Sunteți pe pagina 1din 17

cercetarea sociologica.qxd 01.02.

2005 17:32 Page 177

CAPITOLUL 8
Metoda observaþiei

Ce este observaþia?

Sociologia, ca ºtiinþã teoretico-empiricã, presupune observarea vieþii sociale în totalitatea


ei spaþio-temporalã. Înþeleasã drept „contactul cu realitatea“, observaþia constituie – dupã cum
aprecia Traian Herseni (1969) – „singura metodã care promoveazã cunoºtinþa“. Dar termenul
de „observaþie“ (lat. observatio, acþiunea de observare, de supraveghere, de a nu pierde din
ochi) are sensuri multiple (de cercetare empiricã, de spionare, primã etapã a cercetãrii de teren
etc.), fapt pentru care credem cã o încercare de definire a observaþiei nu ar fi nejustificatã. Mai
întâi se cuvine sã precizãm cã folosim cu acelaºi sens termenii de „observare“ ºi de „observaþie“,
deºi acesta din urmã este mai rar utilizat în limbajul cotidian.
Rãspunsul la întrebarea Ce este observaþia? pare simplu: a observa înseamnã a cunoaºte,
a examina un obiect sau un proces, a face constatãri ºi remarci (critice) referitoare la ceea ce
ai privit cu atenþie. Acesta este sensul termenului de „observaþie“ la nivelul simþului comun.
Din perspectivã epistemologicã ºi metodologicã se impun însã câteva precizãri. Auguste Comte,
citat de Paul Foulquié ºi Raymond Saint-Jean (1962), considerând observaþia ca una dintre
cele patru metode fundamentale ale sociologiei (alãturi de comparaþie, analiza istoricã ºi
experiment), atrãgea atenþia cã „nu existã o separare absolutã între observaþie ºi raþionament“
(Sistem de politicã pozitivã, vol. I, 1851, 500). Astãzi, se acceptã cvasiunanim cã a observa
înseamnã nu numai a înregistra, ci ºi „a inventa“ ºi „a construi realitatea“ – cum spunea Edgar
Morin (1981). Percepþia, procesul psihic pe care se bazeazã observaþia, „pune în acþiune me-
moria, inteligenþa, atenþia, imaginaþia, receptivitatea emoþionalã etc.“ (R.C. Kohn ºi P. Nègre,
1991, 15). Rezultã de aici implicarea subiectului cunoscãtor în actul observaþiei: personalitatea
ºi factorii socio-culturali sunt prezenþi în procesul observãrii ºi în produsul acestui proces,
observaþia. Schemele perceptive, limbajul legat de gândire, valorile sociale, influenþa grupului,
contextul spaþial ºi istoric intervin în observaþie, astfel cã pretinsa obiectivitate, caracterul de
cunoaºtere imediatã, senzorialã ºi neutralitatea acesteia nu se justificã. Numai la nivelul
cunoaºterii comune observaþia induce certitudine. „Am vãzut cu ochii mei“ – ceea ce înseamnã:
adevãrul fãrã umbrã de îndoialã. Dar observaþia este totdeauna „selectivã ºi interpretativã:
selectivã pentru cã este premeditatã; interpretativã deoarece promoveazã cunoaºterea, ne
lumineazã“ (P.M. Michiels-Philippe, 1984, citat de R.C. Kohn ºi P. Nègre, 1991, 29).
Precizãrile fãcute ne permit sã trecem la examinarea observaþiei ºtiinþifice, care se deosebeºte
de observaþia neºtiinþificã prin aceea cã urmãreºte sã dea o semnificaþie lucrurilor ºi proceselor
percepute, sã verifice ipotezele spre a identifica o regularitate, o lege de producere a lor – cum
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 178

178 Iniþiere în cercetarea sociologicã

remarca, încã în 1865, Claude Bernard (Introducere în studiul medicinii experimentale, Bucu-
reºti, Editura ªiinþificã, 1958). Observaþia ºtiinþificã presupune cu necesitate scopul cunoaº-
terii, planificarea, desfãºurarea dupã reguli bine stabilite ºi îndelung verificate. Aºa cum sublinia
Gaston Bachelard, „observaþia ºtiinþificã este totdeauna o observaþie polemicã; ea confirmã
sau infirmã o tezã anterioarã“. Testarea ipotezelor, ca scop, diferenþiazã observaþia ºtiinþificã
de cea spontanã, neºtiinþificã. James Drever ºi Werner D. Fröhlich (1970) defineau observaþia
astfel: „percepþia ºi înregistrarea atentã ºi planificatã a fenomenelor, obiectelor, evenimentelor
ºi indivizilor în dependenþã de o situaþie determinatã“.
În ºtiinþele socioumane observaþia este înainte de orice observarea omului de cãtre om, fapt
ce o particularizeazã faþã de observaþia din ºtiinþele naturii, fiind vorba de un raport între douã
persoane care „îºi dau seama“ ºi acþioneazã ca atare. Ruth C. Kohn ºi Pierre Nègre (1991, 7)
notau cã termenul de“observaþie“ desemneazã: o etapã (iniþialã) a cunoaºterii (faza exploratorie);
un tip de acþiune realizatã de cel ce observã (colectarea sistematicã a datelor); datele colectate,
produsul final.
În Dictionnaire de la sociologie (Boudon et al., 1993/1996, 191), se specificã: „Sociologia
nu se rezumã la o înregistrare pasivã a faptelor ºi a fenomenelor. Sociologii îºi construiesc obser-
vaþiile. Descrierea faptelor ºi constatarea unor rezultate nu intervin decât la capãtul unui proces
empiric ºi teoretic, produs de cercetarea realitãþii; observaþia este totodatã proces ºi rezultat“.
Cele mai multe manuale ºi tratate de metode ºi tehnici de cercetare sociologicã nu acordã
un spaþiu prea mare definirii observaþiei, insistându-se asupra caracteristicilor, avantajelor ºi
dezavantajelor acesteia, comparativ cu alte modalitãþi de cunoaºtere a societãþii, cel mai adesea
contrapunând observaþia experimentului. Sã luãm în discuþie, oarecum la întâmplare, câteva
exemple. Henri H. Stahl (1974, 187 sqq), dupã ce aratã cã observaþia ºtiinþificã este „dirijatã
potrivit unor anumite reguli“, enumerã caracteristicile acesteia: este metodicã, adicã are la bazã
o teorie; este integralã, pentru cã realitatea nu poate fi înþeleasã decât în totalitatea sa; este
sistematicã, presupune desfãºurarea ei dupã un plan, nu haotic, la întâmplare; este analiticã,
presupune „operaþia de desfacere a unui fenomen în elementele lui alcãtuitoare“ ºi examinarea
fiecãrui element; este repetabilã ºi verificabilã. Marie Jahoda et al. (1956) sublinia cã observarea
ºtiinþificã nu se bazeazã pe proprietãþile observatorului, ci pe scopul de cunoaºtere, pe o planifi-
care riguroasã, pe notarea sistematicã ºi pe controlul datelor. Kenneth D. Bailey (1978/1982,
247 sqq.) considerã cã metoda observaþiei constã în „colectarea datelor despre comportamentul
nonverbal“, implicând sensibilitatea vizualã, dar ºi acusticã, tactilã, termicã, olfactivã etc. Fãrã
îndoialã, observaþia face în principal apel la analizatorul vizual, pentru cã cea mai mare parte
a informaþiilor ce ne parvin din mediul înconjurãtor sunt obþinute cu ajutorul vãzului. „Ochiul
este inteligent“, dar nu percepe decât spectrul solar cu lungimea de undã cuprinsã între 380 ºi
780 de milimicroni. În plus, semnalele din lumea exterioarã nu sunt numai de naturã vizualã.
Auzul ne conecteazã, ca ºi vãzul, cu lumea exterioarã. În acest sens se poate vorbi de „observarea
opiniilor“ prin exprimarea verbalã spontanã a lor. Vãzul, auzul, dar ºi mirosul asigurã observarea
oamenilor de cãtre oameni. Sensibilitatea olfactivã a omului, puternic culturalizatã, deºi nu are
un rol la fel de activ pentru orientarea în mediu ca la animale, atinge uneori praguri extraordinar
de înalte: mirosul de mosc, de exemplu, îl simþim chiar într-o concentraþie în aer care nu depã-
ºeºte 0,00004 miligrame per litru, ceea ce corespunde dizolvãrii într-un bazin de apã cu lungimea
de 1 km, lãþimea de 250 m ºi adâncimea de 10 m a unei cantitãþi de numai 100 de grame de
mosc. În acelaºi sens, sensibilitatea termicã, tactilã, chiar sensibilitatea dolorificã participã la
cunoaºterea prin observare a vieþii sociale.
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 179

Metoda observaþiei 179

Dupã Kenneth D. Bailey (1978/1982, 249-252), avantajele recursului la metoda observaþiei


constau, în primul rând, în superioritatea acesteia faþã de anchetã sau faþã de studiul documen-
telor când se studiazã comportamentul nonverbal. Înºelarea deliberatã, ca ºi erorile datorate
memoriei fac din datele obþinute prin metodele interogative „informaþii de mâna a doua“.
Înregistrân comportamentele individuale ºi comportamentele colective chiar în momentul
desfãºurãrii lor, observaþia îºi dovedeºte superioritatea. Pe de altã parte, observaþia prezintã
avantajul, faþã de experiment, bunãoarã, cã înregistreazã comportamentele în condiþiile naturale
de desfãºurare a lor. În plus – aºa cum remarca printre primii John W. Johnson (1975) –, obser-
vaþia este slab reactivã în comparaþie cu experimentul sau cu ancheta pe bazã de chestionar sau
de interviu. Aceasta nu înseamnã cã anumite procedee de observare nu induc modificãri ale
comportamentelor persoanelor studiate. În general însã, se poate aprecia cã observaþia eliminã
în bunã mãsurã artificializarea studiului vieþii sociale. În fine, spre deosebire de ancheta sociolo-
gicã sau de experiment, metoda observaþiei are avantajul de a permite analize longitudinale,
prin înregistrarea comportamentelor sau environmentului un timp mai îndelungat, luni sau ani
de zile, dacã ne referim la observaþia participativã.
Asemenea oricãrei alte metode din ºtiinþele socioumane, observaþia are ºi dezavantaje. Kenneth
D. Bailey (1982, 250) le sistematizeazã astfel: un control redus asupra variabilelor externe care
pot afecta datele cercetãrii, dificultãþi de cuantificare, limitarea la studiul unor eºantioane mici,
dificultatea de a pãtrunde în anumite medii (agenþii guvernamentale, servicii secrete, cluburi
selecte etc.) ºi de a studia comportamente intime (de exemplu, comportamentul sexual poate
fi studiat cu ajutorul interviului, chiar telefonic, dar nu prin metoda observaþiei).
Sintetizând cele spuse pânã aici, vom conchide cã, în sens larg, observaþia sociologicã este
definitã ca cercetare concretã, de teren, empiricã ºi, în sens restrâns, ca metodã ºtiinþificã de
colectare a datelor cu ajutorul simþurilor (vãz, auz, miros etc.) în vederea inferenþelor sociologice
ºi psihologice pentru a verifica ipotezele sau pentru a descrie sistematic ºi obiectiv mediul încon-
jurãtor, oamenii ºi relaþiile interpersonale, comportamentele individuale ºi colective, acþiunile
ºi activitãþile, comportamentul verbal, obiectele fizice, produsele activitãþilor creative ale persoa-
nelor ºi grupurilor umane. Descrierea, în cazul observaþiei, „implicã o activitate de comparare,
o reperare ºi o ierarhizare a diferenþelor ºi asemãnãrilor“ (M. Richelle, 1995). Important este
ca din datele de observaþie sã se extragã anumite regularitãþi sau sã se descrie amãnunþit ºi siste-
matic fenomenele ºi unitãþile sociale.

Tipurile de observaþie

Existã o multitudine de tipuri de observaþie ºi numeroase criterii de clasificare a procedeelor


de aplicare a acestei metode. De la autor la autor terminologia variazã, chiar dacã fondul pro-
blemei rãmâne acelaºi. Se contureazã însã în prezent tot mai accentuat tendinþa de a trata obser-
vaþia dintr-o dublã perspectivã: cea a paradigmei cantitative ºi cea a paradigmei calitative
(M. Hammersley ºi P. Atkinson, 1983; J. Lofland ºi L. Lofland, 1984; B. Berg, 1989; D.L. Jor-
genson, 1989; C. Glesne ºi A. Peshkin, 1992; P.A. Adler ºi P. Adler, 1994; P. Iluþ, 1997). Se
face astfel distincþie între observaþia cantitativã ºi observaþia calitativã.
Dupã Patricia A. Adler ºi Peter Adler (1994), ceea ce diferenþiazã observaþia calitativã de cea
tradiþionalã, cantitativã, se referã la faptul cã aceasta „în esenþã este fundamental naturalisticã,
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 180

180 Iniþiere în cercetarea sociologicã

se desfãºoarã în context natural, vizeazã actorii sociali care în mod natural participã în interac-
þiuni ºi urmeazã cursul vieþii de zi cu zi“. William J. Goode ºi Paul K. Hatt (1952) fac distincþie
între observaþia controlatã ºi observaþia necontrolatã, în cadrul celei din urmã incluzând
observaþia participativã versus observaþia nonparticipativã. René König (1967) împarte observaþia
în urmãtoarele tipuri: observaþie controlatã ºi observaþie necontrolatã, ambele tipuri fãcând parte
din ceea ce se înþelege prin observaþie ºtiinþificã; observaþie directã ºi observaþie indirectã,
conform criteriului „poziþia faþã de realitate a materialului de observat“; observaþie externã
(nonparticipativã), care poate fi extensivã sau intensivã, ºi obsrvaþie participativã, care la rândul
ei poate fi pasivã sau activã. În ultima clasificare dihotomicã (participativã/nonparticipativã)
se are în vedere „poziþia faþã de realitate a observatorului“. Bernard S. Phillips (1971, 159-170)
propune urmãtoarea clasificare: observaþie slab structuratã ºi observaþie puternic structuratã,
prin analogie cu tehnica interviurilor standardizate ºi nestandardizate. Tipul de observaþie slab
structuratã include observaþia participativã ºi observaþia nonparticipativã.
Într-o lucrare de largã circulaþie, Méthodes des sciences sociales de Madeleine Grawitz (1972,
347-348), sunt luate în discuþie pentru tipologizarea observaþiei douã criterii: sistematizarea
ºi cuantificarea. Conform primului criteriu, se trateazã separat: observaþia nonsistematizatã,
observaþia elaboratã (préparée) sau sistematizatã ºi observaþia întãritã (armée). În funcþie de
posibilitatea de cuantificare, se discutã despre observaþia calitativã, recomandatã în studiile
monografice (descriptive), în abordarea fenomenelor complexe, ºi despre observaþia cantita-
tivã. Acest al doilea tip de observaþie permite generalizarea statisticã.
O clasificare mai elaboratã a observaþiei o întâlnim în lucrarea Einführung in die Methoden
der empirischen Soziologie de Renate Mayntz et al. (1969), în care se analizeazã distinct: obser-
vaþia sistematizatã ºi observaþia nesistematizatã, observaþia de teren ºi observaþia de laborator,
observaþia participativã ºi observaþia nonparticipativã.
În lucrãrile mai recente se constatã aceeaºi diversitate de tipologii ºi de criterii de clasificare
a observaþiei. Earl Babbie (1992, 285) aminteºte doar tipurile de observaþie participantã ºi
observaþie directã. R. Guy Sedlack ºi Jay Stanley (1992, 286-293) au în vedere mai multe criterii:
gradul de implicare a observatorului în viaþa colectivitãþilor studiate (observaþie participativã
ºi nonparticipativã), recunoaºterea deschisã sau ascunderea faptului cã se urmãreºte studierea
grupurilor, colectivitãþilor sau comunitãþilor (observaþie deschisã ºi observaþie ascunsã), efec-
tuarea observaþiei în mediul natural sau într-un mediu artificial (observaþie de teren ºi obser-
vaþie de laborator), gradul de control (observaþie puternic controlatã ºi observaþie slab controlatã)
ºi, în fine, structurarea categoriilor de observare (observaþie structuratã ºi observaþie nonstruc-
turatã). Exemplificarea, fireºte, ar putea continua. De pildã, Lazãr Vlãsceanu (1986, 213) se opreºte
la trei tipuri de practicare a observaþiei: observaþia structuratã, observaþia participativã ºi obser-
vaþia nedistorsionantã.
În ceea ce mã priveºte, voi insista doar asupra tipurilor de observaþie mai frecvent utilizate
în cercetãrile sociologice, inclusiv în investigaþiile psihosociologice, ºi anume: observaþia struc-
turatã, observaþia participativã, observaþia eºantionatã (time sampling). Utilizãm deci criteriile:
gradul de structurare, nivelul de implicare a cercetãtorului ºi durata observaþiei. Alte criterii,
precum nivelul controlului sau dezvãluirea rolului de observator, vor interveni pe parcursul
analizei, fãrã însã a stãrui asupra tipurilor de observaþie ce ar rezulta din aplicarea respecti-
velor criterii.
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 181

Metoda observaþiei 181

Observaþia nestructuratã versus observaþia structuratã. Dacã acceptãm punctul de


vedere al lui Kenneth D. Bailey (1978/1982, 252), în clasificarea observaþiei intervin douã tipuri
de structuri: primul se referã la structura environmentului, care prin dihotomizare dã naºtere
cadrului natural (studiul de teren) ºi cadrului artificial (experimentul de laborator), iar cel de-al
doilea are în vedere gradul de structurare a observaþiei, care poate fi la limitã divizat în observaþie
nestructuratã, de o parte, ºi observaþie structuratã, de cealaltã parte. Rezultã, prin luarea în calcul
a celor douã tipuri de structuri, o tipologie a observaþiei: observaþia complet nestructuratã
(întâlnitã în studiile de teren), observaþia nestructuratã (utilizatã în experimentele de laborator),
observaþia structuratã (în studiile de teren) ºi observaþia complet structuratã (în experimentele
de laborator). În Figura 8.1 sunt prezentate cele patru tipuri de observaþie.

Fig. 8.1. Tipurile de observaþie (dupã K.D. Bailey, 1982)

Gradul de structurare a cadrului observaþional

Cadrul natural Laborator

Nestructuratã Observaþie complet


Gradul nestructuratã (M. Mead, 1928; Observaþie nestructuratã
de structurare W.F. Whyte, 1955)
a observaþiei
Observaþie complet structuratã
Structuratã Observaþia structuratã
(R.F. Bales, 1950)

Dar ce înseamnã structurarea observaþiei? G.J. McCall (1984), citat de Royce Singleton,
Jr. et al. (1988, 300), rãspunde: „Observaþia este structuratã sau sistematicã dacã se utilizeazã
explicit planuri pentru selecþia, înregistrarea ºi codificarea datelor; ea este nestructuratã dacã
aceste procese sunt implicite ºi emergente“.

Observaþia nestructuratã (sau slab structuratã) se întâlneºte atât în studiile sociologice


de teren, cât ºi în cele de laborator (mai ales în cercetãrile psihosociologice). Metoda etnograficã,
având drept scop descrierea amãnunþitã a unei culturi sau subculturi, se bazeazã pe observaþia
nestructuratã. Studiile realizate de Margaret Mead (1901–1978) în Insulele Samoa sau în Noua
Guinee (vezi Comming of Age in Samoa, 1928; Sex and Temperament in Three Primitive Socie-
ties, 1935) sunt un bun exemplu de ceea ce înseamnã utilizarea observaþiei nestructurate. Metoda
etnograficã a fost aplicatã cu succes ºi în monografiile realizate în perioada interbelicã de ªcoala
sociologicã de la Bucureºti, de sub conducerea lui Dimitrie Gusti. Henri H. Stahl face o expunere
magistralã a acestui tip de observaþie în Tehnica monografiei sociologice (1934).
Observaþia nestructuratã constituie, adesea, primul pas în cercetarea sociologicã de teren.
Se înþelege cã, ºi în acest caz, fãrã aportul teoriei, observaþia este oarbã. Fondarea pe teorie dife-
renþiazã observaþia ºtiinþificã (ºi observaþia nestructuratã este observaþie ºtiinþificã) de observaþia
spontanã. Cercetãtorul nu se lasã furat de ceea ce iese din comun, observaþia ºtiinþificã nu trebuie
sã conducã la o colecþie de excentricitãþi. Prin aceasta nu se neagã valoarea unor fapte de obser-
vaþie neaºteptate, dar capitale, în mãsurã sã iniþieze o nouã teorie sau sã lãrgeascã teoriile exis-
tente. Robert K. Merton (1949/2003) numeºte acest fapt serendipitate, dupã povestea celor trei
prinþese din Serendip (vechiul nume al insulei Ceylon), care aveau darul de a descoperi, graþie
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 182

182 Iniþiere în cercetarea sociologicã

perspicacitãþii lor, lucruri pe care nu le cãutau. Astfel de fapte neaºteptate, aberante ºi capitale
înregistrate prin observaþia nestructuratã oferã ocazia dezvoltãrii unei noi teorii (termenul de
„serendipitate“ a fost creat de Horace Walpole în 1754, Robert K. Merton utilizându-l pentru
prima datã în studiul Sociological Theory, publicat în American Journal of Sociology, 1945,
50, 469). Se înþeleg cã – aºa cum remarca René König – „nu observaþia naivã a unui observator
naiv, ci, dimpotrivã, observaþia naivã a unui observator instruit“ constituie serendipity pattern.

Observaþia structuratã, la rândul ei, poate fi aplicatã în cercetãrile sociologice de teren,


ca ºi în studiile de laborator, fie cu recunoaºterea deschisã a rolului de observator, fie ascun-
zându-se acest rol. Pentru acest tip de observaþie distinctiv este faptul cã se face apel la un
„sistem de categorii“ în raport cu care se face observaþia. Prin categoriile de observaþie înþelegem
clase de fapte ºi fenomene omogene, în care sunt reuniþi indicatorii relevanþi ºi care permit,
prin codificare, analiza statisticã a proceselor ºi relaþiilor sociale.
Roger W. Heyns ºi Alvin F. Zander (1963) analizeazã caracteristicile sistemelor de categorii
de observaþie. Din punctul de vedere al gradului de cuprindere a realitãþii, sistemul de categorii
poate fi exhaustiv, când toate actele comportamentale ale subiecþilor vor fi clasificate în catego-
riile stabilite, sau nonexhaustiv, când sistemul de categorii nu permite decât selectarea unor com-
portamente. Utilizarea unui sistem de categorii nonexhaustiv aduce serioase economii de timp
ºi este de preferat în studiile-pilot. În ceea ce priveºte gradul de reflecþie impus de sistemul
de categorii la înregistrarea datelor de observaþie, acesta poate fi înalt sau mediu, dupã cum
categoriile stabilite sunt mai generale sau mai particulare. Sistemul de categorii poate avea unul
sau mai multe cadre de referinþã, încercând sã cuprindã fenomene omogene sau eterogene. În
primul caz, sistemul de categorii este unidimensional, în cel de-al doilea caz este multidimen-
sional. În cadrul sistemului, categoriile pot fi continue sau discontinue. Se înþelege cã, de regulã,
vor fi continue categoriile din sistemele unidimensionale ºi discontinue categoriile din sistemele
multidimensionale.
Pentru exemplificare, sã analizãm sistemul de categorii utilizat de Robert F. Bales (1950)
în studierea în laborator a interacþiunii în cadrul discuþiilor de grup. Metoda este cea a analizei
de interacþiune, în fond un tip de analizã a conþinutului comunicãrii în rezolvarea de probleme,
care constã în „clasificarea comportamentelor act dupã act […] ºi dintr-o serie de analize a
datelor în vederea obþinerii de indici descriptivi ai proceselor de grup ºi derivat, a factorilor
care influenþeazã aceste procese“. Este interesant de arãtat cã, iniþial, Robert F. Bales luase în
considerare 85 de categorii pentru a descrie procesele de interacþiune în cadrul discuþiilor de
grup. În final, în urma laborioaselor sale investigaþii concrete (1946-1949), nu au fost reþinute
decât douãsprezece categorii. Acestea sunt dispuse în perechi (pozitive ºi negative) ºi ordonate
în douã dimensiuni referitoare la comportamentul afectiv ºi comportamentul intelectual.
Perechile de categorii surprind: problemele de orientare a discuþiilor (a), problemele de evaluare
(b), problemele de control (c), problemele de decizie (d), problemele de învingere a tensiunii
(e), problemele de integrare în grup a participanþilor la discuþie (f) (Figura 8.2), care, în viziunea
autorului, sunt aplicabile logic tuturor tipurilor de sisteme de interacþiune.
Sistemul de categorii al lui Robert F. Bales este exhaustiv: orice comportament al partici-
panþilor la discuþie poate fi încadrat într-una din categoriile stabilite. Pentru a clasifica însã
comportamentele se cere un înalt grad de reflexie, întrucât categoriile propuse sunt foarte gene-
rale. Sistemul este bidimensional, vizând atât comportamentul afectiv, cât ºi pe cel intelectual,
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 183

Metoda observaþiei 183

Fig. 8.2. Sistemul de categorii utilizat de R.F. Bales pentru studiul proceselor
de interacþiune în cadrul discuþiilor de grup (1950)
Domeniul socio- 1. Aratã solidaritate, sprijinã, laudã, ajutã
emoþional A 2. Destinde atmosfera. Glumeºte, râde, exprimã satisfacþie.
(reacþii pozitive) 3. Exprimã acordul sãu, aratã tacit adeziunea sa.

4. Face sugestii, indicã o direcþie, dã un scop acþiunii.


Domeniul temei B
5. Formuleazã opinii, apreciazã, evalueazã.
(rãspunsuri)
6. Dã o orientare, o informaþie, clarificã, repetã, confirmã.
a b c d e f
7. Cere o orientare, informaþii, repetã, confirmã.
Domeniul temei C
8. Cere o evaluare, o opinie, analizeazã.
(întrebãri)
9. Cere sugestii, cãi posibile de acþiune.

Domeniul socio- 10. Dezaprobã, refuzã participarea sa.


emoþional D 11. Manifestã tensiune, frustrare.
(reacþii negative)
12. Manifestã agresivitate, îºi apãrã eul.

fapt ce împiedicã ordonarea pe o singurã linie a categoriilor, de la cea mai puþin intensã pânã
la cea mai intensã participare la discuþiile de grup. Într-adevãr, dat fiind cadrul de referinþã
diferit, nu poate fi apreciat mai intens participativ comportamentul celui care contribuie la
destinderea atmosferei decât comportamentul celui care orienteazã discuþiile sau evalueazã
informaþiile, dar nici invers. Categoriile stabilite de Robert F. Bales sunt în acest sens discon-
tinue. Ele permit alcãtuirea profilurilor de discuþii, reconstituirea desfãºurãrii acestor discuþii,
pecum ºi rolul fiecãrui participant în discuþia de grup.
Astfel, Robert F. Bales analizeazã distribuþia (în cifre brute ºi în procente) a frecvenþei actelor
comportamentale în cele douãsprezece categorii pentru un total de 23 000 de acte înregistrate
în observarea grupurilor de discuþie (din ºcoli, colegii, universitãþi etc.) de diferite mãrimi,
punând în evidenþã unele uniformitãþi (Tabelul 8.1).
Cunoscându-se distribuþia în procente, pe categorii de observaþie, ºi limitele acestei distribuþii,
pot fi caracterizate interacþiunile din grupurile cercetate dupã cum se abat, ºi cât de mult, faþã de
mediile stabilite empiric. Astfel, Robert F. Bales prezintã în studiul Some Uniformities of Behavior
in Small Social Systems (1952) profilul unui grup satisfãcut în discuþia de caz (Tabelul 8.2).
Din numãrul total de 719 acte comportamnetale înregistrate în discuþia de caz, aproximativ
trei pãtrimi se încadreazã în categoriile: acord, oferã opinii, oferã orientãri. Reacþiile socioemoþio-
nale pozitive (aproximativ o treime din totalul înregistrãrilor) sunt de ºase ori mai numeroase
decât reacþiile socioemoþionale negative (5,3%). Aplicarea acestui procedeu de observaþie
complet structuratã în analiza discuþiei de caz a pus în evidenþã pentru grupul dat existenþa
nesemnificativã a problemelor de integrare în grup a participanþilor la discuþie (1,0%).

Observaþia externã semnificã situarea observatorului în afara sistemului observat. Acest


tip de observaþie se recomandã în cazurile în care încadrarea cercetãtorului în sistemul rol-sta-
tus-urilor grupului sau colectivitãþii þintã este dificilã sau chiar imposibilã (de exemplu, în
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 184

184 Iniþiere în cercetarea sociologicã

Tabelul 8.1. Frecvenþele actelor comportamentale pe categorii de observaþie


(dupã R.F. Bales, 1950)
Categoria de Limitele
Scorul Procente
observaþie Inferioarã Superioarã
1 246 1,0 0,0 5,0
2 1675 7,3 3,0 14,0
3 2798 12,2 6,0 20,0
4 1187 5,2 2,0 11,0
5 6897 30,0 21,0 40,0
6 4881 21,2 14,0 30,0
7 1229 5,4 2,0 11,0
8 809 3,5 1,0 9,0
9 172 0,8 0,0 5,0
10 1509 6,6 3,0 13,0
11 1009 4,4 1,0 10,0
12 558 2,4 0,0 7,0

Tabelul 8.2. Profilul unui grup satisfãcut în discuþia de caz (dupã R. F. Bales, 1952)

Nr. crt. Categorii de observaþie Frecvenþa (%)


1 Aratã solidaritate 0,7
2 Destinde atmosfera 7,9
3 Exprimã acordul sãu 24,9
4 Face sugestii 8,2
5 Formuleazã opinii 26,7
6 Dã o orientare 22,4
7 Care o orientare 1,7
8 Cere o evaluare 1,7
9 Cere sugestii 0,5
10 Dezaprobã 4,0
11 Manifestã tensiune 1,0
12 Manifestã opoziþie 0,3

societãþile academice, în instituþiile militare, politice, religioase etc.). Sã ne imaginãm cã am


dori sã studiem stilul de conducere într-o mare corporaþie sau firmã. Aproape sigur cã nu vom
fi acceptaþi ca membri în consiliul de administraþie ºi nici nu ni se vor acorda interviuri de cãtre
cei din staff-ul instituþiei. Nu ne aºteptãm sã ni se completeze nici chestionarele de anchetã. Putem
apela la observaþia externã. Obþinem permisiunea de a vizita sala de consiliu, biroul directorului
general (fireºte, dupã orele de program). Dupã amenajarea încãperilor respective vom afla dacã
este vorba de un spaþiu sociopat, care încurajeazã comunicarea socialã, sau de un spaþiu sociofug
– conform terminologiei propuse de A. Mehrabian ºi S. Diamond (1971). Vom vedea dacã masa
de consiliu, dacã scaunele din jurul mesei sunt la fel, ºtiind cã forma mesei ºi aºezarea în jurul
ei influenþeazã comunicarea ºi cooperarea interpersonalã – dupã cum remarca Mark Knapp
(Non-Verbal Communication in Human Interaction, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1978).
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 185

Metoda observaþiei 185

Mesele pãtrate sunt ideale pentru convorbiri scurte, care se rezumã la fapte sau la stabilirea
unor relaþii superior/subordonat. Mesele standard dreptunghiulare, noteazã autorul anterior citat,
permit patru poziþii: de colþ (care încurajeazã conversaþiile prieteneºti, spontane), de coope-
rare (de aceeaºi parte, exprimând acceptarea parteneriatului), competitiv-defensivã (de o parte
ºi de alta a mesei) ºi independentã (îndepãrtatã, de o parte ºi de cealaltã parte a mesei). La rân-
dul lor, mesele rotunde sunt ideale pentru discuþiile între persoanele cu status social egal. Sã
ne gândim la „Cavalerii mesei rotunde“ ai regelui Arthur al celþilor din Britannia (secolul VI),
care au luptat împotriva cuceritorilor anglo-saxoni, dar ºi la „efectul Steinzor“, care prevede
cã, în jurul unei mese rotunde, schimbul cel mai intens de informaþii se realizeazã cu persoana
plasatã diametral opus (Bernard Steinzor, The Spatial Factor in Face-to-face Discussion Groups,
1950). Cât priveºte scaunele din jurul meselor de consiliu sau din birourile manageriale, trebuie
sã ºtim cã ele scot în evidenþã rangul ºi puterea – dacã avem în vedere mãrimea ºi accesoriile,
înãlþimea lor ºi locul unde vor fi aºezate. Vom mãsura distanþa dintre locurile participanþilor
la discuþiile pentru luarea deciziilor ºi chiar lãþimea sau diametrul mesei. Aceasta pentru cã
fiecare participant la discuþii resimte negativ când nu îi este respectat spaþiul personal, acea
zonã ce înconjoarã corpul uman, asemenea unei anvelope invizibile, care variazã ca dimensiune
în funcþie de culturã, apartenenþa la genul social (masculin/feminin), tipul de relaþii (formale/infor-
male) ºi de situaþia concretã (Robert Sommer, Personal Space, 1969). Ne va interesa calitatea
materialelor din care este confecþionat mobilierul, funcþionalitatea, dar ºi amplasarea lui. Este
privilegiatã? Putem sã fim aproape siguri cã în respectiva instituþie se încurajeazã mai degrabã
respectarea strictã a regulilor (inclusiv de rezolvare a problemelor), nu creativitatea. Datele furni-
zate de observaþia externã vor trebui coroborate cu cele obþinute cu ajutorul altor metode, tehnici
ºi procedee, dar ele nu sunt în nici un caz de neglijat.
Într-o cercetare sociologicã este nu numai imposibil, dar ºi inutil sã se înregistreze tot ce
înseamnã viaþã socialã. A observa comportamentul oamenilor 24 de ore din 24 este absurd;
efortul nu este rãsplãtit de apropierea de adevãr. Dacã totul este semnificativ, atunci nimic nu
este semnificativ. Va trebui sã se procedeze selectiv – aºa cum s-a procedat, de exemplu, în studi-
erea procesului de industrializare ºi urbanizare la Boldeºti (T. Herseni, 1970). De asemenea, este
exemplarã pentru observaþia externã înregistrarea interacþiunii în grupurile de muncã în cerce-
tãrile conduse de Elton Mayo, efectuate într-o filaturã din Philadelphia (1925) ºi în atelierele
din Hawthorne, lângã Chicago, ale Companiei Western Electric (1924-1943).
Observaþia externã (sau nonparticipativã) este caracteristicã studiilor de laborator, în timp
ce observaþia participativã se întâlneºte în studiile sociologice de teren ºi cu deosebire în cerce-
tãrile de antropologie culturalã. Sigur, se cunosc ºi excepþii de la aceastã regulã. Cercetarea din
anii 1967-1968 asupra unui eºantion de 1217 persoane, în Franþa, pe care se bazeazã lucrarea
lui Pierre Bourdieu (1979) privind mentalul burgheziei contemporane, constituie un exemplu
cu valoare teoreticã ºi metodologicã esenþialã. Concomitent cu aplicarea chestionarului (26 de
întrebãri închise ºi deschise, la care se adaugã 12 întrebãri de clasificare), operatorii de interviu
trebuiau sã completeze ºi o fiºã de observaþie despre locuinþa, îmbrãcãmintea, frizura/coafura,
vorbirea persoanelor intervievate.

Observaþia participativã înseamnã „a lua parte – pe cât permite situaþia – conºtient ºi


sistematic la viaþa activã, ca ºi la interesele ºi sentimentele grupului studiat“ (F. Kluckhohn,
1956). Practicând acest tip de observaþie, cercetãtorul nu numai cã este prezent în colectivi-
tatea studiatã, dar se ºi integreazã în situaþia observatã, în viaþa de zi cu zi a grupului.
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 186

186 Iniþiere în cercetarea sociologicã

Aºa cum apreciazã Danny L. Jorgensen (1989, 13-22), observaþia participativã se defineºte
prin ºapte caracteristici de bazã:
1) Descrierea vieþii sociale se face prin perspectiva celor dinãuntrul grupului, a oamenilor
aflaþi într-o anumitã situaþie sau într-un cadru bine determinat. Ce progres în cunoaºtere asigurã
aceastã perspectivã? Sã ne gândim la teorema lui Thomas (1928): „Dacã o persoanã defineºte
situaþiile ca reale, atunci sunt reale ºi consecinþele lor“. Înseamnã cã, dupã modul în care oamenii
conferã sens lumii în care trãiesc, aºa va fi realitatea. Viaþa socialã este aºa cum o construiesc
nativii, oamenii dinãuntrul societãþii sau grupurilor sociale studiate. Fireºte cã „definirea situa-
þiilor“ de cãtre nativi poate fi eronatã, marcatã de credinþe, influenþate de sentimente etc., dar
tocmai o astfel de realitate determinã interacþiunile membrilor comunitãþii ºi din afara ei; ca
strãin, nu o poþi cunoaºte, nu poþi înþelege mobilul interacþiunilor ºi nici structura socialã. Obser-
vaþia participativã permite însã acest lucru.
2) În observaþia participativã se are în vedere viaþa de zi cu zi a oamenilor în mediul în
care aceºtia îºi duc existenþa. Pentru metodologia observaþiei participative este importantã viaþa
cotidianã aici ºi acum, nu comportamentele oamenilor în laboratoarele experimentale, în situa-
þiile artificial create.
3) Observaþia participativã conduce la generalizãri ca teorii interpretative, nu la teorii expla-
natorii rezultate în urma testãrii cauzale. Generalizãrile ºi interpretãrile inspirate de observaþia
participativã sunt utilizate, totuºi, în luarea deciziilor cotidiene.
4) Observaþia participativã se înscrie într-un proces de cercetare flexibil, deschis, atât în ceea
ce priveºte identificarea problemelor de studiu, cât ºi sub raportul procedeelor de colectare a
datelor ºi a modalitãþilor de teoretizare. Se porneºte de la experienþa imediatã a oamenilor în
situaþiile concrete de viaþã. În final, se ajunge la descrierea calitativã a vieþii sociale în termenii
limbajului uzual al nativilor, al membrilor colectivitãþilor studiate.
5) Abordarea calitativã, în profunzime, studiul de caz sunt implicate de metodologia observa-
þiei participative, ceea ce presupune descrierea detaliatã ºi analiza adâncitã a unei unitãþi sociale
sau a unui aspect al vieþii sociale. De regulã, se face apel la observaþia participativã când urmeazã
a se studia holistic o culturã sau o societate, o subculturã sau o organizaþie, un grup uman, prac-
ticile, credinþele sau interacþiunile umane. Scopul este de a descrie comprehensiv ºi exhaustiv
un aspect important sau unic al vieþii sociale.
6) Cercetãtorul care utilizeazã observaþia participativã trebuie sã joace rolul de participant
la viaþa de zi cu zi a unitãþii sociale investigate. De-a lungul cercetãrii de teren, observatorul
participant poate juca mai multe roluri, de la cele dictate de recunoaºterea deschisã a scopului
de cunoaºtere ºtiinþificã pânã la cel de „cercetãtor ºtiinþific acoperit“.
7) În observaþia participativã, se utilizeazã strategii specifice în funcþie de unitatea socialã
investigatã. Experienþa de viaþã a cercetãtorului constituie o sursã de date foarte importantã.
În diferite momente ale cercetãrii se valorificã, în scopul cunoaºterii ºtiinþifice, documentele
sociale de toate tipurile, ca ºi interviurile, în special nestructurate, ºi chiar chestionarele, de
regulã cu întrebãri deschise. Modul de înregistrare a datelor colectate prin observaþie participa-
tivã are o importanþã deosebitã. În afara aparatului de fotografiat, de filmat, a casetofoanelor
ºi a echipamentelor audio-video, în prezent sunt utilizate ºi computerele.

Termenul de „observaþie participativã“ a fost introdus în vocabularul sociologiei în 1924 de


cãtre Edward C. Lindeman, în lucrarea Social Discovery, în care, criticând abuzul de cercetãri pe
bazã de chestionar, lansa îndemnul: „Dacã vrei sã ºtii cu adevãrat ce face o persoanã, observ-o!“.
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 187

Metoda observaþiei 187

Bronislaw K. Malinowski (1884–1942), iniþiatorul funcþionalismului în antropologia cultu-


ralã ºi unul dintre cei care au ilustrat valoarea observaþiei participative în studiul culturilor
izolate, nota în Argonauts of Western Pacific (1922): „Nu este greu ca în acest gen de muncã
etnograful sã abandoneze uneori aparatul fotografic, blocnotesul ºi creionul, pentru a lua parte
la ceea ce se petrece. El poate participa la jocurile indigenilor, poate sã-i însoþeascã în vizitele
ºi plimbãrile lor, sã se aºeze, sã asculte, sã participe la conversaþie… Din aceste incursiuni în
viaþa indigenã… am cãpãtat sentimentul foarte clar cã felul lor de a fi în diverse ocazii de
tranzacþii tribale, conduita lor îmi deveneau mai clare ºi mai inteligibile ca înainte“.
Rolul cercetãtorului în observaþia participativã poate fi – dupã Raymond L. Gold (1958) –
acela de: totalmente participant, participant ca observator, observator ca participant ºi totalmente
observator. În primul caz, cercetãtorul ascunde rolul sãu de observator ºi se integreazã în viaþa
colectivitãþii studiate cât mai mult posibil. El interacþioneazã cât mai natural cu cei pe care îi
studiazã, îºi încorporeazã rolurile sociale impuse de grup, dar trebuie sã rãmânã, totuºi, el însuºi,
adicã observator, acesta fiind „rolul sãu primar“. Participantul ca observator îºi dezvãluie rolul
de cercetãtor, dar îºi consacrã bunã parte din timp activitãþilor comune cu ale grupului studiat.
În contrast, observatorul ca participant reduce timpul dedicat activitãþilor nelegate de cercetarea
propriu-zisã. Raymond L. Gold apreciazã cã „rolul de observator participant este utilizat în
studiile care implicã intervievarea nerepetatã“ ºi cã „observarea este mai mult formalã decât
informalã“. Dat fiind faptul cã observatorul ca participant are contact cu grupul studiat o perioadã
de timp relativ scurtã, existã riscul unei cunoaºteri superficiale a interacþiunilor sociale din cadrul
acestuia. În fine, observatorul total nu se implicã în viaþa grupului ºi nu intervine în desfãºurarea
fenomenelor studiate. „Rolul de observator total îl îndepãrteazã pe cercetãtorul de teren de
interacþiunile sociale cu cei studiaþi“ (R. Gold, 1958). Taxonomia propusã de Raymond Gold
ridicã problema raportului dintre subiectivitate ºi obiectivitate în observaþia participativã: prima
poziþie a cercetãtorului, cea de „totalmente participant“, se apropie de „naturalizare“, iar ultima,
cea de „totalmente observator“, este prea îndepãrtatã pentru a-l putea ajuta pe cercetãtor sã
înþeleagã aspectele subiective ale comportamentelor celor observaþi, care este de fapt scopul
principal al acestui tip de observaþie (G. Marshall, 1994/2003, 404).
Herbert J. Gans (1962), precizând cã în studiul sãu despre italienii-americani din zona West
End a oraºului Boston a utilizat observaþia participativã, considerã cã este mai util sã se
vorbeascã despre tipurile de observaþie participativã în funcþie de comportamentul cercetãto-
rului, nu de gradul în care persoanelor studiate li se dezvãluie identitatea acestuia (absolut secret,
parþial recunoscut, recunoscut total), conform tipologiei lui Raymond L. Gold. Astfel, pot fi
identificate trei tipuri de observaþie participativã:
1) cercetãtorul se comportã ca „observator“, adicã este fizic prezent la desfãºurarea eveni-
mentelor, dar nu participã la derularea lor;
2) cercetãtorul participã, dar ca cercetãtor, ceea ce înseamnã cã are rol de „cercetãtor-par-
ticipant“;
3) cercetãtorul participã, devenind în aceastã situaþie „participant real“, abdicând pe moment
de la rolul sãu de cercetãtor, reluându-ºi-l însã dupã consumarea evenimentului.

Aºa cum remarca Danny L. Jorgensen (1989, 53), de la complete outsider la complete insider,
cercetãtorul care opteazã pentru metodologia observaþiei participative parcurge o gamã întreagã
de stadii, schimbându-ºi poziþia socialã (social location) de pe care înregistreazã viaþa de zi cu
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 188

188 Iniþiere în cercetarea sociologicã

zi a comunitãþilor studiate. Ca ºi poziþia fizicã (physical position) – distanþã sau apropiere de


fenomenul observat –, poziþia socialã adoptatã deliberat de cãtre cercetãtor influenþeazã hotãrâtor
ceea ce va observa, în ciuda dorinþei acestuia de a furniza o imagine corectã, de a cunoaºte obiectiv
viaþa socialã. Ceea ce se observã, în final, depinde de poziþia socialã (cea a ºomerilor sau a patro-
nilor, a majoritarilor sau a minoritarilor, a femeilor sau a bãrbaþilor, a profesorilor sau a studen-
þilor etc.) pe care se plaseazã cercetãtorul. Nu existã, fireºte, o poziþie care sã asigure o perspectivã
perfectã asupra tuturor fenomenelor sociale studiate. De fiecare datã cercetãtorul va decide unde
sã se plaseze pentru a obþine cea mai adecvatã imagine, conºtient fiind cã oricare din perspective
conþine limitatori intrinseci, erori inerente. De aceea, observatorul participant va încerca sã îºi
schimbe poziþia de observare pentru a înregistra fenomenul studiat din cât mai multe perspective.
Aceastã strategie reduce posibilitatea unor observaþii incorecte (inaccurate observation).
Patricia A. Adler ºi Peter Adler (1994) apreciazã cã, din perspectiva abordãrii calitative,
practica cercetãrilor bazate pe observaþia participativã pune în evidenþã o accentuare a implicãrii
cercetãtorului în viaþa comunitãþii studiate, astfel cã se poate vorbi de trei roluri predominante
ale observatorului: cercetãtor-membru deplin, cercetãtor-membru activ ºi cercetãtor-membru
periferic. Aceastã tipologie a rolurilor observatorului cercetãtor ºtiinþific permite diferite combi-
naþii cu tipologia propusã de Raymond L. Gold (1958).
Aºa cum foarte judicios remarca Petru Iluþ (1997, 81), „participarea ºi observaþia ca membru
complet, membru activ sau membru periferic depind de caracteristicile socio-demografice ale
colectivitãþilor ºi grupurilor investigate ºi de condiþiile concrete în care se desfãºoarã“.
Problemele ridicate de observaþia participativã sunt numeroase, vizând atât tehnica de
cercetare, cât ºi deontologia. Vom declara scopul real al cercetãrii? Ne vom declina identitatea?
Cât de activã va fi participarea cercetãtorului la viaþa grupului studiat? În funcþie de rãspunsul
la aceste întrebãri cursul observaþiei se va modifica, iar din combinarea axelor „participare“
ºi „declararea statusului de observare“ rezultã patru situaþii în care se poate afla cercetãtorul
vieþii sociale (Figura 8.3).

Fig. 8.3. Situaþiile observatorului participant (dupã Kohn ºi Nègre, 1991)

puternic Cercetãtor – Cercetãtor –


Gradul de recunoaºtere „spion“ „actor social“
a participãrii la situaþie Observator Observator
slab „nedeclarat“ „neutru“

ascuns declarat

Gradul de recunoaºtere a statusului de cercetãtor

Trebuie precizat cã în cursul desfãºurãrii cercetãrii statusul observatorului se poate schimba:


din observator nedeclarat, cercetãtorul poate deveni cercetãtor neutru sau actor social. De ase-
menea, gradul de implicare în viaþa grupului se poate schimba. Menþionãm cã existã o literaturã
bogatã vizând acest tip de observaþie (I.C. Jarvie, 1969; P. Kloos, 1969; G.J. McCall ºi J.L.
Simon, 1969; Margaret Stacey, 1969; Virginia L. Olsen ºi Elvi Waik Whittaker, 1970; H.S.
Becker, 1970).
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 189

Metoda observaþiei 189

Pentru a ilustra strategia observatorului participant, sã luãm în discuþie cercetarea antropolo-


gului D.M. Vesperi (City of Green Benches, New York, Corrnel University Press, 1985), la care
face trimitere Danny L. Jorgensen (1989, 57). Tânãrul antropolog american ºi-a propus sã studieze
viaþa persoanelor foarte bãtrâne care trãiesc în sãrãcie, fiind dependente de serviciile sociale.
S-a gândit cã oraºul St. Petersburg din Florida oferã cele mai bune condiþii pentru studiul pe
care ºi l-a propus, dat fiind faptul cã o mare parte din locuitorii oraºului erau persoane în vârstã,
în evidenþa serviciilor sociale. Ca tânãr cercetãtor, nu putea sã-ºi asume rolul de „spion“ (com-
plete insider). S-a stabilit în St. Petersburg ºi a început sã-i intervieveze pe bãtrânii de pe strãzile
oraºului, ca simplu cetãþean, ca simpatizant al celor defavorizaþi ºi posibil prieten al lor, în
fine, ca cercetãtor ºtiinþific. Uneori fãcea observaþie participativã, ca cercetãtor neutru, alteori
ca „cercetãtor acoperit“, nedeclarat. Cel mai adesea observa comportamentul persoanelor foarte
bãtrâne ºi foarte sãrace, stând pe o bancã în parc (de unde ºi titlul cãrþii sale).
Observaþia participativã are prin excelenþã un caracter descriptiv ºi adesea doar un scop
explorativ. William F. Whyte, clasic al acestui tip de observaþie, în Street Corner Society: The
Social Structure of an Italian Slum (1943), rãspunde unei probleme privind organizarea socialã
în oraºele americane. Complexitatea problemei, inexistenþa unei teorii adecvate (la acea datã
exista prejudecata cã la periferia oraºelor americane domneºte dezorganizarea socialã) l-au deter-
minat pe William Foote Whyte sã încerce observarea explorativã a fenomenului. S-a mutat în
Cornerville, locuind într-o camerã la o familie de italieni. Pentru cã pãrinþii respectivei familii
nu vorbeau englezeºte, a început sã înveþe limba acestora, în scurt timp reuºind sã vorbeascã
italiana fluent. Faptul cã a fãcut efortul de a învãþa limba comunitãþii studiate s-a dovedit a fi
foarte important, chiar dacã discuþiile cu persoanele din generaþia a doua s-au purtat totdeauna
în limba englezã: i-a convins pe nativi de interesul sincer ºi simpatetic pentru populaþia din
Cornerville. De la fereastra locuinþei lui a început sã observe o bandã (termenul are aici o nuanþã
neutrã) de pe Norton Street, din Boston. În aceastã fazã, observaþia nu era participativã. Treptat
(cercetarea a durat trei ani ºi jumãtate), William Foote Whyte s-a integrat în subcultura bandei,
a învãþat „limbajul“ ei, a fost acceptat ºi sprijinit sã desfãºoare cercetarea. La constituirea ei,
la începutul anului 1937, banda numãra ºase membri; apoi banda ºi-a mãrit numãrul la treispre-
zece membri, în vârstã de pânã la 29 de ani. Toþi copilãriserã în acelaºi mediu, urmaserã la
aceeaºi ºcoalã; unii lucrau permanent în fabricã, alþii doar ocazional. Fiecare avea un loc bine
stabilit în organizarea bandei. Iniþial, Nutsy fusese ºef. Într-o confruntare directã, Doc îl învinge
pe Nutsy ºi devine ºeful bandei. Poziþiile celorlalþi membri ai bandei se contureazã dupã cum
activaserã sub conducerea lui Nutsy (Frank, Joe, Alec, Carl, Tonny) sau intraserã în bandã ca
urmare a prieteniei lor cu Doc (Danny, Mike, Long John).
Cercetarea lui William F. Whyte înlãturã prejudecata dezorganizãrii sociale în slum-ul oraºelor
americane ºi aduce totodatã contribuþii preþioase la tehnica observaþiei participative, prin formu-
larea unor reguli de aplicare a acestei tehnici. Astfel, observatorul trebuie sã ia legãtura în primul
rând cu liderul (conducãtorul, personajul central) al grupului observat; trebuie sã atragã toate
persoanele care doresc sã conlucreze cu el; trebuie sã se abþinã de la aprecierea sau dezaprobarea
comportamentelor observate; sã evite de a lua parte la conflicte, care pot diviza grupul.
Matilda White Riley (1963), comentând cercetarea lui William F. Whyte, atrage atenþia asupra
câtorva caracteristici definitorii pentru studiile bazate pe observaþia participativã. În primul
rând, obiectivul cercetãrii: aºa cum declarã autorul chiar în Prefaþã, scopul era de a obþine o ima-
gine autenticã (intimate view) a vieþii din Cornerville, pe baza cãreia sã poatã face generalizãri
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 190

190 Iniþiere în cercetarea sociologicã

despre sistemele sociale. ªi-a centrat atenþia asupra unui subsistem distinct – banda (the gang).
În terminologia lui Robert K. Merton (1959), a procedat la o cercetare strategicã: studiind o
parte a sistemului social, a vizat întregul sistem social, întrucât partea (grupul social, banda)
reprezintã în miniaturã sistemul general al rol-statusurilor ºi interacþiunilor sociale. În al doilea
rând, apelând la observaþia participativã, William Foote Whyte a participat la activitãþile de zi
cu zi ale comunitãþii: a locuit mai mult de trei ani împreunã cu cei pe care îi studia, în acelaºi
apartament, s-a alãturat clubului lor (Italian Community Club), a luat parte la meciurile echipei
de bowling, a mers cu italiencele la dans, s-a asociat campaniei electorale locale, i-a vizitat la
domiciliu pe membrii bandei studiate. S-au creat astfel obligaþii reciproce. Cei din bandã l-au
ajutat pe cercetãtor, explicându-i ce se întâmplã în grupul lor, ce semnificaþie au pentru ei cele
observate de el.
Dupã aproape douãzeci de ani de la publicarea cercetãrii lui William F. Whyte, apare o lucrare,
devenitã ºi ea „clasicã“: The Urban Villagers. Group and Class in the Life of Italian-Americans
de Herbert J. Gans (1962), în care, pe baza observaþiei participative în zona The West End a
oraºului Boston, vecinã zonei The North End studiatã în Street Corner Society, au fost descrise
familia ºi grupurile, comunitãþile, politica ºi cultura etnicã în America modernã. Cercetãtorul
a trãit alãturi de italienii-americani pe care i-a studiat (octombrie 1957 – mai 1958), urmãrind
sã descrie un cartier sãrac (slum) ºi modul de viaþã al populaþiei cu venituri mici. A rezultat
un raport de cercetare exemplar.
A intra în cadrul social al grupului observat ºi a pãstra ºi dezvolta relaþiile cu nativii constituie
o artã ºi o ºtiinþã în acelaºi timp. Încã în 1922, Bronislaw K. Malinowski preciza premisele oricãrui
studiu bazat pe observaþia participativã: respectarea „spiritului ºtiinþific, cunoaºterea valorilor
ºi criteriilor etnografiei moderne […], plasarea într-o bunã condiþie de observare direct între
nativi […] ºi aplicarea unui set de metode speciale de colectare, manipulare ºi înregistrare a datelor“
(Malinowski, 1922/1984, 6). Se acceptã astãzi cã relaþiile cu nativii trebuie sã se bazeze pe
încredere, cooperare, echilibru ºi prietenie. Danny L. Jorgensen (1984, 69) considerã cã cercetarea
de teren din perspectiva observaþiei participative presupune negociere, reciprocitate ºi relaþii
de schimb între cercetãtor ºi nativi. Încrederea ºi cooperarea se obþin dacã nativii cunosc ade-
vãrata identitate socialã a cercetãtorului. Prezentarea de sine a cercetãtorului cu sinceritate induce
relaþii autentice cu nativii. Totdeauna trebuie însã pãstrate proporþiile. Aceastã regulã guver-
neazã ºi relaþiile de schimb între observatorul participant ºi persoanele studiate. Se vor oferi
bani pentru informaþiile furnizate? Câþi? Se vor oferi bunuri simbolice? Ce fel de gratificaþii
nemateriale? Nu existã reguli stricte pentru ridicarea barierelor dintre cei observaþi ºi cercetã-
tor, dar trebuie luate în considerare aºteptãrile nativilor, expectaþiile lor.

Observarea continuã se referã la perioade limitate din viaþa unei colectivitãþi sau la sec-
venþe comportamentale bine precizate ale unui numãr mic de actori sociali. De regulã, se
procedeazã la o eºantionare a comportamentelor ce urmeazã a fi observate. Este practic imposibil
sã observi toate unitãþile de comportament ale unui individ. În funcþie de obiectivele cercetãrii,
vor fi reþinute doar comportamentele relevante, adicã se va face o selecþie a faptelor de obser-
vaþie. „Observaþia presupune, prin definiþie, o alegere a faptelor de observat. Este o distingere
clarã a unor detalii semnificative dintr-un tot amorf. Este un rod al unor idei pe care mai dinainte
le ai asupra a ceea ce este ºi ceea ce nu este semnificativ“ (H.H. Stahl, 1934/2003, 5).
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 191

Metoda observaþiei 191

Observaþia eºantionatã (sau instantanee), pusã la punct în 1934 de cãtre Norman Triplett,
se bazeazã pe tehnica sondajului, fiind numitã uneori „eºantionaj al muncii“ sau „inspecþie
instantanee“. În sociologie, deºi observaþia instantanee porneºte de la ceea ce îndeobºte se
înþelege prin „privirea maistrului“, nu este deloc o inspecþie ºi, mai ales, nu este fãcutã cu scopul
de a controla, nefiind aplicabilã doar în studiul muncii.
Observaþia instantanee prezintã avantajul de a fi relativ comodã, putându-se aplica fãrã
perturbarea comportamentului celor studiaþi. Existã posibilitatea folosirii acestei metode fãrã
ca cei studiaþi sã fie avertizaþi; procedeul implicã anumite riscuri: observatorul, o datã decon-
spirat, pierde total încrederea celor în mijlocul cãrora efectueazã studiul. Marele avantaj pe
care îl conferã aplicarea acestei metode constã în posibilitatea ce se creeazã de a studia alternativ
mai multe activitãþi într-o perioadã de timp scurtã. Prin intermediul observaþiei instantanee se
poate stabili, cu un grad convenabil de precizie (de exemplu, în studiul muncii), lista operaþiilor
ce se efectueazã, ponderea fiecãrei operaþii (ca timp, în procente) ºi se poate compara ceea ce
efectiv se face cu ceea ce este prevãzut a se face. Observaþia instantanee este recomandabil a
se aplica numai în studiul unor activitãþi variate. Aplicarea practicã a metodei trebuie sã þinã
seama de gradul de precizie pe care dorim sã-l aibã rezultatele. Prin convenþie, se considerã
cã un grad de precizie de 0,05 este convenabil.
Ca momente importante în aplicarea observaþiei instantanee, în afara stabilirii prin observaþie
a ponderii elementelor în cadrul activitãþii studiate, amintim fixarea intervalelor dintre observa-
þiile instantanee; aceasta se realizeazã în funcþie de timpul total de studiu, de numãrul activitãþilor
care sunt studiate ºi de distanþa dintre locurile de desfãºurare a acestor activitãþi. Se ia în conside-
rare timpul minim pentru parcurgerea distanþei dintre cele mai îndepãrtate locuri ce sunt studiate
alternativ.
Determinarea momentelor de efectuare a observaþiilor instantanee se face prin tragere la sorþi.
În final, se completeazã o fiºã de observaþie în care sunt trecute: numãrul observaþiilor, ziua,
orarul de observare, conþinutul observãrii ºi eventualele remarci explicative suplimentare.

Reguli de observare

În orice tip de observaþie cercetãtorul trebuie sã-ºi punã o serie de întrebãri: ce va observa?
Cum o va face? Cum sã se înregistreze faptele de observaþie? Cum sã le interpreteze în vederea
teoretizãrii?
Ruth C. Kohn þi Pierre Nègre (1991, 67) propun un model al observãrii care ne poate ajuta
în stabilirea unor reguli de observare (Figura 8.4).

Fig. 8.4. Un model al observãrii (dupã Kohn ºi Nègre, 1991)

Cine? Pentru cine?

Pentru ce?

Cum? Ce?

Când?

Unde?
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 192

192 Iniþiere în cercetarea sociologicã

Theodore Caplow (1970, 155) sintetizeazã experienþa de cercetare ºi formuleazã mai multe
reguli de observare, incluzând condiþiile prealabile, procedura, conþinutul ºi modul de notare.
În deplin acord cu autorul citat, prezentãm aceste reguli.

Condiþii prealabile observãrii:


1) Înainte de începerea cercetãrii de teren, cel ce face observaþia trebuie sã se familiarizeze
cu obiectivele cercetãrii.
2) Tehnicile de observare ºi procedeele de notare a faptelor de observaþie trebuie precis
formulate ºi suficient de mult repetate pentru ca observaþia sã fie validã.
3) Înainte de a observa, cercetãtorul trebuie sã memoreze lista unitãþilor de observare (secven-
þele comportamentale).
4) Procedura de notare.
5) Observatorul trebuie sã noteze, pe cât posibil, faptele de observaþie pe teren.
6) Rãstimpul admisibil între observare ºi notare este de ordinul minutelor ºi, în cazuri excep-
þionale, de ordinul orelor. Henri H. Stahl (1943) atrage atenþia în acest sens: „oricât de bunã
memorie ai avea, observaþia care nu se noteazã de îndatã poate fi consideratã ca pierdutã“.
7) Rãstimpul la care ne-am referit variazã în funcþie de natura cercetãrii.
8) Observatorul nu trebuie sã uite cã el însuºi este observat ºi cã notarea s-a fãcut în perioade
de observare.

Conþinutul notelor de observaþie:


1) Notele de observaþie trebuie sã includã: data, ora, durata observaþiei, locul desfãºurãrii
evenimentelor (fãcându-se apel la hartã, fotografie, desen etc.); circumstanþele observãrii,
aparatele utilizate în observaþie, factorii de mediu care pot influenþa comportamentele
(temperatura, iluminatul, zgomotele etc.), precum ºi modificãrile care au survenit în timpul
observãrii.
2) În notele de observaþie nu-ºi au locul opiniile, ipotezele, remarcile cercetãtorului. Este
greºit sã notãm cã persoana observatã era, de exemplu, emoþionatã. Va trebui sã notãm doar
expresia facialã, paloarea, contracþia muscularã etc.
3) Conversaþia cu persoanele observate, dialogul trebuie notate în stil direct, aºa cum s-au
desfãºurat. Notarea cuvânt cu cuvânt a declaraþiilor persoanelor intervievate se va închide între
ghilimele, iar sinteza, prescurtarea conversaþiei se marcheazã cu apostrof (’), aºa cum se acceptã
prin convenþie în studiile etnografice.
4) Opiniile ºi deducþiile cercetãtorului trebuie notate separat, la intervale prestabilite.

Definitivarea notelor de observaþie:


1) Notele de observaþie trebuie revãzute, adãugite, corectate de îndatã ce timpul permite
acest lucru.
2) Notele de observaþie trebuie clasificate provizoriu, iar când sistemul de categorii este
bine conturat, sã se treacã la clasificarea lor definitivã.
3 Fireºte cã aceste reguli de observaþie pot fi amãnunþite, nuanþate ºi particularizate în raport
cu tipul de observaþie. Oricum, ele constituie un bun îndreptar pentru cercetãtorul începãtor.
cercetarea sociologica.qxd 01.02.2005 17:32 Page 193

Metoda observaþiei 193

În finalul discuþiei depre observaþie ca metodã de cercetare în ºtiinþele socioumane sã ne


amintim dictonul marelui chimist ºi biolog francez Louis Pasteur (1822–1895), cel care a pus
bazele imunologiei ºi care a aplicat pentru prima oarã vaccinarea antirabicã: „În câmpul
observaþiei ºansa favorizeazã doar minþile cultivate“.

Termeni-cheie

Autoobservaþia poziþia observatorului


Obiectivitatea fizicã
Observaþia socialã
calitativã Rolurile observatorului participant
cantitativã membru activ
continuã membru deplin
controlatã membru periferic
directã observator ca participant
eºantionatã participant ca observator
etnograficã totalmente observator
externã totalmente participant
necontrolatã Serendipitatea
nestructuratã Sinergologia
participativã Sistemul de categorii de observaþie
structuratã Sociologie vizualã
Subiectivitate

Probleme recapitulative
Care este specificul observaþiei ca metodã de cercetare în ºtiinþele socioumane?
Comparaþi observaþia cu alte metode de cercetare din ºtiinþele socioumane.
Care sunt avantajele recursului la metoda observaþiei în cunoaºterea vieþii sociale?
Dar dezavantajele?
Ce criterii pot fi folosite pentru tipologizarea observaþiei?
Cum se stabileºte un sistem de categorii de observaþie?
Ce roluri îºi poate asuma cercetãtorul care face observaþie participativã?
Ce elemente trebuie avute în vedere pentru calcularea numãrului de observaþii în cazul observaþiei eºantionate?
Care sunt regulile înregistrãrii (notãrii) faptelor de observaþie?
Ce este sociologia vizualã?

Recomandãri bibliografice
Bourdieu, Pierre. (1979). La Distinction: Critique sociale du jugement. Paris: Les Editions de Minuit.
Caplow, Theodore. (1970). L’Enquête sociologique. Paris: Armand Colin.
Iluþ, Petru. (1997). Abordarea calitativã a socioumanului. Concepte ºi metode. Iaºi: Editura Polirom.
Kohn, Ruth C. ºi Nègre, Pierre. (1991). Les Vois de l’observation. Repères pour les pratiques de recherche
en sciences humaines. Paris: Nathan.
Malinowski, Bronislaw K. [1922] (1984). Argonauts of the Western Pacific. Illinois: Waveland Press, Inc.
Peretz, Henri. [1998] (2002). Metodele în sociologie. Observaþia. Iaºi: Editura Institutul European.
Stahl, Henri H. [1934] (2002). Tehnica monografiei sociologice. Bucureºti: Editura Comunicare.ro.
Whyte, William F. (1943). Street Corner Society. The Social Structure of an Italian Slum. Chcago: The Univer-
sity of Chicago Press.