Sunteți pe pagina 1din 34

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU”

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ DE INTERIOR

MEMORIA SUFERINȚEI

- trăire și spațialitate-

Profesor îndrumător:

Conf. dr. arh. Codina DUȘOIU

Student:

Stoica Diana Alexandra

BUCUREȘTI

2019

4
CUPRINS

GLOSAR DE TERMENI

ARGUMENT – NEVOIA DE A PĂSTRA MEMORIA SUFERINȚEI

1.INTRODUCERE – SPAȚII ALE REPRESIUNII DIN SECOLUL XX ÎN ROMÂNIA

2.ARHITECTURA MILITARĂ – CENTURA DE FORTIFICAȚII BUCUREȘTI

2.1. Scurt istoric

2.2. Descrierea generală a centurii de fortificații

2.3. Fortul 13 Jilava

2.3.1 Istoric și apariție

2.3.2. Alcătuirea arhitecturală

2.3.3. Modificări ulterioare

3.ARHITECTURA CARCERALĂ – SPAȚII ALE SUFERINȚEI ÎN ROMÂNIA

3.1. Sistemul penitenciar comunist

3.2. Exemple de închisori comuniste în România

3.2.1. Închisoarea Pitești – “Experimentul Pitești”

3.2.2. Penitenciarul Râmnicu Sărat – “Închisoarea Tăcerii”

3.2.3. Fortul 13 Jilava – “Închisoarea Durerii”

4.ARHITECTURA MEMORIEI – NEVOIA DE MEMORIE

4.1. Programul muzeal

4.2. Programul memorial

4.3. Muzeul memorial

4.4. Componente transcendente și spațiale ale muzeului memorial

4.4.1. Componente transcendente

5
4.4.2. Componente spațiale

4.5. Impact psihologic

4.6. Nevoia de memorie. Studiu comparativ

4.6.1. Muzeul evreilor, Berlin

4.6.2. Memorialul 9/11, SUA

4.6.3. Memorialul Holocaustului, București

4.7. Comemorarea victimelor comunismului în Romania

4.7.1. Memorialul victimelor comunismului și rezistenței, Sighet

4.7.2. Memorialul Râmnicu Sărat. Concurs de proiecte

4.7.3. Școala de vară “Experimentul Pitești”

4.7.4. Propunere de revitalizare a Fortului 13 Jilava cu transformare in Memorialul


Represiunii Comuniste

5.CONCLUZII

6.ANEXE

7.BIBLIOGRAFIE

6
GLOSAR DE TERMENI

TERMENI MILITARI

Cazarmă – ansamblu de construcții și instalații destinat locuinței și instruirii militarilor;

Front de gât – intrare în forticație in șanțul dintre corpul de gardă si cazarmă1

Poternă – poartă secretă a fortificațiilor care dădeau spre șanțul imprejmuitor; galerie,
comunicație subterană;

Reduit – fortificație de dimensiuni limitate, cu caracter autonom în cadrul altei fortificații,


înzestrată cu mijloace de foc ( armament ) și subzistență pentru a rezista timp îndelungat;

Tunel de contraescarpă – baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat, în scopul
măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice care ar încerca să
treacă;

Turelă – locaș blindat ( în formă de cupolă ) care se poate roti în jurul unui ax și care
adăpostește tunurile;

Uvraj – parte a unei cetați sau a unui fort capabilă de luptă independent în caz de încercuire

TERMENI CARCERALI

Închisoare - clădire în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau
cei deținuți preventiv

Prici – pat rudimentar din lemn

Șerparie – spatiu intre ciment si primul nivel al patului; aici dormeau noi venetii pana cand se
elibera un loc in pat

Tineta – Putină mică, hârdău care servește, în anumite locuri, la colectarea și transportul
materiilor fecale.

1
Cornel I. Scafes, Ioan I. Scafes , Cetatea Bucuresti- Fortificatiile din jurul Capitalei (1884-1916), Editura Sitech,
Bucuresti, 2015

1
TERMENI MEMORIALISTICA

Muzeu – institutie care se ocupa cu strangerea, pastrarea, cercetarea, punerea in valoare si


expunerea obiectelor care prezinta interes istoric, stiintific, artistic, etc.2

Memorial – monument sau cladire ridicata in amintirea unui eveniment sau a unei
personalitati; care serveste pentru a aminti.3

Memoria – proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea


sentimentelor, constintelor din trecut4.

Autenticitatea – faptul sau insusirea de a fi autentic; adevar; exactitate; validare5;

Cuvinte cheie

-închisoare

-represiunea

-memorie

-memorial

-arhitectura militara

2
Definitie extrasa din www.dexonline.ro (8.04.2019)
3
Idem
4
Idem
5
Idem

2
PLAN DE IDEI

3
ARGUMENT – NEVOIA DE A PĂSTRA MEMORIA

Prea putin lume cunoaste cu adevarat fata comunismului si ce a presupus acesta in Romania.
Tendinta actuala este de negare a trecutului si de izolare fata de evenimentele tragice ale
istoriei.

Dar ce este, pana la urma, memorialul? In opinia mea, memorialul este cea mai pura si plina
de emotii modalitate de a-i comemora si omagia pe cei care si-au gasit sfarsitul in
circumstante terifiante cum ar fi atentatul de la World Trade Center, pe cei care au fost
exterminati pe considerente religioase si populare cum a fost Holocaustului, pe cei care si-au
dat viata in razboaie sau pe cei care aveau afinitati politice anti regimului la putere cum e
cazul represiunii comuniste din Romania.

Memoria este dincolo de monumentalitate memorialului. Indiferent de arhitectura si designul


memorialului, acesta este un simbol, as spune chiar o materie vie care nu permite uitarea
trecutul si repetarea acestuia. Afirm acest lucru deoarece am fost surprinsa, in mod negativ,
sa aflu, citind diverse pareri ale romanilor, ca Memorialul Holocaustului din Bucuresti nu
este demn de comemorarea atrocitatilor Holocaustului. “Peretii nu sunt finisati”, “ metalul a
ruginit” sau “sunt doar nume insiruite pe pereti” sunt doar o parte din numeroasele pareri
negative la adresa memorialului.

Educarea oamenilor spre a vedea dincolo de monument in sine este esentiala. Pastrarea
memoriei se realizeaza prin constientizare. Tendinta actuala este de acordare a atentiei si
importantei pe considerente estetice. Dar, in acest context, ce a fost frumos in dramele
evocate?

Constat ca mecanismul de actiune represiv al comunismului si ideologia de a crea omul fara


memorie a dat rezultate caci prea putina lume cunoastea istoria trecutului. Nepasarea si
indiferenta conduc la negare si pierderea pentru totdeauna a memoriei martirilor din inchisori.
Tanara generatie nu cunoaste impactul comunismului asupra Romaniei iar asta nu poate sa
conduca decat spre riscul de a repeta greselile.

Pornind de la aforismul lui George Santayana “cei ce nu-şi pot aminti trecutul sunt
condamnaţi să-l repete”, mi-am propus sa creez un spatiu al constiintei care sa informeze
publicul si in acelasi timp sa-l faca sa constientizeze mecanismele de actionare a
comunismului.

4
Pornind de la cuvintele lui Mircea Vulcanescu „ Sa nu ne razbunati. Dar, sa nu ne uitati!"Pot
afirma ca dupa aproape jumatate de secol de spalare pe creier a poporului si trei decenii de
negare si falsa „refacere” dupa dictatura, adevarul trebuie sa iasa la lumina.

1.INTRODUCERE – SPAȚII ALE REPRESIUNII DIN SECOLUL XX ÎN ROMÂNIA

La aproape trei decenii de la momentul sfarsirii dictaturii comuniste, in Romania inca nu se


acorda suficienta atentie acestui subiect. Comunistii s-au folosit de toate mijloacele necesare
pentru a-si implementa ideologia, o viziunea ce presupunea nasterea unui om nou. Folosindu-
se de minciuna dar mai ales de violenta, regimul a depersonalizat si deznationalizat ducand la
distrugerea consistentei substantei umane.

Cea mai mare “realizare” a sistemului comunist a fost represiunea datorita careia regimul
comunist a reusit sa se mentina la conducerea Romaniei timp de cinci decenii. Ceea ce s-a
intamplat in spatele usilor ferecate ale inchisorilor comuniste cunoastem doar prin prisma
marturiilor supravietuitorilor.

Locurile in care s-a comunismul s-a manifestat in cel mai brutal mod au fost inchisorile si
lagarele de munca silnica. Teroarea, tortura si opresiunea se petreceau in spatele portilor
ferecate departe de ochii si urechile poporului. Amplasarea inchisorilor pe teritoriul Romaniei
a fost facuta intr-un mod omogen si echilibrat.

Din punctul de vedere al amplasarii, s-au cautat spatii cat mai izolate. In cazul Pitestiului,
inchisoarea era “situata in afara orasului, spre partea de nord-vest, in apropierea unui
parau si departe de orice alta locuinta, oferea un mediu foarte prielnic pentru schingiuri,
nici un strigat neputand fi auzit de cineva”6. Acelasi tipar s-a folosit la toate inchisorile de
exterminare. La Jilava insa cadrul era, sa spunem, perfect. Construit la 10 metri sub nivelul
campiei, izolat de pamantul ce-l flancheaza si fiind o constructie cu caracter militar, fortul a
adapostit cele mai rele tratamente ce sunt greu de imaginat si de conceput pentru fiinta
umana.

Fortul 13 Jilava constituie subiectul proiectului de diploma- conversia si reimprospatarea


memoriei in Memorialul represiunii comuniste. In lucrarea de disertatie mi-am propus sa
studiez etapele existentiale ale Fortului 13 Jilava, atat din punct de vedere arhitectural cat si
spiritual.

6
Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitesti” , Editura Humanitas, Bucuresti, 2018, p.31

5
Pornind de la idea ca “Fortul 13 s-a nascut fort, a murit inchisoare si va renaste memorial”7,
voi prezenta fiecare stadiu prin care a trecut acesta pentru a intelege contextul istoric,
dimensiunea dramei si complexitatea emotiei.

7
Expresie preluata din lucrarea disertatie “Declin si inaltare in spatiul suferintei”, Stefania Badila, sesiunea
aprilie 2013

6
2.ARHITECTURA MILITARA – CENTURA DE FORTIFICATII BUCURESTI

2.1.1. Scurt istoric

Intre anii 1870 si 1890,la sugestia regelui Carol I, in jurul Bucurestiului a fost construit un
amplu sistem de aparare impotriva unui posibil atac otoman. Cetatea Bucuresti era alcatuita
din 36 uvraje8 : 18 forturi si 18 baterii intermediare.

Proiectul a fost elaborat de catre generalul Henri Alexis Brialmont, o somitate in domeniul
fortificatiilor,9 impreuna cu ofiterii din Comisia general Gh. Manu care au intocmit studiile
necesare pentru stabilirea amplasamentului forturilor.10

Lucrarile au fost demarate in anul 1884 si s-au incheiat in 1898.

2.1.2. Legatura dintre forturile europene si forturile capitalei

2.2. Descrierea generala a centurii de fortificatii11

Cetatea Bucuresti era alcatuita din 18 forturi si 18 baterii intermediare ce inconjurau capitala
pe un diametru variabil intre 21,5 si 23 km. Numerotarea acestora incepea de la Chitila spre
dreapta dupa cum urmeaza: 1 Chitila, 2, Mogosoaia, 3 Otopeni, 4 Tunari, 5 Stefanesti, 6
Afumati, 7 Pantelimon, 8 Cernica, 9 Catelu, 10 Leordeni, 11 Popesti, 12 Berceni, 13 Jilava,
14 Broscarei, 15 Magurele, 16 Bragadiru, 17 Domnesti, 18 Chiajna.

Bateriile au fost concepute astfel incat sa sprijine forturile intre care se aflau. Acestea purtau
un numar dublu asociat forturilor cu care se invecinau si denumirea fortului cu numarul cel
mai mic. ( Exemplu: Bateria 1-2 situata intre fortul Chitila si Mogosoaia se numea Bateria
Intermediara 1-2 Chitila)

Organizarea intregului front fortificat era impartit in trei sectoare administrative, dupa cum
urmeaza:

-Sectorul I ( N-E ) – cuprinde forturile 1-9 si bateriile laterale, la est de Dambovita;

-Sectorul II ( S-E ) – cuprinde forturile 10-13 si bateriile laterale, intre Dambovita aval si
soseaua spre Giurgiu;

8
Parte a unei cetati sau a unui fort capabila de lupta independent in caz de incercuire, www.dexonline.ro
9
Cornel I. Scafes, Ioan I. Scafes , Cetatea Bucuresti- Fortificatiile din jurul Capitalei (1884-1916), Editura Sitech,
Bucuresti, 2015, p. 9
10
Cornel I. Scafes, Ioan I. Scafes, op. cit., p. 24
11
Cornel I. Scafes, Ioan I. Scafes, op. cit., p. 24-39

7
-Sector III ( S-V) – cuprinde forturile 14-18 si bateriile laterale, intre soseaua Giurgiu si
Dambovita.

In planurile originale erau propuse trei tipuri de forturi de dimensiuni diferite, insa inovatiile
ulterioare in materie de munitie si adaptarile pe parcurs a planurilor au dus la diversificarea
fortificatiilor.

In Anexa 1 : “Clasificarea forturilor”

2.3.Fortul 13 Jilava- studiu de caz

2.3.1. Istoric si aparitie

Pe data de 22 februarie 1886 incepeau lucrarile de constructie a Fortului 13, sub coordonarea
capitanului Botez, si au fost raportate in dosarul Ministerului de Razboi ca fiind finalizate in
martie 1893.12

De la momentul finalizarii lucrarilor pana in 1907,cand la Jilava au fost adusi o parte din
taranii arestati participanti la rascoala taraneasca, Fortul 13 a functionat ca depozit de munitii
si garnizoana militara. Intre 1907-1948 Fortul a fost amenajat ca inchisoare militara,
subordonata Statului-Major al Armatei, aici fiind adusi detinuti militari condamnati pentru
fapte cu caracter militar.13

Incepand cu 1 aprilie 1948, Fortul 13 a fost dat in subordinea Ministerului de interne si a


inceput a fi folosit ca penitenciar civil. La Jilava si-au executat pedeapsa, barbati si femei,
condamnati pentru “infractiuni contra securitatii, legionari, spioni, criminali de razboi,
tradatori de patrie si membri ai unor organizatii subversive anticomuniste”14

2.3.2. Alcatuirea arhitecturala

Fortul 13 face parte categoria forturilor de tip 2, alcatuit din fortul propriu-zis si reduit.
Traseul fortului propriu-zis este pentagonal si are “frontul de gat”15 semibastionat.

Fortul este alcatuit din trei volume principale, marcate prin santuri, dupa cum urmeaza16:

12
Obligatie privind folosinta monumentului istoric, Ministerul Culturii si Identitatii Nationale,nr 787/16.06.2016
13
Andrei Muraru, “Dictionarul penitenciarelor din Romania comunista (1945-1967)”, Editura Polirom, Iasi,
2008, p. 351-352
14
Andrei Muraru, op. cit., p 353
15
Intrare in fortificatie in santul dintre corpul de garda si cazarma; frontal posterior.
16
Margareta Mihailescu, “Fortul 13 Jilava si Cetatea Bucuresti”, in Revista Monumentelor Istorice, anul LXXIX,
nr 1-2, 2010, p. 47-62

8
- Masivul de intrare a portii : este marcat de aleea in panta descendenta si de poarta de
intrare cu sala boltita centrala cu creneluri spre care se accede catre camerele corpului
de garda;
- Masivul fortului propriu-zis : se situeaza in spatele primului masiv si costituie frontul
posterior al fortificatiei, in escarpa caruia se localizeaza incaperile destinate cazarmei
(ulterior devenite celule de detentie). Masivul fortului adaposteste galerii subterane
boltite- poterne de legatura intre punctele exterioare de tragere- turele si caponiera, cu
incaperi izolate pentru depozitarea munitiei, galerie de contraescarpa cu creneluri de
tragere;
- Reduitul : reprezinta centrul fortului, inconjurat de sant cu escarpa si contraescarpa cu
inaltime de 3-5 metri. In interior adapostea spatii pentru ofiteri, magazii pentru
munitie si echipament ( ulterior devenite spatii de izolare a detinutilor- “negra”).
Accesul catre punctele de tragere se face prin galerii boltite cu pachete de trepte.

Proiectul initial prevedea construirea fortului utilizand piatra si caramida cu umplutura de


pamant insa, pe parcursul executiei, in urma aparitiei unui noi timp de armament, a fost
necesara folosirea betonului si a betonului armat la boltile salilor si galeriilor.

2.3.3. Modificari ulterioare17

De-a lungul etapelor constructiei, fortul a suferit mai multe modificari fata de proiectul
original.

Ca urmare a aparitiei obuzelor mine (torpile) ce aveau putere distructiva superioara


armamentului anterior, in 1887 s-a hotarat inlocuirea, pe alocuri, a materialelor stabilite in
proiectul initial – piatra si caramida umpluta cu pamant – cu beton si beton armat. Acest lucru
a generat cresteri de costuri iar in 1888 guvernul Th. Rosetti se opune continuarii lucrarilor la
centura de fortificatii. Drept urmare, generalul A. Berindei propune continuarea executiei dar
cu reducerea drastica a unor lucrari de zidarie la escarpe si contraescarpe dar si micsorarea
numarului incaperilor.

Anul 1891 aduce noi modificari fortificatiei – reduceri de inaltime si de dimensiuni a unor
incaperi dar si desfiintarea unor poterne si a unor cofre-cazemate de flancare.

A functionat ca fort militar pana in anul 1907, cand fortul a fost folosit drept inchisoare
pentru persoanele arestate in timpul Rascoalei taranesti.
17
Obligatie privind folosinta monumentului istoric, Ministerul Culturii si Identitatii Nationale,nr 787/16.06.2016

9
3.ARHITECTURA CARCERALA-SPATII ALE SUFERINTEI IN ROMANIA
COMUNISTA

3.1. Sistemul penitenciar comunist

Potrivit Institulului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR), in timpul


regimului comunist au fost 44 de penitenciare si 72 de lagare de munca fortata unde au suferit
peste 3 milioane de Romania dintre care 800.000 de oameni au murit.

Cu toate ca viziunea comunismului era nasterea unui noi om, regimul a depersonalizat si
deznationalizat ducand la pierderea consistentei substantei umane. Ideologia comunista a fost
implementata folosindu-se de doua mijloace de manipulare: minciuna si violenta, cu toate
formele lor de manifestare.

Cea mai mare “realizare” a sistemului comunist a fost represiunea.Aceasta a atins dimensiuni
ingrozitoare, “ un malaxor de vieti omenesti, implacabil si necrutator”18 datorita caruia
regimul comunist a reusit sa se mentina la conducerea Romaniei timp de cinci decenii.

Inchisorile comuniste erau in coordonarea Directiei Generale a Penitenciarelor – DGP ( cu


toate modificarile de denumire pe care le-a avut de-a lungul timpului). Responsabili pentru
deciziile referitoare la tratamentele aplicate in inchisori, alaturi de DGP, sunt comandantii
penitenciarelor, a lagarelor si a coloniilor de munca, precum si a ofiterilor garantau pentru
reeducarea detinutilor conform indicatiilor partidului. Penitenciarele beneficiau de o larga
autonomie.

Inchisorile erau impartite pe diferite categorii in functie de destinatia acestora, scopul si


dimensiunea torturii astfel19:

-Penitenciarele reeducarii: Suceava, Pitesti, Gherla, Targu Ocna, Targsor, Brasov, Ocnele
Mari, Peninsula;

-Inchisori de exterminare a elitei intelectuale si politice: Sighet, Ramnicu Sarat, Galati, Aiud,
Craiova, Oradea, Brasov, Pitesti;

-Lagare munca: Canalul Dunare-Marea Neagra ( Peninsula, Poarta Alba, Salcia,Periprava,


Constanta, Midia, Capul Midia, Cernavoda etc.) si coloniile de munca din Balta Braila;

18
Stelian Gombos, „Temnitele si inchisorile comuniste din Romania-Cateva referinte despre numarul
lor,activitatea, volumul de incarcerare, capacitatea si dispunerea lor geografica” in www.historia.ro
(16.03.2019)
19
Ibidem

10
-Inchisori de triaj si tranzit: Jilava, Vacaresti;

-Inchisori de Ancheta: Rahova, Malmaison, Uranus;

-Inchisori pentru femei: Margineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbraveni;

-Penitenciare pentru copii: Targsor, Margineni, Cluj;

-Penitenciare spital: Targu Ocna, Vacaresti 12.

3.2 Exemple de inchisori comuniste din Romania

3.2.1. Inchisoarea Pitesti- Experimentul Pitesti

3.2.1.1 Localizare si arhitectura

Penitenciarul Pitesti se situeaza la nordul localitatii omonime, la marginea acesteia.

A fost construit in jurul anului 1900, avand doar cinci camere si 60-70 de locuri. Din cauza
spatiului prea mic, in 1914 s-a construit un alt spatiu ce avea sa devina inchisoarea terorii.
Cea din urma dispunea de un numar de 96 camere si o capacitate de 800 de locuri.

Inchisoarea avea forma literei “T” si era structurata pe mai multe niveluri: subsol, demisol,
parter si doua etaje. Incaperile erau divizate in celule de 4/2 metri si 10/6 metri. La fiecare
etaj , la unirea “T” cu capul lui, se gasea cate o celula de pedeapsa, neagra. Celule de
pedeapsa severa se aflau la subsol, alaturi de bai, spalatorie si bucatarie. Inchisoarea avea
prevazuta doua scari, una principal pe care detinutii nu aveau acces si una secundara de
serviciu, pentru detinuti. Dupa felul de constructie,paza era sigura si imposibil de evadat.20

La vremea inaugurarii inchisorii Pitesti, ansamblul constructiv era cel mai modern spatiu de
detentie din Romania.

3.2.1.2. Reeducarea

Initiatorii acestui experiment au fost conducatorii Ministerului de Interne, a Securitatii


(DGSP) si a Directiei Penitenciarelor. Samburele reeducarii a fost la Suceava de unde a fost
recrutat si Eugen Turcanu, cel mai mare tortionar din inchisoarea Pitesti. In Iarna anului
1949, Alexandru Nicolschi, in acel moment director general adjunct a Directiei Generale a
Securitatii Poporului, i-a dat lui Eugen Turcanu misiunea de a alcatui o echipa din randul
detinutilor de la Suceava cu care avea sa inceapa procesul reeducarii.
20
Dumitru Bordeianu, „Cateva cuvinte despre istoria inchisorii Pitesti” , in www.fericiticeiprigoniti.net
(16.09.2019)

11
De ce Pitesti? Dumitru Bacu explica in cartea lui Virgil Ierunca, “Fenomenul Pitesti”, decizia
de desfasura experimental la Pitesti : “Situata in afara orasului, spre partea de nord-vest, in
apropierea unui parau si departe de orice alta locuinta, oferea un mediu foarte prielnic
pentru schingiuri, nici un strigat neputand fi auzit de cineva”21. Astfel, autoritatile comuniste
puteau afla detalii suplimentare despre persoanele inca aflate in libertate, fara ca cineva din
exterior sa aiba cunostinta despre teroarea din Pitesti.

Reeducarea era structurata pe patru etape: demascarea externa, demascarea interna,


demascarea morala publica si ultima faza, cea care demostra succesul experimentului,
reeducarea celui mai bun prieten astfel ca torturatul devea calaul altui detinut.

Demascarea externa, in timpul careia s-au aflat mai multe informatii decat in toate anchetele
de la Securitate, urmarea confesiunile detinutului pe care le ascunsese la anchetele anterioare.
Se cautau declaratii despre persoanele aflate in libertate, complici ai detinutului. Declaratiile
incepeau din timpul torturii mai intai verbal, apoi in scris pe o placa de sapun. Urma
verificarea veridicitatii informatiilor si in ultima instanta, declaratiile erau insiruite pe hartie,
semnate si trimise catre Ministerul de Interne.

Demascarea interna avea rezultate la fel de “bune” si surprinzatoare precum etapa anterioara.l
In aceasta faza, studentul trebuia sa-i parasca pe cei care l-au ajutat in interiorul inchisorii.
Erau vizati cei care l-au incurajat sau avertizat si anchetatorii si militienii mai blanzi.

Incepand cu cea de-a treia etapa, demascarea morala publica, incepea procesul propriu-zis de
reeducare. In aceasta etapa se urmarea distrugerea morala a detinutului si anihilarea
personalitatii. In cursul acesteia, detinutul era obligat sa-si renege familia, credinta,
convingerile, pe Dumnezeu, etc. “Trecutul fiecaruia este analizat punct cu punct, pe temeiul
lui trebuie inventata versiunea cea mai monstruoasa cu putinta. Nimeni nu scapa pana nu
acopera cu noroi, in public, izvoarele vii ale vietii lui, pana ce din trecut n-a disparut ultima
farama de care s-ar putea agata apoi spre a-si reconstrui personalitatea.”22

Daca supravietuiau etapei anterioare, atat fizic cat si psihic, reeducatul se metamorfoza in
reeducator, din torturat in calau, din schingiuit in schingiuitor. Acesta era fortat sa tortureze si
sa inceapa procesul de reeducarea cu alti studenti, prioritatea avand cei care ii erau prieteni.

Metodele de tortura erau din cele mai terifiante si sadice care erau practicate atat ziua cat si
noaptea cand detinuti nu aveau voie sa se miste. Erau obligati sa doarma pe spate, cu patura
21
Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitesti” , Editura Humanitas, Bucuresti, 2018, p.31
22
Virgil Ierunca, op. cit. , p.38

12
pana la gat si mainile impreunate pe piept. La cea mai mica miscare, chiar si inconstienta,
erau “amendati” cu lovituri de bata in cap de la cel care-i supraveghea.

Experimentul reeducarii a fost oprit in 1952 atunci cand supravietuitorii au povestit cele
intamplate dar si datorita implicarii diplomatice occidentale.

In fenomenul Pitesti si-au gasit sfarsitul peste 30 de student si detinuti politici dintr-un numar
ce depaseste 1000 de torturati. Dintre supravietuitori, cel putin 100 au ramas cu probleme
psihice si grave infirmitati.23

In Anexa 2 : “Metode de tortura”

3.2.2. Penitenciarul Ramnicu Sarat – Inchisoarea Tacerii

3.2.2.1. Localizare si arhitectura

Penitenciarul, atestat in octombrie 1910, se afla in raza localitatii omonime, in sudul acesteia,
pe strada Ion Mihalache.

Modelul occidental este aplicat la momentul constructiei penitenciarului la sfarsitul secolului


XIX. Acest model presupunea separarea detinutilor condamnati de cei arestati, a femeilor de
barbati, a minorilor de majori. In aceast mod, penitenciarul devea dintru-un “ mediu viciat, o
casa de siguranta si de indreptare a detinutilor.”24

Cladirea era formata din doua corpuri. Primul, cu amprenta patrata, la parter adapostea 6
camere mari cu o capacitate de aproximativ 130 de locuri. Cel de-al doilea corp avea aspectul
unui dreptunghi si cuprindea 32 de celule de maxim 4 detinuti, dispuse egal pe doua etaje. La
parter mai erau, pe langa celule, bucataria, baia, magazia si camera gardienilor.

Celula de pedeapsa, “negra”, se afla la subsol.

3.2.2.2. Tacerea. Teroarea.

Inchisoarea Ramnicu Sarat a facut parte din categoria inchisorilor de eliminare a liderilor
politici si tranzit.

Caracteristica acestei inchisori a fost “teroarea tacerii”. Aceasta este un exemplu de spatiu al
suferintei in care tortura psihica o inlocuia pe cea fizica. Regimul dur de detentie a facut ca
inchisoarea sa-si capete renumele de inchisoare fara speranta.25
23
Andrei Muraru, op. cit. , p 433
24
Ibidem , p. 439
25
Andrei Muraru, op. cit. , p 444

13
Fiecare zi de detentie incepea la ora 5 fiind urmata de 17 ore de interzicere a folosirii patului.
Pana la ora 22 detinutii trebuiau sa stea pe scaun, cu spatele la fereastra, intr-o liniste deplina.
Acestia erau scosi la plimbare individual, paziti de un gardian. Le era strict interzisa
apropierea de ferestrele alor detinuti si ridicarea privirii din pamant.

Salvarea multora de la pierderea sanatatii mintale a fost codul Morse. Acestia si-au creat o
cale de comunicare prin batai in zid sau tusit in cadenta codului Morse. De exemplu, o tuse
simpla era punct iar tusea dubla, linie.

Nerespectarea normei de 17 ore precum si incercarea de comunicare sau privire, apropiere de


fereastra era aspru pedepsita prin batai, reducerea hranei, scoaterea patului din celula sau
izolarea la “neagra”.

3.2.3. Fortul 13 Jilava – Inchisoarea Durerii

3.2.3.1. Fortul 13 - Inchisoare militara

Incepand cu anul 1907, Fortul 13 si-a schimbat functiunea si a devenit inchisoare militara in
subordinea Statului-Major al Armatei.

Pana in anul 1948, la Jilava au fost incarcerate militari condamnati pentru nerespectarea si
incalcarea regulamentului, militari pedepsiti disciplinar si civili condamnati pentru infractiuni
militare. In timpul Primului Razboi Mondial, au fost adusi in arest civilii ce au refuzat
incorporarea.26

In mai 1921 au fost inchisi primii membri ai Partidului Comunist ca detinuti politici, ca
urmare a constituirii congresului a acestei formatiuni politice si dupa scoaterea in ilegalitate a
PCR. Comunistii arestati in timpul grevei de la Atelierele CFR Grivita au fost adusi la Jilava
in anul 1933.27

In noiembrie 1940, Noaptea de 25-26, 64 de opozanti ai Miscarii Legionare au fost impuscati


la Jilava drept represalii la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Impreuna cu alti 13
legionarii, “Nicadorii” si “Decemvirii”, Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis in 28-29
noiembrie 1938, in timpul transferului spre Jilava de la Ramnicu Sarat.28. In noaptea uciderii

26
“Scurt istoric al Fortului 13 Jilava” in http://anp.gov.ro/penitenciarul-bucuresti-jilava/fortul-13-jilava/
(7.04.2019)
27
“Scurt istoric al Fortului 13 Jilava” in http://anp.gov.ro/penitenciarul-bucuresti-jilava/fortul-13-jilava/
(7.04.2019)
28
Andrei Muraru, op. cit., p. 352

14
celor 64 de opozanti, au fost deshumate si cadavrele celor 14 legionari. Acestia au fost
ulterior reinhumati la Casa Verde.

Incepand cu ianuarie 1941, au fost adusi la Jilava o parte din legionarii arestati in timpul
rebeliunii legionare.

3.2.3.2 Fortul 13 - Inchisoare comunista

Din 1 aprilie 1948, Fortul 13 Jilava a trecut in subordinea Ministerului de Interne, Directia
Generala a Penitenciarelor.

Intre 1944 si 1964 Jilava a fost inchisoare de tranzit si triere, avand detinuti de drept comun,
atat barbati cat si femei. Condamnarile erau pentru “infractiuni contra securitatii”, “criminali
de razboi, tradatori de patrie”, legionari, spioni si membri de “organizatii subversive
anticomuniste”.29

In mai 1946 la Jilava a fost adus “lotul marilor criminali de razboi”30 compus din maresalul
Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul Constantin Pantazi, Eugen Cristescu si Radu
Lecca. In acelasi an, pe 1 iunie, au fost executati, in Valea Piersicilor, Ion Antonescu, Mihai
Antonescu, Gheorghe Alexianu si Constantin Vasiliu.

Din 1967 s-a infiintat sectia “detinutilor inraiti si recalcitranti”, adusi din celelalte inchisori
pentru a li se aplica un regim mai sever de detentie. In perioada 1969-1973, au fost incarcerati
detinuti de drept comun, minori si majori, cu sentinte mai mici si mai mari de zece ani. Din
1973, detinutii au fost mutate in noua cladire a penitenciarului Jilava.

Ultimii detinuti adusi in Fortul 13 au fost manifestanti ai revolutiei din decembrie 1989. Intr-
o incapere de 15 mp au fost inghesuiti 63 de persoane.

3.2.3.3 Regimul de detentie si viata in penitenciar

Pana in anul 1949, cat timp directorul inchisorii a fost Longhin Berezovschi, detinutii politici
se bucurau de toate drepturile prevazute in regulament. Teodor Dutu, aflat in timpul detentiei
in anul 1968 declara “nu era obligat decat sa ne poarte de grija pentru a ne executa pedepsele
primite, iar comandantul militar sa ne impiedice sa evadam sau sa ne razvratim”31. Astfel,
detinutii beneficiau de o libertate deplina. Acest lucru avea sa se schimbe o data cu venirea
lui Nicolae Moromete la conducerea inchisorii in martie 1949.
29
Ibidem, p. 353
30
Ibidem
31
Andrei Muraru, op. cit., p.354

15
Bataile incepeau la Jilava chiar din momentul intrarii. Acestia erau fortati sa treaca printr-un
prin mijlocul gardienilor care erau asezati pe doua randuri. In timpul trecerii prin acest
“tunel”, detinutii primeau lovituri pe toata suprafata corpului cu bate, cozi de topoare,
bastoane etc. Dupa aceasta urare de “bun venit” in stilul gardienilor, detinutii erau luati la
perchezitii.

Celulele erau dotate cu doua randuri de priciuri32 pe doua niveluri si doua tinete, pentru spalat
si nevoi fiziologice. Regula detinutilor era ca cel nou venit sa doarma la “serparie”- sub pat,
direct pe ciment- iar pe masura ce se elibera camera, acesta avansa catre al doilea nivel al
patului.

Camerele erau slab iluminate de un bec atarnat de tavan. Din 1951, ferestrele au fost
acoperite cu obloane batute in cuie, pentru a impiedica evadarea. Aceasta masura extrema,
ordonata de Nicolae Moromete, a fost luata in urma evadarii a doi detinuti. Urmarea acestei
actiuni a fost asfixierea unor detinuti si acoperirea cu pete rosii pe tot corpul celor care au
reusit sa supravietuiasca masurii.

Ziua incepea la ora 5 si se termina la ora 22. In acest interval orar, detinutii nu aveau voie sa
se aseze pe paturi, sau sa se sprijine de perete. Acestia erau scosi la plimbare, in una din
curtile interioare, de doua ori pe saptamana, intre masa de dimineata si cea de pranz. Iesirea
se realiza pe celule, pentru a impiedica interactiunea intre detinutii din celule diferite, cu
capul in pamant si mainile la spate.

Detinutilor le era stric interzisa orice fel de activitate intre masa de pranz si cea de seara. Cu
toate acestea, ei organizau conferinte si discutii pe diverse teme. Taranii povesteau despre
cresterea animalelor, muncitorii despre activitatea desfasurata inainte de arestare iar
intelectualii tineau cursuri de limbi straine sau prelegeri despre istorie, literature, fizica etc.
De asemenea, acestia jucau sah pe o table improvizata din fasii de panza cu piesele de joc
confectionate dintr-un amestec de miez de paine sau mamaliga colorate cu praf de caramida
si cu “verdele firelor de iarba”33. Astfel de improvizatii erau confiscate in timpul
perchezitiilor.

O alta preocupare a detinutilor era analizarea si decodificarea gesturilor gardienilor. In acest


mod, analizand semnele, puteau sti daca se apropie perioada gratierii sau daca sunt schimbari
in situatia international ce putea duce la eliberarea detinutilor politici.

32
Pat rudimentar, folosit in dormitoare comune sau in penitenciare (extras din www.dexonline.ro )
33
Andrei Muraru, op. cit., p. 357

16
3.2.3.4. Abuzurile din Jilava

Cele mai frecvente abuzuri suferite de detinutii din Jilava au fost bataile, foametea si lipsa
ingrijirilor medicale.

Bataile si tortura erau la ordinea zilei in Jilava, uneori fara niciun motiv. Bataile durau pana
cand detinutul nu mai misca, lesina sau chiar murea. Un episod de-a dreptul tragic a avut loc
in timpul plimbarii cand unul din detinuti, slabit fiind, a alunecat si nu s-a mai putut ridica. A
urmat un lung sir de lovituri culminand cu o izbitura de picioar in abdomen. In acel moment
piele detinutului a crapat si “intestinele au inceput sa se reverse prin rana deschisa. Numai
atunci gardianul s-a oprit.”34

Ratia zilnica de hrana era insuficienta. Infometarea devenea metoda de exterminare. Fiecare
detinut primea in fiecare zi 225 g de paine. Dimineata, portia de mancare consta in 40 g de
malai amestecat cu apa si zahar. Uneori, terciul de dimineata era inlocuit cu ceai. La pranz se
primea o “zeama” cu cateva frunze de varza si boabe de orz. Cina consta intr-o fiertura de
orz.

Timp de 5-6 luni, detinutii au primit zilnic mancare de morcovi alterati pana cand pielea li se
ingalbenea de la excesul de carotina.

Ingrijirile medicale si medicamentele se ofereau in functie de clasa sociala. Astfel, muncitorii


sau taranii primeau mai multe pastile decat intelectualii, preotii, sau fostii membri de partide.
O daca la cateva zile cadrul medical al penitenciarului vizita detinutii si ii alegea cinci cei mai
bolnavi. Medicatia consta in aspirine, cristale de hipermanganat sau pastile de sulfamida in
functie de afectiunile fiecaruia.

De cele mai multe ori, detinutii se tratau singura, asa cum stiau. Parintele Gheorghe Calciu isi
aminteste cum a reusit sa-i prelungeasca viata lui Constantin Oprisan care suferea o boala la
plamani: “Noi faceam totul ca sa-l salvam, sau macar sa-i prelungim viata. De pilda, cum nu
aveam medicamente, mi-am adus aminte ca penicilina se face din mucegai. Puneam seara
bucatele de paine sub pat, in umezeala si pana dimineata, mucegaiul crestea inalt de doua
degete. Luam acest miceliu, il dizolvam in apa, il puneam intr-un tifon si i-l tineam lui
Costache la nas, ca sa traga aer, sa respire prin el.”35

34
Ibidem, p. 360
35
*** Fericiti cei prigoniti-martiri ai temnitelor romanesti, editura Bonifaciu, Bucuresti, 2008, p. 129

17
Pedeapsa cu izolarea la “neagra” era cea mai grea. Aceasta era o celula fara ferestre si plina
de umezeala ce se scurgea din tavanul boltit. Pe langa frigul ingrozitor pe care trebuiau sa-l
suporte, detinutii erau aruncati in isolator complet dezbracati. Erau tinuti in asemenea conditii
pana cand lesinau. Intr-unul din grupurile aruncate in “neagra” s-a aflat si doctoral George
Petrescu, presedintele PNT- Ploiesti, care “le-a cerut celorlalti detinuti sa se tina in brate unul
pe altul si sa alerge in cerc. In acest fel, ei pierdeau cat mai putina caldura, ferindu-se astfel
de pneumonie”36 .

4. AHITECTURA MEMORIEI – NEVOIA DE MEMORIE

Nevoia de memoriale a luat nastere in contextul celor doua razboaie mondiale si a diferitelor
regimuri dictatoriale tiranice si s-a pastrat pana in zilele noastre pentru a comemora
evenimente tragice cum ar fi 9/11, Holocaustul. Construirea memorialelor, monumentelor, a
spatiilor de reculegere, amplasarea de inscriptii a atins apogeul, datorita nevoii si dorintei de a
omagia si martiriza victimele, iar memoria a devenit o valoare in constiinta societatii.

Inceputul acestui program arhitectural se plaseaza in finalul Primului Razboi Mondial.


Numarul imens de morti precum si importanta mondiala a razboiului au dus la necesitatea
aparitiei spatiilor de aducere aminte publice, ritualizate.37 Dupa terminarea razboiului, astfel
de spatii memoriale au reprezentat reintregirea identitatii nationale. Amploarea memorialelor
de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a inceput sa scada drastic datorita constrangerilor
exercitate de regimul politic aflat la conducere.

Augustin Ioan afirma ca “una din functiile arhitecturii sancre este aceea de a ne aminti, noua,
dar si pe noi”38. Memoriei, sub forma re-memorarii si a co-memorarii, se imbina armonios cu
biserica, in spatial sacru. Cu toate acestea, arhitectura memoriei a inceput sa paraseasca
spatiul sacru, mutandu-se in spatiul laic, precum e memorialul victimelor atacului terorist din
Madrid – memorialul fiind amplasat pe locul original al traumei, in gara Atocha.

Memorialul reprezinta momentul sensibil al unei societati si poate sa difere in functie de


regimul politic si tesutul social in interiorul caruia a fost construit. Pentru a intelege mai bine
muzeul memorial trebuie analizat atat din prisma programului muzeal cat si a programului
memorial.

4.1. Programul muzeal

36
Andrei Muraru, op. cit. , p.360
37
Augustin Ioan, Arhitectura Memoriei: o noua frontiera a spatiului sacru”, Editura Igloo, Bucuresti, 2013, p.6
38
Ibidem, p. 7

18
Dupa cum reveiese din definitie39, scopul programului muzeal este de a colectiona, restaura,
conserva si dispune informatii si obiecte de colectie spre educarea si documentarea
publicului.40

Muzeele pot varia in functie de dimensiunea si de subiectul acestora. In functie de


dimensiune acestea pot fi institutii mari care dispun de colectii ample si variate sau muzee
mici specializate pe o anumita ramura.

Traseul unui muzeu este linear, coerent nefiind neaparat necesara implicarea emotionala.
Caracterul ce primeaza in acest spatiul este cel educativ si functional.

4.2. Programul memorial

Programul memorial are drept scop readucerea in prim plan a istoriei unor drame individuale,
colective, nationale sau mondiale.

Memorialul este un monument incarcat cu simboluri sau devine el insusi un simbol. Aparatul
memorial, sub formele re-memorarii si ale co-memorarii, cauta sa creeze un mediu prielnic
pentru absorbtia informatiei, a emotiilor, a traumei, trecerea prin filtrul propriu al constiintei
dar si pentru reculegere si meditatie. Acestea stau marturie pentru trauma comemorata si
constituie un filtru in etapa de metamorfozare a emotiilor si trairilor in sentimente.

Parcursul unui muzeu memorial poate fi dificil atat psihic, datorita emotiilor si a starilor
create de drama evocate, cat si fizic datorita traversarii unor spatii proiectate in mod voit
pentru experimentarea anumitor stari.

Adesea, memorialele sunt proiectate sub conceptul contrastului. Invocarea prezentei in


acelasi timp cu resimtirea absentei a fost foarte clar subliniata in proiectul ( neconstruit ) lui
Louis Kahn pentru Jewish Martyr’s Memorial. Amplasarea, in Battery Park, in sudul
Manhattanului, a sase cuburi din sticla traslucida avea menirea de a comemora cele sase
milioane de victime ale Holocaustului.41

4.3. Muzeul Memorial

In ultimele decenii s-a atins apogeul construirii memorialelor, monumentelor, a locurilor de


comemorare si reculegere. In a doua parte a secolului XX, necesitatea comemorarii in urma

39
A se consulta Glosarul de termeni
40
www.wikipedia.ro
41
Augustin Ioan, op. cit., p. 7

19
celui de-al Doilea Razboi Mondial, conduc la aparatia unui nou program architectural-muzeul
memorial.

Muzeul memorial uneste sub un singur scop comun atat atributele muzeului, de educare si
informare, cat si atributele memorialului, de emotionare si constientizare. Parcursul unui
astfel de muzeu este unul initiatic, pe un traseu dirijat.

De-a lungul parcursului, vizitatorul trece printr-un proces de pregatire pentru experienta
folosindu-se de material auxiliare precum panouri informative, sisteme audio, poze, etc.
Introducerea treptata catre punctul culminant al dramei ajuta la perceperea mesajului, a
dramei, dar si la gestionarea emotiilor coplesitoare.

4.4. Componente transcendente si spatiale ale muzeului memorial

4.4.1. Componente transcendente42

1.Istoria

Contextul istoric este cel care ne plaseaza in timp si spatiu. Cu toate ca momentele de vizitare
ale unui muzeu memorial devin atemporale, trauma trebuie evocata in contextual perioadei in
care s-a desfasurat. De asemenea, in cazul monumentelor devenite ulterior spatii memorial,
istoricul ajuta la crearea contextului.

2.Memoria

Datorita memoriei dobandim continuarea identitatii in timp. Memoria este prezentata in doua
moduri- fie amintirea ori reactualizare a informatiei.

Memorialele au la baza memoria reactualizarii, Aceasta se efectueaza la randul ei in doua


moduri- recunoasterea si reproducerea. Recunoasterea este o forma simpla a reactualizarii ce
necesita prezenta informatiilor originale, a obiectului original. Reproducerea se foloseste de
procedee mnemotehnice in prelucrarea informatiilor cunoscute, in absenta obiectului original
de referinta.

In cazul memorialelor, stimularea memoriei individuale si colective, se realizeaza prin


procedeul reactualizarii. Trebuie sa recunoastem istoria, urmand ca apoi reproducerea sa se
realizeze sub diverse forme pentru ca in final sa ajungem la materializarea acesteia.

42
Clasificare inspirata din lucrarea disertatie “Declin si inaltare in spatiul suferintei”, Stefania Badila, sesiunea
aprilie 2013

20
3.Autenticitatea

Memorialul se materializeaza prin validare. Astfel, este imperios necesara prezenta cadrului
original sau a elementelor originale. La noi in tara, in Memorialul Victimelor Comunismului
si al Rezistentei sunt expuse, printre altele, hainele de detentie, obiectele de uz cotidian
precum cani si farfurii metalice dar si o improvizatie de table de sah facuta de detinuti.

Toate aceste obiecte, care valoreaza mai mult decat cuvintele, impreuna cu cadrul original dar
si cu marturiile supravietuitorilor ofera validarea, autenticitatea traumei.

Un memorial nu poate exista fara a indeplini functia de autenticitate, de validare.

4.4.2. Componente spatiale ale muzeului memorial 43

1.Scari. Poduri

Din punct de vedere functional podurile si scarile reprezinta elemente de legatura intre doua
spatii, punti de trecere si inaintare catre un nivel superior sau inferior.

Intr-un muzeu memorial partea functionala trece pe loc secund, primand partea simbolica.
Aceste punti de legatura sunt adesea asociate cu simbolul declinului sau a inaltarii. Metafora
acestor elemente este folosita pentru conturarea caracterului de interactiune, de trecere
progresiva si de continuitate a spatiului.

2.Modalitati de expunere. Traseu

Ghidarea vizitatorului in parcurgerea unui muzeu memorial este esentiala. Pe langa partea
autentica a spatiului, ce constituie o valoare emotionala, acesta trebuie indrumat catre
descoperirea spatiilor si elementelor ce intregesc memoria.

Marcarea zonelor de continuitate a traseului, amplasarea de panouri informative, precum si


stimularea senzoriala a vizitatorilor duce la o percepere mai ampla si mai detaliata a spatiului,
a mesajului. De asemenea, un traseu construit cronologic, care sa evoce etapele
premergatoare ale memoriei edificate, este esential. Povestea este spusa prin expunerea de
fotografii, harti, obiecte autentice, prin proiectii de filme sau prin simboluri ale prezentei sau
metafore ale absentei.

3.Iluminat

43
Clasificare inspirata din lucrarea disertatie “Declin si inaltare in spatiul suferintei”, Stefania Badila, sesiunea
aprilie 2013

21
Iluminatul este elemental indispensabil al memorialului. Acesta ajuta la crearea atmosferei, a
cadrului sacru dar si la ghidarea subliminala a vizitatorului.

Tendinta umana este de indreptare catre lumina, simbol al sperantei, a renasterii. Alegerea
corespunzatoare a corpurilor de iluminat precum si crearea golurilor de lumina trebuie facuta
in asa maniera incat acestea sa vina in ajutorul si in completarea perceperii mesajului.

4. Spatii adjuvante: capele, meditatie, spatii experiment

Memorialele sunt construite spre a transmite un mesaj, o emotie. Aceste cladiri au nevoie de
un centru puternic incarcat spiritual, care sa vina in salvarea din spatiului profan. Spatiile de
rugaciune, asemenea celui de la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, eu
menirea de a oferi un loc de meditatie, cugetare si comemorare. In fata tragediei, apropierea
de Dumnezeu este inevitabila.

Muzeele memorial care se afla in cadrul autentic, ce ofera un impact emotional puternic prin
insasi existent acestuia, contin spatii in care vizitatorul poate experimenta el insusi emotiile si
trairile celor care au simtit drama pe propria piele.

5.Spatii exterioare

Traseul memorial poate include si spatii exterioare. Acestea reprezinta un moment de respiro,
de regrupare spirituala. Acesta poate contine spatii de sedere, de meditatie sau o continuare a
memorialului prin prezenta unor sculpturi, precum se poate vedea “cortegiul sacrificatilor”
realizat de Aurel Vlad in curtea Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei,
panouri informative ce marcheaza evenimente importante petrecute in exteriorul
memorialului.

Spatiile cu vegetatie confera vizitatorului o stare de liniste, de detasare. Sub acest pretext a
fost construita si curtea interioara a Memorialului victimelor Holocaustului Yad Vashem din
Israel. Aceasta curte iti ofera senzatia de eliberare dar in acelasi timp confera si un aer
comemorativ.

4.5. Impact psihologic

Principalul scop al memorialelor este acela de a fi monumente ale prezentului ce


comemoreaza drame ale trecutului spre a sta drept marturie, memorie pentru viitor.

22
Parcurgerea unui traseu comemorativ trezeste ceva in fiinta umana, ori rupe o bucata din
suflet. Emotia, empatia, apasarea, groaza, teama dar si reculegerea, meditatia reprezinta
cateva dintre amalgamul de trairi experimentate.

Spatiile memoriale trezesc emotii puternice, parcurgerea acestora fiind o experienta


individuala. Adesea, aceste spatii sunt prevazute cu zone de repaos, de regrupare spirituala,
de reculegere. Aceste zone sunt simboluri ale sperantei, ale inaltarii, eliberatorii. La Sighet, in
Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei un astfel de spatiu exista in curtea
interioara. Este un spatiu de rugaciunea si aprindere de lumanari, sub pamant, luminata doar
de un oculus in forma de cruce. La nivelul pamantului, pe aceasta capela, s-au plantat copaci,
simbol al renasterii.

Un alt impact psihologic al memorialelor este acela de vindecare post-traumatica a victimelor


sau veteranilor. Povestind drama resimtita, veteranii sau fostii detinuti se elibereaza de
aceasta. La Vietnam Memorial, in Washington, sunt intalniti frecvent veteran ai razboiului ce
doresc sa povesteasca teroarea prin care au trecut. Marturisirea, destainuirea ii ajuta pe
acestia in tratarea sindromului post-traumatic.44

4.6. Nevoia de memorie. Studiu comparativ

4.6.1. Muzeul evreilor, Berlin

Context

In 1987, guvernul german a hotarat sa organizeze, sub anonimat, un concurs de proiecte


pentru extinderea muzeului evreilor. Muzeul original, in stil baroc, a fost deschis pentru
prima oara in 1933 dar a fost inchis foarte repede, in 1938, din cauza politicii naziste.45

In 1988, Daniel Libeskind castiga concursul de extindere a muzeului ce dorea sa readuca


prezenta evreiasca in Berlin. Juriul a fost convins de complexitatea si profunzimea proiectului
ce parea imposbil de realizat la prima vedere.

Muzeul a fost deschis in anul 2001.

Concept si spatialitate

Pentru Liebeskind, muzeul a reprezentat mai mult decat un o competitie- acesta restabilea si
securiza identitatea pierduta de Berlin timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

44
“Memorial sau lacas de cult?”, Augustin Ioan in www.atelier.liternet.ro (7.04.2019)
45
„Jewish museum, Berlin/ Studio Libeskind” accesat pe www.archdaily.com ( 8.04.2019 )

23
Conceptul care a stat la baza a fost expresia si disparitia culturii evreiesti. Acesta a vrut ca
vizitatorii sa poata experimenta efectele Holocaustului atat din perspectiva evreilor cat si a
Berlinului. Cuvintele cheie dupa care s-a ghidat proiectul sunt absenta si invizibilitatea.

In noua extensie a muzeului nu exista o intrare prin exterior, accesul fiind posibil doar prin
vechea cladire a muzeului, printr-un pasaj subteran. Acest inceput al traseului adduce si
prima experienta senzoriala- pierderea simturilor asupra directiei, spatiului, timpului.

Planul in zig-zag a fost compus pornind de la abstractizarea stelei lui David. Libeskind a
afirmat ca a avut patru personalitati drept sursa de inspiratie. Acesta a unit pe harta adresele
acestor personalitati, evrei si non-evrei, cu steaua lui David.46 Astfel, a rezultat planul
extensiei muzeului. O data ajuns in muzeu, vizitatorului i se deschid trei cai de explorare:
experienta evreilor in contextual istoriei germane, emigrarea din Germania si Holocaustul.
Planul este strapuns de o linie dreapta, continua, iar la intalnirea acesteia cu planul s-au creat
vidurile.

Fiecare din cele trei rute ale muzeului se termina cu cate un vid. Axa Holocaustului se incheie
in “turnul Holocaustului” denumit de Libeskind “Voided Void”. Acesta este o cladire izolata
cu acces doar din subteranul muzeului. Senzatia de anxietate este accentuata de peretii din
beton, spatiul fiind slab iluminat, in timpul zilei, doar de o fanta. Ruta exilului conduce catre
spatiul denumit “gradina exilului”, spatiu compus din 49 de coloane acoperite de vegetatie in
partea superioara. Dimensiunea si monumentalitatea coloanelor sunt apasatoare si anxioase
insa zarirea cerului aduce liniste, eliberare si speranta. Cea de-a treia axa este cea a
continuitatii ce conduce catre o scara abrubta cu optzeci si doua de trepte. Acestea duc catre
expozitia permanenta a muzeului, ultimele opt trepte terminandu-se intr-un zid alb.47

Spatiile interioare sub foarte complexe iar traseul conduce oamenii prin galerii, spatii goale si
drumuri infundate. In aceste spatii ostile, din beton si slab illuminate, Libeskind a vrut sa
simbolizeze trairile evreilor, cele mai “negre”si fara speranta zile ale acestora.

Dupa cum spuneam, pe tot parcursul traseului se intalnesc multe zone de vid. Unul dintre
acestea contine instalatia artistului israelina Menasche Kadishman. “Falling Leaves” –
Shalekhet – este compusa din peste 10.000 de “fete”, cu trasaturi omenesti, rotunde, din fier
ce acopera pamantul. Imaginea acestor placi de fier este al unui tipat mut de disperare.
Acestea ii simbolizeaza pierderile de vieti omenesti din timpul Holocaustului dar si pe

46
“The Libeskind Building” accesat pe www.jmberlin.de ( 8.04.2019 )
47
“Jewish Museum Berlin” accesat pe www.libeskind.com ( 8.04.2019 )

24
victimele razboiului si a violentei in general. Zgomotul scos de aceste piese, sub picioarele
vizitatorilor, este cutremurator.

Daniel Libeskind a afirmat despre arhitectura proiectului ca “odata ajuns aici, ceea ce este
important este experienta castigata. Interpretarea este libera.”

4.6.2. Muzeul si memorialul 9/11, SUA

Context

Memorialul si muzeul 9/11 comemoreaza victimele atentatului din 2001, in urma caruia au
murit 2977 oameni, si victimele bombardamentului din 1993, care s-a soldat cu pierderea a
sase vieti48. Locatia acestora este in World Trade Center, locul in care Turnurile Gemene s-au
prabusit in data de 11 septembrie 2001.

Drama uriasa si numarul incredibil de pierderi au condus la necesitatea incontestabila a


memorialului. Aducerea unui ultim omagiu victimelor si celor implicate in actiunile de
salvare a ajutat la vindecarea poporului american.

Concept si arhitectura

Proiectul castigator a fost cel al arhitectului Michael Arad. “Reflecting Absence” consta in

amenajarea unui spatiu natural in cadrul urban cu stejari pe promenade World Trade Center si
doua cascade in locul in care inaltau Turnurile Gemene inainte de atentat.

Cele doua cascade pozitionate pe amprenta celor doua turnuri simbolizeaza atat pierderea
unui numar foarte mare de oameni cat si absenta fizica creata de atac. Cascadele, fiecare
avand circa 4000 mp, sunt cele mai mari construite vreodata in America49.

Peste 400 de stejari albi au fost plantati pentru a crea un sanctuar al comemorarii. Acestia,
impreuna cu cascadele au menirea de a reduce la tacere zgomotul orasului ce ar putea
perturba caracterul sacru al spatiului. Un simbol al sperantei este “Copacul supravietuitor”50,
par ce a fost descoperit in timpul cautarilor in mormanele de fier si beton ramase dupa
prabusire. Este singura materie vie ce a supravietuit atacului.

48
„National September 11 Memorial & Museum” accesat pe www.wikipedia.ro ( 10.04.2019 )
49
National September 11 Memorial & Museum” accesat pe www.wikipedia.ro ( 10.04.2019 )
50
Idem

25
Numele victimelor sunt inscriptionate pe parapetii din bronz a cascadelor. Pe timp de noapte,
numele sunt illuminate astfel ca acestea marcheaza, intr-un mod simbolic, prezenta celor
comemorati.

Muzeul aflat in subteran expune artefactele ramase in urma atacului, cele mai cutremuratoare
fiind “Scarile supravietuitorilor” si “Ultima coloana”. Sunt singurele componente
arhitecturale ramase in urma atacului. Pe langa acestea, senzatia acuta de retraire a terorii si
distrugerii este amplificata de prezenta masinilor si utilajelor de salvare, a pozelor victimelor
precum si poze si filme din momentul atacului. Cele mai tulburatoare sunt inregistrarile
facute catre numarul de urgenta. Durerea, disperarea si neputinta sunt doar o parte din
cascada covarsitoare de sentimente retraite.

4.6.3. Memorialul Holocaustului, Bucuresti

Context

Monumentul, situate pe Splaiul Independentei, ii omagiaza pe cei 250.000 de evrei si romi


care au murit in lagarele de exterminare ca urmare a deportarii in Transnistria in 1941.

Piatra de temelie a monumentului a fost pus ape 9 octombrie 2006, zi dedicate Holocaustului
in Romania.

Concept si arhitectura

Autorul monumentului a fost ales in urma unui concurs. Castigator a fost Peter Jacobi,
sculptor roman.

Memorialul este un ansamblu de simboluri. De la distanta se distinge emblematic “Coloana


memoriala” ce aduce aminte de Coloana infinitului a lui Brancusi. Pe fiecare dintre cele patru
laturi ale coloanei din fonta este scrisa o singura litera in ebraica ce formeaza cuvantul
“zachor”. Acesta inseamna “Aminteste-ti” si este un indemn spre pastrarea vie a memoriei.

In spatele coloanei se gaseste, stilizat, o linie de cale ferata. “Via Dolorosa”, caci asa a
denumit-o autorul, aminteste de trenurile de marfa cu care au fost transportati evreii si romii
spre lagarele din Polonia. In proxima vecinatate se afla “Roata romilor”. Aceasta aminteste
de traditia romilor, peregrinarea si focul.

“Steaua lui David” este un symbol asociat evreilor si religiei iudaice. Sculptura izolata vrea
sa transmita tocmai discriminarea si separatia acestora de restul popoarelor. In timpul

26
Holocaustului, toti evreii erau obligati sa poarte steaua lui David pe ei, la vedere, astfel incat
acestia erau mai usor de identifiat si implicit de persecutat.

Peter Jacobi a marturisit ca punctul de plecare in conceperea si crearea sculpturii “Epitaf” au


fost “imaginile cunoscute din lagarele de concentrare, in care buldozerele imping stive de
cadavre.” Acesta a gandit o metafora artistica formata dintr-un container din fier umplut cu
roci slefuite doar pe o latura. Tot Peter Jacobi ii indeamna pe vizitatori sa depuna cate o piatra
in container pentru omagiere, conform obiceiului evreiesc.

Cladirea, in care se afla numele victimelor inscrise pe placi de corten, este un masiv
rectangular din beton situate sub nivelul strazii. Pozitionarea lui sub pamant a fost facuta
special pentru a aminte de lagarele de concentrare. Acoperisul din barne cu spatii intre ele
confera spatiului o profunzime aparte prin jocul complex de lumina si umbra.

4.7. Comemorarea victimelor comunismului in Romania-studii de caz

4.7.1. Memorialul victimelor comunismului si rezistentei, Sighet

Context

Inchisoarea Sighet a fost construita in 1897 de catre administratia austro-ungara spre a fi


folosita ca inchisoare de drept comun. In mai 1950 au fost adusi peste 100 de detinuti politici,
din acel moment incepand programul de exterminare a elitei politice51.

Inchisoarea a fost dezafectata in 1977. Dupa 17 ani si un stadiu avansat de degradare,


inchisoarea a fost preluata de Fundatia Academia Civica pentru a fi restaurata si convertita in
memorial.

Concept si arhitectura

Memorial are principalul scop de a conserva si reimprospata memoriei unui popor caruia
timp de jumatate de secol i-au fost influentate constintele despre istoria tarii.52

Traseul este unul initiatic structurat cronologic si tematic. Povestea este prezentata treptat
pentru a se intelege mai usor momentul declinului si instalarea infernului. Fiecare celula
poate fi considerata ca o sala de muzeu insa impreuna, in contextul inchisorii, acestea
alcatuiesc cel mai mare cosmar. Alternarea celulelor cu informatii, poze, documente si
obiecte originale cu celulele goale recontituite specific perioadei socheaza si impresioneaza

51
„Memorialul Sighet” accesat pe www.wikipedia.ro ( 10.04.2019 )
52
“Inchisoarea si Memorialul din Sighet” accesat pe www.crestinortodox.ro ( 10.04.2019 )

27
prin duritatea acestora. S-a urmarit pastrarea cat mai autentica a spatiului astfel ca interventia
arhitecturala a fost minima.

In curtea interioara, arhitectul Radu Mihailescu a propus un spatiu de reculegere care


constituie o reinterpretare a stilului antic – sugestia tholosului grecesc si a catacombei
crestine.53 Deasupra acestui cumul de pamant s-au plantat fructiferi spre a simboliza atat
eternul cat si reinvierea memoriei. Pe peretii de coborare in acest spatiu sunt gravate numele
tuturor martirilor morti in inchisorile si lagarele de munca din Romania.

“Cortegiul Sacrificatilor” este unul din simbolurile emblematice ale memorialului.


Optsprezece siluete indreptate catre un orizont inchis, fiind urmate din spate o silueta fara cap
simbolizand gardianul fara umanitate si ratiune.

4.7.2. Memorialul Ramnicu Sarat. Concurs de proiecte

In anul 2011, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului


Romanesc ( ICCMER ) – o structura guvernamentala ce are in atributii gestionarea si analiza
din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare si consecintele acesteia54 – a lansat
impreuna cu Ordinul Arhitectilor din Romania si Fundatia Pro Patrimonio un concurs de idei
cu tematica “Inchisoarea politica de la Ramnicu Sarat: Spatiu memorial si educativ”.

Scopul proiectului a fost, in primul rand, revitalizarea memoriei si restaurarea cladirii. In al


doilea rand, s-a droit educarea tinerei generatii in ce a insemnat si cum s-a manifestat
ideologia comunista.

Conceptul proiectului castigator a fost “vocea din interior”. Autorii proiectului s-au ghidat in
abordarea subiectului dupa faptul ca “in ciuda tratamentului extrem, umanitatea detinutilor nu
a putut fi adusa la tacere. Desi parea un loc al tacerii, vocea din interior nu a putut fi
amutita”55.

Materializarea acestui concept constat intr-un traseu pe parcursul caruia vizitatorul sa


experimenteze senzatia limitarilor extreme prin scaderea intensitatii luminii, diminuarea
sunetului si izolarea spatiala. Toata aceasta angoasa si emotie traita in cel mai brut mod, se
finalizeaza prin eliberarea intr-o curte interioara si redobandirea senzatiilor si simturilor
pierdute de-a lungul traseului.

53
Idem
54
Informatie de pe site-ul official www.iiccr.ro ( 10.04.2019 )
55
Bîlă Mihail, Comoraşu Cristian, Ghiţă Vlad Mihai, extras din www.memorialulramnicusarat.ro

28
In Anexa 3 : Conceptul proiectului castigator

4.7.3. Scoala de vara “Experimentul Pitesti”

Scoala de vara “Experimentul Pitesti” este un proiect dedicate studentilor, masteranzilor si


doctoranzilor din Romania si Republica Moldova. Proiectul a luat nastere din dorinta de
educare si constientizare in tot ce a reprezentat represiunea comunista in Romania.

Scoala de vara se desfasoara pe parcursul a cinci zile in cladirea fostului penitenciar Pitesti.
Programa presupune seminarii, dezbateri si ateliere tematice, proiectii de documentare dar si
vizite la Fortul 13 Jilava. Ineditul acestui program este interactiunea directa cu fostii detinuti
ce vin sa isi povesteasca, cu lacrimi de durere, cea mai grea perioada a existentei acestora56.

Intr-o perioada critica a Romaniei, cand istoria comunismului este contestata si data uitarii iar
publicul este constant manipulate, mintit si dezinformat, cunoasterea adevarului este singura
salvare a acestui popor.

4.7.4. Propunere de revitalizare a Fortului 13 Jilava cu transpunerea in Memorial


represiunii comuniste

Fortul 13 Jilava este un monument care, din pacate, nu este cunoscut la adevarata lui valoare.
Acestui spatiu nu i s-a acordat, si in continuare nu i se acorda, suficient interes atat
monumental, prin prisma arhitecturii acestuia, cat si memorial, din perspectiva atrocitatilor ce
au fost savarsite in interiorul acestuia.

Mi-am propus sa readuc la viata Fortul 13 Jilava din punct de vedere arhitectural prin
conservarea si reabilitarea acestuia, dar si ca spatiu al suferintei, prin conversia acestuia in
memorial.

Traseul se va desfasura intr-un singur sens si va avea un rol initiatic in procesul comemorarii.
Vizitatorii vor merge pe urmele detinutilor, parcurgand traseul prin camerele celulelor,
celulele de ancheta si pe cele de tortura asemenea acestora. In finalul traseului, acesta va
parasi fortul trecand pe un pod ce va lega reduitul de masivul propriu-zis, iar apoi coborarea
pe o scara ce-l va conduce catre masivul de intrare.

Introducerea vizitatorului in poveste se va face treptat. La intrare acestuia i se vor pune la


dispozitie informatiile necesare pentru a constientiza spatiul in care se afla si scopul
memorialului prin fotografii, filmulete, machete si simulari 3D ale spatiului etc.

56
Informatii disponibile pe www.fenomenulpitesti.ro/scoala-de-vara ( 10.04.2019 )

29
In masivul propriu-zis vizitatorii vor afla in primul ce a fost comunismul si cum s-a
manifestat acesta urmand sa paseasca pe „Aleea Durerii”. Fiecare camera va detalia cate una
din marile inchisori de exterminare si reeducare, o parte din ele fiind enumerate in capitolele
de mai sus. Opus acesteia va fi „Aleea Elitelor” celule amenajate si documentate in
memoriam unor celor mai importanti oameni care si-au gasit sfarsitul in Jilava.

Punctul culminant al acestui memorial este concentrat in reduit. Capacitatea senzoriala si


simturile vor fi surescitate prin vizitarea celulor de tip „neagra” fara lumina si fara zgomot.
Acestea vor fi amenajate pentru a experimenta limitarile treptat, astfel ca in prima celula vor
fi amplasate spatii de sedere inghesuite unde vizitatorii vor sta, in intuneric, si vor asculta in
casti marturiile detinutilor. In cea de-a doua celula acestia vor experimenta linistea absoluta
privind poze ale detinutilor intr-o ambianta apasatoare.

Camerele mici de izolare vor alcatui „Drumul tortionarilor” iar fiecare din cele opt izolatoare
vor prezenta inumanitatea acestora prin citate, poze si chiar marturii audio ale acestora.
Vizitarea celulor din reduit vor continua cu abordarea a diverse momente din viata detinutilor
precum preocuparilor acestora din timpul detentiei – organizarea de dezbateri, invatarea unei
limbi straine etc.-, cum isi manifestau si exercitau credinta, medicina si metodele de tratare
fara asistenta medicala, camera torturilor, camera dosarelor.

Momentul de inaltare spirituala il consta capela ce va fi amplasata la nivelul superior al


reduitului. Acest loc este simbolic pentru reprezentarea binelui si al raului. Acest spatiu va fi
pentru comemorare si omagiere, reculegere, cainta si in acelasi timp detasare.

Din acest spatiu, vizitatorii patrund catre exteriorul fortului, simtind eliberarea. Peisajul
panoramic din acel cadru va actiona ca un liant intre sentimentele profunde manifestate si
constiinta.

La finalul traseului, vizitatorul va pleca purtand in suflet si in minte pe cei in cinstea caruia s-
a realizat acest memorial.

5.CONCLUZII

Singura modalitate de „inviere” a dramei este intoarcerea catre punctul zero al acesteia.

30
31

S-ar putea să vă placă și