Copilaria

Copilaria este un cuib frumos de vise

In care doar o data incap cu-adevarat
Cu cantece si jocuri si cu povesti promise,
Cu rasul si cu plansul, cu gandul meu curat.

Aici vin anotimpuri cu tainice comori

Si pasari minunate sa-mi cante-ntaia oara,
Aici traiesc de-a pururi gradinile cu flori
Si dorul de lumina cu mine se masoara.

Aici vin caprioare cu roua sa se-adape

Cand soarele se-ascunde in ramuri de cais,
Aici se joaca pestii in limpezimi de ape,
Cu stelele si luna in noptile de vis.

Copilaria este un joc de-a cautarea

Pe care doar o data il joc cu cei din jur
E rasul si izvorul, e muntele si marea,
E cantecul iubirii ametitor si pur.

Copilaria este o pulbere de stele

Pe care doar o data o port pe fruntea mea
Si care ma indeamna sa ma intrec cu ele
Si sa ma simt in zborul acestui joc, o stea.

Nimic nu e posibil in vise si in viata,

Fara acestea toate cuprinse la un loc,
Copilaria mea e scoala ce ma-nvata
Ca jocul este viata, dar viata nu e joc.

Phoenix

Tocmai trecea un anotimp

Cand adormisem pe marginea norilor
Si-mi simteam interiorul mai mare decat mine.
Pasarile cantau prin aerul cald plin de fluturi
Insa lumina imi reteaza aripile de Icar-
Doritoare de inaltare.
Si timpul coboara atrnand de stele incremenit de uimire.
Urc prin caderea mea...
Si vantul a obosit,
Si se aseaza pe ramuri
Lasand curcubeul sa-mi infasoare fiinta.
Ma indrept in toate partile deodata...
 E atata soare!...
Da...acum e bine !

Tara viselor frumoase

Unde-ncepe? Cine stie?
Am aflat ca-n ea incape
Orice strop de bucurie.

O lumina, sus, pe stele,

Ca un praf se risipeste
Ori de cate ori un zambet
Pe-o gurita infloreste!

Ingerasii tot aduna

Bulagi de lumina vie
Apoi noaptea-i dau de-a dura.
Unde? In copilarie!

Copilasul meu cand doarme,

Visul colorat se-arata!
Ingerasul il aduce
Dintr-o tara-ndepartata!

Cu mine se petrece
Ceva.
O viaţă de om.

O copilărie frumoasă
ţine cât stelele, mărunţelele,
mişună cereşte prin casă

Cât în povestea vieţii tale

există părinţi şi prieteni adevăraţi,
care nu pot îndura să o vadă
pe Cenuşăreasa cu rochia ponosită,
ori pe Albă ca Zăpada
cu ochii înlăcrimaţi

O copilărie frumoasă
ţine, cu aproximaţie, cam o veşnicie,
însă numai dacă ai grijă să îi faci,
când mai pierde câte un dinte,
o bucurie
 Dar, cel mai mult, fetiţa mea,
ţine atunci când nu trăieşti
în suflet cu dorinţa, ori doar cu teama
că o să creşti

Sursa: http://www.mamicamea.ro/poezii-pentru-copii/o-copilarie-frumoasa.html#ixzz2SHE7O1dJ

Cri, da-mi manuta si fii atenta:

e toamna arborescenta
si nori in amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe sosele.
prin toamna privesti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntiia: fantastic
se vedea-nvatatoarea ocolita de curcubeu.

traim intr-un televizor color

cu sonorul dat incetisor...
in culori peruzea, lila, ecosez
zimbim obraz linga obraz, impreuna
ca Frank Sinatra si Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu timplele sidefii.

mi-au cam iesit fumurile de celebritate din cap

si viata literara mi se pare mai departe decit insulele Malvine
si fisnetele de pe strada mi se par pure obiecte estetice...
nu imi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid in mine ma face acum sa zimbesc.
stii cit ma obseda structura materiei? cit il iubeam pe Dylan Thomas?
stii cum plingeam ascultind "E perfect, mama"?
acum mentalitatea mea de producator s-a transformat intr-una de
consumator
si nu mai simt nevoia sa-mi cultiv obsesiile,
sa-mi intretin nefericirea.
visatoria mea trista s-a resorbit
acum, cand ai rasarit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.

Cri, draga eu.

trec autoturisme absente

pe sosele fluorescente.
va veni spic de zapada
si va fi altfel colorata fiecare piatra de pe strada
 o sa viscoleasca peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldura Truman Capote
in miros de scortisoara si vin.

in televizorul color
cu sonorul dat incetisor
din parul tau oricare fir, suvita si franj
va fi dublat cu frez, ciclamen si oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tample perlate.

stiu acum ca viata exista ca sa fie traita

asta inveti de fapt de la o femeie: ca nu esti nemuritor
ca nu esti tot una cu universul chiar daca esti un mic univers.
stiu acum ca nici un poem nu a schimbat viata nimanui.

da labuta (vei da si boticul)

toamna isi agata baticul
in pomii turcoaz.

noi hoinarim prin fototapetul cu frunze galbui si cer de atlaz...

*Mircea Cartarescu - Da labuta(vei da si boticul)

Copilaria nu este o varstă. Este o lume. De aceea, draga cititorule, te poţi oricand intoarce. Poii
oricand sa bati, cu sfiala sau cu indrazneala, cu nostalgie sau cu bucurie, la usita ei.