Psyche, al cărei nume se traduce prin „suflet”, este o apariţie târzie în cadrul

mitologiei, unde reprezintă personificarea sufletului uman. Mitul o prezintă drept

ultima şi cea mai frumoasă dintre cele trei fiice ale unui rege; era atât de frumoasă,
încât a stîrnit gelozia înseşi Afroditei, zeiţa frumuseţii şi a iubirii. Ca să se răzbune,
aceasta i-a poruncit lui Eros să-i trezească Psychei o dragoste totală şi de
nestrămutat pentru cel mai demn de dispreţ dintre bărbaţi. Văzând-o însă, Eros a
fost cucerit la rândul lui de extraordinara frumuseţe a acesteia, sfârşind prin a se
îndrăgosti de ea. Neputând să îndeplinească porunca Afroditei, el a răpit-o pe tânără,
ducând-o într-un loc izolat şi secret unde, fără să se lase văzut şi fără să-şi dezvăluie
identitatea, o vizita în fiecare noapte, dispărând de îndată ce se iveau primii zori.

Această iubire secretă ar fi durat încă multă vreme dacă surorile Psychei, geloase,
n-ar fi convins-o că acela pe care noapte de noapte îl îmbrăţişa şi îl înconjura cu atâta
afecţiune nu voia să se lase văzut pentru că era de fapt un monstru înspăimântător.
Atunci, într-o noapte, pe când Eros dormea, Psyche s-a apropiat de el cu un opaiţ
aprins, ca să-i poată vedea adevărata înfăţişare, şi cu un pumnal ca să-l ucidă: a avut
însă surpriza să constate că nu era vorba de un monstru, ci de un zeu tânăr şi
fermecător. În timp ce îl contempla tăcută, cu opaiţul în mână, o picătură de ulei a
căzut pe umărul tânărului, care s-a trezit şi, dezamăgit şi întristat de lipsa de încredere
a Psychei, a părăsit-o.

Fericirea Psychei s-a transformat subit în disperare. După ce, cuprinsă de

remuşcări şi de durere pentru pierderea iubitului, a încercat să se sinucidă aruncându-
se într-un râu, nereuşind în tentativa sa, Psyche a început să cutreiere cetăţile şi
templele, în căutare de veşti care ar fi putut-o ajuta să-şi regăsească iubitul.
Peregrinările ei au purtat-o în cele din urmă la palatul Afroditei, unde zeiţa, a cărei
dorinţă de răzbunare rămăsese la fel de nepotolită, a înrobit-o, obligând-o să
îndeplinească muncile cele mai grele şi mai chinuitoare.

Psyche ar fi murit fără îndoială dacă Eros, care continua să o iubească în taină, n-ar fi
sprijinit-o din umbră, astfel încât aceasta a reuşit în final să biruie gelozia puternicei
zeiţe a dragostei, devenind nemuritoare şi rămânând alături de Eros pentru veşnicie.

Cele mai vechi semnalări ale mitului Psychei apar la Meleagru; relatarea cea mai
completă se găseşte în schimb la Apuleius (Metamorfoze).