi si aproape ci m-am asteptat sd se ia de mine. — La naiba, nu! Nu vreau niciun strop din licoarea diavolului. Jax a izbucnit in ras, lisandu-si bratul si alunece peste umerii ei gi trigdnd-o aproape de el, cu un gest protector. Ceea ce m-a facut s& scot, in sinea mea, un sunet cam ca un ,Aaahhh!” — Stiu si eu... a raspuns el. E destul de placut si tii in brate si o sticla. Imbujoratd toat’, Calla si-a pus mana pe abdomenul lui si a comentat: — Cred totusi ci am sa stau departe de ea. Am sfarsit prin a-i oferi lui Jax sticla de bere Bud Light si Callei o limonada concentrata. — Imi place tricoul tiu, a comentat Calla ducdndu-si sticla spre buzele rogii. O si-mi fie dor de tine gi de tricourile tale. — Si mie o si-mi fie dor de tine, am rabufnit gi, daci m-as fi putut urca pe tejghea, ag fi cuprins-o in brate in clipa aia. Dar te intorci, nu-i asa? C4 doar avem drepturi comune asupra ta, nu? A pufnit in ras. — O s& ma intorc mai devreme decat te astepti. Nici n-o si apuci si-ti fie dor de mine. Stiam, insd ci aveam sa-i simt lipsa. LASA-MA SA TE IUBESC: 31 — O si vin si eu cu ea cAnd se va intoarce, s-a auzit glasul lui Tess de langa Calla si am vazut-o mangaindu-si pletele intunecate gi lucioase. Imi place mult aici. Calla s-a intors si l-a privit pe Jase, care vorbea cu Cam. — Sper ci n-ai de gand si-I lagi deoparte, nu cred c& o si-ti mearga. — N-as face niciodat una ca asta, a raspuns Tess privindu-ma. E asa o partida... Mi-am intors privirea spre tipul chipes cu ochi cenusii cunos- cut drept Jase. — Ca bine zici. — Ei bine, fetelor, gata, a venit timpul s4 plec. Jax si-a lsat bratul jos si a sarutat obrazul Callei, spunand: — Recunosc ins& ci Jase e de vis! Pana si ew m-ag da la el. Si a spus-o indeajuns de tare ca Jase si ne arunce o privire confuzi, dar tot sexy, aga ci am pufnit intr-un hohot de rsete si chicoteli ca de hiena. Tess a clatinat din cap si s-a sprijinit de Calla. — Pe bune acum, ne place aici. Si lui Cam, si lui Avery. E un loc in care s& evadezi. — lar tu poti veni oricand in vizita la noi, mi-a spus Calla. Am dat din cap absent’, iar usa de la intrare s-a deschis. In seara asta puteau veni numai apropiatii lui Jax si ai Callei, aga ci mi asteptam si o vad pe Katie, care nu-si facuse inc aparitia, dar nu ea intrase. Reece a pisit in bar imbracat asem4nitor cu ce purtase mai devreme, iar inima mea toanta mi-a sirit din nou din piept. Era vineri noaptea, iar el, ca ofiter, n-ar fi trebuit oare sa fie la munca? La naiba! Nu le-a dat nici cea mai mica atentie baietilor care stateau ingramAditi in jurul unei mese. Si-a indreptat instantaneu atentia spre bar. Privirile ni s-au intalnit. Partile femeiesti ale corpului meu au intrat imediat in actiune. De dou ori la naiba! 32 J. LYNN De fiecare data cand il vedeam mi se tdia respiratia. Poate din cauza felului in care pigea — ah, mii de draci, venea direct spre bar! M-am rasucit pe cAlcaie si privirea mi-a aterizat asupra lui Nick. — Mi duc si verific stocurile, am zis. — Poate cd intr-o buna zi o si-mi spui si mie de ce faci ches- tile astea, a inceput Calla si bombane, dupa care n-am mai auzit nimic, fiindc4 deja-mi migcasem fundul de la bar. Era probabil o reactie complet aiurea, mai ales ci el fusese dra- gut si venise si-mi dea vestea personal, de dimineati. Ma gandi- sem la el toata dupa-amiaza. La el si la Henry Williams, care voia s& repare raul facut. Sa repare... hm, de parca ar mai fi fost ceva de reparat. Doamne, imi venea si rad. Am luat-o la fuga pe coridor si m-am ascuns in depozit. Am inchis usa in urma mea, m-am prop- tit in ea gi am eliminat tot aerul din piept, fluturandu-mi suvitele mov si satene care-mi intraserd in ochi. Nu aveam deloc chef s& ma gandesc la Henry si, oricat de ingrozitor ar suna, nu aveam chef si ma gandesc nici la Charlie. Eram in sfarsit intr-o forma bund, plus ci mai aveam c4teva ore bune inainte s4-mi termin tura gi sa ma pot prabusi. Asa c& mintea mi-a luat-o spre Reece si tot nu-mi dideam seama de ce oare batuse drumul special pana la mine si-mi vor- beasca despre Henry. E drept, fuseseram candva cei mai buni pri- eteni din lume, dar de unsprezece luni ne aflam intr-o zoni de restrictie. Pe care el o incalcase si nu mai stiam ce sa cred si nici ce insemna asta. Probabil cd nu avea nicio insemnitate, dar n-avea cum s& nu insemne nimic, pentru cd Reece... ei bine, pentru ci luase cu el o bucatd imensa din sufletul meu cu unsprezece luni in urma. Tar el habar n-avea. Am asteptat cinci minute bune, socotind ca probabil Reece primise deja o bautura de la Nick. M-am desprins de usa, mi-am dat parul pe dupi urechi si am deschis-o. — Fir-ar! am tipat si m-am impleticit inapoi in incdpere. LASA-MA SA TE IUBESC. 33 Reece se afla chiar acolo, cu mainile pe cadrul usii, cu barbia in jos si cu maxilarul inclestat. Nu prea vesel. — Gata, te-ai siturat s% te ascunzi? — Nu... nu ma ascundeam deloc, am spus si un val de caldura mi-a invadat obrajii. Faceam doar inventarul, — Aha. — Asta ficeam! Si-a ridicat o spranceana. — In fine, nu conteazi, trebuie si mi intorc la treburile mele, asa ca poti, te rog, si-ti iei... —Nu. Am ramas cu gura cAscat’. — Nu? S-a indreptat, dar in loc si se dea inapoi, a inaintat gi a blocat usa. Bicepsul drept i-a zvacnit cand a trantit usa. — E cazul si stim de vorba. Acum, a spus. Ah, Doamne! — Amice, si stii cd noi doi nu avem despre ce s vorbim, l-am anunfat. Reece inainta spre mine, iar eu ma trigeam inapoi, fara si-mi dau seama ce ficeam. M-am lovit de un raft. In spatele meu s-a auzit zgomot de sticle, iar el s-a postat chiar in fata mea, atat de aproape, incat atunci cand am tras aer in piept, i-am adulmecat aroma proaspita si ricoroasa a apei de toaleta. Si-a proptit minile pe raft, de-o parte si de alta a umerilor mei, apoi a reugit si se apropie si mai mult. fi simteam pe obraz aburul cald al rasuflarii. Un fior slab si-a croit drum pe gira spina- rii mele, Uau! Partile femeiesti in actiune, motoarele pornite, eram gata de decolare! Aveam s4-mi dau palme mai tarziu. — Am lisat chestia asta dintre noi si dureze deja prea mult, mi-a spus incercand si-mi surprinda ochii larg deschisi. Albastrul... Doamne, era ca de cobalt, un albastru greu de sur- prins si de redat in acuarela. 34 J. LYNN Mi-am simtit limba grea. Nu mai fusese asa de aproape de mine din noaptea aceea, cand toti erau beti manga. — Nu e nimic intre noi, i-am rispuns. — Pe dracu’, Roxy! Mi eviti de luni intregi. — Nu, nu, i-am zis pe un ton absolut patetic. Gura lui era chiar lang’ a mea si-mi aminteam foarte bine cum ma simtisem cAnd si-o lipise de a mea. Era o combinatie irezisti- bila de ceva tare si moale si-mi aduceam aminte gi de cat de puter- nic era. Cum mi luase pe sus si cum... Si chiar era cazul sa incetez, si nu ma mai gandesc la ce a fost. — De unsprezece luni, a continuat el pe un ton si mai profund. Unsprezece luni, doua siptimani gi trei zile. De exact atata vreme mi eviti. Doamne sfinte, oare tocmai imi spusese ci le numarase? Fiindc4 da, avea intru totul dreptate. Exact de atata vreme mi tinusem departe de el, ma rog, cu exceptia datilor in care-i spusesem si se duc’ dracului. — O s& vorbim despre ultima oara cand noi doi am purtat o conversatie decenta. Ba nu, nu urma si vorbim deloc despre asta. Si-a aplecat capul si i-am auzit glasul direct in ureche. $i, cand a inceput si vorbeasca, degetele mi s-au inclestat de marginea raf- tului de care ma tineam. — Da, iubire, o s& vorbim acum despre noaptea in care m-ai dus acas4 cu masina. Am inghifit cu greu, speriata. — Vorbesti... vorbesti de noaptea in care te-ai imbatat critd si a trebuit si te duc eu acas% cu magina? Reece si-a ridicat capul si m-a sfredelit cu ochii lui albastri.O bund bucata de timp niciunul nu a scos vreun sunet, iar eu m-am simfit impins4 inapoi in timp, in urmi cu unsprezece luni, doua siptamAni i trei zile. Cand el statea la bar si flirtam unul cu altul asa cum o faceam de obicei, de cand se intorsese de pe mare. Cand revenise acasi din armat’ am simfit amandoi cd anii in care fuse- serim despartiti disparusera. Prin cap imi treceau iar ganduri de LASA-MA SA TE IUBESC 35 miaritis si de facut copii, desi ma hotarasem s% nu mi agit de flirtul cu el, Cu toate astea, eram indragostitd pana peste cap si mai eram si fraieri pe deasupra. In noaptea aia m-a rugat si-l duc acas& cu magina, iar eu am crezut ca face, in sfarsit, prima miscare, ce-i drept, un mod cam ciudat de a o face, dar n-am mai apucat atunci s despic firul in patru. Fusesem dintotdeauna topita dupa tipul Asta si ti cerseam orice urma de atentie, asa ci am facut-o. Am ajuns la el acasa, |-am urmat induntru si... si eu am fost cea care a facut, de fapt, prima miscare. Mi-am adunat tot curajul de care am fost in stare gi |-am siru- tat de indata ce a inchis usa apartamentului. Lucrurile au luat-o curand razna. Hainele ne-au zburat in toate pirtile, corpurile ni s-au atins gi eu... — As da orice si-mi amintesc noaptea aia, a continuat Reece privindu-mé drept in ochi, cu un glas din ce in ce mai bland. As da orice si-mi amintesc cum m-am simtit inauntrul tau. O sumedenie de lucruri mi s-au intamplat simultan. Muschii abdomenului mi s-au incordat si am simtit crescAnd in mine un val de dezamigire, care mi-a topit furia existenta pana atunci. Am inchis ochii si mi-am muscat buza. Reece a crezut timp de unsprezece luni, doud saptamni si trei zile c& noi doi facuserim sex, sex silbatic, animalic, lipit-de-perete si cd fusese prea beat ca si-si mai aminteasca. Prea crit ca sd-si mai aduc& aminte ceva de dup’ momentul in care ne-am dezbri- cat in hol. Tar eu nu-mi dadusem seama pani atunci cd el fusese asa de ametit, ceea ce era o tampenie din partea mea, avand in vedere ci lucram intr-un bar si stiam cand cineva se imbata turtd si trebuia si nu-i mai dai de baut. La naiba, doar mi rugase si-1 conduc acasi cu masina, pentru numele lui Dumnezeu, numai ci eu... eu etam mult prea obsedata el. Mult prea plina de sperante si mult prea indragostita, inc4t totul mi se paruse altceva. Ma indrigosti- sem de el la cincisprezece ani, ceea ce nu se schimbase in toti acei ani. 36 J. LYNN Am rimas in noaptea.aia cu el gi a doua zi cand s-a trezit, mah- mur gi plin de regrete, cerandu-si neincetat scuze gi fara si stie cum si fuga mai departe de mine, am simtit c4 mi se rupe sufletul. in saptéméanile care au urmat acelei nopti a continuat si mi evite de parca as fi avut cium, iar inima mea s-a frant. Tne cel mai trist era cd Reece intelesese totul pe de-a-ndoaselea. Noi doi n-am ajuns niciodata in punctul in care A intra in B. Nu ne culcaserim in noaptea aia. De-abia reusise si ajungi in dormitor inainte sa lesine, iar eu am rimas atunci cu el, fiindcd eram ingrijorati si m-am gndit cd... nu mai conta ce-am gandit. Ideea era ci nu facuseram sex. Patru Coat fi fost mai rau decat faptul ci Reece credea cd facuserim deja sex si regreta ceea ce de fapt nu se petrecuse? Serios acum, ce-ar fi putut fi si mai neplacut? Faptul ci Reece Anders nu su- porta minciuna. De orice fel. Minciuna nevinovatd. Mai mica sau mai mare. Minciuna necesar4. Minciuna indulgenta. De orice fel. Minciuna mea cam intra in categoria minciunilor nevinovate, fiindca nu am pretins niciodata ci am fi facut sex, ci pur si simplu nu afirmasem c4 nu am facut-o. Cu toate cé ma cunostea de cand aveam cincisprezece ani, fusese acolo si vada ce urmase dupa in- tamplarea cu Charlie si in prima noapte in care se intorsese acasi dupd patru ani petrecuti in armata, in acea prima noapte s-a infiin- tat acasi la ai mei. Chiar si acum mama putea si jure ci-venise si mi caute in mod special pe mine, dar familiile noastre se apropia- sera asa de mult intre timp, cd eu aveam dubii. Mi mutasem deja de la optsprezece ani de acas4, aga ci nu m-a gisit. Ai mei m-au sunat atunci, imediat chiar, si au insistat si ma duc acasi la ei. M-am asteptat atunci la cine stie ce grozavie, fiindci maici-mea avea o voce de-ai fi zis ci urma s& faci un atac de cord. Habar n-aveam ca Reece venise acasi, iar el mi-a dat, mai tin minte si acum, cea mai cald& imbrtisare din lume. Aga cd, in ciuda priete- niei care ne unea de cand ajunsese ofiter, stiam ci avea sd se supere. Incepuse si urasc& minciunile cu mult inainte ca eu si-l intal- nesc, iar asta din cauza tat&lui s4u. Nu cunosteam prea multe deta- lii, dar banuiam ci era vorba despre faptul cA o ingelase pe mama 38 J. LYNN: lui, din moment ce Reece locuia cu ea si cu noul ei sot, iar tatal lui continua sa iasi cand cu una, cand cu alta. Asa ci, mda, si-1 minti pe Reece era un dezastru de proportii. Reece ma privea stiruitor, in asteptarea unui rispuns pe care nu-l aveam. fn ultimele luni, am vrut de nenumarate ori si-i strig adevarul in fata. Ca nu am facut sex. Numai ci m4 durusera prea tare felul in care se comportase a doua zi si faptul cd m-a ignorat in urmitoarele saptam4ni, ca si nu mai vorbesc de ideea c4 s-a imbatat asa de tare incAt a fost in stare si creada c& se culcase cu mine. Durerea era foarte adanca. Mi-era ingrozitor de jena, eram de-a dreptul oripilata; dacd Charlie ar fi cunoscut situatia asta, probabil ci mi-ar fi tras una peste ceafa. Pentru ci ar fi trebuit si stiu ce ficeam gi nu fusese asa, iar acum plateam cu varf si indesat. Pe urmé, au trecut zile intregi in care am zdcut din cauzd cd m4ncasem prea multd inghetata. Saptaméni intregi in care am crezut cd aveam si pufnesc in plans Ja auzul numelui sdu. Luni intregi in care nu |-am putut privi pe Reece fiira si ma inrogesc ca sangele. Dupa care a trecut si durerea aia. Mi-am adunat toata suferinta si umilinta, mi le-am ftinut in frau, am tras adanc aer in piept si mi-am ascutit limba: — Dupi cum ti-am spus, Reece, nu avem despre ce si vorbim. De-abia imi mai amintesc noaptea aia. Minciuni! Minciuni sfruntate! M-am fortat si ridic din umeri. — Nu s-a petrecut nimic deosebit. A ridicat dintr-o spranceana. — Nu te cred. — Ip inchipui cumva ci esti atat de bun la pat, incat si-mi amintesc o noapte cu tine beat crit? i-am intors-o. — Nu, mi-a raspuns, dar a schitat un suras pe jumitate fortat. Nu-mi venea si cred ci se afla tot acolo. — Vreau si spun ca probabil iti amintesti o multime de lucrusi, din moment ce m-ai evitat atata vreme. La naiba, in privinta asta chiar ci avea dreptate. LASA-MA SA TE IUBESC 39 — De fapt, ¢ mai degraba ceva de genul prefer-si-nu-mi-mai- amintesc, am Zis si, in clipa in care vorbele mi-au iesit de pe buze, am vrut si mi le retrag, fiindca erau pline de rautate. Chiar daca nu faceam decat sa-1 evit si si-] iau peste piciors, nu era ceva care st-mi faci placere. Buzelei s-au subtiat cand si-a plecat capul intr-o parte. Lumina stralucitoare a neonului i-a alunecat peste linia ascutitd a maxila~ rului. Am numirat o alti bataie a inimii si m-am asteptat si-mi arunce o insulta. O meritam dupa ceea ce-i spusesem, dar nu asta am primit. ——~ Scumpo, ag vrea s4-ti pot spune cA stiu cd ti-a placut, fiindca mi-e clar c-ag fi fost in stare si te fac sA te simti bine, a reluat discutia pe un ton scizut, iar nodul din stomac mi s-a adancit si mai mult. Amintirile m-au napadit deodata si mi-am pierdut rasuflarea. Chiar si ametit de bautur’, imi dovedise cd ar fi putut sd facd totul exemplar. O noapte de neuitat, in sensul bun. Buzele mi s-au intre- deschis si am tras incet aer in piept in timp ce prin vene simteam un val de caldura. Am observat cum privirea lui se oprea asupra buzelor mele si pieptul mi s-a ridicat imediat. Privirea i-a ramas acolo indeajuns de mult incat si-mi treacd prin minte o idee nebuni, regina tuturor ideilor nebune din lume, dat fiind ca, atunci cand imi trecea prin cap asa ceva, neaparat se termina rau. $i totusi, desi stiam asta, n-am facut nimic si ma opresc. Am crezut ci Reece voia si ma sarute, dup4 cum statea, cu privirea fixatd asupra gurii mele. Am mai tras o data aer in piept, fara s4 mai fiu convinsd c-ag fi vrut sa-] opresc. Dar ce naiba spu- nea asta despre mine? C4 o cdutam cu lumanarea. Ridicéndu-si ochii si-mi intalneasca privirea, si-a dres glasul: — Dar stiind cat de beat am fost, nu mai sunt sigur de nimic. Nu mii... — Trebuie s4 mi intorc la treaba, |-am intrerupt. Nu mai puteam continua discutia. Trebuia si o iau cat mai repede din loc, inainte si-mi pierd capul de prea multa dorinta amestecat cu o nevoie de a-I face s4 simt& mai bine. Am incercat 40 J. LYNN si md strecor pe sub bratul lui, dar si-a schimbat imediat pozitia corpului. La cat de inalt si de bine facut era, nu aveam nicio sans4 si mi strecor pe langi el. — Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai fugi de mine! Mi-am lisat miinile si cada pe lang corp si am inclestat pumnii. — Nu fug. Privirile ni s-au intalnit din nou si m-am trezit prinsa iar in capcana. Cu varful degetului mi-a impins cu griji ochelarii in sus, pe nas. Biata mea inimé a tres&rit drept raspuns la gestul pe care inainte obisnuia s4-l faca deseori. » lrebuie sa-i duc s& mi-i ajusteze”, obisnuiam eu s4-i spun. Iar el imi rispundea invariabil cu: ,Nup, de ce? imi place si-ti pazesc ochelarii”. Doamne Dumnezeule, pana si amintirea aia imi pro- voca dureri de inima. — Roxy, spune-mi, ti-am gresit cu ceva? Am intepenit, de parcd mi-ar fi turnat otel pe sina spinarii. — Poftim? Reece isi schimbase complet postura. Era tot aproape, cu mai- nile proptite pe acelasi raft de-o parte si de alta a mea, numai cd mi se parea c-si pierduse aerul arogant care-i emana de obicei prin fiecare por. —Ti-am facut cumva vreun rau? Am rimas cu gura cascati. Daci-mi ficuse vreun riu? Da. Imi rinise sufletul, imi faramase inima, dar nu cred cd la asta se referea acum. — Nu, Doamne, nu. Cum poate si-ti treacd aga ceva prin minte? A inchis ochii si a rasuflat prelung. — Nu mai stiu ce s& cred. Doamne Dumnezeule, am simtit cum mi se strange sufletul. Trebuia s4-i spun adevirul. Nu conta cat de mult imi fusesera r4nite sentimentele si mandria, nu-1 puteam lisa si creada aga ceva despre el. Mi-am pregitit vorbele, imi stdteau pe varful limbii. — Near fi trebuit si se intample niciodati, a continuat el. Noi doi... nu asa. LASA-MA SA TE IUBESC. 4l Vorbele mi-au pierit precum o picitur’ de ploaie intr-o rafala. Stiam ca era aiurea si m& supar din cauza ci el spusese ca n-ar fi trebuit si se intample, cind, de fapt, nici nu se intamplase, dar tocmai asta era chestia. Din gura mi-au iesit alte cuvinte: — Tie chiar iti pare rau, nu? am rostit cu o voce mult prea rigusita. Sunt constient& ci n-oi fi eu prima tip’ cu care te-ai imbitat si... — $i cu care nu-mi mai amintesc cum a fost? m-a intrerupt el. Mada, esti singura fata cu care am facut asta. N-am stiut daca si ma simt usuratd sau de-a dreptul insultata. Am clatinat din cap, luptandu-mi cu amestecul de emotii. — Iti doresti ca noaptea aia si nu fi existat niciodati, asa-i? — Da, asta imi doresc, a rispuns si adevarul m-a izbit ca un glont in piept. Pentru c4 am vru... Usa de la depozit s-a deschis brusc. — Fir-ar s& fie, m& nimeresc gi eu exact cdnd nu e cazul, in situafii din astea, s-a scuzat Nick. Imi pare ru, mda... imi cer ier tare ci vi deranjez. Trebuie doar si iau niste chestii. $i iat cum scaparea mea a venit sub forma unui tip taciturn si aiurit, dar calul de dar nu se cauta la dinti. M-am folosit de acel moment de neatentie. Reece si-a lasat bratele in jos si s-a intors cu spatele la mine. Nick venise dupa servetelele imprimate cu noua sigld a barului. Am tasnit departe de Reece si m-am strecurat prin usa intredeschisa. Nu i-am aruncat lui Nick nicio privire, iar bata- ile inimii care-mi rasunau in urechi au acoperit orice vorba pe care ar fi putut-o rosti cei doi in urma mea. Arsura aia ciudati din gat era pe fond alergic. In mod sigur era igrasie pe undeva prin cladire, mi-am spus eu indreptiéndu-ma spre bar si fortandu-mi si le zambesc larg fetelor adunate acolo. — Ia spuneti, mai vreti o bautura? le-am intrebat voioasi, intinzandu-mi aproape pe bajbaite dupa o alta sticla. — Nu mai e nevoie, mersi, mi-a rispuns Calla privind pe dea- supra umerilor mei. 42 J. LYNN Nu era nevoie si mA uit, stiam deja cd Reece iesise din depozit. L-am vazut in cateva secunde traversind barul si asezandu-se pe scaunul liber de lang& Cam, cu un aer resemnat. — Esti bine? mi-a soptit Calla, sincer ingrijorata. Am zambit cu gura pana la urechi. — Sigur ci da. Am zarit indoiala de pe fata ei, dar m-am intors cu spatele, mi-am impins ochelarii pe nas si m-am striduit s4-mi revin. Era noaptea ei; a ei gi a lui Jax. Nu era cazul si-mi poarte tocmai mie de grija acum. Mi-am frecat fata cu miinile si, probabil, mi-am sters gi ultima rimasiti de machiaj. In fine, nu c4 ar mai fi contat. Mi-am aranjat ochelarii $i m-am intors din nou spre ele. Calla, Tess si Avery mi tintuiau cu privirea. Am tras aer in piept, simtind cum mi zgarie pe gat, apoi mi-am apucat tivul tricoului si |-am intins. — Vreti si stiti de ce o face mai bine Casa Astropufilor? Avery mi-a zambit si s-a aplecat spre mine. — Vrem cumva sa stim asta? Am incuviintat neribdatoare. — Ah, da, da, sigur cA vreti. Tess a topait, mult prea entuziasmata s4 mai auda si motivele pentru care era bine sd apartii de Casa Astropufilor, si cred cd am inceput s& o plac chiar atunci, dar pe Calla nu am dus-o de nas. Muscandu-si buza de jos, m-a privit cum ii turnam lui Avery inci © apa minerala. Tar eu nu mi puteam abfine sa nu privesc spre locul unde stateau biietii. Cam i Jax, care pareau pe punctul de a lega o prietenie pe viata, discutau aprins cu Jase. De indata ce am privit spre cealalti parte a mesei lor, am uitat ce faceam cu lingura de gheata. La naiba, nici nu-mi aminteam cand pusesem mana pe ea. De ce oare o tineam in mana? Ochii lui Reece i-au intalnit pe ai mei si am simfit cum rama- neam treptat fara aer in plam4ni. Privirea lui era atat de intens4 incat elimina orice distanta dintre noi. Atunci m-a izbit urmatorul gand: de ce alesese tocmai seara aceea ca si reia legitura dintre noi? Nu ci ar fi contat, dar eram curioasi totusi. LASA-MA SA TE IUBESC 43 Nu aveam nevoie de niciuna dintre puterile lui Katie — ea era convins4 cA, atunci cand cdzuse de pe bara pe care dansa si se lovise la cap, isi dezvoltase puterile de clarvazitoare. Reusisem si scap de el in depozit, dar inc4 nu terminase discutia cu mine. Perechea de ochi de un albastru vibrant, precum cerul care in amurg isi pierde din stralucire, scrutau incdperea pe sub genele dese de pe chipul bronzat auriu. Pe fata continua sd i se vada sarmul biietesc, dar linia puternica a maxilarului, incipatanata gi dominatoare, si buzele bine conturate vorbeau doar despre mascu- linitate, despre nimic altceva. O frumusete care putea fi dura, dar si maiestuoasi. Am continuat s4 privesc p4nza, apoi pensula din mana mea, cu varful patat in albastru. La naiba cu toate, imi venea si le azvarl intr-un cos! $i nu intr-unul din acelea ieftine, ci intr-un Longaberger’, de care colectiona maici-mea. Tar 0 facusem. Am rezistat tentatiei de a azvarli cu pensula in pictur’ si m-am intrebat intr-o doari daci pensula avea un méner indeajuns de ascutit si-mi fac o lobotomie, fiindca asta ar fi fost singura scapare ca s4 nu-i mai pictez fata lui Reece. Din nou. De nenumiarate ori, adici. Nu numai ci era oarecum patetic, dar era si destul de infiorator, daca te gandeai mai bine. Adica, ma indoiesc ci Reece ar fi apre- ciat in vreun fel daca ar fi stiut cA-i pictez sau schitez chipul. Eu una m-as fi speriat de moarte si stiu cd vreun tip imi picteazd chipul in secret sau ci are nu stiu cate alte versiuni ascunse prin dulap. Doar dacé nu cumva era vorba de Theo James sau Zac Efron. Probabil ca nici Reece n-ar fi vrut si stie ca. m-am trezit cu privirea lui intiparita in minte, fiindcd il visasem. Din nou. De mult prea multe ori. * Longaberger, companie americana producatoare de cosuri din arfar (n. tr.) 44 J. LYNN Poate ca nici nu i-ar pasa, mi-a goptit o voce rautacioas4. La urma urmei, noaptea trecuta imi invadase cu totul spatiul perso- nal. Imi asezase ochelarii pe nas. La un moment dat chiar am crezut cd avea si mi sdrute, Dar totodata imi mirturisise si cd nu ar fi trebuit si existe noaptea in care el credea ci ficuserim sex. Aga c& vocea aceea rauticioasd nu ficea decat si agite si mai mult apele. Mi-am impins ochelarii pe nas, cu un oftat. Am aruncat pensula langa borc&nasele de vopsea de pe noptiera veche si care arata de parca s-ar fi varsat pe ea toate culorile. Trebuia neaparat si m4 opresc. S4 nu-i mai pictez fata. De ce nu puteam sf fiu si eu un artist aspirant normal, care picteaz& dealuri i vaze pline cu flori sau chestii de-astea stupide, abstracte? Nu, eu trebuia sa fiu aia care parca sta tot timpul la panda. M-am dat jos de pe scaun, mi-am ters miinile pe pantalonii scurti si am desprins cu grija panza de pe suport. Unora le place sa picteze pe hartie reciclata, dar eu am preferat intotdeauna textura si aspectul pAnzei. Tot ce trebuie s4 faci este sA aplici un strat de grund acrilic si astfel poti s4 folosesti foarte bine si acuarelele. Nu-mi mai ramdnea dect s-o rulez si s-o ascund intr-un loc nestiut de nimeni, dar nu ma puteam desparti usor de ea, ca de fiecare dati cand cream imagini pe p4nzi, indiferent cat de jen mi-ar fi fost. Pictura, desenul... deveniseri o parte importantd din mine. »Sunt asa de fraiera”, am bombinit in timp ce duceam panza aproape uscati spre uscatorul improvizat dintr-o sfoara intinsa cat era dormitorul meu de mare, transformat in studio de lucru. Am prins-o cu carligele de rufe si am iesit din camera. Am inchis usa dup4 mine si mi-am spus c4, daci o si vada vreodata cineva tabloul ala (sau pe oricare dintre celelalte), am s4 intru in pamant de rusine. De pe holul stramt mi-a ajuns la urechi zumzetul televizorului din living. Nu-mi placuse niciodat’ linistea din casi, inca de cand eram mici. Senzatia devenise si mai deranjanta dupa ceea ce pitise LASA-MA SA TE IUBESC. 45 Charlie. Aveam in permanent radioul sau televizorul in functiune. Tar noaptea dormeam cu ventilatorul in functiune, nu neapirat ca s& racoreasci, ci pentru zgomot. Din doi pasi treceai de dormitor si ajungeai in baie. Aparta- mentul meu era micut, dar placut. Era situat la parter, cu podele din lemn masiv, cu un living deschis, combinat cu bucitiria, a cirei usi didea spre teras4 si curte si, totodata, spre usa de la intrare, Nuera chiar un complex de apartamente, ci o constructie imensa, in stil victorian, din mijlocul orasului Plymouth Meeting, situat la cativa kilometri in afara Philadelphiei. Cladirea fusese renovata pe la inceputul anilor 2000 si transformata in patru apartamente cu trei camere. Lui Charlie i s-ar fi parut pitoresti si i-ar fi plicut sa stea aici. In celalalt apartament de la parter locuiau domnul si doamna Silver, un tip pe care il vedeam foarte rar se mutase de cateva luni deasupra mea, iar James, care lucra la asiguririle locale, locuia impreuni cu iubita lui, Miriam, in celalalt apartament. Telefonul mi-a tiuit, atrigandu-mi atentia ca-l lisasem pe bratul canapelei, cand mi intorsesem acasi de la bar. Am vizut ci era un mesaj. Am tresarit si aproape ci m-am ascuns dup4 canapea. Era un mesaj scurt de la Dean: ,Mi-ar plicea si ne mai vedem”. Bleah, m-am simfit dintr-odata iritati. Nici nu-mi venea s4-mi ating telefonul. Cu o s&ptimani in urmi, cind l-am adus acasi pe Dean — tipul de la Olive Garden cu puf de piersica in loc de barba, dupa spusele lui Melvin —, lucrurile n-au mers asa cum mi asteptasem. Noaptea s-a incheiat cu sarutiri. Intr-un loc perfect, afari, pe terasd, sub lumina stelelor, dar nimic mai mult. Probabil din pri- cina domnului Silver, care iesise pe terasa comund cu apartamen- tul de alaturi, Batranul arita de parca s-ar fi pregitit sa-l ia la bitaie cu bastonul pe bietul Dean. 46 J. LYNN, Dar chiar daca n-am fi fost intrerupti, tot nu s-ar fi intamplat nimic intre mine si Dean. Era un tip simpatic, cam prea comuni- cativ, dar cand ma gandeam la el nu simteam absolut nimic. Poate pentru ca... Doamne, chiar aveam si-mi termin gandul? Pentru c4 sarutul lui Dean nu se compara cu ceea ce simtisem cand m& sdrutase Reece — la naiba! Poftim, mi-am dus gandul pana la capat. Amuzant era ci nu-mi doream s4 simt nimic, asa ci Dean era in siguranta. Era un tip misto, dar nu aveam nicio sansa s4 ma implic in vreun fel, ceea ce nu era deloc cinstit fata de el. Oftand, am trecut pe lang’ canapea si am pus telefonul la loc unde fusese. Dean era un tip simpatic, dar nu aveam de gand s& mai ies cu el vreodata. Trebuia sé-mi fac curaj si s4-i spun, dar, inainte de toate, aveam nevoie de un pui de somn. Poate si de-un bol cu cartofi prijiti si... Am tresirit cand am intrat in bucatarie si m-am oprit brusc in fata locului de luat masa. Mi-a atras atentia o miscare venitd din- spre gemuletul de deasupra chiuvetei. A trecut in goan4, un ames- tec de cenusiu si maro-inchis, si a disparut mult prea repede pentru vederea mea slaba, desi aveam ochelarii la ochi. Am ajuns la fereastri, m-am agitat de marginea rece din fier a chiuvetei gi m-am intins pe varfuri. N-am vazut nimic altceva decat cogul cu flori roz, cu petalele tremurand in bataia vantului, pe care il cum- parasem din piata sptimana trecuti si-l asezasem pe misuta din fier forjat care avusese si zile mai bune la viata ei. Mi s-a parut ci am auzit o usa inchizandu-se, dar m-am indepartat de geam, cla- tinand din cap. Acum mai aveam si vedenii. M-am intors cu spatele, m-am sprijinit de chiuvet’, am tras adanc aer in piept si mi-am miscat capul dintr-o parte in alta. Eu inchisesem barul Mona cu o noapte in urmi, ceea ce insemna c4 nu ajunsesem acasi decét dupa ora 3 dimineata si ma trezisem mult prea devreme. Mi trezisem cu senzatia aceea oribila de gol in stomac, care nu avea nicio cauzd reala. Era totusi prezenti, ficdndu-mi si ma simt LASA-MA SA TE IUBESC 47 nelinistitd si nervoasi, Nu scipasem de ea decat atunci cfnd apu- casem pensula, dar stiam cA avea si revin’. Asa se intampla mereu. Indepartandu-ma de chiuveti, am luat o banana din cogul cu fructe, care de cele mai multe ori era plin cu buciti de ciocolati, si am auzit un ciocanit in usa. N-a fost nevoie dec4t si-mi arunc ochii spre ceasul de lang frigider ca sA stiu cine era. In fiecare sambiti, de patru ani de cand mi mutasem de acasi, mama, insotit uneori de restul familiei, dadea pe la mine la pranz. La fel cum ev il vizitam vinerea pe Charlie. Slava Domnului c4 inchisesem usa studioului, fiindca asta-~mi mai lipsea: ca cineva din familie — mama, tata sau vreunul din cei doi frati ai mei — s4-mi vada picturile cu Reece. Stiau prea bine cine era. Toata lumea stia cine era. Am descuiat usa, am deschis-o si m-au intampinat un val de caldurd si-un litru de lichid maroniu impins spre mine. M-am tras inapoi. — Hei, ce fa...? — Ti-am facut ceai dulce, m-a anuntat mama impingandu-mi in brafe sticla din plastic inci fierbinte. Mi-am inchipuit cd ai rimas fara. La bar mi pricepeam si prepar orice bautur’, dar ceai dulce nu eram in stare si-mi fac nici si ma pici cu ceari. Dintr-un motiv complet necunoscut, nu reuseam niciodati s4 amestec cantitatea exact de ceai, zahar si apa. Ma depasea complet. — Mersi, i-am zis si am strdns sticla la piept, iar mama a patruns in apartament ca o tornada de un metru saizeci, cu parul scurt, de un saten grizonant. Ai venit singura azi? am intrebat-o. A inchis imediat usa si si-a potrivit pe nas ochelarii cu rame rosii. De la ea mosteneam nu numai lipsa de inaltime, ci si vederea slaba. Traiasc4 mostenirea genetica! — Taica-tu e plecat cu frate-tau la golf. Am presupus ci prin ,,frate-tau” se referea la fratele meu mai mare, Gordon, din moment ce Thomas, cel mic, tocmai trecea 48 J. LYNN printr-o faz goth si nu s-ar fi apropiat la mai mult de opt kilome- tri de un teren de golf. — O si facd un atac de cord pe caldura asta, stii, nu? E complet ridicol c& a iesit afara. La fel si Gordon, a continuat ea indrep- tandu-se spre canapeaua second-hand pe care o cumpirasem in urmi cu patru ani, cand ma mutasem in acel apartament. S-a prabusit pe canapea si a reluat: — Ar trebui sa fie mai cu capul pe umeri... de frate-tau zic, mai ales acum cd urmeaza s4-mi vini pe lume nepotul. Habar n-aveam care era legitura intre a juca golfin luna august si faptul cd sofia lui Gordon era gravida in trei luni. Am lisat-o pe mama in pace si am dus sticla cu ceai in frigider. — Vrei si bei ceva? am intrebat-o. — Am biut atat de multi cafea, incat ma mir c4 n-am zburat pana aici, mi-a raspuns. Am deschis uga si am strambat din nas. M-am tras inapoi spe- riat& si-am ramas cu ochii pironiti induntru si cu mana inghetati pe maner. — Ce nai...am bombinit. — Ce e, scumpo, ce faci acolo? Cuprinsa de neliniste, am ramas cu ochii lipiti de frigider. Pe raftul de sus, chiar lang’ sticla cu suc statea telecomanda de la televizor. Niciodati in viata mea nu pusesem in frigider, nici macar din greseald, telecomanda sau vreun alt bun necomestibil. Nu cunosteam pe nimeni care s-o fi facut, si totusi iat-o, pe raft, ca o tarantuld gata de atac. Am aruncat o privire spre gemuletul de deasupra chiuvetei, gandindu-mi la umbra pe care o vazusem mai devreme. Nu se z&rea nimic si probabil cd eram mult mai obosita decat credeam, dar tot era ciudat... foarte ciudat. Am clatinat din cap, scoténd telecomanda din ceea ce ince- peam sa cred cd era frigiderul din Vandtorii de fantome II, si am bagat ceaiul la rece. Ficandu-se comoda pe canapea, mama a lovit ugor cu palma perna de langi ea. LASA-MA SA TE IUBESC 49 — Asazi-te langi mine, Roxanne. N-am mai stat de mult de vorba. — Am vorbit ieri la telefon, i-am reamintit si am inchis usa frigiderului, ducand telecomanda acolo unde ii era locul, pe masuta de cafea, ca orice telecomand cuminte gi respectabila. Si-a dat peste cap ochii c4prui, identici cu ai mei. — Asta a fost acum o vesnicie, draga mea. Ia mutd-ti fundul incoace. Mi-am miscat fundul acolo si, de indaté ce m-am asgezat, a ridicat o mand subtire si mi-a apucat coada ciufulita. — Ce s-a intamplat cu suvitele tale rosii? Am ridicat din umeri si mi-am scos elasticul. Aveam un par lung si care-mi ajungea pana in dreptul sanilor inexistenti. Era gaten-inchis, cu guvite mov. fi schimbasem foarte des culoarea, incat uneori m4 intrebam cum de nu-mi cazuse tot din cap. — M-am plictisit de ele. iti place movul? A incuviintat gi si-a mijit ochii, in spatele ochelarilor. — Da, ti se potriveste foarte bine. Merge de minune cu petele de vopsea de pe tricou. Mi-am coborat privirea spre tricoul uzat, cu Twilighz, si-am ba- gat si eu de seam cd fata lui Edward avea o multime de pete mov. — Ha. — Deci, a rostit mama intr-un fel care ma facea s4 sesizez un semnal de alarma. Stii ci oferta mea ramane valabila, da? Spatele mi-a intepenit cand i-am intalnit privirea pironita asu- pra mea. Oferta. Of! Oferta era pentru o mine o cArji vie de care uneori — ei, bine, aproape mereu — voiam si mi sprijin. Oferta insemna s4 m4 mut inapoi acasi, la douazeci si doi de ani cat aveam, sd renunt la cursurile de graficd computerizati pe care le frecventam, si la jobul de la bar, si la paginile web pe care le cream si si-mi dedic timpul suti la sut’ pasiunii mele adevarate. Pictura. Aveam cu adevarat noroc c4 parintii mei erau dispusi s4 spri- jine un artist falit ca mine, numai cd nu puteam accepta. Aveam nevoie s4 raman independenta. Exact de-asta m4 mutasem 50 J. LYNN singurd si de-asta imi lua zece miliarde de ani s4 termin cursurile la facultatea de stat. — Multumesc, i-am spus strangandu-i mana calda intr-a mea. Multumesc mult, dar stii... A oftat, si-a eliberat mana, punind-o pe obrajii mei. S-a aple- cat si m-a sdrutat pe frunte. — Stiu, voiam s4 mi asigur doar ci nu ai uitat. S-a retras, si-a inclinat capul si m-a mangaiat cu degetul pe obraz, chiar sub rama ochelarilor. — Arti foarte obosita, epuizata. — Doamne, mami, multumesc pentru compliment. Mi-a aruncat o privire pe masura. — La cat ai ajuns acasi de la Mona azi-noapte? — La trei dimineata, am oftat si m-am rezemat de pernele canapelei, pe care le-am lasat s{ ma inghita cu totul. M-am trezit cam devreme. —N-ai putut si dormi? m-a intrebat cu mila in glas. Mama mi cunostea foarte bine. Am incuviintat. A facut o pauz, cat s-a asezat picior peste picior, dupa care a continuat: — L-ai vizitat pe Charlie ieri? Am mai incuviintat o data. — Sigur cd l-ai vizitat, a urmat ea incet. Ce mai face baiatul meu? Auzind-o cum vorbea despre el m-a facut s4 simt cum mi se adancea rana pe care o aveam dupi ce-l vizusem cum ardta. Parin- fii mei... Doamne, ii erau lui Charlie mai parinti decat fusesera-ai lui vreodatd. Am oftat adanc si i-am povestit despre vizita mea la Charlie si cum nu ma recunoscuse nici de data asta. Ochii inchisi la culoare i s-au umplut de ingrijorare, amintindu-si si ea ce se intamplase. Dupi ce am terminat de povestit, mama si-a scos ochelarii sia inceput sa se joace absent cu unul din brate. — Am auzit ce-a facut Reece. LASA-MA SA TE IUBESC 51 Ochii mi s-au mirit de-am crezut c-or si-mi ias& din orbite. Auzise ce-a facut Reece? Auzise despre aventura noastra care nu fusese, de fapt, o aventura? li spuneam multe lucruri mamei, dar toate aveau o limita. — Consider c-a fost foarte frumos din partea lui si te caute gi s-ti spund despre Henry, a continuat ea si am simfit usurarea in stomac, Slava Domnului cd nu se referea la prostioarele din pat. — Cum ai aflat asta? Mi-a zambit. — Mi-a spus mama lui aseard, a reluat ea cu un aer siret. Nici nu stii cat s-a straduit si facd asta, Roxy. Hm, nu ti se pare inte- resant? : — Ei, mami, am zis si mi-am dat ochii peste cap. Normal ci mama stia ci mi indragostisem de el de cand se mutase lang’ noi. Eram convinsi c4, anul trecut de Ziua Recunos- tinfei, aranjase cu mama lui Reece si ne cupleze, fiindcd gi una, si alta batuser’ atatea apropouri despre cat de singuri eram amandoi, pani cand fratele lui Reece s-a inecat cu piure de cat a ras, Fusese 0 reuniune destul de stanjenitoare a celor doua familii, ceea ce insemna cA anul Asta avea sa fie si mai aiurea, pentru ci asa-zisa noastr4 aventurd avusese loc la cateva luni dup’ cina de Ziua Recunostintei. — Roxy, e baiat bun, si stii, a continuat mama ca si cum i-ar fi ficut reclama lui Reece. A luptat pentru tar’, pe urmi a venit acasi si s-a angajat intr-un loc unde-si pune viata in pericol. Iar ce s-a intamplat anul trecut cu biiatul ala... A trebuit si ia o deci... — Mami, am gemut. Am fost in stare si schimb subiectul, si de la Reece am trecut la venirea pe lume a nepotului numirul unu. Trebuia s4 mi pregatesc pentru a-mi incepe tura la Mona, asa cd mama m-a imbritisat afec- tuos, apoi s-a desprins de mine, m-a privit drept in ochi si a spus: — Nu prea am vorbit noi despre Henry si despre ce vrea el, dar vreau sa stii ci si eu, gi tata te sustinem, indiferent ce hotarare vei lua. 52 J. LYNN Am simtit ci-mi dideau lacrimile, dar mi le-am inghitit. Imi iubeam parintii din tot sufletul. Erau mult prea buni cu mine. — Nu vreau s& vorbesc cu el. Nici macar nu vreau si-i mai vad fata. A incuviintat cu un suras trist si am stiut exact la ce se gandea. Nu voiau decat si ma vada ci renunt o dat pentru totdeauna la toatd ura care m4 apasa ca o povara. — Dacé asta vrei, atunci iti suntem alaturi. — Asta vreau, am intarit eu. M-a mangiiat pe obraz i a iesit in trombé, la fel cum intrase. Am inchis usa in urma ei si mi-am dat seama cd nu mai aveam timp de niciun pui de somn. Chestie benefici, daca mi gandeam mai bine, fiindca 1-as fi visat din nou pe Reece, iar asta era tot ce-mi mai lipsea! Chiar in clipa aia mi-am stabilit o lista de prioritati. Unu: Trebuia sa fac dus. O luam incetigor. Doi: Trebuia si nu mai visez la el. Sigur c4 era mai usor de zis decat de facut, dar nu conta. Era unul dintre lucrurile importante de pe lista cu priorititi. Trei: Trebuia, de asemenea, si nu-i mai pictez moaca aia nésu- feriti, dar sexy. $i, in cele din urma, Patru: Trebuia s4 fiu sincera cu Reece urmatoarea dati cand aveam si-l vad si si-i spun adevarul despre noaptea aia. Macar atat puteam face si eu. Sa las in urma mea bagajul acela de durere stransi in suflet. Trebuia neapirat s-o fac, fiindc4 nu-mi iesea deloc din minte ce ma intrebase: , Ti-am facut cumva vreun rau?” Strangind din buze, am incercat si ignor samburele de vind care mi se cuibarise in stomac si am pornit spre hol. Reece traise destul simtindu-se vinovat pentru multe lucruri. Nu mai éra cazul s4 fiu si eu un motiv in plus. Am intrat in dormitor, m-am dezbra- cat $i mi-am Lisat hainele pe jos, acolo unde c4zusera, gindindu-ma cum si-i dau vestea. Aveam o oarecare banuiali ci nu avea si-l bucure prea mult ceea ce urma sa-i spun. LASA-MA SA TE IUBESC. 53 Dar daca ag fi stiut ce-i trecea prin minte de atata vreme, as fi lamurit situatia mai de mult. Pe bune. Faptul c4-mi ranise senti- mentele nu era nici pe departe la fel de rau precum faptul ci el credea ci-mi facuse ceva oribil. Muscandu-mi buza de jos, m-am plimbat putin prin camera si am trecut de dulapul din perete. fi lisasem usile deschise si am simtit putin curent, care mi-a facut pielea de gaind. Cel mai supa- ritor lucru la constructia asta victoriana era curentul, chiar si vara. Domnul Silver imi spusese ca in cladire existau tot felul de pasaje secrete, de pe vremuri, de culoare sipate pe sub scari si de usi ascunse in spatele peretilor tencuiti. Daca ma gandeam mai bine, scara principali care ducea la apar- tamentele de sus se termina exact in dreptul dormitorului meu. M-am risucit pe cAlcaie, ca 0 idioata, si m-am grabit s4 inchid usile dulapului. Un gest destul de inutil, avand in vedere ci eram goali-pusca, dar tot am facut-o. M-am pregitit si plec la job, obsedati de intélnirea pe care urma s-o am cu Reece. In adancul sufletului meu, stiam ci n-avea cum si se termine cu bine si, desi n-ar fi trebuit si-mi pese, imi pasa. Stiam deja c& regreta noaptea care nu se petrecuse, dar, dupa ce avea sa~si dea seama cd nu-i spusesemn adevarul, avea sa ma si urasca. Cinci E, ra sarnbat4 seara si la Mona era multi lume. Jax plecase deja cu Calla la Universitatea Shepherd din Virginia de Vest, aga c& aveam un om mai putin la bar. Clyde era in continuare indispo- nibil, la recomandarea medicului, dupa atacul de inima suferit in urmé cu o luna. Sherwood, bucitarul cu jumatate de normé, fugea de colo colo ca iesit din minti. Eram aga de ocupati, incit de-abia am observat cand Nick i-a strecurat unei fete cu blugi taiati numrul lui de telefon mazgalit pe unul dintre noile noastre servetele. — Another one bites the dust!,am fredonat si mi-am facut loc pe langa el, ca sa iau doua sticle de bere. A mijit ochii la mine. Chicotind, m-am intors la treburile mele si am pus sticlele pe tejghea, Cei doi tipi care asteptau pareau normali, erau imbriacati in blugi inchisi la culoare si-n tricouri simple, dar eu stiam ci nu se invarteau in cele mai prietenoase cercuri. Ti vazusem pe aman- doi cu Mack, care lucrase pentru un tip din Philly, unul Isaiah, pe care toata lumea din oras si din imprejurimi il stia drept un individ de care era bine si te feresti. E bine spus ,lucrase”, fiindcd asti-vari Mack a sfarsit cu un glont in cap, pe un drum laturalnic. Din cate am inteles eu pe urmi, el fusese cel care-si batuse joc de Calla si-o 1 Alta care cade in plasa”, trimitere citre melodia trupei Queen, cu acelasi nume. (n. tr.) LASA-MA SA TE IUBESC 55 amenintase cu chestiile in care se bagase maici-sa. Asa ci Isaiah nu-si dorise s4 atragi atentia politiei asupra lui. Le-am zAmbit larg celor doi. — Din partea casei. Cel mai in varst’, cu parul negru ca ticiunele, mi-a ficut cu ochiul. — Mersi, scumpo! M-am gindit cd nu stricd sd te pui bine cu potentiali gangsteri. Nu se stie niciodata cind e nevoie s4-i dai cuiva o lectie. Ha! Banuiam ca Reece lucra, asa cA Prioritatea Numarul Patru mai avea de asteptat. As minti de-ar ingheta apele daci n-ag recunoaste c& ma simteam usurat, flindcd eram complet ingrozita de momen- tul acela al adevarului. fi stiam numérul de telefon, deci i-as fi putut scrie oricdnd ca s4-l rog si ne intalnim. Sau i-ag fi putut trimite un mesaj in care si-i spun tot adevarul. Dar asta ar fi fost de-a dreptul patetic. Vestea buna era ci n-aveam timp de reflectie, ocupati fiind si alerg de la un client la altul si s4 incasez bacsigurile. Trecuse de miezul noptii cand mi-am ridicat privirea de la cocktailul Sex on the Beach pe care-l pregiteam si |-am zarit pe Dean asteptand in picioare, intr-un colt al barului. Fir-ar! M-a vazut gi el in aceeasi clip’. Bleah! Stiteam pe loc si ne priveam reciproc. {ntr-o fractiune de secund mi-a trecut prin cap si mi aplec, si ma bag sub tejghea. — Bun, mi-a spus sia gasit singurul scaun liber. E aglomeratie in seara asta. Simteam cum cAldura imi cuprindea fata. Nu-i raspunsesem la mesajul de mai devreme. Uitasem complet de el dupa ce plecase mama de la mine. — Maa... fost o zi cam aglomerati. Am pus la loc sucul de ananas si am tresarit. O zi asa de aglomerata c4 n-am gisit timp s4 raspund la un mesaj? Suna pate- tic. M-am intors spre el, pistrandu-mi zambetul de barmanita neclintit. 56 J. LYNN — Cu ce te servesc? A clipit ugor. Avea ochii albastri, dar nu in nuanta aceea intens4 ca ai lui Reece... la naiba! Doar nu ma gandeam la culoarea ochilor lui! — Hn, 0 bere Bud ar fi grozava! Am incuviintat si m-am grabit si-i aduc una. Intorcandu-ma la bar, l-am vazut pe Nick ridicind sprancenele spre mine, dar nu a spus nimic. Am trantit un servetel pe tejghea si am pus sticla de bere pe el. — O trec in cont sau o platesti la plecare? A clipit din nou, dupa care s-a tras putin inapoi si si-a scos portofelul. — O plitesc acum, a rispuns si mi-a dat o bancnota de zece. PAstreaza restul. — Mersi, am balmajit. Initial n-am vrut s4-i iau banii, dupa care mi-am amintit de chirie, de setul cel nou de acuarele pe care voiam si mi le cumpar, aga ci... Am tras adanc aer in piept, l-am privit si am acoperit banii cu mana. — Uite ce-i, Dean, m-am simtit foarte... — Roxy-moxy, fata mea, ce mai faci? Aproape c4 mi-au tresirit oasele la auzul vocii lui Katie. M-am intors, surprins4 cA reusise s4 se strecoare inauntru. Dar oricum barul era mult prea aglomerat, iar in seara asta ea chiar era imbra- cata. Oarecum. Katie lucra vizavi de barul Mona, intr-un club pentru domni. Cu alte cuvinte, era dansatoare exotica, ocupatie care-i plicea la nebunie. De obicei, umbla imbracata in niste lucruri pe care unii nici nu le-ar considera demne de purtat in public. Dar in seara aceea picioarele ei lungi erau acoperite de o pereche de pantaloni mulati din piele roz, culoarea gumei de mestecat, iar topul ei era de un violet fosforescent. Dean a privit-o ca pe un extraterestru care tocmai intrase in bar. LASA-MA SA TE IUBESC. 57 — Salut! am spus trezindu-mé repede din reverie si, din obig- nuinta, am apucat sticla de Jose’ si-un pahar pentru tarie. Cum merge treaba azi? FacAndu-si loc cu coatele printre o doamna mai in varsta si Dean, s-a strecurat intr-un spatiu minuscul. — Asa de mare plictiseala, cA aproape c-am adormit in timp ce alunecam de pe bara. — Ar fi fost aiurea daca s-ar fi intémplat asta, am spus $i i-am turnat un shot de tequila. — Deci esti libera duminic4? a intervenit Dean strangandu-si bratele la piept, ca si cum i-ar fi fost team s-o ating’ pe Katie, sa nu curva si se molipseasca de ceva. Nu mi-a plicut chestia asta. Chicotind, Katie si-a impreunat degetele cu unghii de-un albastru metalic in jurul paharului de tarie. — E libera, dar nu-si va petrece ziua cu tine, asta dacd nu cumva numele tau de familie e Winchester, a rostit ea ridicind dintr-o spranceani, iar eu am ramas cu gura cAscati. Iar tu sigur nu esti Dean Winchester. — Poftim? a bolborosit el, cu obrajii rosii. — Ce e? a zis ea sia ridicat din umeri. Dragule, uite, ifi spun cu frumosul, n-ai nicio sansa cu fata asta. — Katie, am guierat eu. Dean s-a intors cdtre mine. — Ce penibil, a murmurat Katie. J-am aruncat o privire cu subinteles. Si-a tuguiat buzele, mi-a trimis o bezea prin aer si pe urma a dat pe gat dintr-o inghititur4 paharul cu tequila. — Si tii minte ce ti-am spus. A trantit paharul pe tejghea, iar femeia de langi ea a privit-o uimita. Katie si-a atins capul cu un deget i mi-a spus: — L-ai cunoscut deja pe barbatul cu care o sa-ti petreci restul vietii. 1 Jose Cuervo, tequila (n. tr.) 58 J. LYNN Ah, Doamne! imi aminteam perfect ci-mi spusese ci deja imi intalnisem iubirea vietii, bazandu-se pe puterile ei extrasenzoriale pe care sustinea ci si le dezvoltase dupa ce cazuse de pe bara. Astfel de lucruri insa li se intamplau numai cunoscutilor mei. M4& indoiam profund sau, cel putin, nu prea trigeam sperante ca l-as fi cunoscut deja pe cel care avea si devin iubirea vietii mele, dar nu-mi spusese doar atat. Iar ceva din tot ce-mi zisese se adeverise deja. Si se referea la Reece. Katie s-a strambat pe la spatele lui Dean. — Si nue el. In fine, Roxy-moxy, a rimas ci ne vedem maine la pranz si mancim briose, da? Am incuviintat dand din cap, iar Katie si-a fluturat degetele spre mine. — Hai, la revedere! Am rimas tampa si-am privit-o cum se unduia spre iesirea din bar. Desi o cunosteam de multa vreme, inc4 reusea si mi lase cu gura cdscata. — E ceva in neregul cu fata aia, a zis Dean cu vocea ascutita de iritare. Nu stiu cum de pofi s-o suporti. Mi-am mutat privirea spre el. — Nue nimic in neregula cu ea, i-am spus gi i-am observat sur- prinderea din ochi. Iarté-ma, dar sunt cam ocupati in clipa asta. A clipit din nou, aga cum facea de obicei. — Nu-i nimic, vorbim mai tarziu. Am deschis gura si-i spun c& nici mai tarziu, dar s-a rasucit pe calcaie si a disparut in multime. Clitinand din cap, m-am mutat in cealalt& parte a barului. N-a fost nevoie s4-i spun lui Nick nicio vorbi ca si schimb4m locurile si m-am apucat de onorat comen- zile primite. Putin mai tarziu, mi-am ridicat privirea gi, in mod ciudat, iar am intalnit-o pe a lui Dean. Dupa care nu J-am mai vazut. Restul noptii a trecut repede. Am dat ultima strigare si am eliberat barul, apoi ne-am impartit bacsisurile si am facut actele. De obicei, cand faceam asta impreuna cu Nick, doar muzica ne LASA-MA SA TE IUBESC. 69 tinea companie. De cele mai multe ori giseam cea mai enervanta melodie din lume si-o puneam si cnte la nesfarsit, dar in noaptea aia n-aveam chef de asa ceva. Nick, pe de alta parte, pirea dornic de discutii. — Cine era tipul care a venit si-ti vorbeasca? Am inchis casa si am trecut grbit’ totalurile in coloanele din registru create de Jax. Intr-o bund zi, Mona avea si devin’ un bar adevirat si atunci o si avem si noi un sistem de plata cu cardul. Deh, o fata are dreptul si viseze, nu? Oftand, m-am intors cu fata spre el si m-am sprijinit de bar, privindu-l cum flicea curat. — Nimeni, un tip cu care am iegit o data in oras. — Doar o data? Am ridicat din umeri. — Mda. Nu mi intereseaza. $i-a azvarlit pe umar prosopul pe care-1 folosea si s-a apropiat de mine. — Crezi ci 0 s4 devina o problema? Ambii biieti, Jax si Nick, erau putin cam prea protectori, poate si Clyde la fel. — Nu, n-o si ne faci probleme. Cred cd a inteles mesajul in seara asta, am spus inclinandu-mi capul intr-o parte. Si-n afara de asta, nu sunt sora ta mai mici ca si-i indepirtezi pe biieti de mine. — N-am nicio sori mai mica. —In fine. — Dar am un frate mai mic, a continuat si si-a pus miinile de-o parte si de alta a mea, aplecandu-si barbia. La cat eram de aproape, am observat ci avea ochii mai mult verzi decat cAprui. $i, Doamne sfinte, stateam la fel de aproape precum poneii din desenele animate My little pony. — Roxy, sa stii ci nu vad in fata ochilor cuvantul ,sora” atunci cand ma gandesc la tine. — Nv? am zis si ochelarii au inceput si-mi alunece de pe nas. — As fi oricfnd dispus s-o facem, m-a anunfat. Uite asa, din senin. Bum! Direct in fata. 60 J. LYNN Am cAscat ochii, de-a dreptul socata. Pana atunci Nick nu-mi ar&tase niciodata vreo urmi de interes. — Hn... A zambit cu jumiatate de gura. — Doar ca pe urmi n-ag mai putea munci aici, asa c4 n-o sd se intample nimic intre noi. Probabil c4 pentru tine ag putea s fac o exceptie, dar oricum nu Asta e motivul principal pentru care nu aS... Si-a miscat o mani si mi-a atins varful nasului. — Pentru care nu ag ajunge cu tine aga de departe. L-am privit lung, flatata si, recunosc, inmarmuriti. — Ce pot si zic? Multumesc. Mi-a facut cu ochiul, dupa care s-a indepartat de bar. Si-a luat prosopul de pe umir si a dat cu spray de cur&tare pe tejghea. Cre- ierul meu a avut nevoie de cAteva clipe ca si functioneze din nou normal. Mi-am aranjat ochelarii. — P4i, si eu as fi dispusa, dar ar fi mult prea penibil dup aia. Nick s-a hlizit. — Auzi, Nick, pe bune acum, tu te cuplezi cu tipe pe care nu le mai vezi niciodata dupa aia? Se spune c4 pisica a murit de curiozitate, dar mie-mi place vorba asta. — Nu-mi iau niciun angajament, mi-a raspuns. — Sa iesi cu cineva de mai multe ori nu ¢ un angajament, am rostit ceea ce mie mi se prea foarte logic. Adica, inteleg s4 nu vrei si te culci cu ele. de mai multe ori, dar nici s4 nu le mai vezi? M-a privit peste umar. — Asa sunt eu. — Bine atunci, am zis clitinand din cap. Zdrobesti multe inimi, nu? Drept raspuns am primit un chicotit. La scurt timp dupa aceea ne-am terminat treaba, iar mie mi s-a parut cea mai ciudata noapte petrecutA pina atunci la Mona. Aveam cheile in mani, asa ca atunci cand Nick a deschis usa, nu am fost foarte atenti la ce se petrecea afara. Eram ocupata sa incui si initial am crezut ca rasul LASA-MA SA TE IUBESC 61 care-l pufnise avea legaturi cu mine. Abia dupa ce am aruncat cheia in geant4 gi m-am intors mi-am dat seama de ce radea. — Ce nai... am inceput eu, iar inima mi-a luat-o la goana. Langi masina mea era parcati o camioneti de politie si un poli- tist super sexy stitea sprijinit de portiera din dreapta, cu picioarele lungi incrucisate si cu bratele la pieptul ispititor. Reece mi astepta. L-am privit lung in lumina difuza din parcare si nu m-am mai gandit deloc la lista mea de prioritati. Aerul sufocant al noptii a pus stapanire pe mine cand l-am vazut dezlipindu-se de masina gi venind spre mine. L-am cercetat cu privirea. Nu ma puteam gandi decat la felul cum se mulau pe el pantalonii uniformei. Sfinte Sisoe, mergea cu un fel de gratie letala care ar fi trebuit interzis& peste tot in lume. Nick s-a aplecat spre mine $i mi-a soptit in ureche: — $i iati motivul principal pentru care nu m-ag incurca nici- odati cu tine. Aproape ci am cAzut din picioare. — Salut, omule, i-a spus Nick si l-a batut pe Reece pe umar cand a trecut pe langa el. Sa aveti o noapte bund. Roxy, ne vedem miercuri. — Pa, pa, i-am raspuns fara si-mi desprind ochii de la Reece. Ce naiba facea aici la ora dou’ jumatate dimineata? Nu. era prima oar cand ieseam tarziu de la bar si il gaseam pe Reece asteptand. O mai facuse din cand in cand inainte de noaptea ,,care nu avea s4 se mai repete”, pe cand lucra in tura de noapte si ficea pauza de mas4. Doar ci nu mi asteptam sa-1 mai vid ficand asta. in parcarea de altfel linistiti a risunat ecoul motocicletei am- balate a lui Nick. Simteam nevoia si-i spun ceva, flindcd stateam unul in fata celuilalt, la cativa metri distanta. — Buna! Ce mai replica spectaculoasa! A schitat un zimbet gi si-a indreptat privirea asupra mea. —Ce...? 62 J. LYNN A pufnit in ras, iar eu am simtit o fluturare in stomac, de parca tocmai si-ar fi luat zborul un roi de fluturi. — Ce scrie pe tricoul tau? Mi-am coborat privirea, incercand si-mi reprim zambetul de pe buze. — Scrie ,,Ladie’s Man”. Ce-i cu asta? Si-a ridicat genele lungi si grele si a pufnit intr-un alt hohot de ras, care m-a inconjurat ca o senzatie placutd si calda. — Esti... esti o figura, Roxy. Mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, muscandu-mi buza de jos. — Nu sunt siguré daca e un lucru bun sau unul de care s-o iau la fuga. S-a mai apropiat un pas, cu bratele de-o parte si de alta a cor- pului, atingand cu cotul drept patul pistolului din dotare. Steaua din pieptul sau se afla chiar in fata ochilor mei si pirea si luceasc4 $i mai tare. — Este... da, este un lucru bun. Am respirat sacadat si o pala de vant mi-a adus o suvit de par peste fati. Ce naiba se petrecea? Am privit de jur imprejur in par- carea goala, pana la masinile care se vedeau parcate la clubul de striptease de peste drum. — Ai iesit si mananci? — Da. Sunt de serviciu pan’ maine-dimineata la sapte, mi-a raspuns si s-a miscat att de repede, incat nu mi-am dat seama ce facea pana nu i-am simtit buricele degetelor pe obraz. Mi-a prins suvita rebel de pir si mi-a dat-o pe dupa ureche, lasndu-mi efectiv fara aer in piept. A zabovit putin pe pielea sensibili din spatele urechii, producandu-mi imediat un fior dulce. Pulsul meu deja parea al unui cardiac. — Ce... ce cauti aici, Reece? l-am intrebat. Un suris slab i s-a asternut pe buzele fermecitoare. — Pai, nici eu n-am stiut la inceput. Eram in magina si ma gandeam cd ar trebui s4 ma opresc s mAnénc; si asa m-am trezit LASA-MA SA TE IUBESC. 63 intrand in parcare. $i mi-am amintit c4 pe vremuri obisnuiam si facem asta. Mi topisem toati, fiindcd, desi nu era ceva prea important, m4 uimea faptul c4-si amintea. $i eu care credeam ca eram singura persoand care se mai agata de amintirile alea. L-am privit ametita, iar de data asta nu avea de-a face nici cu caldura, nici cu faptul ci era inalt. — $i? — Esti obosita? Asta nu era un rispuns la intrebarea mea, dar am clatinat din cap. —Nu. Ochii lui albastri fixati asupra mea pareau de-a dreptul negri in lumina difuz4 din parcare. — Pi, atunci am inceput si ma gandesc. Mi-au trecut prin minte niste ganduri nebunesti. Am ridicat din sprancene. — Ginduri nebunesti? A incuviintat, schitand un zambet si mai larg. — Da, tot felul de ganduri nebunesti si necontrolate, ca de exemplu, de ce oare n-am putea s-o ludm de la capat? — S-o luam de la capat? am zis devenind un papagal care repeta cam tot ce spunea el. — Da, stii, noi doi, tu si cu mine. Imi dadusem seama la ce se referea. — Cred c4-i un plan al naibii de bun, a continuat el si, nu stiu cum, s-a mai apropiat putin de mine. Ajunsese deja la fel de aproape pe cat fusese Nick mai devreme, dar atunci nu simtisem nimic. Acum mé invadau din toate partile tot felul de senzatii. — Sper sa fii si tu de acord cu mine. — Cu ce plan? S-a aplecat spre mine, de data asta ca si-mi aranjeze ochelarii. — Hai sa uitim de noaptea aia. Stiu cd nu putem si ne prefa- cem c4 nua existat, dar mi-ai spus c4 nu... cd nu fi-am facut niciun 64 J. LYNN rfu si stiu c4 nu ai minti in privinta asta, a reluat el si am simtit cum inima imi ajungea in dreptul buricului. Sa mint? Eu? Niciodata! — Dar putem sé trecem peste, nu crezi? — De ce? Intrebarea mi-a iegit din guri fri si-mi dau seama si l-am vazut ridicind o spranceani. — Nu, vreau s4 zic de ce acum? A mai trecut o clipa. — Scumpo, o s4 fiu sincer cu tine, noi doi am fost prieteni buni si mi-e dor de asta. Mi-e dor de sine. M-am siturat s4-ti simt lipsa. Asa c4 uite si motivul pentru acest acum. Inima mi-o luase razna. li era dor de mine? Se siturase st-mi simti lipsa? Doamne Dumnezeule! $i creierul mi-o lua complet razna. Nu aveam nici cea mai vagi idee cum sa-i réspund. Timp de unsprezece luni il blestemasem si m4 ascunsesem de el, aga ci acum ramisesem fara cuvinte. Reece regretase noaptea aia in care, de fapt, nu prea se intamplase nimic, isi dorise si nu se fi petrecut, si, cu toate acestea, se afla aici, dornic sd 0 ia de la capit. Speranta, ah, in sufletul meu inmugurea o raz de speranta. Ca si cum ag fi avut din nou cincisprezece ani, ca atunci cand imi zambise pe pajiste pentru prima oar4. Sau cand obisnuia si ma insoteascé la scoala. Sau ca imbr&tigarea pe care mi-o daduse cind se intorsese acasa. In mod cert, era la fel ca in noaptea in care il dusesem acasa cu masina. Era aceeasi speranti care credeam cA disparuse in cele unspre- zece luni, dar care, iat, era tot acolo, distrugand dorinta de auto- aparare, sentimentele de confuzie si de vind. — Ce zici, e un motiv destul de bun pentru tine? In intrebarea lui se simtea o usoari ironie care mi ficea si-mi doresc si zambesc, dar eram infranti. Trebuia neapirat s4-i spun ce se petrecuse in noaptea aia. Stiam ca asa era normal, numai ci el voia si o luam de la capat. Cum oare LASA-MA SA TE IUBESC: 65 so iau de la capat daci mi legam de trecut, de noaptea pe care el voia s-o lase in urma? Reece a mai ridicat o dati mana, iar de data asta degetele lui le-au gasit pe ale mele. Mi le-a apucat. Inima incepuse sé-mi bat’ foarte repede. M-a prins usor de brat. — Ce spui, Roxy? Vrei sd luam impreuna micul dejun, pranzul, cina sau cum vrei si-i zici la trei dimineata? Cum i-as fi putut raspunde in vreun alt fel decAt cu ,da”? Sase f a S 4 ies la masa impreuna cu Reece in localul non-stop din cap&tul strazii pe care se afla si barul Mona nu era ceva iesit din comun. Totusi era putin ciudat. Era ca si cum m-as fi strecurat in viata altcuiva pe care-1 cunosteam in cele mai mici detalii. Restaurantul era aproape pustiu, cu exceptia unui grup de studenti care incercau s4 nu pari prea beti in prezenta unui ofiter sia celor catorva soferi de camion. Imediat au aparut cafeaua lui Reece si ceaiul meu dulce. Ne-am hot&rat s4 luim micul dejun. La inceput lucrurile au fost cam ciudate. M-am asezat turceste vizavi de el si, enervati de luminile puternice de deasupra, am inceput si-mi misc intruna miinile in poald. Nu stiam nici ce s4 spun, nici ce si fac si m-am concentrat asupra conversatiei care se auzea din cinci in cinci secunde in statia de pe umérul lui. Cu toate astea, Reece a fost cel care a rupt ticerea incomoda. — Am vizut ci Thomas si-a adaugat o gauri la arsenalul din dotare. Am incuviintat, atingand cu mana paharul rece. — Mada, si-a giurit si spranceana saptamAna trecut’ ca sa-si faci un piercing. De fiecare data cand il vd imi vine s4 iau un lant si si leg intre ele toate gaurile: aia de deasupra ochiului cu aia din nas $i pe urméa cu aia din buza. A chicotit ugor. — Sunt sigur c-ar fi de acord cu tine. Taici-tau il striga ,Fata de Metal”. LASA-MA SA TE IUBESC. 67 Am clatinat din cap. — Thomas mai are putin si face optsprezece ani si a reugit s4-i convinga pe ai mei si-] lase sa-si facd un tatuaj pe fata. Ceva ca un fermoar care sa inceapi de la baza cefei si s4-i ajunga undeva intre sprancene, cred. Reece a facut ochii mari. — Nu vorbeste serios, nu? Am pufnit in ras. — Nu cred. Ar trebui si-si taie pletele alea drigute si nu cred c-ar face el una ca asta. Probabil c4 nu vrea decat s4-si bat un pic joc de ei. Pentru... am continuat eu, dar am fost intreruptd de un duduit care a rasunat prelung in local. Lasandu-se pe scaunele rosii capitonate si proptindu-si bratul pe speteazi, Reece gi-a intors privirea spre masa pustanilor de facultate. Unul dintre ei virsase o bautur’, cea ce li se prea incre- dibil de amuzant, fiindcd radeau ca o haiti de hiene. Mi-am mutat privirea asupra lui Reece. Avea un profil exceptional. Linia obraji- lor, asta era, am conchis eu, asta il facea aga de special. Mi-ar fi fost atat de usor s-i surprind conturul bine definit cu o pensul4 sau in carbune! Chiar, as fi fost in-stare s-i fac portretul in cirbune! Ia stai! Eram destul de convinsa ci adaugasem pe lista de priorit&ti »84 nu-i mai pictez mutra”. Reece gi-a intors privirea spre mine si mi-am simtit obrajii arzand. Fiindcd ma surprinsese holbandu-mi la el. A schitat un zambet plin de candoarea unui copil. Am simfit o fluturare in piept. — Inci iei lectii de design grafic, nu-i asa? Poftim? Mi-a luat o clipa si-mi dau seama ci vorbea despre facultate. — A, da. Fac cursuri on-line. Semestrul Asta doar dou, am zis ridicand din umeri. Sunt al naibii de scumpe. — Si cat mai ai? — Cativa ani, am spus si am luat 0 gurd de ceai. Ah, e dulce, bun! 68 J. LYNN — Fiindc’ nu fac decat doua cursuri pe semestru, e ca si cum am ales varianta mai lunga, dar cand am sa termin, 0 si... — Ce anume? Am deschis gura, dar m-am oprit incruntati. — Stii ce, asta chiar e o intrebare buna. N-am nici cea mai vag idee. Probabil ci o s4-mi dau seama intre timp. Reece a mai chicotit o dati si si-a pus din nou bratul pe masa. — Ai douazeci si doi de ani, Roxy. Chiar nu e cazul s4-ti dai inc& seama de nimic. Am luat o mina inexpresiva. — Vorbesti de parc-as fi inca in scutece. Nici tu n-ai mai mult de douazeci si cinci. Poate ca avea dreptate, dar tot simteam un sambure de panic4 in piept. Oare aveam si mai lucrez la Mona dupa ce terminam facultatea? Aveam s& mai fac design de pagini web? Sau urma s4-mi iau o slujba din aia adevarati ca unii oameni, in special cei bagaciosi si care te sfatuiau in toate privintele? —Iimi place s4 muncesc la Mona, l-am anuntat. — De ce nu ti-ar plicea? Cred cA Jax e un tip super ca sef, a urmat el tinandu-si capul usor inclinat intr-o parte. Iar tu te pri- cepi la oameni. Am ranjit. — Scot niste bacsiguri frumoase, sa stii. Si-a coborat ochii spre gura mea, apoi s-a ridicat ugor. — Sunt sigur. Am simtit un fior plicut la auzul complimentului primit pe neas- teptate. Eram oare att de disperaté dupa lauda, ca ag fi dat din coada daca as fi avut una? Sau poate doar fiindc’ venea de la Reece? Peste ochii lui de-un albastru cobalt au coborat o clip’ genele dese. Cand si-a ridicat din nou privirea, mi s-a parut ca ochii ii ardeau, cu o intensitate specifica doar lui. Mi-am alungat gandurile alea din cap, am luat hartiuta in care fusese infipt paiul si m-am apucat s-o fac bucatele. — Cat de ru ar fi daca mi-as lua diploma de grafician si as continua s4 lucrez la Mona? LASA-MA SA TE IUBESC 69 — Cat de rau ar fi pentru tine s4 nu mai faci ceva ce-ti place si si te apuci de ceva ce nu-fi place? a ripostat el. Buzele mi s-au rotunjit intr-un O. Atunci cnd cineva imi pre- zenta situatia asa, chiar c4 nu avea niciun sens. — Uite, mai tii minte cat de tare a luat-o razna taici-meu vitreg cand a aflat ca nici eu, nici frate-meu nu aveam deloc planuri si mergem la facultate? Am incuviintat. Nici Reece, dar nici Colton, frate-siu, nu avu- seserd vreodat’ aspiratii legate de facultate, ceea ce lui Richard, tatal lor vitreg, nu prea-i convenea, dat fiind c4 pentru el totul se rezuma la studiile superioare si de drept. — $i nu regret nici pind in ziua de azi cd n-am pus piciorul intr-o facultate. Ma bucur ci m-am inrolat in armata si ci m-am intors si fac ce fac acum, a continuat el ridicind dintr-un umér. Sunt multumit ca sunt politist, chiar daci in unele momente... Pe chipul lui a trecut o umbr§, iar eu mi-am tinut rasuflarea, gandindu-mi ca avea si vorbeasc& despre ce se petrecuse atunci, despre impusciturile care-l facuserd pentru o clipa si-si piarda controlul. Mi-am ridicat din nou privirea spre el, gandindu-mi la cat de distrus fusese Reece dup’ incidentul de acum un an si jumitate. Cine stie ce vazuse in razboi, desi intelesesem c& fusese zdruncinat bine de tot, dar nu-mi facea nicio placere si m4 gandesc la asta... De-asta si se intorsese acasi. Cert era ci incidentul armat si in care fusese implicat ca politist il tulburase serios. La vremea aia nu mi respinsese, dar Jax reusise s4-] scoata la suprafata din abisul in care se afunda. — Nici cand e al naibii de greu nu regret alegerea facut’. Din cine stie ce motiv, m-am simtit dezamégita cd nu continuase si zici de cee al naibii de greu. Imi diduse voie si m% apropii de el, dar nu vorbise niciodata despre vremurile alea si binuiam cf tot nu era pregatit s-o faca. — Nu trebuie si faci toati lumea acelasi lucru ca sa fie fericit’, a continuat el. I-a luat ceva lui Richard sa inteleaga asta, dar a 70 J. LYNN: reusit in cele din urmi. $i acum e totul in regula, fiindca stie ca gi mie, si lui Colton ne este bine. A facut o pauza, dupa care a adaugat: — Stiu sigur cd alor tai nu le-ar pasa daca ai lucra sau nu in continuare la Mona. Nu vor decat si te stie fericita. — Stiu. $i Asta era purul adevar. Reece s-a intins peste masa si mi-a apucat incheieturile maini- lor cu degetele lui lungi. Treptat, mi-a desprins mana de pe tean- cul de gervetele pe care-I facusem. — Stii, nu trebuie s4 traiesti tu viata lui Charlie in locul Lui. Am rimas cu gura ciscata. — Doar pentru ca el nu poate si mai meargi la facultate, nu inseamni cf trebuie s-o faci tu in locul lui, a rostit si mi-a intors palma, frecandu-si degetul mare de incheietura mea. Charlie n-ar fi vrut niciodata sa faci asta. in multe zile ma intrebam ce naiba ficeam sau de ce ficeam un anumit lucru, iar Reece imi ghicise perfect gandurile, desi nu mai schimbaserim unul cu altul o vorbi civilizaté de aproape un an. Acest lucru m-a surprins foarte mult, fiindcd o parte din mine nu voia si recunoasca de ce ficeam anumite lucruri. Sau de ce nu ficeam altele. Mi-a atras atentia cu o noua miscare a degetului. Avea buricele degetelor aspre. Contrastul dintre asprimea palmelor si blandetea miscarilor si a cuvintelor rostite m-a facut si ma foiesc pe scaunul meu. Inainte si pot gisi un rispuns potrivit ne-a fost adusi manca- rea, iar el mi-a dat drumul la mani. $i a facut-o incet, sind s4-i alunece degetele peste toaté mana mea, peste fiecare deget in parte. M-am cutremurat fari s vreau. Discutia a continuat pe teme mult mai lejere. — Ia zi, cat crezi cd mai rezista Jax fara si-si miste fundul pana in Shepherd? m-a intrebat cu furculita infipta in turta acoperita de sos. Am pufnit in ras si am apucat o bucatii de sunca de curcan. LASA-MA SA TE IUBESC: 71 — $i Nick se intreba acelasi lucru. Jax ar trebui si se intoarc4 acas& pe la mijlocul saptimanii viitoare, dar ma indoiesc c4 0 s4 treac o séptiména intreag’a fara si dea fuga si o vada. “ —Sieula fel, a spus cu un zambet larg. Maiculita, i s-a pus rau pata pe ea. — Se potrivesc foarte bine. — Asa-i, a fost el de acord. Jax merit o fata ca ea. Era aproape patru dimineata cand am terminat de mancat si Reece s-a vazut nevoit si se intoarcé la munca. A platit igno- randu-mi protestele, cu un zambet strengar, care m-a facut s4 ma simt din nou de saisprezece ani. M-a condus la masini, parcata lang’ camioneta lui. — Haide, merg in spatele tiu pan acas4, mi-a zis si mi-a des- chis portiera. Am clipit. — Dar... Reece, nu e nevoie si faci asta. — Sunt inapoi la datorie. Daci e nevoie, raspund oricind. Plus c& gi Asta e tot un fel de patrulare, aga ci nu e mare lucru. Cu mana pe umérul meu, m-a privit drept in ochi sia spus: — E tarziu. Tu locuiesti singura. Te conduc acasi ca si ma asigur c& esti in siguranta: Ori esti de acord, ori vin dupa tine ca un oricare altul. Am ridicat din sprancene. Si-a plecat capul spre mine si am vazut cum i-a revenit ranjetul ala enervant. — Haide, nu ma lisa sa fiu un oarecare. Am izbucnit in ras. — Bine, bine, vino dupa mine, am spus strecurandu-ma pe scaunul soferului si ridicandu-mi privirea spre el. Urmiritorule! L-am auzit razdnd pe infundate si am z4mbit si eu, dup’ care mi-a venit si m4 dau cu capul de volan in drum spre casi. Ce naiba faceam? De unde atata bucurie si‘exaltare? Doar pentru ci voia s-o luam de la capt nu insemna nimic mai mult dec4t c4 voia s& fim din nou prieteni. Ceea ce era super tare si banuiesc ci la fel de super era ci mA simteam fericita pentru c4 scApasem de furia si 72 J. LYNN de nebunia care mi cuprinseseri in noaptea aia. Eram oricand in stare sd fiu din nou prietena lui. Ca&t& vreme inceta sé-mi mai z4mbeasca asa si si ma ating’. Amicii nu se atingeau unul pe altul. Am oprit langi bordura, cu masina lui in spatele meu, si nu am fost deloc surprinsa sa-1 vid deja afar’, asteptandu-mi, atunci cand am coborat din masina. — Mi conduci pani la usa? l-am intrebat atarnandu-mi geanta pe umar. — Normal, a spus si mi-a inchis portiera. La urma urmei, e de datoria mea sa fiu de ajutor si si apar lumea. Am ridicat o spranceani. Mireasma ultimilor trandafiri tomnatici ai doamnei Silver a umplut aerul, iar Reece, cu mana pe spatele meu, m-a condus pe aleea cu dale vechi din fata terasei. Greutatea palmei lui pirea si-mi patrunda prin bluza subtire. Toatd regula mea de ,a nu ne atinge” se ducea pe apa sambetei. In apartamentul familiei Silver era lumina stinsi, la fel si la James si Miriam, doar o luminita palida iradia din apartamentul de deasupra mea. Trebuia si ma duc odati sa fac cunostinta si cu vecinii de deasupra. Am adaugat si asta pe lista mea de prioritati in continua modificare. M-am oprit in fata usii si mi-am scos cheile, dorindu-mi din tot sufletul si nu bag de seami faptul c4-si tinuse mana nemiscata pe spatele meu sau ca stateam asa de aproape unul de altul, incat mai cd-mi atingea soldul cu coapsa lui dreapta. Mi-am ridicat privirea spre el si am tras adanc aer in piept. Din tot ce-mi trecea prin cap, nu eram in stare sa formulez o propozitie coerenta. — Vezi, ai ajuns teafara acas’, mi-a spus pe un ton glumet. Mi-am simfit pielea infierbantatd in aerul inmiresmat. — Datoriti tie. — Sunt si eu bun la ceva. — Esti bun la o multime de lucruri. LASA-MA SA TE IUBESC. 73 Nu stiu de ce, dar cnd cuvintele mi-au iesit din gura, au sunat mult mai desfranate decat le-am gandit. Era intuneric si nu puteam decat s-i ghicesc expresia de pe chip, dar Reece s-a migcat si am ajuns fata in fata. Intre timp, gi-a retras mana de pe spatele meu si mi-a atins soldul cu ea. — Ah, Roxy, mi-as dori s-ti spun ci te cred cf stii la ce sunt bun, dar nu pot. Ah! Bun! Cuvintele chiar sunaser’ desfranat, fiindci Reece se referea la acea noapte, de care ar fi trebuit deja s4 nu mai pomenim niciodata. Numai ci ne intorseserim in mijlocul acelei incurcituri. Jar eu nu mai puteam s4-mi fin in frau cuvintele. — Ai fost bun, am zis amintindu-mi cum mi sarutase. Mort de beat sau nu, tipul stia s4 surute perfect. — Vreau si zic, foarte bun. Buzele alea afurisite au schitat un zambet ¢i toate partile mele femeiesti au inceput si se simt4 atatate. Nu-mi doream decét s4-si miste mana putin mai la stanga si in jos. — Cum aga, Roxy, credeam c nu sunt cine stie ce, parc asa ai zis, nu? Asa zisesem. Mi-am dat imediat seama cd ne gandeam Ja doua lucruri diferite. Eu, la sdrutat, el, la sex. Trebuia neapirat si-i spun ce anume se petrecuse atunci. — Reece, eu... — Vreau si stii ceva de la bun inceput, m-a intrerupt el si si-a plecat capul spre mine, astfel ci, atunci cind vorbea, fi simteam rasuflarea de-a lungul obrazului. Ti-am spus cat de dor mi-a fost de tine si cd m-am saturat s4-mi fie dor. Am simtit cum mi se golea creierul. — Da, mi-ai spus. — Dar asta nu e tot, mi-a explicat si inima mi-a luat-o razna. E clar ci intre noi doi e ceva. Beat sau nu, noaptea aia nu s-ar fi petrecut daci n-ar fi existat ceva. — Stai putin. Ai spus c& regreti ce s-a petrecut in noaptea aia. Ci... 74 J. LYNN — Da, imi doresc si nu se fi petrecut niciodatd, Roxy. $i asta doar pentru cd vreau si-mi amintesc cum a fost prima oar’ injun- trul tau. Vreau si tin minte fiecare secundi in care am pitruns in tine, centimetru cu centimetru, si si nu uit niciodati. De-asta o regret si am de gand si indrept situatia. Doamne sfinte, ce-mi spusese el ma infierbantase toat’ pe dinduntru. Eram asa de tulburata, cd nici nu-mi mai dideam seama ci, de fapt, nici nu fusese vreodat& induntrul meu. Niciun tip, nimeni, nici macar Reece nu-mi vorbise vreodati asa. Imi plicea, $i partilor mele femeiesti. Katie imi povestise odati despre un tip care reugea s-o excite doar din vorbe, iar eu nu o crezusem deloc. Acum o credeam. intru totul. Chestia asta nu era deloc o legend. Era posibil, dar ia stai putin. Avea de gand sa indrepte situatia? — $tii care-a fost cel mai al dracului de greu lucru in ultimele unsprezece luni? — Nu, i-am soptit. Avea vocea ragusiti, usor tremuranda. — Si te vid iesind cu tot felul de tipi care nu meritau niciun minut din viata ta, ceea ce ma face s{ ma intreb dupi ce fel de criterii ii alegi, Am avut de gind si-mi apar gusturile in materie de barbati, dar mi-am finut gura inchisi. Mda, de fapt, ultimii tipi cu care iesisem chiar fusesera aiurea. Dean nu. El era doar... bla, bla, bla... plictisitor de moarte. — Ai fost in stare si iesi cu tolomacii dia si si fugi de mine. — $i tu meriti timpul meu? l-am intrebat fara si ma pot abtine. {si arcuia buzele intr-un mod constient, arogant gi al naibii de sexy. — Scumpo, habar n-ai cat de mult merit, a spus si mi-a strins soldul. Roxy, nu vreau si fim doar amici. La naiba, nu. Dar daci tu doar atat vrei, atunci o si m4 rezum la asta. Dar vreau si stii de- acum cum stau lucrurile, $4 stim amndoi despre ce-i vorba. Sa stii ce vreau de la tine. LASA-MA SA TE IUBESC 75 Prin statia radio de pe umirul lui s-a auzit dispecerul rapor- tand un accident de circulatie pe una dintre stradutele laterale, nu departe de unde locuiam eu. Cu ochii atintiti asupra mea, gi-a migcat m4na gi a atins un buton de pe statia radio pe care nu-l puteam vedea. — Aici unitatea Trei-zero-unu, a spus el. Sunt pe drum. Reece si-a retras mana si mi-a spus: — Gandeste-te la asta. Apoi si-a plecat capul si mi-a atins obrazul cu buzele, pana spre tample. M-a sarutat dulce si mult prea putin, dupa care a conchis: — Siacum misci-ti fundul asta misto in casa. Ametita, am facut intocmai. Dar dupa ce am trecut de usa des- chisa, m-am intors gi l-am surprins la jumatatea drumului spre masina. — Reece! M-a privit peste umir si m-a intrebat: — Cee, Roxy? Simteam ca-mi iau foc obrajii. — Si ai griji, te rog. Nu i-am vazut zambetul, dar i l-am simtit in glas. — Intotdeauna, scumpo! $i s-a facut nevazut. Fiorul revenise, mai puternic decat mi-1 puteam aminti. Am plutit cat am inchis usa in urma mea si m-am abtinut cu greu si nu-mi ridic bratele si si fac piruete ca fata din Sunetul muzicii. M-am oprit brusc in fata holului. Din bucitarie venea un zumzet slab, ca sunetul unei masinirii aflate in functiune. intr-o fractiune de secunda am uitat gi de Reece, si de discursul lui despre nu-m4-intereseaz-doar-o-prietenie si-am aprins lumina. Totul pirea normal, numai c4 sunetul dla... Mi-am azvarlit geanta pe canapea si am trecut incet prin sufra- gerie, aprinzand luminile in drumul meu. Am ajuns in bucitirie cu inima in gat si am gisit repede intrerupatorul. Lumina a inun- dat bucitaria, am cAutat sursa zgomotului si am gisit-o imediat. 76 J. LYNN — Ce naiba? am bombinit. Masina de spilat vase din fata mea isi facea linistitd treaba. Nu era nimic neobignuit in asta... doar ci eu nu o pornisem inainte s4 plec la munca. $i, chiar daca as fi facut-o, nu ar fi mers atat de mult timp. Am simtit cum mi se ridicau de pe ceafa firele de par si am rimas holbandu-mi la ea. Cu rasuflarea intretaiati, m-am apropiat de masina de spilat, lucrurile din Frumoasa si Bestia. Inghitind cu greu, mi-am varat degetele sub méner gi am tras tare, intrerupandu-i ciclul de spalare. Aburul s-a imprastiat in aer, iar eu mi-am retras repede mana. Usa s-a intredeschis, apoi s-a deschis toata. in masina nu erau decit doua lucruri: ceagca pe care o folosisem dimineati si beau ceai, inainte s4 plec Ja serviciu, si farfuria de pe care mancasem un covrig. Nimic altceva. Am lsat usa deschisa si m-am dat la o parte, clatinand din cap. Nu intelegeam. Sa fi atins din greseala butonul de programare? Parea plauzibil, dar fir-ar si fie, nici macar nu stiam cum sa-1 por- nesc. Un fior rece mi-a stribatut spatele si mi-am incrucisat bratele la piept. M-am rasucit de jur imprejur si am privit cu atentie fie- care cotlon din bucatirie. Dupa care, mai mult decat speriata, am fugit din bucitirie si am lasat toate luminile aprinse. Nu m-am oprit din alergat pani n-am ajuns in dormitor, unde am inchis usa si am incuiat-o. Sapte ~ ot mai crezi in fantome? l-am intrebat pe Charlie. Se uita pe geam fird si-mi raspundi, dar eu eram de neoprit, Ja fel ca tipa din filmul acela despre care vorbeau toti. Nu mai stiu cum se numea, dar era cu Theo James, deci era marfa. — Imi amintesc cum ne jucam cu Placa Spiritelor, am conti- nuat eu asezati pe fotoliul din fata lui, cu picioarele sub fund. Cred ca nu aveam mai mult de treispe ani, nu, si cu un an inainte am jurat cd am vazut afara un chupacabra, in fine, cred ci aparta~ mentul meu e bantuit. Charlie a clipit alene. Am tras adanc aer in piept. — Sambita trecuté mi-am descoperit telecomanda in frigider si cand m-am intors din tura de noapte mi-am gisit masina de spilat vase pornita. Dupa tura de joi, am ajuns acasi si televizorul de la mine din dormitor mergea, dar eu nu-| lasasem pornit. Aga ci, ori am o fantoma in casi, ori la mine mai locuieste cineva de care habar n-am, ori imi pierd mintile de-a binelea. Stiu, nu € deloc greu de crezut c-as putea s-o iau razna. Rasul meu zgomotos a rasunat in camera tAcut’, chinuindu-mi. Adevarul era ci toate chestiile astea ciudate care se petreceau Ja mine acas% mi scoteau din minti. fi povestisem mamei despre ele de dimineati, inainte si vin la Charlie, si era convins’ ci aveam © fantom’. $i, desi nu vazusem niciodati vreuna, eu credeam cu tarie in ele. La urma urmei, erau mult prea multi oameni in lumea asta, oameni sAnatosi si normali la cap, care sustineau ca vazusef4 78 J. LYNN o fantom, ca si nu existe si un sambure de adevar. Numai ci la mine in apartament nu se petrecuse nimic inainte. De ce si fi in- ceput tocmai acum si se faci auzité? Sau poate ci facuse si inainte diverse lucruri, dar nu le observasem eu? Doamne, mi infiora de moarte gandul ci aveam apartamentul bantuit de spirite. Data viitoare cand aveam si mA duc la supermarket trebuia si nu uit sd iau niste sare, adicd o gileata de sare. Asta parea ca func- tiona la tipii din serialul Supranatural: Aventuri in lumea intunericului. Oftand, am scos tabloul pe care-1 adusesem cu mine si i l-am aratat lui Charlie. Mai facusem un peisaj, de data asta cu plaja Rehoboth, unde ne duceau pirintii nostri vara. Nisipul sclipea pe panza, ca si cum as fi presirat deasupra o mie de diamante mititele. Imi plicuse si pictez oceanul, dar nu-l desivarsisem intru totul. Fiindca nu exista niciun ocean la fel de adanc precum ochii lui Reece. Aveam nevoie de ajutor. Charlie nu a bagat in seama tabloul meu, asa ci m-am ridicat si l-am agitat pe perete, lang’ cel cu Stanca Diavolului. Apoi m-am intors si mi-am frecat fata cu palmele. Mi simteam ciudat fara ochelari. Aproape goala. Hm. Goala. Asta mi trimitea cu gandul la Reece. Chiar ca aveam nevoie de ajutor. Mi-am lsat bratele pe lang’ corp si am rezistat tentatiei de a mi da cu capul de perete. Au mai trecut cateva clipe, timp in care m_-am uitat la Charlie si mi-am dorit si se intoarcd si s4 mA pri- veasc4 macar pentru cAteva secunde. Dar nu a ficut-o. — Reece vrea si uitim de noaptea aia,am anuntat eu in camera ticuta. Normal ci Charlie stia tot ce se intamplase si tot ce nu se in- tamplase in noaptea aceea. — M-a limurit cum a stat treaba aia cu regretul, am ras eu gi am continuat: care ar fi rezolvat multe lucruri daci, stii tu, dacd mi-ar fi spus-o de atunci. S-au mai clarificat putin lucrurile. $i nu vrea si fim doar prieteni. A spus asta destul de clar. A zis ci... a zis ca merit si-i acord tot timpul. LASA-MA SA TE IUBESC 79 Mi-am imaginat ci Charlie era de acord cu ce spusesem. M-am intors la fotoliu si m-am prabusit pe el. — N-a spus c-ar vrea si-mi fie jubit si nici nu m-a invitat si iesim pe undeva, N-am ajuns asa de departe cu discutia, dar miercuri noaptea a trecut pe la Mona si am vorbit asa cum o faceam pe vremuri. A flirtat cu mine. Mi-am tras genunchii la piept si mi-am proptit barbia pe ei. Cu ochii inchisi, am lisat si-mi mai scape un oftat. — Tot nu i-am povestit ce s-a petrecut de fapt. Stii cat de mult urste minciunile si, in plus, pe bune, cand sa-i fi spus? $i cum? »Auzi, stiu c& tu crezi ci am facut una-alta, dar de fapt, n-am facut nimic...” A trecut atat de mult, ce greu si mai aduc vorba despre asta acum. Charlie nu mi-a raspuns, dar stiam cA, daca ar fi putut vorbi, ar fi inteles ce voiam sa zic. Unsprezece luni de lips’ de comunicare nu erau asa de usor de reparat, dar, chiar daca Charlie ar fi inteles asta, tot mi-ar fi spus ca trebuia si-mi descarc sufletul. Conversatia noastra unilaterala a mai continuat o vreme, dupa care am luat Lund Noud si restul timpului mi |-am petrecut citin- du-i. Cand a sosit vremea sa plec, am indesat in geantd cartea uzatd si m-am ridicat. Charlie fusese singura persoana din afara familiei mele pe care o iubisem cu adevarat si gandul la tot ce patimisem cu el... ideea de a iubi pe cineva la fel ca pe Charlie si de a trece prin aceeasi durere ma inspaimanta. Fir-ar! Daca era s& fiu sincera cu mine insimi, de-aia nici nu mi pri- cepeam si-i aleg pe tipii cu care ieseam. Niciunul nu era facut pentru o relatie pe termen lung. Niciunul nu reprezenta un pericol pentru inima mea, niciunul, cu exceptia lui Reece, iar el fusese mereu disponibil. $i, chiar daci ar fi vrut si ne-o tragem, de cum ar fi aflat cd l-am mintit s-ar fi terminat totul. Asa ci, intr-un fel, era o alegere sigura. Puteam visa la el, pentru ci stiam cd urma sa-1 pierd inainte si ma indrigostesc iremediabil. 80. J. LYNN Nu mi-am putut dezlipi ochii de la Charlie in timp ce m-am ridicat tacuta. I se adancisera umbrele de sub ochi si de pe obraji. in doar o siptiman’ pirea mult mai fragil si mai slab. Mi se pirea c4 ise subtiase si parul de la tample. Vina ma rodea si nu m-am putut abtine si mi gandesc c4 nu s-ar fi aflat in starea asta daci...daci mi-as fi tinut gura in noaptea aia. Ar fi trebuit pur si simplu si-i ocolesc pe Henry Williams si pe prietenii lui. Daca n-as fi fost scoas din minti de comentariile lui grosolane. Nu eu ridicasem piatra $i nici nu fusesem eu cea care © aruncase, dar, intr-un fel, jucasem si eu un rol important. Pentru care plitise Charlie pretul. Un gand infiorator de oribil mi-a trecut prin minte. Nici n-am vrut s-1 duc pana la capat, dar deja isi facuse loc in mintea mea. Mi-am pus o mand peste gurd, inabusindu-mi un sunet ce-mi sta- tea pe limba. Oare ar fi fost mai bine pentru el daca nu ar fi supravietuit? Doamne, nici nu-mi venea sa cred ci gandisem asa ceva. Era total gresit. Eram o persoana ingrozitoare. Dar o voce continua si-mi sopteasci de undeva din strafundul mintii, desi eu incerca- sem sa o alung. Se putea numi viati starea asta in care era? Era intrebarea secolului. Stand acolo in picioare, mi-am amin- tit ce-mi spusese Reece: ci nu trebuia si traiesc in locul lui Charlie. Daca chiar voiam sa fiu sincera cu mine, stiam ca luasem unele decizii pentru cd Charlie nu le putea lua. $i poate pentru cd eu... Nu mi-am putut termina nici gandul asta. Am simtit cum neputinta incepea si pun’ stipanire pe mine. Cand sosisem in acea zi, sora Venter imi explicase ci le era din ce in ce mai greu sa-1 convings pe Charlie si minance indeajuns in timpul zilei. imi daduse un castronas cu piure de cartofi, pe care in mod normal l-ar fi mancat. De cand intrasem la el, incercasem far’ succes sa-1 fac si m&nance. Daca avea s4 continue asa, aveau sa-l hraneascd printr-un tub, probabil chiar inainte de sfarsitul weekendului, ceea ce lui nu-i plicuse niciodata. Ultima dati reusise si si-] smulgi si LASA-MA SA TE IUBESC 81 s-au vazut nevoiti si-1 lege. Nu-1 puteam ajuta cu nimic, dar tre- buia micar sa incerc. Am ridicat castronul si lingura din plastic si am luat o grami- joara din amestecul albicios. Si-a intors fata intr-o parte de indata ce m-am apropiat cu lingura de el. Nu pricepeam. Nu ma recu- nostea, dar intorcea fata de la mancare. Ne-am petrecut aga urma- toarele zece minute, pina cind am pus castronul pe masuta de langa fotoliu. M-am strecurat intre fereastra si fotoliul lui si m-am asezat pe vine in fata lui Charlie. — Charlie, vreau si te rog s& faci ceva pentru mine, am spus si ochii ni s-au intalnit. Am simtit un gol in stomac, fiindcd, in ciuda faptului ci se uita la mine, nu ma vedea. Vocea imi era sugrumati de emotie. — Trebuie si mananci, bine? Diseari, c4nd or sa-ti aduci cina, trebuie s4 incerci s4 mananci. Pe chipul sau inexpresiv nu s-a zarit nici macar o emotie. — Daci n-o faci, te vor hrini iar printr-un tub. iti amintesti ci data trecut& nu |-ai suportat? am mai facut eu o incercare, cuprin- zandu-i obrajii cu palmele. A tresarit, dar atata tot. — Charlie, te rog mult si mananci. L-am sirutat pe frunte i m-am ridicat. — Mai intore vinerea viitoare, dragul meu. Sora Venter ma astepta afara. Parul ei negru, inspicat cu suvite albe, era prins intr-un coc facut in grabi. Banuiam ca ma astepta si vada daca existase vreo schimbare in comportamentul lui Charlie. — E la fel cum a fost toata luna, i-am spus si am pornit impre- una cu ea pe coridorul larg. N-am putut s4-1 conving si minance piureul. Dar nu inteleg cum e posibil. Mie nu-mi rispunde sub niciun chip, dar reactioneaz4 imediat cAnd se apropie o lingur’ de el. — Ii plicea iaurtul ala inghetat, am sugerat eu cand ne-am aptopiat de usgile duble care duceau in sala de asteptare. As putea s trec maine inainte de serviciu si-i las céteva? Ag avea timp. 82 J. LYNN — Scumpa mea, mi-a spus prinzandu-ma de brat cu blindete. Sunt convinsi c& lui Charlie ii placeau o multime de lucruri, doar ca... ei bine, el nu mai este Charlie de odinioari... — Charlie este... m-am uitat o clipa la ea, apoi mi-am retras bratul si am continuat: stiu ci nu mai este acelasi, dar este... este tot Charlie. Mila i-a strabatut imediat chipul. — Scumpa mea, stiu, dar Asta nu e singurul lucru despre care trebuie si vorbim. Mai este si... Nu conta ce~avea ea de gand s4-mi spuni, in clipa aia n-aveam chef s-o ascult. Probabil ci era vorba despre tubul de hrinire, la care chiar nu ma puteam gindi, fiindca stiam cum urma si reac- tioneze Charlie. La fel cum stiam cA printii lui nu erau acolo ca si-l vada si deseori chiar mi intrebam daca le mai pasa de el sau nu. Ferindu-mi privirea de a ei, am impins usile. $i atunci lumea mi s-a oprit in loc. Pe aceeasi canapea pe care asteptasem $i eu cu citeva ore in urma stitea Henry Williams. Mi-am scapat din mana geanta, care s-a prabusit cu zgomot pe podea. Am ramas pe loc, inghetata. — Roxy, mi-a soptit sora. Asta am incercat s4-ti spun, cd e aici. Henry s-a ridicat si i-am vazut statura impresionanta. Cres- cuse de ultima oari cand il vizusem. Inainte avusese o iniltime medie, undeva pe Ja vreun metru saptezeci si cinci. Acum trecuse bine de un metru optzeci. Nu se purtasera cu manusi cu el in inchisoare, dar nici ci-mi Pirul lui saten-inchis era tuns foarte scurt, aproape ras, si avea pielea mai palida dec4t mi-o aminteam. Oricum, in inchisoare nu prea ajungi sa vezi lumina soarelui. Avea cearcine sub ochi, ceea ce-] facea s4 para mai matur decat era, desi nu avea mai mult de douazeci si trei sau douazeci si patru de ani. $i devenise mai corpolent. Probabil cA suna a cliseu, dar sigur trasese de fiare, fiindcd umerii ii intindeau cdmaga alba intr-un fel in care nu o facusera cand era mai mic. LASA-MA SA TE IUBESC. 83 L-am privit si mi-am simtit toti muschii intepeniti. Si-a atins cu palmele pantalonii scurti kaki. — Roxanne, mi-a spus $i m-am cutremurat de parc% m-ar fi escaladat o armata de gandaci de bucatarie. Pe de-o parte, voiam s4 fug din sala de asteptare, direct spre usi si cit mai departe de Henry, dar n-am putut s-o fac. Henry nu venise aici pentru mine. El voia si-1 vad& pe Charlie, dar, ca o ursoaica ce-si apard puii, n-aveam de gand s4 permit asa ceva. Muschii mi s-au deblocat brusc si m-am miscat, ca si nu mai stau in mijlocul usilor duble. — Nu esti bine-venit aici, -am anuntat. Henry nu a parut surprins. — Nici nu-mi imaginam ci ag fi. — Atunci de ce ai venit? |-am intrebat si am simtit cum mi se inclestau pumnii. E ultimul loc in care ar trebui si te afli. Henry a privit spre locul in care stitea sora Venter. Din fericire, nu mai era nimeni pe hol, dar asta n-avea si dureze mult. — $tiu. Nu vreau s& ne certam... — Nici macar n-ar trebui 4 fii in libertate. Cat ai stat inchis, ia zi? Maximum cinci ani si gata, ai iesit, te plimbi gi te distrezi, pe cand Charlie a pierdut totul! Am clatinat din cap, respirand sacadat. Era al naibii de nedrept. — N-ai sa intri la el. — Roxy, m-a oprit sora Venter soptind, cred c4-ti dai seama c& nu ai... M-am risucit spre ea. — Deci tu n-ai nimic impotriva? fi tii partea? Simteam in gat gustul amar al tradarii. Stiam c4 nu mai jude- cam limpede. Femeia nu-si ficea dec4t datoria, numai ca toata frus- trarea si neputinta salasluiau in mine, ca o a doua fiin¢a irationala. Nu-mi pasa cA ea doar isi facea datoria. Nu-mi pasa decat cA asta era ceva nedrept pentru Charlie. 84 J. LYNN M-a privit cu simpatie. — Nu e vorba c4-i tin partea. Parintii lui Charlie, tutorii lui legali, i-au dat permisiunea. $i cat timp Charlie nu spune cd nu vrea si-I vada, si da, crede-mé cd stiu cum sun asta, are tot dreptul si-] viziteze. Am ramas cu gura cascati. — Charlie n-a mai scos o vorbi de sase ani! Si, dintr-odata, ne asteptim s&-si exprime dezacordul? m-am ristit intorcandu-ma cu fata spre Henry. Stiai asta? Ca Charlie nu a mai vorbit de ani intregi? Si-a mutat privirea si am vazut cum ii tremura spasmodic un muschi din maxilar. Am inaintat un pas spre el. — Cum, ti-e prea greu s& auzi aga ceva? Fiindci tu esti cel care 1-a adus in starea asta? — Roxanne, m-a oprit sora Venter apucindu-mia de brat cu degetele ei reci. Cred c-ar fi mai bine si pleci. Mi-am smucit braful, cat pe ce si izbucnesc intr-un guvoi de insulte si injuraturi, dar m-am oprit cand i-am intalnit privirea. Nu mi privea pur si simplu, ci ma implora s& incetez, s4 plec de acolo, fiindcd nu mai putea face nimic altceva. Nici eu nu mai puteam face nimic altceva. Am tras de cAteva ori aer in piept, dar n-a avut niciun efect. N-am putut decat si dau din cap spre ea si si-mi ridic geanta de pe jos. Ma simteam de parca as fi pasit pe nisipuri migcitoare. Tot corpul imi spunea s4 nu ies din clidire, dar am facut-o. Folosindu-mi toat st&panirea de sine pe care-o aveam, am izbutit s4 ajung in patcarea umbrita de nori. Eram deja pe la jumitatea parcarii cand i-am auzit din nou vocea — Roxanne. Am facut ochii mari. Ce mama mi-sii? Buimaca, m-am intors spre el. Henry era chiar in spatele meu. — Stiu ca esti suparata... — Ai un spirit de observatie al naibii de bun. Mi-a ignorat remarca. LASA-MA SA TE IUBESC. 85 — $i ai tot dreptul s4 fii suparata. L-am fixat cu privirea gi am stiut pe data cd urma si fac o tam- -penie dac& nu ieseam din starea aia. La fel cum stiam c& norii dia negri si grosi urmau sa dezlantuie o furtuna. — Lasa-mi-n pace, i-am spus gi i-am intors spatele, cu mana inclestata pe geanti. Am mirit pasul si am inconjurat o dubit4. Fulgerul a luminat cerul si bubuitul tunetului mi-a rasunat in piept. Urmitorul nor s-a aprins ca un glob de discotec, iar eu mi-am concentrat atentia s4 numér secundele scurse intre lumina si zgomot. In sfargit, mi-am vazut magina. Si, de asemenea, am vazut ce magina era parcat’ langa a mea. Un Mustang vechi — un bolid rogu ca cireasa, din anii saptezeci. Imi era cunoscut si numirul de inmatriculare. Scria BRMB gi stiam si ce insemna. Baietii Rai sunt Mai Buni. Fir-ar a naibii de treaba, era chiar masina lui Henry! Aceeasi pe care o avusese si-n liceu, aia pe care o reparase impreun’ cu taici-siu. Masina cu care el si prietenii lui obignuiau sa se plimbe si sd iasd la agatat, la fel ca-n filmele alea ieftine. Henry iesise din inchisoare dupa ce-i distrusese viata celui mai bun prieten al meu, iar idioata aia de magina — mandria si bucuria vietii lui — il asteptase rabdatoare. —Te rog, asculté-mi doar cateva secunde. Asta-i tot ce-ti cer, a spus Henry gi m-a apucat de brat. M-am pierdut cu firea. Faria a explodat in mine ca un bat de chibrit aruncat din nea- tentie intr-o baltd cu benzina. Creierul a incetat si-mi mai func- tioneze si bunul-simt s-a dus naibii. Nu mai judecam, nu mai simteam nimic altceva decat furie, atat de intens, inc&t parca m-ag fi dedublat. Am bagat mana in geanta si-am scos primul obiect mai solid pe care |-au atins degetele mele, dupa care mi-am dus bratul spre spate, cu o miscare identicd cu a unui aruncitor de mingi profesionist, din liga de baseball. 86 J. LYNN Editia grea, cartonatd a romanului Lund Noud a zburat prin aer ca o piatra — cam la fel ca piatra care ne distrusese vietile — sia facut contact cu parbrizul masinii lui Henry. Geamul s-a facut bucitele. Cam la fel ca vietile noastre, in noaptea aia, lang’ lac. Opt A veam un déja-vu ingrozitor. Sau ceva de genul. Stateam in masini si-] priveam prin parbriz — prin parbrizul meu intact gi plin de apa — pe Dennis, care tocmai termina de vorbit cu Henry. Ei bine, de data sta nu mai era Dennis-cel-toc- mai-insurat, care venea la noi, la bar. Acum era ofiterul Dennis Hanner. Dintr-o suta de ofiteri care lucrau in districtul nostru trebuia, evident, sa fie cineva care m& cunostea. Evident. Fiindci aga mer- geau lucrurile in viata asta. Bleah. Nu cred ci Henry chemase politia si se plang pentru ci-i spir- sesem patbrizul, fiindcd n-avusese timp si o fact. Intrucat aveam © sincronizare perfecta, un cuplu mai in varsté tocmai iesea din masin’ cind Lund Noué a spart parbrizul. Nu numai ci au chemat politia, dar au si parcat in fata mea, ca nu cumva sa fug, pana cand ofiterul Hanner a ajuns la locul faptei. Dupa cum reiesea, lovisem parbrizul in locul ideal. Sau poate c4, dimpotriva, in locul gresit. Dat fiind ci geamul era securizat, probabil ci nimerisem singura zona mai firavi. Sau poate chiar eram un mutant in stare s4 preschimbe cartile in arme de distru- gere a parbrizelor. Apoi a inceput s& ploua, iar Dennis — scuze, domnul ofiter Hanner — m-a privit de parc ar fi vrut s4 mi apuce de glezne gi s& m& scuture ca sé-mi vind mintea la cap. Eram udi pani la piele, 88 J. LYNN siel la fel, cu toate cd avea pe deasupra o pelerina din acelea imper- meabile. Henry si ofiterul Hanner s-au intors si ma priveasci. Am strans ochii $i mi-am rezemat fruntea de volan. Ma com- portasem ca o...ca o idioatd iresponsabili si impulsiva. Ce-o fi fost in mintea mea? Nici nu-mi venea si cred ci ficusem una ca asta. Recunosc, aveam un temperament dat naibii. $i pe asta tot de la mama il mostenisem, dar nu comisesem in viata mea niciun act de vandalism. Simteam c& mor de rusine, iar pielea imi devenise lipi- cioas4 gi ma manca. Mai eram eu diferita de Henry acum? Ce-i drept, nu lovisem pe nimeni, dar imi pierdusem cumpitul si reactionasem intr-un mod violent si complet prostesc. Stanjenita de aceasté comparatie, m-am cutremurat. Brusc, s-a deschis usa copilotului, fiicindu-mi si tresar din nou in scaun. Cu ochi silbatici, m-am uitat cum Dennis se stre- cura pe locul de langi mine. Privirea mi-a fugit in fata masinii. Henry plecase. $i Mustangul. Cu refinere, m-am uitat din nou spre Dennis. Si-a dat pe spate gluga pelerinei galbene din plastic. — Ce-a fost in capul tau, Roxy? Am deschis gura. — Nu-mi rispunde, s-a rastit el frecandu-si cu mana falca. Stiu deja. Nu te-ai gandit la nimic. Am ticut mile. — Nu-mi vine si cred. Tu, mai mult decat oricine, ar trebui s4 stii si nu te comporti aga. Aruncind o privire spre volan, am strans din buze si am incu- viintat dand din cap. Asa era, ar fi trebuit s& stiu mai bine decat oricine. — Ai noroc cu carul, sd stii, mi-a spus. Henry n-are de gand sa faca reclamatie. Mi-am indreptat privirea asupra lui. — Poftim? Clatinand din cap,.s-a prefacut c& se uita pe geam. LASA-MA SA TE IUBESC 89 — A hotarat si nu faci reclamatie. Ceea ce e minunat, fiindci n-aveam de gind sa-i explic lui Reece pentru ce am fost nevoit si te arestez. Ah, Doamne! Reece! — Si nici sa discut cu ai tai, care sunt sigur c-ar fi foarte man- dri si afle ce-ai facut, a continuat el sarcastic. La urma urmei,o meritam. — Oricum, sé faci bine s&-i platesti si s4-i pui parbrizul la loc cat poti de repede, adici imediat. Ai priceput? — Da, am raspuns eu rapid. Cum aflu cat costa, am si i-l si platesc. A mai trecut o clipa. — Henry o si faci o estimare de cost si o sé-mi transmiti mie informatiile. Cred ci aga e cel mai bine deocamdata. Eram suti la suta de acord cu el. — Dennis, imi pare rau. Am actionat fird si gandesc. Eram atat de furioasa ca l-am vazut aici si ci m-a apucat de brat, incat... A zis c& te-a apucat de brat chiar inainte s4 arunci cu cartea, m_-a intrerupt el. Si apropo, e prima oar’ cnd vad cum o carte ein stare si distruga un parbriz, asa ci mersi pentru informatie. Doar c4 nu mi-a spus ci ar fi fost agresiv cu tine in vreun fel. $i nici tu n-ai mentionat asta cand am ajuns aici. E ceva ce nu stiu in toat’ povestea asta? —N-a fost deloc agresiv. El voia sa discute cu mine, iar eu nu. — Si ai tot dreptul, Roxy. Nu trebuie si discuti cu el, s-a aratat Dennis de acord cu mine. Dar n-ai niciun drept sa-i distrugi bunurile. — $tiu, am soptit. Dennis m-a privit cu coada ochiului. — N-am fost aici cand s-a petrecut nebunia aia cu Charlie, La naiba, nici m&car nu locuiam in statul asta, dar tot am auzit detalii. Stiu ce s-a intémplat si, dac-ar fi dup& mine, golanul Asta ar infunda in continuare pusc4ria. Dar nu e decizia mea, a continuat el si s-a intors spre mine. Si-mi dau seama ci e al naibii de aiurea ca a iesit si c&é are dreptul s vind pe aici, dar stii ce, pustoaico, 30. J. LYNN trebuie s4 te controlezi. N-ai voie s& faci porcirii din astea. Nu ajuti pe nimeni, si mai ales pe tine. L-am fixat cu privirea. — Pricepi ce-ti spun? — Mada, am priceput. * E inutil si spun ci am intarziat la serviciu, chestie foarte na- soala pentru ci insemna ci nu terminasem nici designul la site-ul unui blogger inainte de a-mi incepe tura la Mona. Mi astepta o noapte foarte lung’, fiindcd trebuia neapirat sA-1 termin cind ajungeam acasa. In mod cu totul surprinzator, Jax nu aflase despre forta bratului meu, dar, de indat& ce i-am povestit ce facusem, m-a tras de mar- ginea tricoului pe care scria WALKERS NEED LOVE TOO ¢i m-a tarat pe coridorul oarecum linistit. Am gtiut imediat ci urma s& ascult predica numirul doi din seara aia. — Mai, fata, unde naiba ti-a fost mintea? m-a luat el la rost. — La nimic, am recunoscut. Tocmai asta a fost problema. M-am infuriat asa de rau, ci n-am mai judecat. M-a privit indelung, ridicand din sprancene. — Asta nu-i un motiv indeajuns de bun. Aproape ci mi-a venit sa topai de nervi cind I-am auzit. — $tiu ci nu e. Crede-mi. Stiu asta foarte bine. Am si platesc pagubele produse. — Roxy... Am lisat barbia in jos $i mi-am incrucisat bratele la piept. Ma simtisem ca naiba toat& ziua din cauza a ceea ce ficusem. Dar nu-mi venea si-mi pling de mila, ci, mai degrab4, aveam senzatia c& nu valoram nici doua parale. Nu mi mai simtisem asa de cand il fentasem pe proprietar fiindc& nu aveam bani sa platesc chiria. $i iarisi mi-am dorit sa fi putut bea macar un pahar in timpul programului de munca. — Pai, macar stim o chestie, a zis el atingandu-mi barbia, iar eu mi-am ridicat privirea. Ai un brat al naibii de puternic. LASA-MA SA TE IUBESC 9 Am dat ochii peste cap si am ras sec. — Asta se intampl atunci cand cresti in aceeasi casa cu alti doi frati. — Adeviarat. Le-ai spus alor tai? — Nu. O las pe miine. — Succes! — Mersi, am gemut eu. Clatinand din cap, a aratat cu mana spre usa inchis& a biroului. — Apropo, vezi cd e ceva pentru tine induntru. — Pentru mine? Asuras. — Mada si, judecand dupa ziua pe care ai avut-o, 0 si fie o sur- priza placuta. Vezi despre ce-i vorba si intoarce-te cat mai repede la bar. — Da, domnule, sa traiti, -am salutat voioasa, iar el m-a igno- rat cu desavarsire. {ntrucat intarziasem, mi oprisem direct la bar si-mi indesasem geanta sub tejghea, asa ci nu pusesem inc piciorul in birou. Am deschis usa si am rimas fari suflare. — Ce nai...? am murmurat. Nu cred cd Jax se referea la florile de pe birou. Am privit de jur imprejur prin incdpere. Nu mi-a atras nimic altceva atentia. Cana- peaua era la locul ei. Si dulapul cu sertare. Bolul cu alune probabil deja rancede... Privirea mi-a fost din nou atrasa de flori. Trandafirii aritau minunat, mai mult de douazeci de boboci de-abia desficuti, de-un rosu aprins. M-am apropiat de birou si m-a inconjurat o mireasma placuta. Printre tulpinile verzi se z4- reau marginile unui plic patritos. Pe care era scris clar numele meu. Undeva in strafundurile fiintei mele am simtit o oarecare forfota — de bucurie. L-am luat cu griji si l-am deschis. Data viitoare va fi mai bine. Am ridicat din sprancene. Hm, poftim? Am intors cartonul pe cealalta parte. Niciun nume. Apoi am mai citit o data mesajul. Pe buze mi s-a strecurat un suras. Trebuia si fie de la Reece. 92 J. LYNN Mesajul era destul de ciudat, recunosc, dar mai mult ca sigur ci era de la el. Am apucat cartonul de margini si mi-am muscat buza de jos. De obicei, Reece avea vinerea liber’ sau, cel putin, asa credeam eu. Imi era destul de greu si-i tin minte programul. Miercuri parca venise la bar si vorbisem cu el. Dar nu-mi spusese ci voia si fim mai mult decat amici si nici eu nu adusesem vorba, fiindcd n-ag fi stiut cum s& continui apoi discutia. Ei bine, acum aveam o multime de idei in legatura cu asta. Multe dintre ele implicau dezbricarea si contorsionarea trupurilor in pozitii de yoga, dar, chiar daca suna a cliseu, eu tot nu stiam cum si m3 comport. [I dorisem atata vreme si acum, cand il aveam, nu stiam deloc ce si fac. Poate c-ar fi trebuit sa-i trimit un mesaj si si-i multumesc pen- tru trandafiri. Am ranjit tamp, cu gura pani la urechi, am strecurat cartonul in buzunarul din spate al pantalonilor si m-am dus la bar. Unde ma astepta o multime de oameni dornici sa fie serviti cat mai repede, iar biata de Pearl fugea de colo colo cat o tineau picioarele. Orele au zburat fari si-mi dau seama gi-am reusit si arunc 0 privire telefonului abia cand s-au mai imputinat clientii. Am pro- fitat de timpul pretios ca si-mi prind parul in coada si si-mi torn un pahar de Cola. Urmitoarea dati cand s-a deschis usa barului mi-a ajuns la n&ri mirosul de ploaie de vara si mi~am ridicat privirea. Inima mi-a bubuit in piept, ca nebuna. Reece a pasit induntru, cu parul lipit pe frunte si cu cdteva guvite rebele. Cu picituri mici de ploaie revarsindu-i-se pe tample si pe tricou. Si-a trecut mana prin par si mi-a amintit de Poseidon iesind din ocean. Nebunie totala. S-a uitat spre mine si privirile ni s-au intalnit. S-au lipit una de alta. A traversat incdperea, a ocolit barul si a venit in spatele tej- ghelei, fara s ma slabeasci o clip’ din ochi. LASA-MA SA TE IUBESC. 98 —in regula, a spus Nick gi s-a dat la o parte, dupa care s-a retras. Am simtit cd riman fara aer cand Reece m-a luat de mani si m-a tras dupa el in spatele barului. ‘ — Ma bucur si te vad, Reece, i-a spus Jax si apoi i-a facut un semn lui Nick. Nu ¢ nicio problema. Poti sa iei o pauzd, Roxy. Ne ocupam noi de treburi pe aici. In mod normal as fi protestat, mai ales pentru ci sarcasmul era evident in jumatate dintre vorbele rostite de Jax, numai ci nodul din stomac revenise cu o fort’ nemaipomeniti. Ma simteam ca atunci cand eram mic4 si urmaream The Wiggles, serialul ala pen- tru copii care mie mi se parea de groaz’. Cineva, nu stiu sigur cine — sa fi fost Melvin? — a fluierat in urma noastra $i am simtit cum mi se inrogeau obrajii. — Bine, omule, linisteste-te, stiu 6% merg si singur’. Mi-a aruncat o privire peste umér gi a deschis usa biroului. — Sunt convins. Apoi m-a tras induntru. Privirea mi-a fost atrasi de trandafiri — chiar, trandafirii! —, dar inainte si fiu in stare si scot o vorba a trantit usa in urma mea si s-a proptit cu bratele de-o parte gi de alta a mea, cu fata la cativa centimetri de a mea. Indeajuns de aproape cat si ne sdrutim. Incredibil! — Azi am fost mai toata ziua la tata, in New Jersey, stii si tu pe unde sta, pe langa padurea Pine Barrens, unde n-ai niciodati sem- nal ca lumea. Am incuviintat, cu toate ci nu prea intelegeam la ce se referea, fiindc4 eram mult prea ocupati s4-i privesc gura. Buzele alea pline mi impiedicau si fiu atenta. — $i, cum dau sf ies din parcare, incep si primesc tot felul de mesaje de la Dennis, a continuat el si mi-am dat in sfarsit seama la ce se referea. $4-ti spun sincer, la inceput am crezut ca-gi bate joc de mine. M-am facut mica. — Hn, nu, nu-si batea joc de tine. 94 J. LYNN: M-a sagetat cu privirea. — De asta mi-am dat si singur seama, a rostit si mainile i-au alunecat pe us, ct pe ce si-mi ating umerii. Ce ti-a facut? — Poftim? l-am intrebat clipind des. — Ce ti-a facut nemernicul ala de i-ai azvarlit cu cartea in parbriz? Ah. Aha! Acum gi inima mi se agita, la fel ca stomacul. — De fapt, nu mi-a facut nimic. Doar ci mi-am pierdut cumpa- tul. A vrut s& stea de vorba cu mine, iar ew'n-am fost dispusa s-o fac. — Nu esti obligata sa vorbesti cu el. — Aga mi-a spus si Dennis, dar tot n-ar fi trebuit s4-i distrug masina. J-a zvacnit un muschi in partea dreapti a mandibulei. — Asta aga e, a zis sia clitinat din cap. La naiba, Roxy, nu pot s4 spun ca sunt surprins. Am ridicat din sprancene. — Nu? A ras pe infundate. — Scumpo, de cand te stiu ai avut un temperament de groaza. Mada, asta era destul de adevarat. — Si dsta-i un lucru bun sau rau? Reece si-a inclinat capul intr-o parte. — E destul de sexy, numai cA vandalismul si distrugerea bunu- rilor personale nu ti se potrivesc. — Nu, nu mi se potrivesc cu manichiura, am adaugat si i-am trecut prin fata ochilor unghiile mele albastre. A ras din nou, dupi care a devenit brusc serios. isi afigase din nou fata de politist si... mda, nodul din stomac imi dadea de veste c& mi excita gi expresia asta a chipului siu. — Ai avut noroc. Ar fi putut depune plangere si atunci conversatia asta ar fi avut o alta directie. Mi-a dispirut si mie surasul de pe fata. — Stiu. Doar ci... tocmai fusesem la Charlie gi el... n-am mai putut continua si m-am fortat si ridic din umeri. Ce-ai de gand s& faci cu mine? LASA-MA SA TE IUBESC 95, Buzele i s-au depirtat si pieptul i s-a ridicat de la aerul inspirat, apoi si-a fixat privirea asupra gurii mele si l-am simtit incordan- du-se. Parea... parea infometat. — Am o multime de idei, a zis. Caldura m-a invadat ca o arsura. Genele dese i s-au ridicat, iar eu m-am simfit pierdutd in adancurile ochilor lui albastri. Dege- tele imi ardeau de dorinta de a-I atinge, la fel cum o facuser in noaptea aia de demult, voiam sa mi le afund in prul lui umed, si-mi trec mainile peste pieptul si abdomenul lui ca de piatra. Mi-am muscat buza, iar el si-a ridicat mana sting’ sé-mi aranjeze o guvitd rebel de par. A prins-o din nou in coada de la spate si-am simtit un suvoi de furnicituri pe gira spinarii. Cu o migcare incon- stient si instinctiva, mi-am dezlipit soldurile de la usi $i m-am apropiat de el. Gestul nu a trecut neobservat de Reece si m-am intrebat: oare ce-ar fi facut daca J-as fi atins in clipa aia? Daca mi-as fi strecurat mana prin cdmasi, de-a lungul pieptului? Daca i-as fi atins pielea? Doamne sfinte, simplul gand ma facea si gem. A suras si albastrul ochilor a devenit si mai intens. — Roxy, ce-ti trece prin cap? Ganduri nerusinate, obscene, pe care nu i le-as fi putut spune vreodati, asa c4 am zis primul lucru care mi-a trecut prin minte: — Multumesc pentru trandafiri. $i-a arcuit o spranceana si si-a pierdut caldura din privire. — Nu ti-am trimis trandafiri. — Ah. Inteleg, am adaugat, iar momentul nostru de intimitate s-a destrimat in mod oficial. N-ai fost tu? S-a desprins de usa si si-a lasat bratele si cada pe lang’ corp. —Nu. A strans din buze si s-a intors cat s4 vada buchetul de pe birou. — Florile de acolo? — Da, florile alea. Am crezut c& sunt de la tine, am zis si m-am indepartat de usa. Esti sigur ca nu le-ai trimis tu? Expresia de pe chipul lui imi dadea clar de inteles ci ii pusesem o intrebare stupida. 96 J. LYNN — Pai, atunci e foarte ciudat, am adaugat si m-am clatinat de pe un picior pe altul. Biletul nu era semnat si n-am nici cea mai vaga idee de la cine ar putea fi. S-a apropiat de flori si a atins cu degetul una dintre petalele umede. — Ce scria pe bilet? — Ceva cum ci o si fie mai bine data viitoare. Ranjind, m-a privit peste umar. — Imi dau seama de ce ai crezut c4 sunt de la mine, dar nu eu le-am trimis. Ma intrebam dac-ar fi crezut cd-s dus cu capul in cazul in care as fi apucat florile in clipa aia si le-ag fi aruncat din birou. Bine, bine. Nu era cazul si mai azvarl si cu altceva. — Ar trebui si-mi fac griji? m-a intrebat privindu-ma drept in ochi. — Poftim? Ji revenise zambetul plin de sarm copilaresc. — Am concurenta? Am mai avut nevoie de o secunda ca s& pricep ce voia s4 spun’ si am izbucnit in hohote de rs, cu ochii la flori. — Mda, cred ci da. Probabil ca Dean imi trimisese trandafirii, ceea ce insemna ca, desi nu-i raspunsesem la cele patru mesaje, tot nu pricepuse ideea. — Atunci trebuie s& fac ceva in privinta asta, a conchis Reece sprijinindu-se de birou. Si-a incrucisat bratele, atragandu-mi atentia asupra bicepsilor incordati. — Hai ca mi-am amintit, si revenim la ce-am de gand si-ti fac, a continuat si ochii i-au scanteiat. Mintea mi-a ajuns sugrumatd in gatlej. — $tii, n-am venit cu magina in seara asta, m-a anuntat. — Nu? — Nu. Am trecut mai intai pe acas’. De-asta n-am ajuns mai devreme. A trebuit si ma schimb, fiindcd l-am ajutat toat’ ziua pe LASA-MA SA TE IUBESC 97 tata sa-si faci curat in garaj. $i pe urma l-am rugat pe Colton s& mi aduci, si-a continuat explicatiile, cu capul intr-o parte. Si-a lasat privirea in jos si i-am simfit-o pana in varful degete- lor de la picioare. —In seara asta merg acasi cu tine. Noua rima nu mi se oprise din bubuit de cand Reece mi anuntase ca avea si vind acasi cu mine. Cu Reece de partea cealalt’ a baru- lui, pana mi-am terminat tura, am simftit cum neincetat trupul imi era stribitut de o tensiune nervoasa. Reece care a biut tot timpul numai apa. N-a durat mult pana cand Jax si Nick au bagat de seama cA Reece nu pierdea timpul la bar, ci c4 agtepta ceva anume. — Mise pare cd am pierdut ceva important, a comentat Jax sec, privind spre mine si apoi spre Reece. Ceva extrem de important, vreau si spun. Reece a ras pe infundate. — Ai pierdut totul. Trecand pe lang’ noi, Nick a pufnit zgomotos. Jax a ridicat din sprancene gi a ranjit, la randul lui. — Pai, era gi timpul. Am rimas efectiv cu gura ciscat’i. Ce mama naibii se petrecea aici’ Reece a incuviintat si si-a ridicat paharul privindu-mi pe dea- supra. Avea din nou in ochi sclipirea aceea copilareasca si totodata malitioas’. — Niciodati n-au fost rostite vorbe mai pline de adevar. Pentru prima oar in viati eram corhplet stupefiata, ceea ce parea ca le convenea tuturor, fiindc4, in timp ce onora comenzi, Jax continua sa discute cu Reece pe tema asta. Cat despre mine, LASA-MA SA TE 1UBESC. 99 alergam de la un client la altul, emotionat, agitata, plind de spe~ ranta si de inca o mie de alte senzatii. Venea acasa cu mine. $i n-aveam nimic impotriva. Eram totusi speriata de moarte gi nu stiam ce insemna decizia lui. Amestecand bauturile ca un ninja al barurilor, am incercat si-mi amintesc daci reusisem sa ma rad sau nu pe picioare de dimi- neata. Sau dac& mai aveam timp sf fac niste mici ajustiri prin alte parti. Cam astea erau grijile care nu-mi dideau pace, fiindc’ mai mult ca sigur sta era motivul pentru care voia si vind cu mine acasa. Ca doar nu ca sd croseteze o paturd la trei dimineata. I-am dus o bauturd unei tipe pe care o mai vizusem de cAteva ori prin bar si mi-am furisat o privire spre Reece. Cu capul plecat, se uita la telefonul din mand. Inima mi s-a oprit in piept si dintr-o- dat’ mi-a fost imposibil si mai inghit. fl doream mai presus de orice. $i inainte il dorisem, cam asta faceau oamenii de varsta mea, doar c& acum eram dispus4 sd trec peste tot ce se intamplase in noaptea aia. Simplul gind de a fi cu el imi incorda anumite parti ale corpului si-mi tia risuflarea. [1 dorisem pe Reece de cand i vazusem prima oar, pe cand aveam cincisprezece ani. Doar ci acum ayea si fie prima oard cu el pentru mine si a doua oara cu mine pentru el, iar asta era destul de aiurea. Si, in plus, aveam si ma multumesc cu o noapte, fara si mai am si alte pretentii? Hm, nu eram sigura. Iar asta ma inspaimanta. Nu fiindcd el nu si-ar fi dorit ceva mai mult, ci tocmai pentru cd gi-ar fi dorit si nu stiam daci m-as fi descurcat cu asta. Mi-am concentrat atentia asupra bauturilor si aga am reusit sa inving spaima care mi se cuibarise in stomac. Prin cap imi treceau o multime de ganduri si, daci nu mi le limpezeam curand, aveam s& ajung acasi complet zipaciti. Cand m-am apropiat din nou de Jax si de Reece, acesta din urma m-a oprit. — Vreau sa auzi si tu ce-am s4 spun acum. Complet naucit’, m-am asezat lang’ Jax si mi-am proptit coa- tele pe tejghea. 100 J. LYNN: — Bine? Reece mi tintuia cu ochii lui albastri. A vorbit pe un ton inde- ajuns de coborat incat sé nu-1 auzim decat noi doi: — Ii povesteam lui Jax despre apelul primit saptimana asta in Huntington Valley. Stiu ca nu te uiti la stiri, asa ca e foarte posibil si nu stii nimic despre asta. — Ba mi uit la stiri, m-am apirat eu, dar am lasat si-mi scape un oftat cand i-am surprins privirea condescendenti. Bine, bine, nu le urmaresc mereu. Jax a clitinat din cap. — Nici eu n-am ascultat stirile. Am fost ocupat si nu le-am dat atentie, dar Reece tocmai mi-a spus cd a mai fost atacati o fata. Mi-am apasat pieptul cu mana. — Doamne sfinte! $i cum se simte... e bine? Reece a strans din buze. — Pe cit se poate de bine. A fost batuta si pe urmé legata. A gasit-o iubitul ei si el a anuntat si politia. Fata n-a apucat sa-1 vada ca lumea pe atacator, dar politia crede ca are legatur’ cu cazul din cartierul Prussia. — Asa ca de acum incolo nu mai pleci niciodata singura de la bar, a incheiat Jax. $i nici Calla, cand e aici. Am incuviintat, cutremurandu-mi4. Doamne, simplul gand ca exista cineva care urmirea fete tinere era mai mult decat oribil. Era ingrozitor. — La naiba, cred ci intr-o zi 0 si o duc pe Calla la poligonul de tragere. Sa-si ia permis de portarma. Reece a luat o gura de apa. —Nu-i deloc 0 idee rea, a spus si si-a mutat privirea spre mine. Cred c-ar trebui si te gandesti si tu la asta. — Eu? Cu un pistol? am spus si am ras de absurditatea ideii. As ajunge si ma impusc din greseala sau sd omor vreun amarat nevinovat. Nu mi inteleg deloc cu armele. S-a aplecat spre mine si m-a apucat de mana. M-a impins usor in fat, iar goldurile mi s-au lipit de tejghea. Privirile ni s-au intal- nit din nou si am uitat complet de Jax, care statea acolo, lang’ noi. LASA-MA SA TE IUBESC. 101 — Vreau sa te stiu in siguranta, mi-a spus si mi-a mangaiat palma cu degetul mare, ceea ce m-a facut sa simt fluturi in stomac. Si vreau si te gandesti mai serios la cum si te aperi. Bine? Reece nu mi-a dat drumul pana cand n-am incuviintat, dupa care m-am grabit s{ m4 duc in cealalt parte a barului. La putin timp dup’ miezul nopfii s-a apropiat de bar un tip de varsta stu- dentiei. Zambind prea mult, pagind cam nesigur, s-a agezat lang Reece. Mi-am dat seama dintr-o privire ci nu avea si mai obtina’ nicio alta bauturd. Ma descurcam far probleme si le-o tai celor care deja se impleticeau pe picioare. — Hei, scumpo, esti al naibii de dulce, a balmajit tipul clipind rar si clétinandu-se nesigur. Mda, si cu ochelarii aia... esti sexy. Ca o fetigcani... Am asteptat cu sprancenele ridicate sa-si continue fraza. — Da, ca o fetiscana nerusinati, si-a terminat el fraza razand in hohote. Pun pariu ci aga $i esti. Intrucat lucram intr-un bar, auzisem deja destule replici de agitat idioate, pe care le intampinam cu un dezinteres politicos, dar tipul asta era deja gretos. Am deschis gura si-1 pun la punct cu o vorba~doui, dar chiar atunci Reece s-a intors spre el si au avut contact vizual. {si reluase fata de politist. Numai ci de data asta nu-si mai indreptase spre mine ochii albastri sclipitori si maxilarul inclestat. — Cere-ti scuze, i-a poruncit el. Tipul ametit s-a clatinat spre stanga, pe urma spre dreapta si apoi s-a indreptat. — Ce? — Cere-i scuze domnisoarei, i-a ordonat Reece din nou. — Vorbesti serios? i-a raspuns tipul, rogu la fata. Reece s~a lasat pe spate, cu sprancenele ridicate. — Arit ca si cum as avea chef de glume? Nu o cunosti gi vii si-i spui timpenii din astea, imbecilule. Cere-ti scuze! Uimita peste masuri, am vazut cum tipul s-a intors spre mine gi a mormiit un: — Iarté-ma. 102 J. LYNN: — Si-acum cara-te de aici, a adaugat Reece. Si tipul si-a luat imediat tilpasita. L-am privit pe Reece cu ochii cat cepele. — Aveam situatia sub control, ma descurcam si singura, s4 stii. — Stiu, a zis sia ridicat paharul de apa, zambindu-mi cu un aer nevinovat. Doar ca nu-s genul de barbat care s& stea cu miinile in san cand vreun idiot se poart& nerespectuos. Iar Asta a fost total lipsit de respect. — Complet nepoliticos, a comentat si Nick trecand prin spa- tele meu. — Da, asa e, am zis acoperind muzica din fundal. J-am intalnit privirea. Pe de-o parte, voiam s4-i mai spun o data ca m-ag fi descurcat, fiindcd eram o femeie in toata firea, si-mi art puterea si chestii de-astea, dar imi luase apirarea... si asta era important. Pentru barbati era important si faci asta cand altii intreceau masura. — Multumesc, i-am zis cu un suras. A lisat paharul jos si, inainte s-mi dau seama ce ficea, si-a pus ambele miini pe tejghea si s-a ridicat. S-a intins peste bar gi, in fata tuturor si a lui Dumnezeu, s-a aplecat si, pentru o secunda, am crezut cd avea si mA sdrute si cd eu aveam si mi transform intr-o chestie gelatinoasa. Clar asta avea de gand sa faca. Era ceva deosebit de placut in asteptarea acelui moment. Din clipa in clipa mda vedeam apucindu-| de obraji si concentrandu-mi asupra gurii lui. Eram pregatitd si ma topesc cu totul. Dar Reece nu m-a sdrutat. In ultima fractiune de secunda a inclinat capul si si-a lipit buzele angi urechea mea. Jar atunci cand a vorbit un fior mi-a strabatut sira spinarii. — Inci dou’ ore, scumpo, inci dou ore si-ai s fii a mea. in drum spre casa, Reece a fost cel care a mentinut conversatia, pe un ton lejer. A ales subiectul furtunilor prognozate pentru weekend, ceea ce m-a calmat indeajuns cit s4 nu ies de pe drum gi s4 nimeresc in vreo cutie postala. El, pe de alta parte, era suti la sut relaxat. LASA-MA SA TE IUBESC 103 De fiecare dati cand il priveam, afisa un aer usor arogant. Cu genunchii flexati si indepartati, cu un brat sprijinit pe picior si cu celalalt proptit de geam, prea relaxat din profil si tinea capul reze- mat de tetiera. Pe buze afisa un zambet slab, deja familiar. Pani si ajungem in fata clidirii victoriene, inima imi tresiltase deja de nenumirate ori. Am risucit cheia si am oprit motorul, iar el s-a intins si mi-a cuprins mana cu degetele sale lungi. Surprins’, 1-am privit si-am rimas fara risuflare. Avea ochii de culoarea miezului noptii in intunericul din ma- sina mea. — Am si-ti pun o intrebare si vreau sé-mi raspunzi sincer, bine? — Bine, am soptit. S-a aplecat spre mine, fara si-si indepirteze mana de pe a mea. — Daca nu te simti confortabil la gandul c4 vreau s raman, pot si-mi chem un/taxi. Spune-mi cand vrei sa plec si asa am si fac. Fara si fiu surfprins4 cA-mi dadea voie s4 ma retrag in cazul in care nu ma simteam pregatita, am incuviintat: — Bine. A ridicat un colt al buzelor. — Dar am, cumva, senzatia ci o si mii rogi s4 rman. M-am retras, mijind ochii. — Afurisit infumurat ce esti! — Afurisit increztor, de fapt, m-a corectat el chicotind cind a vazut fata exasperatd pe care o facusem. Si-a desprins mana de a mea si a coborat din masina. J-am urmat exemplul, clatinand din cap. Picioarele lungi l-au adus pe veranda mai repede decat pe mine, asa cd a dat la o parte plasa de la us. Cu un zambet pana la urechi, am descuiat. — Ce gentleman! am remarcat. — Dupi tine, m-a invitat el. Am pitruns in casa racoroas4 si cufundatd in ticere si-am chitdit cind i-am simtit palma lovindu-mi usor fundul in timp ce intra in urma mea. Risul lui scurt a facut si mi se ridice parul de pe piele. 104 J. LYNN — Nu m-am putut abtine, a recunoscut el, iar eu am aprins lumina in living. Trebuia si-mi echilibrez latura de baiat bun cu aia de baiat rau. — Ca si vezi, am spus si mi-am aruncat geanta pe scaunul uzat. Tii cumva vreo evidenta? Privirile ni s-au intalnit. — Numai cu tine. Cele trei cuvinte au avut acelasi efect ca un pahar de tequila. Mi-au strabatut corpul si mintea mi-a plutit imediat pnd la tavan. Mi-am umezit buzele incntatd peste masura cand i-am sesizat ochii pironiti asupra gurii mele. — Flirtezi cumva cu mine, domnule ofiter Anders? Zambind si mai mult, si-a inclinat capul intr-o parte. — Tu ce crezi? — Cred ci da, am spus si m-am indreptat spre bucatarie. Slava Domnului, de data asta masina de spalat vase nu mai era posedata. — Vrei ceva de baut? |-am intrebat. — Ai cumva ceai? Am suras. —An. M-a tarat dupa el in bucitarie si m-a proptit de blat, iar eu am apucat un pahar. L-am vazut privind prin geamul de deasupra chiuvetei si am intrat pentru o clipa in panicd. Era oare dezastru in bucitarie? M-am uitat repede de jur imprejur si n-am zarit decat cAteva firimituri lang’ prjitorul de paine si pensulele pe care le Jasasem la uscat pe un servet din hartie — slava Domnului! In mod normal, aveam insirate tot felul de cesti, farfurii si un bol cu resturi de cereale cu Japte. — Poftim, am spus si i-am oferit un pahar de ceai rece. — Multumese, a zis, iar degetele ni s-au atins, moment in care m-a cuprins timiditatea. Pot si merg la baie? Ramiasesem cu privirea lipita de baretele groase, din piele, ale sandalelor lui. LASA-MA SA TE IUBESC 105 — Te rog, am zis si m-am retras cu paharul ridicat la piept. Am tras adanc aer in piept cand i-am intalnit privirea. Avea o fata excitatd si infometata deopotriva — um aer care spunea ci avea de gind si ia ultimele mele doua cuvinte si sa le foloseasca la o multime de alte chestii. Imi venea si-mi dau palme. Ti mai vizusem expresia aia, de multe ori chiar, pe parcursul celor unsprezece luni cind trecuse pe la bar. Amndoi ficuserim tot felul de presupuneri despre noaptea aceea, doar cd eu ma simteam mai idioata decat el, asa cum std- team acum in fata lui. Nu aveam cum s ma insel in privinta intentiilor din ochii lui. — Am si... am si ma duc si mi schimb, am spus ocolindu-l. Stii unde e baia. A spus ceva, dar mintea-mi era plina de mult prea multe gan- duri ca sa-1 mai aud. Am lasat paharul cu ceai pe marginea mesei pe care o pictasem toamna trecutd intr-un albastru intens si am fugit in dormitor, oprindu-ma doar cat s4 ma asigur cd usa de la studio era bine inchisi. Chiar daca portretele pe care i le ficusem lui Reece nu erau Ja vedere, tot n-as fi vrut si dea buzna in acea incdpere, fiindcd nu erau deloc greu de gisit. Am inchis usor usa in urma mea si m-am rasucit, cu privirea atintita asupra patului matrimonial pentru care pusesem cu greu bani deoparte si pe care izbutisem s4 mi-1 iau cu doi ani in urmi. Acum strangeam bani ca s4-i inlocuiesc parbrizul lui Henry. Fir-ar! Nu voiam si-mi amintesc cat de obosit si de situl de toate aratase Charlie azi. $i nici de Henry gi de cat de rau imi pierdu- sem cumpatul. Nu voiam si ma gandesc la chestii dure, cu exceptia unor parti din corpul lui Reece. Mi-am acoperit gura cu mana, fara totusi si-mi pot inabusi un chicotit. Reece era chiar acolo, ma astepta, Era in casa mea. Am strans din ochi si-am dat bucuroas4 din fund, cu miinile inclestate si strangind din dinti, ca nu cumva si tip de bucurie. Si-am ftinut-o asa vreo douazeci de secunde, dupa care am facut 106 J.LYNN un pas in fata. Trebuia sa fac un dus, dar ar fi durat mult prea mult. M-am dezbricat si m-am dat cu crema pana cand am devenit la fel de moale si de lucioasa ca un pui de focd, dupa care am scos 0 pereche de colanti noi si un maiou din acela cu sutien. Mi-am pieptinat parul si !-am lasat desfacut, apoi am deschis usa dulapului din perete s4 mi verific in oglinda interioara. M-am cercetat repede si mi-am spus c4 arat cum trebuie. Chiar bine. Parul imi ajungea pana in dreptul sanilor si, pentru c4-1 risucisem in coc cat fusese umed, era putin ondulat. Hainele erau comode, dar imi veneau bine. Nu aratau nici ca incercam si ies in evidenta, nici ci asteptam ceva anume. Ceea ce era bine. Cred. Ceea ce avea sd se petreacd intre noi se putea termina in att de multe feluri, inct ma intrebam daca ai mei se gandisera vreodata la atatea variante, in tinerete, cind incepusera si ias4 impreuna. In seara asta puteam sd ma culc cu Reece si atata tot. Sau putea deveni o relatie de genul Asta, cu sex ocazional la trei-patru dimineata. Dar si genul asta de relatie ar fi putut progresa la sta~ diul de amici care si-o trigeau din cand in cand sau la stadiul de acred c suntem iubifi, fiindca ne plimbam si facem chestii impre- uni, chestii care nu implica sexul de fiecare data, doar cd nu am stabilit nimic clar”. De la stadiul ala am fi putut trece la iubiti stabili sau ne-am fi putut desparti. Ne-am fi putut trezi cisdtoriti si cu copii sau ne-am fi putut indeparta definitiv unul de altul. Nu credeam c4 aveam s4 ajungem amici care si-o trigeau uneori, fiindca Reece ii cunostea bine pe ai mei si ar fi fost o situatie des- tul de neplicuta. Erau asa de multe feluri in care s-ar fi putut termina totul, ci incepeam deja si mi stresez inutil. Nu mai voiam si intorc situatia pe toate partile. Am scos limba Ja mine in oglinda, m-am tras inapoi si am inchis usa dulapului. Mi-am dat jos ochelarii, i-am pus pe nopti- erd si am iesit din dormitor ldsnd usa intredeschis4 in urma mea, in caz ca ar fi trebuit si ma intorc repede. LASA-MA SA TE IUBESC 107 Am simtit sangele invadandu-mi obrajii, fiindca ag fi fost in stare si mA culc cu el pe canapea, pe blatul de bucatarie, oriunde. Nu aveam nevoie neapirat de un pat. In noaptea aia eram dispusi la orice. Zece R cece mi astepta pe canapea, cu picioarele intinse si prop- tite pe masuta de cafea. Daduse drumul Ja televizor, cu volumul incet. Pentru o clipa, n-am facut nimic altceva decat si-1 sorb din priviri, iar stomacul mi-a luat-o razna periculos de nebuneste... fiindcd m-as fi putut obisnui usor sa-1 vad pe canapea, asteptand s& mA intorc de fa serviciu. Sau sa-1 astept eu pe el. De preferat goala. — Hei, a zis ridicandu-si privirea. Vrei si-mi spui ceva? Am intepenit. — Poftim? Pe chip i s-a intiparit un suras. — Am gisit capacul de la toaleta ridicat. — Poftim? am repetat eu. — Am fost la baie gi aveai capacul ridicat la WC. $i mi intre- bam dac4 nu cumva mai st cineva cu tine, cineva de care nu mi-ai povestit. Sau poate ci incerci o noud metodi, m-a tachinat el. Ce naiba? Doar cand faceam curat il mai lasam asa, din greseala. Cautam o explicatie plauzibild pentru faptul cd se ridicase singur. Strigoi. Era clar. Cladirea fusese construita pe terenul unui fost cimitir indian. Eram cu totii condamnati. Era oare momentul s4-i chem pe Vanatorii de Fantome? Sau pe cei din serialul de investigatii paranormale Dead Files? — Vrei sa stai Jang mine? m-a invitat gi si-a intins bratul pe canapea. LASA-MA SA TE IUBESC 109 Reece uitase deja de capac cand eu mi pregateam si-mi exprim dorinta de a c4uta un vanator de fantome, dar m-am hotarat s4 nu mai pozez in nebund, micar de data asta. Mai bine discutam des- pre problema asta cu mama sau cu Katie. El oricum probabil c4 nu m-ar fi crezut. Ar fi zis ca-s Roxy Ticni. M-am apropiat de el si m-am asezat lasind un spatiu conside- rabil, dupa parerea mea, intre noi. Mi-am ridicat picioarele si mi le-am tras sub mine si cred cA intre noi erau cativa centimetri liberi. In plus, daci ma lisam pe spate, m-as fi sprijinit de brarul lui. De ce ma gandeam oare la asa ceva? — Lace te uiti? l-am intrebat apucandu-mi tivul pantalonilor. A ridicat din umar. — Cred ci e o reclama la niste CD-uri cu muzica din anii optzeci. Ma gandeam sa mi le cumpar. Am pufnit. — Eu nici macar n-am CD-player. M-a privit piezis. — Tu n-ai nici DVD-player. Cand fusesem la el acasi vazusem ci avea o colectie impresio- nanti de DVD-uri. Nu ci as fi avut sansa si mé uit prin ele, dar faceam pariu cd avea toate filmele aparute in ultimele doua decenii. — La ce-mi trebuie daca am cablu? A clatinat din cap si si-a ridicat paharul. — N-ai colectie de DVD-uri si inc vine mama ta s-ti aducd ceai facut de ea. Ce caut eu aici? — In fine, nu conteaza, am rabufnit si l-am plesnit peste picior, peste pulpa extrem de tare. Uau! M-au usturat degetele cand mi le-am tras inapoi. — Cum te-ai prins c4 nu eu am facut ceaiul? — Are exact acelasi gust ca cel ficut de mama ta, mi-a dat replica, sigetandu-ma cu ochii lui albastri. $i, din cate-mi amin- tesc, ceaiul tau are gust de motorina diluata cu apa. Am pufnit in ras. — Ba nu, nu-i adevarat. 110 J. LYNN A ridicat dintr-o spranceani. — Bine, fie. Nu sunt niciodata in stare sd tin minte ce cantitate de zahar si de ceai trebuie si amestec. Reece a ras. — Stii, vorbeam serios mai devreme cand am spus cd ar trebui s sti s4 tragi cu pistolul. E o chestie necesari si care trebuie facut. — Nustiu ce s&-ti spun. Armele... n-am o problema cu ele, dar mi-e teami de ele, am recunoscut. iti oferi toata puterea si curmi o viata de om. Nu € nevoie decat si apesi pe un trigaci, am conti- nuat clatinand din cap. Mi se pare... e prea mult putere. — Iubire, stii bine ca si o simplA piatra aflata in maini nepotri- vite poate si schimbe vieti, ba chiar sa le curme. Un pistol nu e cu nimic diferit. Nelinistita, am fost nevoita s4 accept c4 avea dreptate. Numai ca armele ficeau parte din viata lui zilnicd, nu dintr-a mea. Copil fiind, stiam cA tata avea pusti de vanatoare, numai cd eu nu le vazusem niciodata. Le tinea undeva incuiate si nu-mi trecuse nici- odat& prin minte s4-mi iau si eu una. — Nu trebuie decat si fii responsabila atunci cand detii o arma, a continuat el. Mai gandeste-te la asta, te rog. Pentru mine. — Am s4 mi gindesc, i-am promis. Zambind, mi-am intors privirea citre ecranul televizorului. Un tip cu creasta flutura un CD. — Si ce ziceai cd ai facut la tatal tau, despre ce ati vorbit? Reece a baut indelung, apoi a lasat paharul jos si s-a auzit clin- chetul cuburilor de gheaté. A mai trecut o clipa si mi-a venit s4-mi dau palme. Reece... de fapt, nu se diduse niciodata in vant sa vor- beasca despre taicd-saéu. M-am cutremurat cand m-a privit si mi-a raspuns cu o secunda inainte ca eu si schimb subiectul: — Divortul Numirul Trei. Am rimas cu gura cdscata. — Poftim? Cand s-a mai petrecut i asta? CO intrebare destul de tampita, din moment ce nu prea fusese- rim in relatii bune in ultimele unsprezece luni. LASA-MA SA TE IUBESC m — Daca vrei si mi crezi, nici macar nu stiu. Totul mergea per- fect la inceputul verii. Pleca in vacant cu Elaine, in Florida. Si-a lasat capul pe spate, sprijinindu-se pe pernut gi uitandu-se spre tavan. Cu un ris scurt, a continuat: — Dar, Ja urma urmei, tata nu a stiut niciodati cum s4 vor- beascd cinstit cu nimeni. Asa ci nu inseamna mare lucru atunci cand ne spune mie sau lui Colton cA totul e in regula. Omul asta nu stie altceva decat s& minti. Am strans din buze. — Ti-a spus ce s-a intamplat? Si-a intors privirea spre mine. —Tu ce crezi? Am oftat fara sa vreau. — A inselat-o? — Mda. in secunda urmatoare am simfit cum isi trecea mana prin parul meu, ficind si mi se taie respiratia pentru o clipa. Ma atingea ugor, ca si cum mi-ar fi risfirat pletele, numai cd fiecare celula din corp mi s-a activat bruse. — Cu o tipa mai tanara pe care a cunoscut-o intr-o calatorie de afaceri. Mi-a spus cd na fost decat o aventura de-o noapte si ca Elaine reactiona exagerat. — Reactiona exagerat cand ea a fost cea inselata? — Il stii pe tata. Omul asta nu crede niciodata ci greseste, a continuat el clatinand din cap. Cat am stat acolo, si-a lsat telefo- nul pe capota masini. $i i-a sunat. A aparut numele unei femei de care n-am auzit pana acum. Pun pariu pe toate economiile mele c4 era tipa cu ,aventura de-o noapte”. Nici nu ma surprinde cd aga i se termina si mariajul asta. Pana si se destepte maicd-mea si si-1 lase naibii, o ingelase deja cu alte cinci femei. $i n-au fost chestii din alea de genul ,,hai si ne vedem si si ne-o tragem’”, nu, ci relatii in toatd regula. — E asa de trist...am murmurat l4sandu-mi birbia in jos. Franklin, tatal lui Reece, era prin natura Jui un afemeiat. Sau cam aga o auzisem la un moment dat pe mama lui c4-1 numise. 12 J. LYNN — Imi pare riu. Stiu ci acum esti mare, la fel si Colton, si poate ca nu mai doare la fel de mult ca atunci cand erati mai mici, dar tot e aiurea. Nu a negat, doar a zambit bland. — Da, aga este. Si-a desprins degetele din parul meu, dar bratul i-a rimas tot acolo, imbietor, ca si cum m-ar fi invitat si ma reazem de el. — Nu m-am apropiat prea mult de Elaine, dar pirea o femeie de treabi. Nu merita una ca asta. Nimeni nu merita. Am tras adanc aer in piept si m-am Lisat pe spate. Isi tinea bratul exact la ceafa mea. Nu cred ci a trecut mai mult de o secunda pana cand mana lui si-a gisit drumul spre umirul meu. — Crezi ci... hm, crezi ci o s& se mai cisatoreasc’ incd o dati? — Tot ce se poate, mi-a raspuns, apoi a ridicat paharul si a mai luat o gura de ceai. Cred ci cel mai riu lucru nu e ci-si bagi scula in tot ce miscd, ci ci minte incontinuu cu privire la asta, chiar si atunci cand e prins. Asta nu pot sa pricep. Niciodat& n-am si pot. in fine, a continuat el cu un ranjet care nu i-a ajuns in dreptul ochilor frumosi pe care nu reuseam deloc si-i surprind pe panzi. Tu ce-ai mai pictat i in ultima vreme? Ce mama mi-sii, citea ganduri sau cum venea asta? Sangele mi-a navalit in obraji si-am inceput sa scotocesc prin minte dupa un tablou care si nu-i reprezinte fata. — Pai, hm, am desenat o grimada de peisaje. Plaje. Apoi oragul Gettysburg. Chestii de-astea. Excelent raspuns, Roxy! Mi-a strabatut chipul cu privirea, ca si cum m-ar fi mangaiat fizic. — inci pictezi pentru Charlie? Normal ci tinuse minte. Am incuviintat si n-am fost surprins’ cd m-am simfit invadati din nou de o tristete ca aceea plasmuita in tablourile atarnate pe peretii din camera lui Charlie. — $i pentru mine cAnd 0 si pictezi ceva? — Cand o sa devii in mod oficial baiatul care-mi curiti pis- cina, i-am intors-o.