REZUMAT

RELAŢIA DINTRE PEDEPASA CORPORALĂ

APLICATĂ DE CĂTRE PĂRINȚI ȘI
STIMA DE SINE A COPIILOR

de

Florina Movileanu

Evaluator principal: Dr. Ana Lucrecia Salazar Rodríguez

 REZUMAT AL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

Universidad de Montemorelos

Facultad de Educación

Titlul: RELAȚIA DINTRE PEDEAPSA APLICATĂ DE CĂTRE PĂRINȚI ȘI STIMA DE

SINE A COPIILOR

Numele cercetătorului: Florina Movileanu

Numele și titlul evaluatorului principal: Ana Salazar Rodriguez, Ph. D.

Data finalizării: martie, 2015

Problema

Studiul de față a investigat dacă există diferențe în ceea ce privește stima de

sine în funcție de nivelul folosirii pedepsei corporale la copiii cu vârsta între 10 și 14

ani, din localitatea Țigănești.

Metodologia

Cercetarea este cantitativă, transversală, corelativă.

Populaţia ţintă este reprezentată de copii cu vârsta între 10 şi 14 ani, din

localitatea Țigănești. Eşantionul a fost de 85 de copii. Din fiecare dintre clasele V-

VIII, a fost selectat fiecare al treilea copil, în ordine alfabetică. Trăind în mediul rural,
familiile acestor copii au un statut socio-economic modest, de asemenea cultura este

relativ retrogradă.

Au fost folosite două instrumente: Scala Rosenberg şi Chestionarul Murray.

Rezultate

Au fost chestionați 48 de subiecți de gen masculin şi 37 de gen feminin. Media

stimei de sine a subiecților masculini a fost de 31,46, iar a celor de gen feminin a fost

de 27,73. Aplicând proba t pentru eșantioane independente, s-a obținut: (t(83) =

3.012, p = 0.003). Așadar, băieții chestionați aveau, în medie, un nivel al stimei de

sine mai ridicat decât fetele.

În urma prelucrării statistice a datelor s-a observat că scorul minim obținut la

stima de sine a fost de 13, iar cel maxim, de 39. Media a fost de 29,84, cu o deviație

standard de 5,924.

În ceea ce privește pedeapsa fizică, un număr de 67 de copii (78,8%) au

răspuns că nu au fost pedepsiți fizic deloc în ultima lună de către părinții lor; 8 copii

(9,4%) au răspuns că au fost pedepsiți fizic în ultima lună o dată sau de două ori; 10

copii (11,8%) au afirmat că au fost pedepsiți fizic de trei sau mai multe ori în ultima

lună.

Aplicându-se ANOVA, s-a constatat că valoarea testului F a fost de 93,321, cu

un prag de semnificație de ,000. Gradele de libertate au fost de 2, intergrup, și de 82,

intragrup. Având în vedere că pragul de semnificație este mai mic de .05, se poate

respinge ipoteza de nul, prin urmare se confirmă ipoteza studiului, conform căreia,

există diferențe în ceea ce privește stima de sine a copiilor între 10 și 14 ani, în

funcție de nivelul de pedeapsă corporală aplicată de către părinți, în sensul că

adoptarea unei astfel de practici corective va duce la scăderea nivelului stimei de

sine.

În urma realizării testului t, pentru compararea a două eșantioane

independente, s-a observat că media stimei de sine a subiecților masculini a fost de

31,46, cu o deviație standard de 5,550, iar a fetelor de 27,73, cu o deviație standard

de 5,796. Valoarea lui t pentru varianțe egale a fost de 3,012 (p = ,003).

Așadar, media stimei de sine a fost mai mare la subiecții masculini decât la cei

feminini.

Concluzii

1. Există diferențe în ceea ce privește stima de sine a copiilor cu vârste între

10 și 14 ani, în funcție de nivelul de pedeapsă corporală aplicată de către părinți, în

sensul că adoptarea unei astfel de practici corective va duce la scăderea nivelului

stimei de sine.

2. Media stimei de sine a fost mai mare la subiecții masculini decât la cei

feminini.
 Universitatea Montemorelos

Facultatea de Educație

RELAŢIA DINTRE PEDEAPSA CORPORALĂ APLICATĂ DE

CĂTRE PĂRINŢI ŞI STIMA DE SINE A COPIILOR

Teză
prezentată ca o cerință parțială
pentru obținerea titlului de
Master în Educație

de

Florina Movileanu

Martie, 2015
 CUPRINS

LISTA DE TABELE.................................................................................. iii

Capitolul
I. INTRODUCERE.............................................................................. 1

Argument. Importanţa investigaţiei............................................. 1

Antecedente. Context................................................................. 1
Întrebarea de investigat.............................................................. 1
Obiective..................................................................................... 2
Ipoteze........................................................................................ 2
Importanţa investigaţiei............................................................... 2
Presupoziţii................................................................................. 3
Definirea termenilor..................................................................... 3
Limitări........................................................................................ 3
Delimitări..................................................................................... 4

II. REVIZIA BIBLIOGRAFICĂ............................................................. 5

Pedeapsa corporala.................................................................... 5
Stima de sine.............................................................................. 9

III. METODOLOGIE............................................................................ 16

Introducere................................................................................. 16
Tipul de cercetare....................................................................... 16
Participanți.................................................................................. 16
Instrumente................................................................................. 16
Operaționalizarea variabilelor..................................................... 17
Operaționalizarea ipotezelor ...................................................... 17
Procedură ................................................................................... 17

IV. ANALIZA ȘI DISCUTAREA REZULTATELOR.............................. 20

Caracteristicile populației țintă.................................................... 20

Rezultatele variabilelor................................................................ 21
Stima de sine.............................................................................. 21
Pedeapsa fizică........................................................................... 22
Probarea ipotezelor..................................................................... 23
Analize suplimentare................................................................... 24

iii
 V. DISCUȚII, CONCLUZII, IMPLICAȚII ȘI RECOMANDĂRI ........... 25

Discuții ........................................................................................ 25
Concluzii ..................................................................................... 26
Implicații ..................................................................................... 27
Recomandări .............................................................................. 27

Anexa
A. STIMA DE SINE .................................... ...................................... 29

B. DESCRIEREA VARIABILELOR .................................................... 30

C. PROBAREA IPOTEZELOR ........................................................... 33

D. ANALIZE SUPLIMENTARE ......................................................... 34

REFERINŢE............................................................................................. 35

iii
 LISTA DE TABELE

1. Operaționalizarea variabilelor .................................................................. 18

2. Operaționalizarea ipotezelor .................................................................... 19

3. Distribuția eșantionului în funcție de vârsta ............................................. 20

4. Distribuția eșantionului în funcție de genul .............................................. 21

5. Scoruri stima de sine ............................................................................... 22

6. Distribuția eșantionului pe categorii de pedepse fizice............................. 23

iii
 CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Argument. Importanța investigației

Lucrarea investighează legătura care există între agresivitatea fizică a

părinţilor şi stima de sine a copiilor, sub titlul “Relaţia dintre folosirea pedepsei

corporale asupra copiilor şi stima de sine a acestora”. Stima de sine a unei persoane

este un predictivă pentru echilibrul emoțional și social al acesteia, precum și pentru

reușita în viață, de aceea, este important să se studieze modul în care violența

părinților influențează acest aspect al personalității umane.

Antecedente. Context

Atât pedeapsa corporală, cât şi stima de sine sunt variabile care au reţinut

atenţia multor specialişti, reprezentând obiectul a numeroase studii, atât transversale,

cât şi longitudinale. Clark (2004) a realizat un studiu în urma căruia a concluzionat că

există cel puţin patru efecte negative ale folosirii pedepsei corporale. Bakker,

Denessen, Bosman, Krijger și Bouts (2007) au confirmat ipoteza că un nivel scăzut al

stimei de sine determină un nivel scăzut al randamentului şcolar. În capitolul următor

sunt amintite diferite studii referitoare la ambele variante.

Întrebarea de investigat

Studiul acesta a investigat dacă există diferențe în ceea ce privește stima de

sine în funcție de nivelul folosirii pedepsei corporale la copiii cu vârsta între 10 și 14

1
ani, din localitatea Țigănești.

Obiective

Studiul a urmărit să stabilească dacă există diferenţe în ceea ce priveşte stima

de sine a copiilor cu vârsta între 10 şi 14 ani, din localitatea Ţigăneşti, date de nivelul

pedepsei corporale aplicate de către părinţi. Pentru aceasta, au fost analizate nivelul

stimei de sine a copiilor şi, respectiv, nivelul pedepsei corporale aplicate acestora.

De asemenea, s-a analizat nivelul stimei de sine a copiilor, precum și nivelul

pedepsei corporale aplicate acestora.

Ipoteze

Ipoteza de investigat este formulată astfel: Există diferențe în ceea ce privește

stima de sine a copiilor între 10 și 14 ani, in funcție de nivelul de pedeapsa corporală

aplicată de către părinți.

Importanţa investigaţiei

Deşi pedeapsa ca mijloc educativ este din ce în ce mai puţin folosită, totuşi

sunt mulţi părinţi care folosesc practici educative care includ provocarea durerii de

diferite intensităţi, de la trasul de urechi, până la provocarea de leziuni severe, care

lasă cicatrici. Unul dintre principalele efecte ale folosirii pedepsei corporale este

scăderea stimei de sine. Mecanismele psihologice prin care unui copil i se strică

imaginea de sine, respectiv prin care stima de sine scade, nu fac obiectul studiului

nostru, dar este important să se studieze relaţia care există între folosirea pedepsei

corporale şi nivelul stimei de sine, deoarece randamentul cuiva în activităţile pe care

le desfăşoară, randamentul şcolar şi relaţiile inter-umane depind de respectul de sine

2
pe care îl are o persoană.

Presupoziţii

Presupoziţiile de la care a plecat studiul sunt legate de câteva aspecte:

pedeapsa corporală nu reprezintă un mijloc educativ etic. Deşi sunt autori care susţin

că există avantaje ale folosirii pedepsei corporale, majoritatea specialiştilor atrag

atenţia că pedeapsa corporală nu numai că nu este etică, dar are efecte negative

deloc neglijabile, mai ales pe termen mediu şi lung.

Definirea termenilor

Pe linia teoriilor echilibrului, stima de sine este definită ca fiind „o funcţie a

raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblul trebuinţelor resimţite” (Doron și

Parot, 1999, p. 745). Pe linia teoriilor comparaţiei sociale, ea este definită ca fiind

„rezultatul comparaţiei pe care o efectuează subiectul între el însuşi şi alţi indivizi

semnificativi pentru el” (Doron și Parot, 1999, p. 745).

Ataşamentul reprezintă „relaţia dintre indivizi fondată pe calităţi esenţial

adaptative” (Doron și Parot, 1999, p. 89).

Imaginea de sine se referă la „reprezentarea şi evaluarea pe care individul şi le

face despre el însuşi, în diferite etape ale dezvoltării sale şi în diferite situaţii în care

el se află” (Doron și Parot, 1999, p. 387).

Limitări

Resursele financiare şi de timp limitate au determinat imposibilitatea realizării

unui studiu longitudinal, care ar fi fost mai relevant pentru evidenţierea relaţiei dintre

variabilele analizate.

3
 Pentru că aplicarea pedepsei fizice nu este foarte comună, grupurile de copii

pedepsiți și cei care nu sunt pedepsiți sunt foarte diferite (67, 8, 10). Aproape 80%

dintre copii nu sunt pedepsiți fizic. În acest caz, comparația statistică nu este foarte

sigură.

Delimitări

Dintre toate efectele negative pe care le are folosirea pedepsei corporale,

numai efectul asupra stimei de sine reprezintă obiectul studiului prezent. De

asemenea, stima de sine este influenţată de mai mulţi factori, dar cercetarea nu se

ocupă decât de relaţia dintre această variabilă şi folosirea pedepsei corporale.

4
 CAPITOLUL II

REVIZIA BIBLIOGRAFICĂ

Pedeapsa corporală

Deşi aceasta nu este o regulă, există şi părinţi care îşi maltratează copiii,

producându-le leziuni pe care le pun pe seama unor accidente. Aduşi la medic, se

constată şi existenţa unor alte indicii doveditoare ale neglijării: paloare, malnutriţie,

retard psihomotor neorganic (Ciofu, 1989), igiena defectuoasă a tegumentelor şi

hainelor.

Atmosfera familială în care trăiesc copiii le influenţează în mod hotărâtor

evoluţia. Astfel, un climat familial lipsit de securitate emoţională va genera
copilului o percepţie asemănătoare asupra realităţii sociale. Aceasta va apărea
drept instabilă, periculoasă, greu de controlat, ceea ce-l va determina pe
subiect să manifeste reţinere şi să aibă dificultăţi de relaţionare, să se simtă
incapabil să facă faţă unui mediu pe care îl percepe ca fiind ostil. (Mitrofan,
2003, p. 32)

Percepţia părinţilor asupra pedepsei corporale este unul dintre factorii de risc

pentru abuzarea copiilor (Shor, 2006). Pedeapsa corporală, aflată încă printre

tehnicile de administrare a disciplinei în multe familii este administrată într-o măsură

mai mare de către taţi decât de către mame şi, aşa cum remarca Collins (1988), se

aplică mai des băieţilor decât fetelor. Autorul enumeră câteva dintre efectele acesteia:

(a) Băieţii tind să riposteze împotriva tatălui care îi loveşte şi sunt agresivi şi cu

ceilalţi; (b) Ansamblul de valori etice nu este unul bazat pe norme internalizate, ci se

construieşte pe fondul fricii de pedeapsă; (c) Unii băieţi se identifică atât de mult cu

taţii lor, încât dezvoltă personalităţi macho, adoptând atitudini autoritare şi bigote.
5
 Collins (1988) afirmă de asemenea că pedeapsa corporală este aplicată cu

predilecţie de către taţii care fac parte din clasa celor care muncesc din greu şi/sau

din mediul rural, pe de o parte din cauza mentalităţilor şi a culturii, pe altă parte

aceasta este una dintre metodele cele mai puţin costisitoare, necesitând investiţii

minime, mai ales sub aspectul timpului, având în vedere că persoanele din categoriile

amintite nu dispun nici de cunoştinţe, nici de resurse, nici de timpul necesar aplicării

unor metode psihologice mai eficiente de disciplinare.

Clark (2004) contraargumentează utilitatea pedepsei, descrisă de Wilson

(2002). Acesta din urmă prezenta şase avantaje ale pedepsei corporale: este ieftină

şi uşor de aplicat, îl intimidează pe cel căruia îi este aplicată (descurajându-l să

repete comportamentul care a fost sancţionat), produce reformă efectivă, durerea

produsă poate fi ajustată în funcţie de gravitatea faptei, dreaptă, deoarece produce

durere similară cu greşeala şi nu reprezintă o pagubă permanentă. Clarke (2004) nu

este însă de acord cu pedeapsa corporală, nefiind o practică etică deoarece:

reprezintă un asalt, este un atac la eul unei persoane, copilul nu se poate apăra de

aceasta, demnitatea umană este afectată.

Alte studii compară rezultatele folosirii pedepsei corporale cu rezultatele

folosirii altor tehnici de disciplinare. Larzelere şi Kuhn (2005) au realizat o meta-

analiză a diferenţelor dintre cele două variabile amintite. În urma investigaţiilor, cei doi

cercetători au ajuns la concluzia că lovirea condiţionată cu palma la spate

(„conditional spanking”) a copiilor este o metodă cu efecte mai bune decât alte 10-13

alternative de disciplinare pentru reducerea neascultării copiilor şi a

comportamentelor antisociale ale acestora. Cu siguranţă că Clarke (2004) nu este de

acord cu concluzia aceasta. Larzelere şi Kuhn (2005) au mai găsit că, în mod
6
obişnuit, pedeapsa fizică în general are efecte similare cu cele ale tacticilor

alternative. Totuşi, folosirea severă sau predominantă a pedepsei corporale are

efecte mai puţin dorite asupra variabilei studiate, decât tacticile alternative,

precizează autorii amintiţi.

Literatura de specialitate a stabilit numeroase corelaţii între pedeapsa

corporală şi anumite comportamente sau aspecte ale personalităţii indezirabile: (a)

pedeapsa corporală este corelată cu un nivel înalt al agresiunii în copilărie

(Steinmetz,1979; Wells și Rankin, 1988); (b) pedeapsa corporală este corelată cu

depresia în perioada adultă (Straus, 1995); (c) folosirea pedepsei corporale este

asociată cu creşterea ratei atacurilor de către copii în şcoli (Straus, 1995); (d)

pedeapsa corporală aplicată copiilor este asociată cu anxietatea acestora (Bryan și

Freed, 1982); (e) pedeapsa corporală este asociată cu un nivel scăzut al stimei de

sine la copii (Bryan și Freed, 1982); (f) deşi pedeapsa poate inhiba temporar un

comportament indezirabil, îi furnizează copilului un model potenţial de agresiune

(Gormly, 1989).

Violenţa în familie este un fenomen ce se amplifică. Deseori este întâlnită

maltratarea partenerului sau a copiilor în toate clasele sociale, posibilitatea maltratării

creşte odată cu problemele financiare. Cazurile de maltratare a copiilor sunt în

creştere. În cazul maltratării unuia dintre soţi, sunt responsabili mai ales bărbaţii. În

multe cazuri, cei care maltratează au fost maltrataţi în copilărie, astfel perpetuând un

ciclu de violenţă. Copiii maltrataţi sunt frustraţi de dragoste, pierd bucuria de dragoste

şi înţelegere a semenilor, sănătatea lor psihică fiind pusă la îndoială.

Harper, Brown, Arias și Brody (2006) au studiat modul în care genul şi suportul

parental influenţează efectele pedepsei corporale şi, mai specific, cum influenţează
7
modul în care un părinte aplică pedeapsa corporală, atitudinea celuilalt părinte, faţă

de această practică. Autorii au ajuns la concluzia că pedeapsa fizică severă aplicată

de către tată duce la depresia copilului şi o determină pe mamă să fie mai indulgentă.

Sunt studii care au investigat relaţia dintre pedeapsa fizică aplicată copiilor şi

alte variabile legate de viaţa familială şi socială a părinţilor. Lunkenheimer, Kittler,

Olson şi Kleinberg (2006), au concluzionat, în urma studiului cu privire la

transmiterea intergeneraţională a unui comportament agresiv faţă de copii că, dacă

părinţii au crescut în familii în care au fost pedepsiţi fizic, îşi pedepsesc copiii în acest

fel mai mult decât părinţii care nu au crescut în astfel de familii. Transmiterea aceasta

e mai directă pentru mame şi mai indirectă pentru taţi. O altă variabilă investigată de

acelaşi studiu a fost satisfacţia maritală. Dacă părinţii au o relaţie care le oferă

satisfacţie maritală, transmiterea intergeneraţională a practicii de a pedepsi fizic copiii

este mai atenuată.

S-a descoperit, de asemenea, că taţii aplică pedepse fizice mai des şi mai

aspru decât mamele, iar băieţii sunt pedepsiţi fizic mai mult decât fetele (McKee et

al., 2007). Vârsta copilului este o variabilă importantă, în ceea ce priveşte aplicarea

pedepsei corporale. Astfel, Socolar, Savage şi Evans (2007) au descoperit că, între

vârsta de 1 an şi jumătate şi 3 ani, creşte frecvenţa aplicării pedepsei corporale.

Atitudinea faţă de pedeapsa corporală, precum şi locul aplicării acesteia diferă

de la o cultură la alta. Chang, Pettit şi Katsurada (2006) au descoperit că americanii

sunt mult mai reticenţi faţă de pedepsele fizice decât japonezii. Iar cu privire la locul

de elecţie, dacă americanii preferă pedeapsa fizică aplicată la fund şi la palmă, copiii

japonezi sunt loviţi cel mai adesea în cap şi peste faţă.

Singer, Doornenbal şi Okma (2004) au cercetat motivele pentru care copiii

8
neacceptă pedepsele, de ce nu le acceptă şi de ce acestea nu îşi ating scopurile şi

au ajuns la concluzia că atunci când copiii îi percep pe părinţi neimplicaţi şi neataşaţi

de ei, resping pedepsele aplicate. De asemenea, copiii adoptaţi acceptă mai greu

decât copiii naturali pedepsele corporale (Singer et al., 2004).

Gormly (1989) oferă câteva sugestii în vederea eficientizării pedepsei: (a)

pedeapsa este mai eficientă dacă este aplicată la un timp cât mai scurt după

încălcarea regulii pentru care este aplicată; (b) dacă este însoţită de explicaţii, este

mult mai probabil ca pedeapsa să conducă la schimbarea comportamentului copilului;

(c) inconsecvenţa în aplicarea pedepsei scade eficacitatea acesteia; (d) cu cât un

părinte este mai ataşat emoţional de copil, cu atât pedeapsa aplicată de acesta va fi

mai eficientă.

Stima de sine

Deşi stima de sine a copiilor şi a adolescenţilor a constituit subiectul a

numeroase studii în ultimii 30 de ani, totuşi există lacune în conceptualizarea

teoretică a modului în care se dezvoltă stima de sine (Searcy, 2007).

Procesul de construire a stimei de sine se conturează de la vârste foarte

fragede şi începe cu imaginea corporală. Copilul obţine informaţii despre sine prin

experienţa proprie şi prin reacţiile celorlalţi copii şi în special ale adulţilor la acţiunile

sale. Situaţia este tristă atunci când părinţii induc, de cele mai multe ori inconştient,

copilului o imagine falsă, deformată, ireală, asupra propriilor capacităţi, care va fi

interiorizată și acceptată ca adevărată de catre copil.

Formarea stimei de sine se desfăşoară în mod treptat şi necontenit, însă

individul nu poate percepe cu certitudine cât de mult aceasta corespunde realităţii.

9
Evoluţia stimei de sine este recunoscută de marea majoritate a autorilor ca fiind un

proces ce începe în copilărie şi se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi.

Stima de sine îndeplinește următoarele funcții: (a) asigură rezistenţa

psihismului; (b) apără individul de ameninţări exterioare; (c) „un integrator şi

organizator al vieţii psihice” (Liiceanu, 1981, apud. Mondrea, 2002, p. 21); (d)

determină alegerea valorilor şi scopurilor; (e) asigură procesul de individuare şi

intermodelare.

Stima de sine influenţează fiecare acţiune. Ea poate evolua progresiv, dar şi

regresiv, în condiţii psihopatologice.

Prin dezvoltarea stimei de sine se înţelege stimularea intenţionată, planificată,

a conştientizării propriilor trăsături de personalitate, concomitent cu deprinderea de

autoanaliză pentru a cuprinde cât mai multe dimensiuni şi sub-sisteme ale

personalităţii: cognitiv, afectiv, motivaţional, volitiv, social, axiologic (Mondrea, 2006).

Stima de sine scăzută este asociată cu agresiunea, comportamentele antisociale şi

delincvenţa (Donnellan, Trzessniewski, Robins, Moffitt și Caspi, 2004). De asemenea,

sunt studii care arată că un nivel relativ scăzut al stimei de sine determină la copii

reacţii externalizate la ruşine (Thomaes, Stegge şi Olthof, 2007).

Fiecare familie are atmosfera ei în care îşi creşte şi educă copiii. Odată cu

dezvoltarea diferitelor componente ale personalităţii, copilul începe să-şi formeze o

imagine despre sine şi despre importanţa sa în lume, despre puterea şi nevoile sale,

despre valoarea pe care el o are. Imaginea pe care copilul şi-o formează despre sine,

poate fi un sprijin şi o sursă de „energie” pentru o creştere sănătoasă sau o piedică în

procesul adaptării şi învăţării.

Dacă în familie, copiii au avut parte de o protecţie exagerată, imaginea de sine

10
a copilului tinde să fie scăzută. Deoarece copilul nu are suficientă încredere în sine,

imaginea de sine a acestuia poate fi afectată. Katz şi Nelson (2007) au făcut un

studiu în urma căruia au demonstrat că există o relație strânsă între nivelul scăzut al

stimei de sine al auto-criticismului comparativ şi internalizat.

Un alt factor important care influenţează educaţia copiilor este migraţia de la

sat la oraş, astfel crescând posibilităţile de folosire a mijloacelor audio-vizuale,

contactul cu tehnica, preocupările culturale şi sportive, cu rezultatul unei schimbări în

mentalitatea familiei.

Din cauza nivelului de trai scăzut, ambii părinţi sunt nevoiţi să îşi găsească loc

de muncă, pentru a le putea asigura copiilor un trai decent. În asemenea condiţii

supravegherea copiilor este limitată sau este încredinţată altor persoane sau instituţii

sociale (exemplu: creşa, grădiniţa, etc.).

Schema fundamentală a grupului familial, a creşterii copiilor se formează prin

modelul relaţiilor dintre părinţi, pe modelul relaţiilor dintre aceştia şi copii. Cei mai

mulţi dintre părinţi educă aşa cum au fost educaţi.

Situaţia familiilor în care ambii părinţi sunt fără loc de muncă este critică,

deoarece cu două ajutoare de şomaj de-abia se poate asigura hrana, neputându-se

vorbi nici măcar despre un trai modest.

Sunt studii care arată că lipsa unuia dintre părinţi duce la deteriorarea imaginii

de sine, copiii - viitori adulţi - având dificultăţi în integrarea socială şi fiindu-le greu de

acceptat statutul social.

Familia este locul cel mai potrivit unde se formează imaginea de sine, aici se

poate menţine pe toată perioada copilăriei până spre adolescenţă, când sunt

implicate şi alte persoane. Aici trebuie îndeplinită nevoia de afecţiune, care este cea
11
mai importantă nevoie a copilului, lipsa acesteia creează sentimente de nesiguranţă,

ceea ce va slăbi imaginea de sine. Personalitatea viitorului adult este determinată, în

mare măsură, de modul în care părinţii înţeleg să-l educe şi să-l formeze. Din acest

punct de vedere, nu pare exagerată ideea potrivit căreia: „fiecare părinte are copilul

pe care şi-l merită” (Mitrofan, 2003, p. 33).

Stilurile parentale autorizat şi indulgent îi determină pe copii să aibă o stimă de

sine mai înaltă, pe când stilul autoritar şi neglijent îi determină să aibă niveluri mai

scăzute ale stimei de sine (Martínez şi García, 2008).

Unii cercetători critică sistemul educaţional întrucât acesta contribuie prea

puţin la cunoaşterea de sine a elevilor, considerată a fi o condiţie importantă în

asumarea sarcinilor şcolare, în stabilirea nivelului de aspiraţie, în orientarea carierei

acestora.

Un instrument util ce poate fi folosit pe o scară mai extinsă este proba de

autocunoaştere prin intermediul colegilor, care le permite elevilor să conştientizeze

fenomenul numit egocentrismul percepţiei interpersonale şi al autopercepţiei.

Imaginea de sine nucleară (intimă) poate să difere de imaginea construită de ceilalţi;

se poate constitui un sistem de bază pentru demersurile de eficientizare a relaţiilor

interpersonale presupuse de managementul clasei.

Există o relaţie între dizabilităţile de învăţare şi nivelul scăzut al stimei de sine

(Bakker et al., 2007), în sensul că persoanele şi în special fetele care au dificultăţi în

a învăţa, au o stimă de sine scăzută. Passe (2006) afirmă că atunci când un copil nu

are rezultate şcolare bune, stima de sine scade, lucrul acesta fiind un predictor

semnificativ al unui comportament antisocial. Aceasta este o strategie prin care

12
copilul, conştient sau nu, încearcă să îi impresioneze pe prieteni.

Educaţia pe care o primeşte copilul în şcoală este târzie şi insuficientă pentru

a-şi forma o imagine de sine bună. Aceasta dezvoltă intelectul, ajută în acumularea

de informaţii (cunoştinţe), însă şcoala are un mic procent în dezvoltarea imaginii de

sine a copilului. Aceasta oferă copilului ocazia de a se dezvolta în limita imaginii

formate în primii ani, în propria familie.

Este foarte important ca şcoala să fie una bună, ajutându-l pe copil să-şi

menţină imaginea de sine şi să se afirme prin rezultatele bune pe care le-a obţinut.

Elevii care au o imagine de sine pozitivă au rezultate mai bune la şcoală, au un simţ

al competenţei care îi face să fie în numărul celor apreciaţi.

Pentru a-şi forma o imagine a sinelui, oamenii au tendinţa naturală de a se

compara cu aceia care au aceleaşi similitudini. În general, oamenii încearcă să-şi

păstreze o imagine de sine cât mai frumoasă, de invidiat, în ochii celorlalţi.

Marea majoritate a oamenilor îşi recunosc intuitiv importanţa stimei de sine şi

încearcă să o menţină la un nivel cât mai ridicat. Imaginea de sine este apreciată

potrivit cu aspectul fizic, în funcţie de percepţia pe care o au despre ei, îşi formează o

imagine de sine care influenţează viitorul în mod pozitiv sau negativ. Ang şi Yusof

(2005) au realizat un studiu cu privire la relaţia dintre agresiune, narcisism şi stima de

sine printre copiii asiatici şi au concluzionat că elevii agresivi înregistrau scoruri înalte

la narcisism, în schimb nivelul stimei de sine nu a putut fi corelat cu agresiunea.

Autorii amintiţi au specificat că, deşi un nivel al stimei de sine exacerbat şi narcisismul

sunt două elemente care au puncte comune, totuşi, nu sunt acelaşi lucru, nici empiric,

nici conceptual. Trumpeter, Watson, O’Leary şi Weathington (2008) au ajuns la

concluzia că inconsistenţa empatiei şi dragostei parentale este asociată cu scoruri

13
înalte la narcisism şi nivel scăzut al stimei de sine. Dimpotrivă, empatia părinţilor

reprezintă un predictor al adaptării psihologice pozitive, empatia parentală percepută

de către copii este asociată cu o stimă de sine sănătoasă.

Singurătatea este un sindrom întâlnit la majoritatea oamenilor şi aceasta apare

din nevoia de a fi cineva sau de a aparţine cuiva. Teama de a nu rămâne singuri şi de

a nu te confrunta cu sine însuși îi face pe oameni să caute compania prietenilor.

Solitudinea nu este uşoară mai ales pe perioade lungi.

Nevoia naturală de a avea pe cineva alături este înlăuntrul fiecărei persoane

de la naştere. Copiii care se împrietenesc repede, se adaptează uşor la schimbări, iar

cei inadaptabili au dificultăţi în a-şi face prieteni şi se integrează destul de greu. Unii

copii „evadează” din propria familie, făcându-şi prieteni pentru a înlocui lipsa

îndelungată a părinţilor. Inexistenţa unei relaţii cu părinţii duce la legarea unor

prietenii din necesitatea de a fugi de singurătate. Prieteniile sunt avantajoase atunci

când sunt privite ca dezvoltare, nu ca necesităţi.

Eşecurile repetate reprezintă un factor determinant pentru un nivel scăzut al

stimei de sine, acestea datorându-se în mare parte lipsei figurii de atașament, fără

de care copilul devine incapabil să se refacă mai târziu.

Un alt factor negativ în formarea unei stime de sine scăzute sunt lipsurile

afective din copilărie și care nu se pot compensa niciodată. Stima de sine scăzută

este întâlnită mai ales la copiii care provin din familiile reconstituite sau descompuse.

Sunt mai mulți factori care influențează stima de sine a copilului, dar aportul

cel mai mare îl au părinții. Imaginea copilului despre sine este dată și de relația dintre

părinți. Este vital pentru copil ca aceștia să locuiască împreună și totodată să se

îngrijească de nevoile copiilor.

14
 Familia are un rol decisiv în formarea stimei de sine a copilului şi implicit a

viitorului adult. Dacă părinţii investesc încredere în copil, acesta se va considera o

persoană demnă de a fi respectată şi luată în seamă şi se va strădui să acţioneze în

consecinţă.

Copiii părinţilor autoritari, ai celor agresivi şi ai celor indiferenţi își o stimă de

sine scăzută. Din moment ce propriii părinţi nu le-au transmis ideea ca sunt persoane

demne de încredere şi valoroase, nu au aşteptări prea mari nici din partea celorlalţi.

În schimb, copiii părinţilor îngăduitori şi ai celor cu un stil educativ echilibrat își

dezvoltă un nivel înalt al încrederii în sine.

Stilul educativ autorizat are, se pare, cele mai bune efecte asupra stimei de

sine. Milevsky, Schlechter, Netter şi Keehn (2007) au realizat un studiu în urma

căruia au concluzionat că stilul autorizat al mamei a determinat formarea unui nivel

înalt al stimei de sine în copii şi este asociat cu reducerea riscului acestora de a

deveni depresivi. Stilul autorizat al tatălui de asemenea îi ajută pe copii să aibă

echilibru psihologic, totuşi, avantajul acestui stil în cazul tatălui este mai puţin evident

decât în cazul mamei.

Au fost făcute studii experimentale pentru mărirea stimei de sine şi s-a

descoperit că fetele au avut schimbări mai semnificative ale nivelului de stimă de sine

decât băieţii, în urma participării la un program cu acest obiectiv. De asemenea, stima

de sine a crescut mai ușor la copiii care aveau prieteni decat la cei fără prieteni

(Daglas-pelish, 2006).

În ceea ce priveşte satisfacţia în viaţă, Halvorsen şi Heyerdahl (2006) au arătat

că un nivel înalt al stimei de sine este un predictor important al unei mari satisfacții în

viaţă.
15
 CAPITOLUL III

METODOLOGIE

Introducere

Secțiunea aceasta cuprinde prezentarea metodologiei și conține informații

referitoare la tipul cercetării, participanții la studiu, instrumentele folosite, procedura

care a fost urmată pentru colectarea datelor și prelucrarea statistică a acestora.

Tipul de cercetare

Cercetarea este cantitativă, întrucât datele obținute au fost prelucrate statistic.

De asemenea, studiul este transversal, colectarea datelor realizându-se o singură

dată și corelativ, întrucât se urmărește relația dintre variabila dependentă și cea

independentă.

Participanţi

Populaţia ţintă este reprezentată de copii cu vârsta între 10 şi 14 ani, din

localitatea Țigănești. Eşantionul a fost de 85 de copii. Din fiecare dintre clasele V-VIII,

a fost selectat fiecare al treilea copil în ordine alfabetică. ´Trăind în mediul rural,

familiile acestor copii au un statut socio-economic modest, de asemenea cultura este

relativ retrogradă.

Instrumente

Scala Rosenberg a fost elaborată iniţial pentru a măsura sentimentul global al

16
valorii personale şi autoacceptării. Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilităţi de răspuns

între total dezacord (1 punct) și total acord (4 puncte). Stima de sine este o valoare

metrică. Itemii 2,5,6,8,9 se cotează invers.

Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40; scorurile ridicate indică o stimă de sine

ridicată.

Chestionarul Murray urmărește obținerea unor informații cu privire la cum

percep copiii propria pedeapsă și cât de des sau de rar au fost fizic pedepsiți.

De câte ori te-au pedepsit fizic părinții în ultima lună? 1. niciodată; 2. o dată -

de două ori; 3. de trei sau mai multe ori. Pedeapsa corporală este o valoare ordinală.

1 = absența pedepsei corporale; 2 = pedeapsă corporală aplicată ocazional; 3 =

pedeapsă corporală aplicată consecvent.

Operaționalizarea variabilelor

Tabelul 1 cuprinde operaționalizarea variabilelor cu privire la stima de sine

măsurată cu ajutorul Scalei Rosenberg și, respectiv, la pedeapsa corporală prin

chestionarul Murray.

Operaţionalizarea ipotezelor

Tabelul 2 prezintă operaționalizarea ipotezelor.

Procedura

Au fost trimise cereri părinţilor, pentru a obţine aprobarea acestora, după care

copiilor li s-au administrat chestionarele. Înainte de a aplica chestionarele, copiilor li

s-a explicat la ce vor fi folosite răspunsurile lor şi modul în care trebuie completate.

Datele vor fi adunate şi prelucrate.

17
Tabelul 1

Operaţionalizarea variabilelor
Definirea
Variabile conceptelor Definirea instrumentelor Operaționalizare
Stima de Stima de sine Scala Rosenberg a fost elaborată iniţial Stima de sine
sine reprezintă pentru a măsura este o valoare
evaluarea, sentimentul global al valorii personale şi metrică de
valorizarea și autoacceptării. interval. Itemii
acceptarea eu- Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilităţi 2,5,6,8,9 se
lui, fiind deci o de răspuns între total dezacord (1 punct) cotează invers.
raportare si total acord (4 puncte). Scorurile pot fi
afectivă 1. În general sunt mulțumit (ă) de mine. cuprinse între 10
constantă. 2. Câteodată mă gândesc că nu valorez si 40; scorurile
Stima de sine nimic. ridicate indica o
reprezintă 3. Cred că am o serie de calități bune. stimă de sine
componenta 4. Sunt capabil să fac lucrurile la fel de ridicată.
evaluativă a bine ca ceilalți.
sinelui şi se 5. Simt că nu am în mine prea multe de
referă la care să fiu mândru.
trăirea 6. Câteodată mă simt realmente inutil.
afectivă, 7. Mă gândesc că sunt un om de valoare,
emoţiile pe cel puțin la fel ca alte persoane.
care le 8. Mi-ar plăcea să am mai mult respect
încearcă față de mine însumi.
persoana 9. Ținând cont de toate, am tendința să
atunci când se cred că sunt un (o) ratat (ă).
referă la 10. Am o părere pozitivă despre mine.
propria
persoană.
(Constantin,
2004)

Pedeapsa Pedeapsa Dr Murray: Pedeapsa

corporală fizică este o De câte ori te-au pedepsit fizic părinții în corporală este o
formă de ultima lună? valoare
disciplină 1. niciodată categorială
fizică, menită 2. o dată - de două ori. ordinală.
să cauzeze 3. de trei sau mai multe ori. 1 = absența
durere și frică, pedepsei
cu scopul de a corporale
educa. 2 = pedeapsă
Termenul corporală aplicată
include orice ocazional
fel de pedepse 3 = pedeapsă
corporale corporală aplicată
aplicate consecvent.
copiilor.

18
Tabelul 2

Operaţionalizarea ipotezelor
Proba de
Nivel de Categorii sau semnificaţie
Ipoteza Variabile Tip măsurare valori Instrumente statistică
Nu există Pedeapsa VI Categorială 1. Niciodată Chestionar ANOVA
diferenţe în corporală ordinală 2. Ocazional Murray
ceea ce 3. De obicei
priveşte
stima de Stima de VD De interval 10-40 Scala
sine în sine Rosenberg
funcţie de
nivelul de
pedeapsă

19
 CAPITOLUL IV

ANALIZA ȘI DISCUTAREA REZULTATELOR

Capitolul acesta conține informații referitoare la rezultatele prelucrării statistice

a datelor colectate, caracteristicile populației țintă, rezultatele variabilelor, probarea

ipotezelor, precum şi analize suplimentare.

Caracteristicile populației țintă

Studiul a avut ca populație țintă elevii cu vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani, de

la Școala Generală cu clasele I-VIII, din localitatea Țigănești, Teleorman. Eșantionul

ales a fost alcătuit din 85 de elevi, dintre care 8,2% au avut 10 ani, 27,1%, au fost de

11 ani, 25,9% au avut 12 ani, 14,5%, 13 ani și 22,4% au avut 14 ani (vezi Tabelul 3 ).

Vârsta medie a fost de 13,6 ani.

În cele ce urmează, este prezentat Tabelul 3, care conține informații legate de

vârsta subiecților.

Tabelul 3

Distribuția eșantionului în funcție de vârstă

Vârsta
elevilor n %
10 7 8,2
11 23 27,1
12 22 25,9
13 14 16,5
14 19 22,4

20
 În Tabelul 4 se poate vedea că, din punctul de vedere al genului, au participat

la studiu 48 de băieți (56,5%) și 37 de fete (43,5%).

În continuare este prezentat Tabelul 4, referitor la genul subiecților.

Tabelul 4

Distribuția eșantionului în funcție de genul

Genul
elevilor n %
Masculin 48 56,5
Feminin 37 43,5
Total 85 100

Rezultatele variabilelor

Variabilele studiate au fost stima de sine și pedeapsa fizică. În Anexa B se

află analiza statistică descriptivă a variabilelor.

Stima de sine

Au fost chestionați 48 de subiecți de gen masculin si 37 de gen feminin. Media

stimei de sine a subiecților masculini a fost de 31,46, iar a celor feminini a fost de

27,73. Aplicând proba t pentru eșantioane independente, s-a obținut: (t(83) = 3,012, p

= ,003). Așadar, băieții chestionați aveau, în medie un nivel al stimei de sine mai

ridicat decât fetele.

Stima de sine a fost măsurată cu Chestionarul Rosenberg, care cuprinde 10

itemi cu o scală de la 1 (total dezacord) la 4 (total acord). Stima de sine este o

valoare metrică. Itemii 2, 5, 6, 8, 9 se cotează invers.

21
 Scopurile pot fi cuprinse intre 10 și 40; scorurile ridicate indică o stimă de sine

scăzută.

În urma prelucrării statistice a datelor s-a observat că scorul minim obținut la

stima de sine a fost 13, iar cel maxim, 39. Media a fost de 29,84, cu o deviație

standard de 5,924, după cum se poate observa în Tabelul 5.

Tabelul 5

Statisticile descriptive ale stimei de sine în funcție de sex

Gen Număr Media Deviația standard Deviația standard de eroare

Masculin 48 31,46 5,550 ,801

Feminin 37 27,73 5,796 ,953

Pedeapsa fizică

Frecvența aplicării pedepsei fizice a fost măsurată cu chestionarul Murray,

care a constat într-o întrebare: De câte ori te-au pedepsit fizic părinții în ultima lună?

1. niciodată; 2. de una-două ori; 3. de trei sau mai multe ori. Pedeapsa corporală

este o valoare ordinală. 1 = absența pedepsei corporale; 2 = pedeapsă corporală

aplicată ocazional; 3 = pedeapsă corporală aplicată consecvent.

Tabelul 6 prezintă distribuția eșantionului pe categorii de pedepse fizice. După

cum reiese din Tabelul 6, un număr de 67 de copii (78,8%) au răspuns că, în ultima

lună, nu au fost pedepsiți fizic deloc de către părinții lor; 8 copii (9,4%) au răspuns că,

în ultima lună, au fost pedepsiți fizic o dată sau de două ori; 10 copii (11,8%) au

afirmat că, în ultima lună, au fost pedepsiți fizic de trei sau mai multe ori.

22
Tabelul 6

Distribuția eșantionului pe categorii de pedepse fizice

Pedeapsa
fizică n %
Absența pedepsei fizice 67 78,8
Pedeapsa fizică ocazională 8 9,4
Pedeapsa fizică frecventă 10 11,8
Total 85 100

Probarea ipotezelor

În cele ce urmează vor fi prezentate rezultatele obținute după prelucrarea

statistică a datelor, precum și rezultatele probării ipotezelor.

Tabelele și celelalte diagrame au fost introduse în Anexa 3.

Ipoteza nulă a fost următoarea: Nu există diferențe în ce privește stima de sine

a copiilor între 10 și 14 ani, în funcție de nivelul de pedeapsă corporală aplicată de

către părinți.

Aplicându-se ANOVA, s-a constatat că valoarea testului F a fost de 93,321, cu

un prag de semnificație de ,000. Gradul de libertate a fost de 2, intergroup, și de 82,

intragrup. Având în vedere că pragul de semnificație este mai mic de ,05, se respinge

ipoteza de nul, prin urmare se confirmă ipoteza studiului, conform căreia, există

diferențe în ceea ce privește stima de sine a copiilor cu vârste între 10 și 14 ani, în

funcție de nivelul de pedeapsă corporală aplicată de către părinți, în sensul că

adoptarea unei astfel de practici corective va duce la scăderea nivelului stimei de

sine.

23
 Analize suplimentare

În anexa D se află rezultatele prelucrării datelor colectate în urma unor analize

suplimentare.

O analiză suplimentară a privit diferența nivelului stimei de sine între subiecții

masculini și cei feminini.

În urma realizării testului t, pentru compararea a două eșantioane

independente, s-a observat că media stimei de sine a subiecților masculini a fost de

31,46, cu o deviație standard de 5,550, iar a fetelor de 27,73, cu o deviație standard

de 5,796. Valoarea lui t pentru varianțe egale a fost de 3,012 cu p = ,003.

Așadar, media stimei de sine a fost mai mare la subiecții masculini decât la cei

feminini.

24
 CAPITOLUL V

DISCUȚII, CONCLUZII, IMPLICAȚII ȘI RECOMANDĂRI

Capitolul acesta cuprinde discuții cu privire la analiza rezultatelor, concluziile la

care s-a ajuns, implicațiile acestor rezultate, precum și câteva recomandări.

Discuții

Cercetarea acesta nu revoluționează domeniul disciplinei, ci vine să întărească

și să reconfirme ceea ce au arătat numeroase studii anterioare (Bryan și Freed, 1982;

Clarke, 2004; Mitrofan, 2003): pedeapsa fizică aplicată copiilor, departe de a-i

disciplina corespunzător, îi determină să fie ori agresivi și antisociali, ori timizi și

retrași, în oricare dintre situații având o stimă de sine scăzută.

Efectele folosirii pedepsei fizice ca principal mijloc de educare sunt în totalitate

negative: băieții ripostează, sunt agresivi, dezvoltă personalități de tip „macho”,

adoptă atitudini autoritare și bigote (Collins, 1988), normele nu sunt internalizate ci

sunt construite mai ales pe baza fricii de pedeapsă. Stima de sine este scăzută,

întrucât individul pedepsit fizic consideră că nu este valoros și tinde să dea vina pe

sine, nu pe agresor.

O posibilă explicație pentru nivelul mai mare al stimei de sine la băieți decât la

fete ar fi procesul socializării, în timpul căruia băieților li s-a acordat mai multă

încredere decât fetelor. Într-un fel, lor li s-a sugerat că sunt mai capabili decât fetele.

Mai apoi, privind în societate, băieții au observat că bărbații sunt mult mai des în

25
poziții de conducere decât fetele.

Dintre cei 18 participanți la studiu cărora li s-a aplicat pedeapsă corporală, 12

(66,66%) erau fete și 6 (33,33%) băieți. Este posibil ca aceasta să fie o posibilă

explicație pentru media nivelului stimei de sine mai scăzută la fete, decât la băieți.

Concluzii

După cercetarea de față se poate concluziona că într-adevăr părinții au un rol

crucial în formarea personalității copiilor și influențează în special stima de sine a

acestora. Este adevărat că sunt și alți factori care contribuie la formarea stimei de

sine, cum ar fi grupul de prieteni, școala educația formală, biserica, dar se pare că

familia are impactul cel mai mare, întrucât cu membrii acesteia are copilul contact în

anii în care este cel mai impresionabil și în care se pun bazele personalității.

O disciplină consecventă, înțeleaptă, corect aplicată, dublată de dragoste și

suport emoțional va asigura copilului o dezvoltare psihică optimă și îl va ajuta să aibă

încredere în ceilalți și în propriile capacități, în timp ce lipsa practicilor disciplinare sau

o disciplină greșit înțeleasă și greșit aplicată de către părinți provoacă dezechilibre în

personalitatea copiilor.

Așadar, pedeapsa corporală, departe de a da naștere la un caracter armonios,

conduce la scăderea stimei de sine, lucru care antrenează o serie de alte probleme

emoționale și sociale.

Concluziile acestei cercetări sunt:

1. Există diferențe în ceea ce privește stima de sine a copiilor între 10 și 14

ani, în funcție de nivelul de pedeapsă corporală aplicată de către părinți, în sensul că

adoptarea unei astfel de practici corective va duce la scăderea nivelului stimei de

26
sine.

2. Media stimei de sine a fost mai mare la subiecții masculini, decât la cei

feminini.

Implicații

Este adevărat că societatea a evoluat și se pare că incidența folosirii pedepsei

fizice ca mijloc educativ este mai mică, dar mai sunt familii în care părinții nu au

înțeles încă faptul că agresivitatea fizică nu este o soluție optimă pentru educarea

copiilor.

Dacă se au în vedere concluziile de mai sus, implicațiile aferente sunt

evidente: practicile disciplinare parentale trebuie alese și aplicate cu înțelepciune,

pedeapsa corporală nefiind o opțiune de dorit, întrucât implică rezultate negative.

Chiar dacă s-ar putea crede că aplicarea pedepsei corporale este eficientă, întrucât

previne un comportament inadecvat, pe termen lung, se constată că teama de

pedeapsă nu este un factor motivator eficient. Părinții trebuie să își ajute copiii să

internalizeze regulile și să dezvolte motivații intrinseci.

Recomandări

Recomandările din acest studiu sunt:

1. Părinții să fie informați cu privire la rezultatele nefaste ale folosirii pedepsei

fizice asupra formării personalității copilului și, în special, asupra stimei de sine a

acestuia. Totodată, părinţii să fie încurajaţi să participe la diverse seminarii cu

caracter educațional prin care aceștia să înțeleagă cât de importantă este atmosfera

pe care o creează în familie, ce stil parental își aleg și cum să poată să încurajeze

27
stima de sine a propriilor copii.

2. Realizarea unei cercetări cu privire la modul în care școala ar putea preveni

folosirea pedepsei fizice de către părinți. Implicarea scolii este o altă recomandare

prin care părinții pot obține informaţii, sugestii și sfaturi practice cu privire la

pedeapsă. Atitudinea pe care copilul, respectiv elevul o are cu privire la pedeapsă și

care ar fi metodele cele mai recomandate prin care comportamentul unui copil se

poate disciplina.

3. Studierea unor strategii menite să îi ajute pe elevii care provin din familii în

care s-a practicat pedeapsa fizică să depășească efectele negative ale acesteia. De

asemenea se recomandă ca nu numai părinții să fie avuți în vedere, dar şi copiii care

aparțin unor familii în care pedeapsa fizica a fost des folosită. Este nevoie de un

program prin care acești copii să fie ajutați să depășească eventualele traume

provenite din pedepsele fizice, cât şi ridicarea stimei de sine a acestora.

28
 ANEXA A

STIMA DE SINE

Chestionarul de mai jos îşi propune să vă ofere o indicaţie despre nivelul

stimei dvs. de sine. Citiţi cu atenţie fiecare frază si răspundeţi în cel mai scurt timp,
marcând cu o steluţă varianta care se apropie cel mai mult de punctul dvs. de vedere
actual.

Total Ușor Ușor Total de

dezacord dezacord acord acord

1) În general sunt mulţumit(ă) 1 2 3 4

de mine
2) Câteodată mă gândesc că 1 2 3 4
nu valorez nimic
3) Cred că am o serie de 1 2 3 4
calităţi bune
4) Sunt capabil(ă) sa fac 1 2 3 4
lucrurile la fel de bine ca
ceilalţi
5) Simt că nu am în mine prea 1 2 3 4
multe de care sa fiu mândru
(ă)
6) Câteodată mă simt 1 2 3 4
realmente inutil(ă).
7) Mă gândesc că sunt un om 1 2 3 4
de valoare, cel puţin la fel ca
alţii
Mi-ar plăcea să am mai mult
persoane.
8) 1 2 3 4
respect fată de mine însumi
(însămi)
9) Ţinând cont de toate, am 1 2 3 4
tendinţa să cred că sunt un (o)
ratat(ă).
10) Am o părere pozitivă 1 2 3 4
despre mine.

29
 ANEXA B

DESCRIEREA VARIABILELOR

Figura 1. Reprezentarea grafică a distribuției de vârstă.

30
Figura 2. Reprezentarea grafică a distribuției din genul.

31
Figura 3. Reprezentarea grafică a distribuției de pedeapsă fizică.

32
 ANEXA C

PROBAREA IPOTEZELOR

One Way

stima_de_sine

95%
Std. Confidence Mini Maxi Between-
Deviat Std. Interval for mu mu Component
N Mean ion Error Mean m m Variance
Lower Upper
Bound Bound
absenta pedepsei fizice 67 32,18 3,298 ,403 31,37 32,98 24 39
pedeapsă fizică aplicată ocazional
8 25,75 3,454 1,221 22,86 28,64 20 31
pedeapsă fizică aplicată frecvent
10 17,40 3,307 1,046 15,03 19,77 13 22
Total 85 29,84 5,924 ,643 28,56 31,11 13 39
Model Fixed
3,312 ,359 29,12 30,55
Effects
Random
6,576 1,54 58,13 66,956
Effects

ANOVA

stima_de_sine
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 2047,943 2 1023,972 93,321 ,000
Within Groups 899,751 82 10,973
Total 2947,694 84

33
 ANEXA D

ANALIZE SUPLIMENTARE

Group Statistics

Std. Error
gen N Mean Std. Deviation Mean
stima_de_sine masculin 48 31,46 5,550 ,801
feminin 37 27,73 5,796 ,953

Independent Samples Test

Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
Std. 95%
Sig. Mean Error Confidence
(2- Differ Differ Interval of the
F Sig. t df tailed) ence ence Difference

Lower Upper
stima_de_sine Equal variances
assumed ,713 ,401 3,012 83 ,003 3,729 1,238 1,267 6,191
Equal variances
not assumed 2,995 75,854 ,004 3,729 1,245 1,249 6,208

ANOVA

stima_de_sine
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 290,480 1 290,480 9,073 ,003
Within Groups 2657,214 83 32,015
Total 2947,694 84

34
 REFERINŢE

Ang, R. P. şi Yusof, N. (2005). The relationship between aggression, narcissism, and

self-esteem in Asian children and adolescents. Current Psychology: A Journal
for Diverse Perspectives on Diverse Psychological Issues, 24(2), 113-122.
doi:10.1007/s12144-005-1010-0

Bakker, J. T. A., Denessen, E., Bosman, A. M. T., Krijger, E-M. şi Bouts, L. (2007).
Sociometric status and self-image of children with specific and general learning
disabilities in Dutch general and special education classes. Learning Disability
Quarterly, 30, 47-62. doi:10.2307/30035515

Bryan, J. W. și Freed, F. W. (1982). Corporal punishment: Normative data and

sociological and psychological correlates in a community college population.
Journal of Youth and Adolescence, 11(2), 77-87. doi:10.1007/BF01834705

Chang, I. J., Pettit, R. W. și Katsurada, E. (2006). Where and when to spank: A

comparison between US and Japanese college students. Jounal of Family
Violence, 21, 281-286.

Ciofu, C. (1989). Interacţiunea părinţi-copii. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Clark, J. (2004) Against the corporal punishment of children. Cambridge Journal of

Education, 34(3), 363-371. doi:10.1080/0305764042000289974

Collins, R. (1988). Sociology of marriage and the family. Chicago: Nelson-Hall.

Constantin, T. (2004). Memoria autobiografică; definirea sau redefinirea propriei vieţi.

Iaşi: Editura Institutului European.

Daglas-Pelish, P. (2006). Effects of self-esteem intervention program on school-age

children. Pediatric Nursing, 32(4), 341-348.

Donnellan, M. B., Trzessniewski, K. H., Robins, R. W., Moffitt, T. E. şi Caspi, A.

(2004). Low self-esteem is related to aggression, antisocial behavior and
delinquency. Psychological Science, 16(4), 328-335. doi:10.1111/j.0956-7976
.2005.01535.x

Doron, R. şi Parot, F. (1999) .Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Humanitas.

Gormly, A. (1989). Lifespan human development (4a. ed.). Orlando: Holt, Rinehart
and Winston.

35
Halvorsen, I. şi Heyerdahl, S. (2006). Girls with anorexia nervosa as young adults:
Personality, self-esteem and life satisfaction. International Journal of Eating
Disorders, 39(4), 285-293. doi:10.1002/eat.20248

Harper, F. W. K., Brown, A. M., Arias, I. si Brody, G. (2006). Corporal punishment and
kids: How do parent support and gender influence child adjustment? Journal of
Family Violence, 21(3), 197-207. doi:10.1007/s10896-006-9018-2

Katz, J. şi Nelson, R. A. (2007). Family experiences and self-criticism in college

students: Testing a model of family stress, past unfairness, and self-esteem.
The American Journal of Family Therapy, 35, 447-457. doi:10.1080/
0926180601057630

Larzelere, R. E. şi Kuhn, B. R. (2005). Comparing child outcomes of physical

punishment and alternative disciplinary tactics: A meta-analysis. Clinical Child
and Family Psychological Review, 8(1), 1-37. doi:10.1007/s10567/005-2340-2-z

Liiceanu, G. (1981) Introducere în politropia omului și a culturii, București: Cartea

Românească.

Lunkenheimer, E. S., Kittler, J. E., Olson, S. L. şi Kleinberg, F. (2006). The

intergenerational transmission of physical punishment: Differing mechanism in
mothers’ and fathers’ endorsment. Journal of Family Violence, 21, 509-519.
doi:10.1007/s10896-006-9050-2

Martínez, I. şi García. J. F. (2008). Internalization of values and self-esteem among

Brazilian teenagers from authoritative, indulgent, authoritarian, and neglectful
homes. Adolescence, 43(169), 13-29.

McKee, L., Roland, E., Coffeld, N., Olson, A. L., Forehand, R., Massari, C., ... Zens,
M. S. (2007). Harsh discipline and child problem behavior: The roles of positive
parenting and gender. Journal of Family Violence, 22, 187-196. doi:10.1007/
s10896-007-9070-6

Milevsky, A., Schlechter, M. T. Netter, SA şi Keehn, D. (2007). Maternal and paternal

parenting styles in adolescents: Associations with self-esteem, depression and
life-satisfaction. Journal of Child Family Studies, 16, 39-47. doi:10.1007/
s10826-006-9066-5

Mitrofan, I. (Coord.). (2003). Cursa cu ostacole a dezvoltării umane. Iaşi: Polirom.

Mondrea, M. (2006). Imagine de sine şi personalitate în adolescenţă. Focşani: Aliter.

Passe, N. A. (2006). How dyslexic teenagers cope: An investigation of self-esteem,

coping and depression. Dyslexia, 12, 256-275. doi:10.1002/dys.318

36
Searcy, Y. D. (2007). Placing the horse in front of the wagon: Toward a conceptual
understanding of the development of self-esteem in children and adolescents.
Child and Adolescent Social Work Journal, 24(2), 121-131. doi:10.1007/
s10560-006-0070-9

Shor, R. (2006). Physical punishment as perceived by parents in Russia: Implication

for professionals involved in the care of children. Early Child Development and
Care, 176(3-4), 429-439. doi:10.1080/03004430500092266

Singer, E., Doornenbal, J. si Okma, K. (2004). Why do children resist or obey their
foster parents? The inner logic of children’s behavior during discipline. Child
Welfare, 83(6), 581-610.

Socolar, R. R., Savage, E. și Evans, H. (2007). A longitudinal study of parental

discipline of young children. Southern Medical Journal, 100(5), 472-477.
doi:10.1097/SMJ.0b013e318038fb1c

Steinmentz, S. K. (1979). Disciplinary techniques and their relationship to

aggressiveness, dependency and conscience. În W. R. Burr, R. Hill, F. I. Nye
și I. L. Reiss (Eds.), Contemporary theories about the family: Research based
theories (Vol.1, pp. 405-438). New York: Free Press.

Straus, M. A. (1995). Corporal punishment of children and adult depression and

suicidal ideation. În J. McCord (Ed.), Coercion and punishment in long-term
perspectives (pp. 59-77). New York: Cambrige University Press.

Thomaes, S., Stegge, H. şi Olthof, T. (2007). Externalizing shame responses in

children: The role of fragile-positive self-esteem. British Journal of
Developmental Psychology, 25, 559-577. doi:10.1348/02615007X173827

Trumpeter, N. N., Watson, P. J., O’Leary, B. J. și Weathington, B. L. (2008). Self-

functioning and perceived parenting: Relations of parental empaty and love
inconsistency with narcissism, depression, and self-esteem. The Journal of
Genetic Psychology, 169(1), 51-71. doi:10.3200/GNTP.169.1.51-71

Wells, L. E. și Rankin, J. H. (1988). Direct parental controls and deliquency.

Criminology, 26, 263-285. doi:10.1111/j.1745-9125.1988.tb00841.x

Wilson, J. (2002). Punishment and pastoral care. Pastoral Care in Education, 20(1),
25-29. doi:10.1111/1468-0122.0217

37