Sunteți pe pagina 1din 4

Partile de vorbire:

Substantivul: Partea de vorbire flexibila,care denumeste fiinte , lucruri ,


fenomene ale naturii, stari etc. 
ex: masa,casa,inel,viata..

Pronume: Partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv .


ex: Ea , el , lui , mie ...

Adjectivul: Parte de vorbire flexibila care arata o insusire a unui obiect sau
a unei fiinte si determina numele acestora,acordandu-se cu ele in gen , nr si caz.
ex: mare , frumos , copil destept , minge noua...

Numeralul: Parte de vorbire flexibila care exprima un numar , o


determinare numerica sau ordinea obiectelor prin numarare.
ex: doi , patru , zece , douazeci si sapte , al treilea , un caiet si doua pixuri...

Verb: Parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare si care
se caracterizeaza prin flexiune proprie.
ex: a mancat , ne jucam , a citi , a dansa ...

                                 Cele neflexibile:

Adverb: Parte de vorbire neflexibila , care determina sensul unui verb, al


unui adjectiv sau al altui adverb, aratand: locul , timpul , modul  , cauza sau scopul.
ex: aici , maine , din cauza ca... 

Prepozitie: Parte de vorbire neflexibila , care exprima raporturi sintactice


de dependenta, intre partile unei prepozitii.
ex: de la , pentru ca , de , la , pentru ...

Conjuctie: Parte de vorbire neflexibila , care care leaga doua propozitii


intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi rol sintactic intr-o propozitie.
ex: sa , ca sa , fiindca , deoarece , desi , intrucat...

Interjectie: Parte de vorbire neflexibila , care exprima sentimente si


manifestari de vointa sau care imita sunete si zgomote. Este urmat mai mult de
virgula (,) sau semnul exclamarii. (!)
ex: Ah! , Vai, nu! ...

Locuțiunea este  un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din


punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.

PARTILE DE PROPOZITIE

SUBIECTUL
A.Definitie : Subiectul este partea de propozitie care arata cine face actiunea
exprimata de predicat sau cine are caracteristica exprimata prin numele predicativ.

A. Partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul


predicatului se numeşte subiect.

PREDICATUL
A.DefinitiePredicatul este partea principala de proopozitie care arata ce face, cine
este, cum este, ce este subiectul.

ATRIBUTUL
A.Definitie Atributul este partea secundara de propozitie care determina un
substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral).

C.Clasificare
1. Atributul substantivala. Apozitional
N : Ion, elevul a plecat., Domnitorul, Mihai Viteazul a fost infrant. Ac.: L-
am vazut pe elevul Mircea.
D : I-am dat cartea lui Ion, prietenul meu.
b. Genitival: fara prep.: Aceste sunt faptele colegilor tai.
cu prep.: Lupta impotriva turcilor a luat sfarsit. c. Prepozitional:
Ac.:Cadoul pentru parinti este pe masa. .
D:Reusita datorita mamei m-a bucurat.
2.Atributul pronominal
a. Prepozitional exprimat prin :
-Pronume personal: Barfa despre ea nu este draguta.
-Pronume reflexiv : Lauda de sine nu miroase a bine.
-Pronume de politete : Dialogul cu Maria Sa a inceput.
-Pronume demonstrativ : Cadoul pentru acela l-am dat.
-Pronume posesiv : Relatia cu al meu s-a terminat.
-Pronume nehotarat : Cearta cu toate m-a obosit.
-Pronume negativ : Plimbarea cu nimeni nu ma incanta.
-Pronume de intarire : Lauda despre insene nu este buna.
-Pronume interogativ : Cartea de la care e pe masa ?
-Pronume relativ : Nu stiu cartea de la cine e pe masa. b. Genitival exprimat prin:
-Pronume personal : Gluma lui nu este haioasa.
-Pronume de politete : Sabia Mariei sale mai straluceste.
-Pronume demonstrativ : Cartea aceluia e veche.
-Pronume posesiv : Parerea alor mei l-a suparat.
-Pronume nehotarat : Cartile tuturora sunt vechi.
-Pronume negativ : Penarul nici uneia nu este aici.
-Pronume de intarire : Copilul insusi a mers la concert.
-Pronume interogativ : Casa caruia ai vazut-o ?
c. Dativul posesiv
- Pronume personal neaccentuat : Fapta-ti este cunoscuta.
- Pronume reflexiv neaccentuat : Maria-si potolea setea.
3. Atribut adjectival exprimat prin :
-Adjectiv demonstrativ : Caietul acestui baiat este rupt.
-Adjectiv posesiv : Caietul meu e nou.
-Adjectiv nehotarat : Fiecare baiat e fotbalist.
-Adjectiv negativ : Niciun copil nu este acasa.
-Adjectiv interogativ : Care fata a luat nota 10 ?
-Adjectiv relativ : Nu stiu care fata a plecat.
-Adjectiv propriu-zis: El are un scris frumos.
-Verb la participiu : Copii certati plangeau.
-Verb la gerunziu acordat cu substantivul : Cosurile fumegande, voce vibranta
-Numeral cardinal : Doi copii se plimbau prin parc.
-Numeral ordinal : Al doilea elev este absent.
-Numeral colectiv : Tustrei elevii au chiulit.
-Locutiune adjectivala : Baiatul fara obraz enerveaza pe toti.
4.Atribut verbal - exprimat prin :- Verb la infinitiv : Dorinta de a invata nu exista.
-Verb la supin : Textul de citit este interesant.
-Verb la gerunziu neacordat : Am intalnit copii razand.
-Locutiune verbala : Dorinta de a o lua la sanatoasa il caracterizeaza.
5.Atribut adverbial – exprimat prin :
-Adverb de loc : Cartea de acolo este rupta.
-Adverb de timp : Povestea de atunci este deosebita. , Discutia de ieri m-a deranjat.
-Adverb de mod : Se auzea susurul alene a izvorului.
-Locutiune adverbiala: Cititul de zi cu zi, invatatul pe de rost, plimbatul de colo
pana colo

COMPLEMENTUL
A. Complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb
la un mod personal sau impersonal, o locuţiune verbală, un adjectiv, un
adverb, o interjecţie verbală.

B.Clasificare
1.Complemente circumstantiale
- de loc : unde ?
- de timp : cand ?, de cat timp ?,
- de mod : cum ?
- de cauza :din ce cauza? - de scop:in ce scop?
2.Complemente necircumstantiale
- complement direct : pe cine ?, ce ?
- complement indirect : cui ?, despre cine/ce ?, cu cine/ce ?, de la cine/ce ?, la
cine/ce ?, pentru cine/ce
?
- complement de agent :de catre cine?

Elementul predicativ suplimentar este partea secundară de propoziție care


determină simultan un verb (sau echivalent) și un substantiv (sau echivalent),
exprimând o caracteristică sau o acțiune simultană cu acțiunea verbului (sau
echivalent) determinat, referindu-se în același timp la un nume (sau echivalent).
Răspunde la întrebările: cum? în ce mod? - puse verbului (sau echivalent) -
și care? ce fel de? - puse substantivului(sau echivalent).