UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE

BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

SUPORT CURS

Lect. univ. dr. TAŞCǍ RADU

IAŞI, 2020

1
 Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

Obiectivul general Însușirea metodelor și tehnicilor financiare pentru identificarea

al disciplinei
Obiectivele specifice
resurselor de capital și alocarea lor eficientă, maximizarea valorii
întreprinderii, analiza performanțelor întreprinderii în termeni de
rentabilitate și risc, precum și planificarea și strategia financiară
pentru creșterea valorii întreprinderii și maximizarea averii
acționarilor
Studenții vor dobândi cunoștințe și abilități pentru:
- înțelegerea indicatorilor financiari;
- gestionarea financiară a activității curente a întreprinderii;
- întocmirea bugetelor întreprinderilor;
- fundamentarea strategiei financiare a întreprinderii, etc.

Competenţele specifice acumulate

C5.3 Aplicarea planurilor și bugetelor în cadrul entităților/organizațiilor private și
profesionale

publice
Competenţe

C5.4 Evaluarea critică a modalității de aplicare a planurilor și bugetelor

C6.1 Descrierea planurilor și bugetelor utilizand concepte și metode specifice

CT 1 Aplicarea principiilor, normelor și valorilor eticii profesionale în cadrul propriei

strategii de munca riguroasă, eficientă și responsabilă
Competențe
transversale

CT2 Identificarea rolurilor și responsabilităților echipa plurispecializată și aplicarea de

tehnici de relaționare și muncă eficientă în cadrul echipei
CT3 Identificarea oportunităților de formare continuă și valorificarea eficientă a
resurselor și tehnicilor de învățare pentru propria dezvoltare

2
Cuprins:

CAP 1 BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL ___________________________________________________ 4

1.1. Coordonate generale privind bugetele publice _______________________________________ 4
1.2. Sistemul bugetar în România _____________________________________________________ 5
1.3. Principii şi reguli bugetare _______________________________________________________ 6
1.4. Procesul bugetar _____________________________________________________________ 12

CAP 2 BUGETUL DE STAT __________________________________________________________ 14

2.1. Conceptul de buget de stat _____________________________________________________ 14
2.2. Coordonate specifice privind procesul bugetar ______________________________________ 15
2.2.1. Conţinutul legilor bugetare anuale _____________________________________________ 15
2.2.2. Elaborarea bugetului de stat __________________________________________________ 15
2.2.3. Aprobarea bugetului de stat __________________________________________________ 26
2.2.4. Execuţia bugetului de stat ____________________________________________________ 34
2.2.5. Încheierea şi controlul execuţiei bugetului de stat _________________________________ 38
2.3. Structura veniturilor bugetului de stat ____________________________________________ 41
2.3.1. Coordonate globale privind resursele financiare publice ____________________________ 41
2.4. Structura cheltuielilor bugetului de stat ___________________________________________ 49

CAP 3. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT _____________________________________ 54

3.1. Coordonate generale privind asigurările sociale şi bugetul asigurărilor sociale de stat _______ 54
3.1.1. Asigurările sociale __________________________________________________________ 54
3.1.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat _____________________________________________ 55
3.2. Etapele procesului bugetar privind asigurările sociale de stat __________________________ 56
3.2.1. Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat __________________________________ 56
3.2.2. Aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat __________________________________ 57
3.2.3. Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat ____________________________________ 58
3.2.4. Încheierea şi controlul execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat _________________ 59
3.3. Fundamentarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat _______________________ 59
3.4. Fundamentarea cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat _______________________ 61

CAP 4. BUGETELE LOCALE__________________________________________________________ 65

4.1. Coordonatele bugetelor locale __________________________________________________ 65
4.2. Principiile şi regulile ce guvernează activitatea în domeniul finanţelor publice locale ________ 66
4.3. Etapele procesului bugetar la nivel local ___________________________________________ 67
4.3.1. Elaborarea bugetelor locale __________________________________________________ 67
4.3.2. Aprobarea bugetelor locale __________________________________________________ 71
4.3.3. Execuţia bugetelor locale ____________________________________________________ 71
4.3.4. Încheierea şi controlul execuţiei bugetului local __________________________________ 73
4.4. Fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale ____________________________ 74
4.4.1. Veniturile bugetelor locale ___________________________________________________ 74
4.4.2. Cheltuielile bugetelor locale __________________________________________________ 76

CAP 5. INSTITUŢII IMPLICATE ÎN FORMAREA, REPARTIZAREA ŞI UTILIZAREA

RESURSELOR PUBLICE ____________________________________________________________ 78
5.1. Coordonate generale __________________________________________________________ 78
5.2 Ordonatorii de credite (principali, secundari, terţiari) _________________________________ 79
5.3. Ministerul Finanţelor Publice ____________________________________________________ 79
5.3.1 Principiile FUNCTIONARII Ministerului Finantelor Publice____________________________ 80
5.3.2 Atributiile Ministerului Finantelor Publice ________________________________________ 81
5.4 Trezoreria finanţelor publice ____________________________________________________ 81
Bibliografie _____________________________________________________________________ 83

3
CAP 1 BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

1.1. COORDONATE GENERALE PRIVIND BUGETELE PUBLICE

Bugetul public poate fi definit sub două aspecte:

a) sub aspect juridic, bugetul public este un act cu putere de lege ce exprimă procesele
şi relaţiile financiare de repartiţie a produsului naţional;
b) sub aspect financiar, bugetul public reprezintă un document previzional privind
finanţele publice.
Legea privind finanţele publice defineşte bugetul ca „document prin care sunt
prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile,
în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice”.
a) Din punct de vedere juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi
autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Acest mod de definire pune în evidenţă
necesitatea aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari, motiv pentru care bugetul de stat
are un caracter obligatoriu, totodată având şi un caracter de previziune a resurselor publice şi a
modului de utilizare a acestora. Conţinutul legii bugetului de stat reflectă concepţiile politice,
economice şi sociale specifice fiecărei perioade şi, implicit, interesele grupurilor politice care
exercită puterea.
b) Noţiunea de buget are şi o semnificaţie de natură economică, aceasta subliniind
corelaţiile macroeconomice şi legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut.
În teoria economică modernă, bugetul este considerat ca o variabilă esenţială în
determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosirii resurselor. În acest context, politica
bugetară generează numeroase dispute, iar efectele acesteia sunt, cel mai adesea,
contradictorii.
Un anumit nivel al produsului intern brut şi măsura în care acesta este repartizat
pentru formarea brută de capital şi consum, determină nivelul indicatorilor bugetari şi
constituie baza evoluţiei favorabile a resurselor în viitor.
Importanţa deosebită a bugetului public naţional în cadrul sistemului finanţelor
publice şi al relaţiilor social-economice, poate fi sintetizată astfel:
a) participă în mod direct la îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului;
b) asigură autonomia reală a colectivităţilor locale;
c) asigură echilibrul financiar, monetar şi valutar al statului;
d) garantează realizarea efectivă a protecţiei sociale, a unor categorii importante din
rândul populaţiei;
e) are un important rol stabilizator în economie.

În România, nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a

acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat. Legea privind finanţele publice
precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem
unitar de bugete care cuprinde:
1. bugetul de stat
2. bugetul asigurărilor sociale de stat
3. bugetele locale
4. bugetele fondurilor speciale
5. bugetul trezoreriei statului
6. bugetele altor instituţii cu caracter autonom, în condiţiile asigurării echilibrului
financiar.
Acest sistem unitar şi corelat de fonduri formează bugetul general consolidat, prin care
se dimensionează şi se compară, la nivelul unui an veniturile şi cheltuielile statului şi a
celorlalte instituţii publice.
Bugetul general consolidat reflectă fluxurile financiare publice de formare a
veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe destinaţii, în conformitate
cu nevoia socială şi cu obiectivele de politică financiară, specifice anului la care se referă.
4
 Locul cel mai important în cadrul actualului sistem bugetar al României, îl deţine
bugetul de stat, care îndeplineşte un rol major în raport cu celelalte bugete componente,
situaţie ce se explică prin faptul că în bugetul de stat regăsim o pondere apreciabilă a
veniturilor publice, prin intermediul acestuia finanţându-se importante sectoare şi activităţi,
precum: sănătate, cultură, artă, învăţământ, apărare, ordine publică, siguranţă naţională etc.
Bugetul trebuie tratat din patru puncte de vedere esenţiale:
a) din punct de vedere juridic, bugetul reclamă studierea diverselor reguli referitoare
la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptare, execuţie şi control;
b) din punct de vedere tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi elaborare
a bugetului, precum şi metodele de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi
cheltuieli cuprinse în buget;
c) din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin
contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi
cheltuielile efectuate, statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa
economică şi socială;
d) din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor
Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică,
socială, educativă, culturală, militară etc.).

1.2. SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA

Sistemul bugetar se referă la o anumită structurare a proceselor bugetare legate de

formarea fondului bugetar.
Conform Legii privind finanţele publice, sistemul bugetar se compune dintr-un
complex de bugete, respectiv:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele fondurilor speciale;
d) bugetul trezoreriei statului;
e) bugetele instituţiilor publice autonome;
f) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
g) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
h) bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi
ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
i) bugetul fondurilor externe nerambursabile;
j) bugetele locale.
Eliminând transferurile între bugete, veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar
evidenţiază dimensiunile efortului financiar public anual. Relaţiile pe care le exprimă şi
concretizarea lor în venituri şi cheltuieli prin balanţe financiare scot în evidenţă o multitudine
de date, o diversitate de exprimări valorice cu implicări diverse în sensul participării la
constituirea fondurilor centralizate şi la consumul de mijloace. Trăsăturile comune care fac
din relaţiile bugetare un sistem de bugete publice se regăsesc în următoarele exprimări: relaţii
economice, relaţii băneşti, relaţii de repartiţie, relaţii de constituire şi repartizare a fondurilor
centralizate, relaţii de satisfacere a unor interese generale şi a unor colectivităţi publice.

5
 Relaţiile degajate de sistemul bugetar vizează, cel mai adesea, transferuri de valoare,
adică trecerea unor valori dintr-o formă de proprietate în alta fără o echivalenţă directă sau
imediată, fără o contraprestaţie echivalentă. Sistemul bugetelor publice nu reprezintă
transferuri de valoare sub formă comercială. Aceste relaţii bugetare nu au ca element central
preţul, ci valoarea economico-socială a prestaţiilor instituţiilor statului în slujba cetăţenilor
plătitori de taxe şi impozite. Legăturile existente între diferitele bugete publice creează un
mecanism a cărui funcţionalitate este asigurată de caracterul sistemic al relaţiilor bugetare.
Sistemul bugetar funcţionează dacă fiecare din componentele sale acţionează în
conformitate cu o serie de principii şi reguli bugetare.

1.3. PRINCIPII ŞI REGULI BUGETARE

1. Principiul unităţii bugetului. Conform acestui principiu, toate veniturile şi toate

cheltuielile publice, în sumele lor globale, se înscriu într-un singur document. Astfel, bugetul
public, prin unicitatea documentului, asigură o prezentare de ansamblu şi o cunoaştere clară a
situaţiei finanţelor publice, adică a surselor de venituri şi a destinaţiei cheltuielilor, precum şi
a formei echilibrate sau deficitare a bugetului. În acest mod se pot examina veniturile şi
cheltuielile, permiţând parlamentarilor să emită judecăţi de valoare asupra structurii şi
volumului cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua decizii de amânare,
respingere a unor cheltuieli inoportune sau de modificare a unora dintre ele.
Unitatea bugetară permite totodată exercitarea controlului de către Parlament asupra
politicii guvernului privind perceperea impozitelor şi modul de cheltuire a fondurilor publice,
cât şi asupra utilităţii şi oportunităţii măsurilor sociale şi economice pe care le iniţiază.
Pentru ca regula unităţii să fie respectată, trebuie îndeplinite două condiţii:
- bugetul trebuie că cuprindă ansamblul veniturilor şi cheltuielilor fără nici o excepţie;
- veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie reunite într-un proiect de lege unic,
asupra căruia Parlamentul trebuie să se pronunţe.
Din punct de vedere financiar, unitatea bugetară constituie o regulă de ordine şi
claritate, pentru a prezenta starea reală a situaţiei financiare a ţării, fără artificii de disimulare.
Multiplicând bugetele şi conturile particulare se poate ajunge să devină foarte dificilă o
vedere de ansamblu asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, ceea ce favorizează risipa.
Din punct de vedere practic, unitatea bugetară este şi mai importantă. Fracţionând
cheltuielile şi veniturile în mai multe documente, controlul Parlamentului devine foarte dificil
şi astfel, puterea sa de decizie în materie de finanţe nu se mai poate exercita cu aceeaşi
eficacitate. Pentru a stabili opţiuni între cheltuielile care îi sunt propuse de Guvern,
Parlamentul trebuie să aibă o vedere de ansamblu asupra acestora, astfel arbitrajul său nu se
mai poate exercita.
Deşi unitatea bugetară prezintă anumite avantaje, în prezent s-a renunţat la respectarea
deplină a acestui principiu. Acest procedeu constă în faptul că, pe lângă bugetul statului, care
este considerat un buget ordinar, general sau central, se întocmesc şi alte bugete publice:
conturi speciale, bugete extraordinare, bugete anexe, bugete autonome, bugete speciale etc.
Aceste abateri de la cerinţa unităţii bugetare sunt denumite în literatura de specialitate
„derogări”, prin care este facilitată debugetizarea unor cheltuieli publice.
Debugetizarea este o politică care constă în modificarea modului de finanţare a
cheltuielilor, în sensul că pentru acoperirea acestora sunt folosite şi alte resurse pe lângă
veniturile ordinare ale statului. Debugetizarea presupune două accepţiuni: pe de o parte,
trecerea de la finanţarea publică la cea privată, iar pe de altă parte, semnifică un proces de
dezangajare a statului prin glisarea unor cheltuieli publice din bugetul general, spre bugetele
anexe şi conturi speciale de trezorerie. Debugetizarea constă aşadar, în scoaterea unor
cheltuieli în afara bugetului general al statului (ca de exemplu: cheltuieli privind construcţia
de autostrăzi, construcţia de locuinţe, etc.) şi acoperirea lor din surse alternative.
Bugetele anexe sunt bugete distincte de bugetul general al statului, votate separat de

6
Parlament şi supuse controlului puterii legislative. Cu aceste bugete sunt vizate anumite
servicii publice ale statului, cărora li se aplică o gestiune comercială. Aceste bugete nu sunt
cuprinse în bugetul general decât prin vărsământul soldului lor, debitor sau creditor.
Întocmirea de bugete anexe este justificată de unii autori prin faptul că ar da posibilitatea
cunoaşterii exacte a cheltuielilor totale, reclamate de realizarea unor servicii publice şi a
stabilirii rezultatelor activităţii întreprinderilor economice de stat.
Conturile speciale de trezorerie evidenţiază încasări ce nu reprezintă un venit propriu-
zis pentru bugetul de stat şi plăţi care nu au caracter definitiv. Încasarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor în contul bugetului de stat se realizează prin sistemului trezoreriei.
Contabilitatea trezoreriei publice permite degrevarea bugetului general de unele operaţiuni cu
caracter temporar, care trebuie să se încheie în mod echilibrat şi care sunt evidenţiate în
conturi speciale de trezorerie. Se pot deschide conturi speciale de trezorerie pentru:
evidenţierea sumelor de bani depuse drept garanţie de funcţionarii publici care gestionează
bani şi alte valori materiale; reflectarea în contabilitate a avansurilor acordate de stat unor
întreprinderi particulare şi care urmează a fi decontate pe măsura livrării bunurilor comandate
de stat; achiziţionarea la preţuri avantajoase a unor bunuri necesare statului, în cantităţi ce
depăşesc nevoile anuale de consum şi care apoi, urmează a fi decontate din resursele bugetare
ale anilor următori.
Bugetele extraordinare sunt bugete distincte de cele ordinare, în care se înscriu
cheltuielile considerate ca fiind excepţionale, ocazionate de situaţii deosebite, cum sunt:
crizele economice, calamităţile naturale, măsurile de intensificare a înarmărilor sau situaţiile
de război. Bugetele extraordinare se întocmesc şi pentru evidenţierea cheltuielilor de investiţii
civile finanţate de împrumuturi contractate de stat. Unii economişti justifică recurgerea la
bugetele extraordinare prin aceea că nu ar fi indicat să se includă cheltuielile cu caracter
extraordinar alături de cele ordinare, în condiţiile în care cheltuielile excepţionale se referă
uneori la perioade mai mari de un an, iar alteori de ele vor beneficia generaţiile viitoare şi, ca
atare, nu ar fi just să apară în bugetul ordinar. Adevăratul motiv pentru care se recurge la
întocmirea de bugete extraordinare, rezidă din dificultăţile financiare cu care se confruntă
statul şi în faptul că Guvernul nu doreşte să se facă publică adevărata destinaţie pe care o
capătă resursele publice în totalitatea lor.
Bugetele autonome sunt elaborate de întreprinderile publice cu personalitate juridică şi
autonomie funcţională, de instituţiile publice din sfera administraţiei de stat, de serviciile
publice cu personalitate juridică şi fără caracter industrial şi comercial, cum ar fi: serviciile
sociale, financiare, culturale şi de educaţie.
O categorie aparte de bugete autonome o constituie bugetele colectivităţilor locale,
care sunt votate de reprezentanţii aleşi ai unităţilor administrativ-teritoriale şi care sunt supuse
reglementărilor în materie de control bugetar.
Orice colectivitate cu personalitate juridică distinctă de cea a statului, care îşi
gestionează propriile afaceri şi dispune de un patrimoniu propriu, trebuie să-şi evidenţieze
veniturile şi cheltuielile separat de cele ale statului.
Autonomia juridică, pentru a fi reală, presupune o autonomie financiară de plină. În
acest context se înscriu bugetele locale care se întocmesc pentru fiecare unitate administrativ-
teritorială (judeţ, oraş, comună). Autonomia bugetară este reală pentru aceste colectivităţi
locale, dar, uneori, aceasta nu se identifică cu autonomia financiară, deoarece resursele lor
proprii nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor. Din acest punct de vedere, bugetele
locale sunt corelate cu bugetul general al statului, în măsura în care primesc de la acesta
subvenţii pentru echilibrare.
Legea rectificativă a bugetului şi modalităţile de repartizare a creditelor bugetare
aprobate sunt considerate, de asemenea excepţii de la principiul unităţii bugetare. În situaţiile
în care, pe parcursul exerciţiului bugetar, nu se încasează veniturile previzionate sau intervin
cheltuieli cu caracter excepţional, se procedează la o redimensionare a resurselor şi a
cheltuielilor printr-o lege rectificativă.
Unitatea bugetului este asigurată prin intermediul sistemului conturilor naţionale, în
cadrul căruia conturile administraţiei publice grupează atât veniturile şi cheltuielile statului,
cât şi pe cele aferente colectivităţilor locale şi bugetului asigurărilor sociale.
7
 2. Principiul universalităţii bugetului. Universalitatea este principiul potrivit căruia
veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor totale, fără
omisiuni şi fără compensări reciproce. Această regulă a bugetului brut se bazează pe
necesitatea înscrierii în buget a veniturilor şi cheltuielilor statului în sume brute sau totale.
Scopul urmărit de acest principiu este de a facilita controlul financiar, interzicând
compensarea între cheltuieli şi venituri proprii. Chiar şi în situaţiile în care realizarea
veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile, acest principiu nu permite
înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea. În buget, veniturile trebuie să figureze cu
sumele lor totale.
Avantajele acestui principiu sunt: permite cunoaşterea cât mai exactă şi reală a
volumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice; permite cunoaşterea corelaţiei care există
între anumite venituri şi anumite cheltuieli care se află într-o conexiune strânsă; permite
controlul Parlamentului asupra cuantumului veniturilor şi cheltuielilor.
Bugetul de stat, elaborat sub forma unui buget brut permite analiza corelaţiilor dintre
venituri şi cheltuieli. În practică, cerinţele universalităţii bugetului nu se mai respectă decât
parţial. Astfel, în locul bugetelor brute întocmite cu includerea veniturilor şi cheltuielilor în
sume totale, s-a trecut la elaborarea de bugete mixte, în care veniturile şi cheltuielile unor
instituţii publice figurează cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile. Printre veniturile
şi cheltuielile ce se pot înscrie în buget numai cu soldul, se numără: vărsăminte către bugetul
de stat sau subvenţii primite de la acesta; venituri de la întreprinderi publice sau subvenţiile
către acestea; subvenţii primite în completare de unele instituţii din sfera nematerială.
Aplicarea strictă a principiului universalităţii conduce şi la situaţia în care bugetul
evidenţiază un rulaj artificial al sumelor reprezentând veniturile şi cheltuielile publice. De
exemplu, în cazul regiilor publice ale căror cheltuieli se acoperă integral din buget, iar
eventualele venituri se varsă în totalitate la buget, realizarea unor venituri proprii, chiar şi cu
caracter întâmplător, care sunt prelevate de la buget, determină creşterea artificială a rulajelor
de încasări şi plăţi din buget. În astfel de situaţii, nici mărimea subvenţiei înscrise la partea de
cheltuieli a bugetului nu reflectă realitatea.
Există şi excepţii de la principiul universalităţii:
- resursele provenind din donaţii, ce nu majorează resursele publice totale, ci au o
afectaţie specială în conformitate cu voinţa celui care efectuează donaţia;
- fondurile de sprijin, care reprezintă resurse ale particularilor puse la dispoziţia
administraţiilor publice cu condiţia realizării unor lucrări publice sau prestaţii determinate;
- reconstituirea creditelor bugetare, prin restituirea către buget a sumelor necuvenite
sau acordate cu titlu provizoriu.
3. Principiul anualităţii bugetare. Anualitatea este primul principiu bugetar aplicat în
practică care s-a menţinut de-a lungul timpului, deşi conţinutul tradiţional a fost uneori
reconsiderat din raţiuni tehnice, legate de asigurarea stării de echilibru sau din cauze
economice referitoare, mai ales, la finanţarea cheltuielilor de investiţii care necesită alocarea
resurselor pe intervale mai mari de un an. Din punct de vedere istoric, anualitatea bugetului
este considerată prima regulă bugetară aplicată în practică. La baza acestui principiu au stat
considerente de natură politică şi de natură tehnică. Iniţial, regula anualităţii s-a impus din
raţiuni politice. Eficienţa controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu
poate fi reală decât dacă aprobarea cheltuielilor se face pentru perioade scurte de timp.
Din punct de vedere tehnic, al exactităţii calculelor privind veniturile şi cheltuielile
publice, precum şi al posibilităţilor de echilibrare a acestora în cadrul unui exerciţiu,
anualitatea bugetului este cea mai indicată.
Prima semnificaţie a acestui principiu constă în durata de timp pentru care
Parlamentul autorizează Guvernul să încaseze veniturile publice şi să efectueze cheltuielile
publice. Aceasta este limitată, de obicei, la un an.
Anul bugetar poate fi reprezentat de anul calendaristic (1 ianuarie – 31 decembrie) sau
necalendaristic (care începe la data de întâi a oricărei luni şi se încheie în ultima zi din a 12-a
lună; de exemplu, în Marea Britanie şi Japonia anul bugetar începe la 1 aprilie şi se încheie la
31 martie). La expirarea acestei perioade, este necesară o nouă autorizare a Parlamentului

8
pentru o altă perioadă de timp, pentru un nou an bugetar. Conform acestui principiu, bugetul
public trebuie aprobat în fiecare an de Parlament.
Factorii care influenţează data începerii anului bugetar sunt: caracterul economiei,
nivelul de dezvoltare a acesteia, perioada de lucru a Parlamentului, de numărul şi durata
sesiunilor în care acesta dezbate bugetul public, de tradiţii, etc.
Bugetul de stat este necesar a fi adoptat în fiecare an de către puterea legislativă,
datorită faptului că:
- Parlamentul are posibilitatea de a exercita la un interval scurt de timp controlul
modului în care Guvernul intenţionează să orienteze resursele statului;
- evaluările de venituri şi cheltuieli făcute pe perioade scurte de timp, reflectă mai
concret posibilităţile şi trebuinţele financiare ale statului, decât cele având un orizont
îndepărtat;
- în cazul unor bugete plurianuale, fenomenele de instabilitate economică ar face şi
mai dificilă evaluarea veniturilor şi cheltuielilor publice.
A doua semnificaţie a anualităţii bugetare este perioada de timp în care se execută
bugetul public. Această perioadă poate să fie egală sau nu cu cea pentru care s-a aprobat
bugetul. Adesea, unele venituri se încasează, iar unele cheltuieli se efectuează după expirarea
anului bugetar.
În România, anul bugetar coincide cu anul calendaristic. Execuţia bugetului se încheie
la 31 decembrie. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se
va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate
până la închiderea anului sunt anulate de drept. Aşadar, execuţia bugetului se realizează
conform sistemului de gestiune.
4. Principiul specializării bugetare. Specializarea bugetară este principiul potrivit
căruia veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de către Parlament pe surse de
provenienţă, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Individualizarea poziţiilor privind
veniturile şi cheltuielile publice pe baza unor criterii definite, semnifică specializarea
bugetară. În plus, Parlamentul aprobă nivelul cheltuielilor ca limite maxime, care, pentru
fiecare destinaţie, reprezintă creditele bugetare. Astfel, plăţile se pot efectua din conturile
deschise fiecărei cheltuieli aprobate, în cadrul limitelor reprezentând creditele bugetare.
Pentru ca puterea legislativă să poată avea o imagine clară asupra bugetului de stat, s-a
impus ca veniturile şi cheltuielile să fie grupate după o anumită schemă unitară. Gruparea
veniturilor şi cheltuielilor într-o anumită ordine şi pe baza unor criterii precis determinate
poartă denumirea de clasificaţie bugetară.
Clasificaţia bugetară trebuie să fie astfel concepută încât să grupeze veniturile după
provenienţă, iar cheltuielile pe destinaţia lor efectivă şi în funcţie de conţinutul lor economic.
Pe baza clasificaţiei bugetare se întocmeşte şi se execută, inclusiv din punct de vedere
contabil, veniturile şi cheltuielile în cadrul bugetului public. De aceea, această clasificaţie este
obligatorie pentru toate instituţiile publice. Este necesar ca această clasificaţie bugetară să fie
simplă, concisă şi clară, pentru a fi înţeleasă cu uşurinţă şi de către persoanele ce nu au o
pregătire specifică.
Elaborarea unei clasificaţii bugetare trebuie să ofere o imagine privind:
a) sursele de provenienţă ale veniturilor bugetare (identificarea impozitelor directe:
impozitul pe veniturile persoanelor fizice, impozitul pe profit; identificarea impozitelor
indirecte percepute la vânzarea bunurilor de larg consum în mod distinct faţă de celelalte
categorii de bunuri; reflectarea veniturilor cu caracter extraordinar);
b) destinaţia cheltuielilor, în cadrul grupării economice (curente şi de capital), în
cadrul grupării funcţionale ( pe ramuri şi pe domenii de activitate, către care sunt orientate
sursele) şi al grupării administrative, pe instituţii ai căror conducători sunt ordonatori de
credite bugetare.
În legislaţia finanţelor publice din România este consacrat principiul specializării.
Astfel, se prevede că legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an bugetar, lista impozitelor,
taxelor şi a cotelor acestora, precum şi a celorlalte venituri ale statului ce urmează să se
perceapă, conform reglementărilor în vigoare.

9
 Este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire de contribuţii directe sau
indirecte, în afara celor stabilite prin lege. În ceea ce priveşte creditele bugetare pentru
cheltuielile fiecărui exerciţiu financiar, acestea se aprobă prin legea bugetară anuală, în
structura stabilită prin această lege.
Respectarea specializării bugetare prin clasificaţia bugetară, presupune utilizarea
creditelor bugetare în cadrul destinaţiilor pentru care s-au aprobat, neadmiţându-se virarea
acestora de la un ordonator de credite la altul sau de la un capitol de cheltuieli la altul.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, la nivelul
fiecărui ordonator principal de credite, se pot efectua, fiind de competenţa acestuia, pentru
bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate.
Legea finanţelor publice prevede că, în cazuri excepţionale, virările de sume de la un
capitol la altul al clasificaţiei bugetare, se pot efectua începând cu trimestrul al anului
bugetar, cu acordul Ministerului Finanţelor. Clasificaţia bugetară tip este elaborată de
Ministerul Finanţelor. Ea cuprinde ca subdiviziuni la venituri, capitole şi subcapitole, iar la
cheltuieli, părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate.
5. Principiul publicităţii bugetului. Publicitatea este principiul conform căruia
bugetul, după ce este supus dezbaterii şi aprobării Parlamentului, să fie adus la cunoştinţa
opiniei publice prin mijloace de publicitate. Cifrele înscrise în proiectul de buget sunt date
publicităţii în presa scrisă şi audio-vizuală.
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se prin: a) dezbaterea
publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora; b) dezbaterea publică a
conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora; c) publicarea
în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi
conturilor anuale de execuţie a acestora; d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea
informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele
nepublicabile, prevăzute de lege.
În mod asemănător se procedează şi cu contul general de încheiere a exerciţiului
bugetar care reprezintă, în fapt, un control din partea Parlamentului şi a opiniei publice cu
privire la modul cum a fost executat bugetul de stat adoptat în anul precedent. Contul de
încheiere a exerciţiului bugetar este adoptat de către Parlament şi dat publicităţii în formă
oficială.
Pentru ca opinia publică să se poată informa asupra situaţiei finanţelor publice, este
necesar ca bugetul să fie întocmit într-o formă clară, simplă şi precisă. Insă diversitatea
clasificaţiilor bugetare nu răspunde întotdeauna acestor cerinţe. Volumul mare şi
complexitatea documentelor privind bugetul de stat fac tot mai dificile, mai ales pentru
nespecialişti, înţelegerea şi urmărirea veniturilor pe surse de provenienţă şi a cheltuielilor pe
destinaţii.
Publicitatea bugetului se impune ca o necesitate şi în contextul participării fiecărei ţări
la relaţiile economice, financiare şi monetare internaţionale, în cadrul cărora statele partenere
solicită informaţii cu privire la situaţia finanţelor publice, evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor
bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, nivelul fiscalităţii, evoluţia serviciului
datoriei publice şi alte asemenea date, pe baza cărora să poată fi stabilit gradul de bonitate şi
de risc al ţării respective.
6. Principiul unităţii monetare. Acest principiu presupune ca toate operaţiunile
bugetare să fie exprimate în monedă naţională. Eventualele sume care se vor primi/plăti într-o
altă monedă decât moneda naţională se vor exprima în lei la cursul zilei în care se
materializează operaţiunea.
Literatura financiară de specialitate prezintă şi alte principii bugetare ce nu sunt
reglementate expres de cadrul legal.
Principiile bugetare (altele decât cele reglementate de legea finanţelor publice locale)
care se regăsesc tratate de literatura de specialitate sunt: principiul neafectării veniturilor;
principiul realităţii bugetului; principiul echilibrării bugetului.
1. Principiul neafectării veniturilor. Conform acestui principiu, veniturile bugetare,
prin perceperea lor, se depersonalizează, servind la acoperirea cheltuielilor publice privite în
ansamblul lor. Aceasta înseamnă că nu este permisă perceperea unui venit public pentru
10
finanţarea unei anumite cheltuieli publice, deoarece nu se poate realiza o concordanţă deplină
între mărimea unui venit şi nivelul cheltuielilor ce urmează a fi finanţate pe seama venitului
special afectat. Veniturile cu afectaţie specială, fie că depăşesc necesarul de resurse pentru
acoperirea cheltuielii respective, ceea ce conduce la o folosire neraţională a fondurilor, fie că
sunt insuficiente, ceea ce pune sub semnul întrebării posibilitatea realizării acţiunii respective
din fondurile de resurse băneşti ale bugetului de stat.
În practică se înregistrează abateri frecvente şi de la acest principiu. Astfel, pentru
finanţarea unor servicii ale statului sunt scoase în afara bugetului ordinar venituri care provin
din anumite surse. Acestea fac obiectul unor bugete extraordinare, anexe, autonome, sau
conturi speciale de trezorerie. Deci abaterile de la principiul unităţii bugetare reprezintă, în
acelaşi timp, şi abateri de la regula neafectării veniturilor. Chiar în cadrul bugetului ordinar
poate fi permisă afectarea unor venituri. Este cunoscută, de asemenea, practica afectării
anumitor venituri publice în scopul restituirii unor împrumuturi de stat. Uneori, când se
introduce un nou impozit, Guvernul, pentru a preveni nemulţumirea contribuabililor, indică şi
scopul în care vor fi utilizate încasările din impozitul respectiv.
În România, legea privind finanţele publice prevede expres destinaţia resurselor
publice, înţelese ca resurse totale, şi care vizează: domeniul social, asigurarea cerinţelor de
apărare a ţării şi a ordinii publice, susţinerea unor programe de cercetare fundamentală,
domeniul economic şi finanţarea administraţiei de stat centrale şi locale şi a altor cheltuieli
prevăzute de lege. Fondurile speciale, aprobate anual prin legea bugetară, evidenţiază venituri
cu afectaţie specială reprezentând o excepţie de la principiul neafectării veniturilor bugetare.
2. Principiul realităţii bugetului. Acest principiu cere ca elaborarea, aprobarea,
execuţia şi urmărirea execuţiei bugetului să se bazeze pe un sistem informaţional adecvat, să
se fundamenteze pe baze reale şi să reflecte situaţia financiară reală a statului. În mod concret,
el impune ca evaluările la cheltuieli, respectiv la venituri, să aibă corespondent în posibilităţile
reale de realizare a lor şi să exprime corect elementele de efort şi de efect pe care se
fundamentează.Asigurarea realităţii bugetului presupune colectarea şi prelucrarea unui volum
mare de informaţii, apelând la modele econometrice, bazate pe determinările obiective dintre
variabilele implicate şi conţinând un număr mare de ecuaţii cu multe necunoscute, rezolvate
cu ajutorul tehnicii electronice de calcul.
3. Principiul echilibrării bugetului. Conform acestui principiu, bugetul public
trebuie să fie echilibrat, adică veniturile ordinare ale fiecărui an, să acopere integral
cheltuielile . Doctrina clasică consideră acest principiu drept „cheia de boltă” [36, p. 285] a
finanţelor publice.
Însăşi Constituţia României la art. 138 alineatul (5) prevede necesitatea respectării
echilibrului bugetar prin formularea nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
stabilirea sursei de finanţare.
Principiul echilibrului bugetar strict, a fost în mod progresiv abandonat, atât sub
impulsul teoreticienilor finanţelor funcţionale care promovau teoria bugetelor ciclice şi cu
caracter regulator, cât mai ales sub impactul economiei reale care nu asigura un randament
fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale. Principiul echilibrului nu putea
fi respectat, ceea ce a determinat recurgerea la diferite practici, cum ar fi: întocmirea a două
bugete, unul ordinar echilibrat şi altul extraordinar deficitar, ce putea fi echilibrat pe seama
veniturilor provenind din împrumuturi şi emisiune bănească, asigurarea echilibrului prin
operaţiunea de debugetizare sau bugete ciclice.
Deficitul bugetar era apreciat ca o sursă de pericol care duce la „bancruta” statului
(starea de insolvabilitate) şi la inflaţie, deoarece se acoperă din împrumuturi de stat sau
emisiuni monetare suplimentare. Bugetul public modern, fiind folosit de stat ca instrument
general al politicii sale financiare (politica bugetară) se întocmeşte şi se execută în condiţiile
unui deficit. Deficitul bugetar este diferenţa dintre cheltuielile publice, mai mari, şi veniturile
publice ordinare, fiscale şi nefiscale, mai mici.
În abordarea deficitului bugetar se disting trei faze:
a) Echilibrul bugetului pe parcursul execuţiei, când lichidităţile băneşti provenite din
încasarea veniturilor publice trebuie să acopere nevoile de plăţi scadente. Acest echilibru se
reflectă în trezoreria publică şi este urmărit în permanenţă. Restabilirea echilibrului trezoreriei
11
 este obligatorie, căci altfel nu s-ar putea efectua cheltuielile conform creditelor bugetare
aprobate de Parlament, iar unele nu pot fi amânate. Mijloacele de restabilire a echilibrului în
execuţie sunt: mobilizarea resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului; împrumuturi
pe termen scurt contractate prin emisiune a de bonuri de tezaur, ca titluri de credit public, a
căror valoare se încadrează în prevederile legale ca proporţie în volumul bugetului anual;
împrumut pe termen scurt acordat de Banca Naţională, rambursabil în cel mult 6 luni, fără
dobândă, fie din încasările curente, fie pe seama unui împrumut de stat lansat prin titluri de
credit pe piaţa capitalului de împrumut.
b) Echilibrul bugetului anual, pe seama încasărilor veniturilor obligatorii ale statului,
al căror nivel trebuie să fie cel puţin egal cu cheltuielile totale. Acoperirea deficitului bugetar,
care apare ca o componentă frecventă a cheltuielilor publice, implică mijloace băneşti atrase
în acest scop: încasarea de venituri în dimensiuni mai mari decât cele prevăzute de lege;
contractarea de împrumuturi pe termen mediu şi lung, prin emisiuni de titluri de credit public;
împrumuturi externe privind acoperirea unor cheltuieli de capital referitoare la obiective de
investiţii costisitoare, dar cu prioritate principală în cadrul programelor de medie şi lungă
perioadă a anului ale Guvernului; emisiune monetară strict limitată şi controlată de Banca
Naţională, ca bancă centrală de emisiune şi de organisme financiare internaţionale.
c) Echilibrul bugetar în viziunea strictă a gestionării resurselor prin intermediul
trezoreriei publice în cadrul unui interval denumit exerciţiu financiar. Acesta vizează
acoperirea exactă a plăţilor şi reflectarea egalităţii bilanţiere la sfârşitul perioadei de gestiune
bugetară. Asemenea abordare se bazează pe elasticizarea principiului echilibrului bugetar şi
urmărirea înfăptuirii lui prin balansarea plăţilor exigibile în cursul anului financiar cu
resursele necesare.
Aceasta presupune o viziune asupra echilibrului în timp, astfel:
- echilibrul la nivelul anului bugetar, pentru veniturile şi cheltuielile adoptate, pe baza
restricţiei – cheltuielile sunt sarcini maxime şi se efectuează strict în cadrul destinaţiei;
- echilibrul la nivelul perioadei de gestiune, care necesită anticipări sau prelungiri ale
acesteia, în raport cu anul bugetar propriu-zis, care durează 12 luni;
- echilibrul bugetului pentru veniturile şi cheltuielile a căror execuţie nu se poate
încadra în anul pentru care s-au autorizat (soldul general al execuţiei bugetului pentru un an
financiar rezultat din execuţia Legii bugetare anuale, plus rezultatele reflectate în bilanţul
anual al trezoreriei);
- echilibrul bugetului consolidat, reflectat în soldul stabilit prin însumarea soldurilor
tuturor componentelor bugetului public, inclusiv conturile speciale şi fondurile cu afectaţie
specială.

1.4. PROCESUL BUGETAR

Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi

măsurilor întreprinse de instituţiile competente ale statului, în scopul concretizării politicii
financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.
Împuternicită prin Constituţia ţării şi sistemul de legi specifice, autoritatea
guvernamentală optează în cadrul politicii economico-financiare, pentru un anumit volum şi
structură de bunuri şi servicii publice (educaţie, îngrijirea sănătăţii, cultură, apărare, ordine
publică etc.) distribuite prin reţeaua instituţiilor guvernamentale, punând în mişcare
complexul mecanism de producere şi distribuire a acestor bunuri şi servicii.
Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum şi alocarea lor,
în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.
Instrumentul în care îşi găsesc reflectarea toate resursele financiare publice şi
cheltuielile publice îl constituie bugetul general consolidat. Acesta cuprinde ansamblul
bugetelor care reflectă fluxurile de venituri şi de cheltuieli ale sectorului public, şi anume:
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale – care constituie laolaltă,
bugetul public naţional, bugetele fondurilor speciale (extrabugetare), bugetul trezoreriei
statului, bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom.
12
 Pentru ca acest complex sistem de bugete să devină operaţional, este necesară, ca o
premisă esenţială, elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumită perioadă.
Aceasta presupune existenţa cadrului juridic care să reglementeze, pe de o parte, categoriile şi
nivelurile impozitelor, taxelor şi contribuţiilor percepute de la persoanele fizice şi juridice, iar
pe de altă parte, destinaţiile spre care pot fi orientate alocaţiile bugetare în vederea furnizării
de bunuri şi servicii publice.
Având la bază un anumit cadru legislativ, ce trebuie să se afle în concordanţă cu
obiectivele programului de guvernare aprobat de Parlament, Executivul poate declanşa
procesul bugetar.
Dincolo de unele particularităţi care pot exista într-o ţară sau alta, generate de
experienţa acumulată în domeniul democraţiei şi în cel al finanţelor publice, procesul bugetar
prezintă unele caracteristici comune, care-i conferă trăsături specifice unui proces:
- este un proces decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse
bugetare limitate în raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servicii publice. Stabilirea
destinaţiilor de alocare a resurselor bugetare presupune realizarea, în prealabil, a unui proces
complex de inventariere a nevoilor societăţii, urmat de ierarhizarea priorităţilor acesteia şi, în
final, de selectare a categoriilor de bunuri şi servicii care satisfac într-o măsură cât mai
ridicată priorităţile economico-sociale ale ţării la un moment dat.
- este un proces democratic, deoarece în cursul derulării etapelor procesului bugetar, se
manifestă atât atribuţiile statului de drept – între care cel al separaţiei puterilor în stat -, cât şi
posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetăţeni care
deţin majoritatea politică de decizie;
- este un proces preponderent politic, deoarece opţiunea pentru un anumit tip de
politică economică, în general de politică financiară şi monetară, în special, toate reflectate în
conţinutul bugetului, reprezintă un act de decizie al forţelor majoritare în Parlament; la rândul
lor, forţele politice majoritare reprezintă, în forul legislativ al ţării, interesele economico-
sociale ale anumitor grupuri de cetăţeni, care le-au acordat votul la desemnarea Parlamentului;
optând pentru un tip sau altul de politică fiscală şi selectând anumite destinaţii de alocare a
resurselor bugetare, reprezentanţii forţelor politice care decid asupra bugetului, iau, cu
certitudine, o hotărâre de ordin politic;
- este un proces cu continuitate ciclică, deoarece etapele procesului bugetar sunt
stabilite prin legi specifice, în baza principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare, cu
precizarea termenelor concrete de derulare şi finalizare;
- este un proces de larg impact public, cu implicaţii la nivel micro şi macroeconomic,
care se manifestă atât în plan economic, cât şi social; fundamentarea bugetului se înscrie ca o
componentă esenţială a procesului de stabilizare macroeconomică durabilă, prin aceea că
soldul bugetului influenţează, direct sau indirect, atât evoluţia creşterii economice, a
nivelurilor preţurilor, a şomajului, cât şi evoluţia ratei dobânzii şi a soldului contului curent al
balanţei de plăţi; totodată, prin consecinţele unei anumite opţiuni de politică financiară,
reflectată şi în conţinutul bugetului, la nivel microeconomic, operatorii resimt influenţe
pozitive sau negative în activitatea lor curentă.
Procesul bugetar „este reprezentat de o serie de etape consecutive de elaborare,
aprobare, executare, control şi raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului
general de execuţie a acestuia”. Cadrul bugetar înglobează totalitatea dispoziţiilor şi
procedurilor care stau la baza aplicării sistemelor de contabilitate bugetară şi de raportare
statistică, regulilor şi procedurilor privind elaborarea previziunilor pentru planificarea
bugetară, regulilor fiscale numerice cu specific naţional, procedurilor bugetare pe care se
bazează procesul bugetar în toate etapele sale, cadrelor bugetare pe termen mediu14,
acordurilor de monitorizare şi analize independente destinate să mărească transparenţa
procesului bugetar, care se aplică de către instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de
modul de finanţare şi subordonare.

13
CAP. 2 BUGETUL DE STAT

2.1. CONCEPTUL DE BUGET DE STAT

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în

procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică
economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade. Aceste relaţii se manifestă în sens
dublu: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti
la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste
resurse.
Relaţiile de mobilizare a resurselor sunt în principal relaţii de repartiţie a produsului
intern brut în favoarea statului, prin intermediul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, al
prelevărilor de venituri, la care se adaugă atragerile de disponibilităţi temporar libere din
economie, prin intermediul împrumuturilor de stat interne. Insuficienţa resurselor generată de
repartiţia produsului intern brut determină relaţii ale statului cu străinătatea, concretizate în
diverse tipuri de finanţări externe.
Repartizarea resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizează prin fluxurile
reprezentând finanţarea serviciilor publice în conformitate cu gruparea funcţională a
cheltuielilor statului.
În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu
veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de un an, ci este un plan financiar
la nivel macroeconomic.
La nivelul statului, bugetul este un cont al acestuia, iar dimensiunea lui defineşte
mărimea cheltuielilor prevăzute a se realiza şi modul cum sunt finanţate cheltuielile sale
publice.
Dar, bugetul de stat nu este numai un instrument contabil şi financiar, el este în acelaşi
timp un act juridic şi unul politic, deoarece este în mod esenţial un act de autorizare (de către
Parlament sau Guvern), precum şi o transpunere financiară a unei viziuni politice. Bugetul
public naţional îndeplineşte un rol deosebit în procesul redistribuirii din economia naţională,
pe de o parte, şi între stat şi populaţie, pe de altă parte. Bugetul public intervine în
redistribuirea resurselor financiare între sfera productivă şi sfera neproductivă, în asigurarea
protecţiei sociale, între unele zone ale teritoriului şi chiar în diviziunea internaţională a
muncii.
În bugetul de stat sunt reflectate resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului,
repartizate în principal pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea
ordinii publice, autoritatea publică, pentru finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes
strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de
protecţie socială a populaţiei şi realizarea programelor de cercetare. Cheltuielile sunt
structurate pe domenii economice, iar în cadrul acestora, pe cheltuieli curente şi de capital.
Veniturile sunt evidenţiate pe surse de provenienţă în venituri curente (fiscale şi nefiscale) şi
venituri din capital. În afara bugetului de stat, şi ca o excepţie de la principiul clasic al unităţii
bugetare, anual sunt aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor speciale ce se constituie
distinct faţă de bugetul de stat, şi care au destinaţii clar precizate prin legi speciale.
Bugetul de stat este conceput şi elaborat ca un buget consolidat. Caracterul de buget
consolidat decurge din tehnica întocmirii lui, în conformitate cu care se elimină transferurile
dintre diferitele categorii de bugete. Bugetul consolidat reflectă, la nivelul unui an,
dimensiunea efortului financiar public şi, după caz, starea de echilibru sau dezechilibru.

14
2.2. COORDONATE SPECIFICE PRIVIND PROCESUL BUGETAR

2.2.1. CONŢINUTUL LEGILOR BUGETARE ANUALE

Legile bugetare sunt structurate pe patru mari repere:

a) venituri (respectiv, estimările anului bugetar);
b) cheltuieli (respectiv, creditele de angajament şi creditele bugetare determinate de
autorizările conţinute în legi specifice, în structură funcţională şi economică a
acestora);
c) deficitul sau excedentul bugetar, după caz;
d) reglementări specifice exerciţiului bugetar.
Dincolo de aceste patru elemente, legile bugetare mai cuprind anexe privind:
- sintezele bugetelor regăsite în structura sistemului bugetar;
- bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;
- sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizare
a acestora;
- alte anexe specifice.

2.2.2. ELABORAREA BUGETULUI DE STAT

Elaborarea bugetului constă în efectuarea lucrărilor de întocmire a proiectului de

buget, inclusiv a celor de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Lucrările de
elaborare se desfăşoară sub directa îndrumare şi cu participarea Ministerul Finanţelor Publice,
precum şi sub coordonarea Guvernului. Guvernul analizează conţinutul proiectului de buget şi
decide asupra prevederilor, urmând ca în forma însuşită de acesta (Guvern) să îl transmită spre
dezbatere Parlamentului.
Propunerile ce se înscriu la venituri şi la cheltuieli, în proiectul de buget, se
fundamentează pe baza analizelor efectuate asupra nevoilor de resurse şi posibilităţilor de
procurare a acestora, urmărind asigurarea premiselor necesare realizării obiectivelor
programului de guvernare şi integrarea în politica financiară a statului.
Proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, cu sprijinul
Ministerului Finanţelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care
se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) limitelor specificate în cadrul fiscal-bugetar prevăzute de Legea nr. 69/2010;
d) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere
sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale,
semnate şi/sau ratificate;
e) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor
de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
f) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
g) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării
unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de
rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui
program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite,
rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror
alegere este justificată;
h) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
i) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.

Cadrul fiscal-bugetar cuprinde plafoane pentru anul bugetar următor şi 2 ani ulteriori,
rezultatele efective pe 2 ani anteriori anului bugetar în curs şi rezultatele estimate ale anului în
curs pentru:
15
 a) soldul bugetului general consolidat, exprimat ca pondere în produsul intern brut;
b) cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, exprimate ca pondere în
produsul intern brut;
c) plafoanele privind finanţările rambursabile care pot fi contractate, precum şi cele
privind tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează să fie contractate de
către unităţile administrativ-teritoriale;
d) plafoanele privind emiterea de garantii de către Guvern, prin Ministerul Finantelor
Publice, şi de către unitatile administrativ-teritoriale;
e) nivelul nominal al cheltuielilor totale şi de personal pentru bugetul general
consolidat, bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele
institutiilor autofinantate, bugetele fondurilor speciale şi alte bugete componente ale bugetului
general consolidat, exclusiv asistenta financiara din partea Uniunii Europene şi a altor
donatori;
f) soldul nominal al bugetului general consolidat, bugetului de stat, bugetului
asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale şi al altor bugete componente ale
bugetului general consolidat;
g) soldul primar al bugetului general consolidat.

Până la data de 30 mai a fiecărui an, Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor

Publice, va aproba strategia fiscal-bugetară pentru următorii 3 ani, şi o va prezenta
Parlamentului. Odată cu strategia fiscal-bugetară, Guvernul va depune şi proiectul legii pentru
aprobarea limitelor specificate în cadrul fiscal-bugetar, fundamentate în strategia fiscal-
bugetară.
A. Strategia fiscal bugetară conţine: • cadrul macroeconomic; •• cadrul fiscal-bugetar
cu prognozele bugetare şi politica fiscal-bugetară, ••• cadrul de cheltuieli pe termen mediu şi
•••• declaraţia de răspundere asumată de Guvern.
• Cadrul macroeconomic care stă la baza politicii fiscal-bugetare – conţine informaţii
privind situaţia macroeconomică şi prognozele privind:
1. anul bugetar curent şi 3 ani ulteriori, rezultatele efective ale ultimilor 2 ani bugetari,
referitoare la: produsul intern brut (PIB) şi componentele sale; indicele preturilor de consum
şi deflatorul PIB; situaţia şomajului şi ocuparea forţei de muncă; poziţia de cont curent a
balanţei de plăţi; premisele ce stau la baza prognozelor; o declaraţie privind concordanţa sau
diferenţele faţă de prognozele Comisiei Europene;
2. prognozele macroeconomice pe termen mediu ce afectează politica fiscală.
•• Cadrul fiscal-bugetar cu prognozele bugetare şi politica fiscal-bugetară cuprinde
plafoane pentru anul bugetar următor şi 2 ani ulteriori, rezultatele efective pe 2 ani anteriori
anului bugetar în curs şi rezultatele estimate ale anului în curs pentru:
a) soldul bugetului general consolidat, exprimat ca pondere în (PIB);
b) cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, exprimate ca pondere în
PIB;
c) plafoanele privind finanţările rambursabile care pot fi contractate, precum şi cele
privind tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează să fie contractate de
către unităţile administrativ-teritoriale;
d) plafoanele privind emiterea de garanţii de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor
Publice, şi de către unităţile administrativ-teritoriale;
e) nivelul nominal al cheltuielilor totale şi de personal pentru bugetul general
consolidat, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele
instituţiilor autofinanţate, bugetele fondurilor speciale şi alte bugete componente ale bugetului
general consolidat, exclusiv asistenţa financiară din partea Uniunii Europene şi a altor
donatori;
f) soldul nominal al bugetului general consolidat, bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale şi al altor bugete componente ale
bugetului general consolidat;
g) soldul primar al bugetului general consolidat.

16
 Perspective bugetare pentru perioada 2021-2023

Bugetul general consolidat pe termen mediu

După o perioadă de relaxare fiscală prociclică, în care deficitul bugetar s-a majorat pe
baza creșterii accelerate a cheltuielilor bugetare ce nu a putut fi susținută de o evoluție
similară a veniturilor, anul 2020 marchează inversarea acestei tendințe prin începerea ajustării
deficitului către nivele sustenabile.
În termeni structurali se manifestă o abatere de la Obiectivul Bugetar pe Termen
Mediu (în engleză, prescurtat: MTO) stabilit pentru România, însă la finalul orizontului de
planificare se asigură o ajustare a soldului structural de peste 1,5pp față de anul 2020.
Devierea de la MTO se produce însă cu menținerea, pe întreg orizontul de planificare,
a unui nivel sustenabil al datoriei publice de sub 40% din PIB, obiectivul final al regulilor
europene în materia deficitului bugetar fiind astfel asigurat.

Veniturile bugetare

Estimarea evoluţiei veniturilor colectate din principalele categorii de impozite şi taxe

pe perioada 2020-2023 are la bază cea mai recentă proiecţie a indicatorilor macroeconomici
prezentată în Prognoza de toamnă 2019 a CNSP, încasările estimate pentru anul 2019 și cadrul
fiscal în vigoare.
Veniturile bugetare totale au crescut ca pondere în PIB de la 29,4% în anul 2017 fiind
proiectate la nivelul de 31,4% din PIB în anul 2019. Această evoluție a fost determinată în
principal de reducerea ponderii veniturilor fiscale care și-a menținut trendul descendent (-1,3
pp) însă care a fost compensată de creșterea ponderii contribuțiilor sociale (+2,4 pp), a
sumelor primite de la UE (+0,6pp) și a veniturilor nefiscale (+0,3 pp). Pe termen mediu,
veniturile sunt estimate să crească ușor la 31,9% din PIB în anul 2020 și 32,2% în 2022-23,
susținute în continuare de avansul ponderii în PIB a contribuțiilor sociale.
În cadrul veniturilor fiscale, veniturile din impozit pe profit sunt estimate la un nivel
constant de 1,7% din PIB pe întreg orizontul de prognoză corespunzătoare evoluției bazei
macroeconomice relevante (creșterea PIB nominal), nivel înregistrat de altfel și în anii
precedenți. În structura veniturilor încasate în anul 2019 din impozitul pe profit se poate
constata o dinamică ușor accelerată a componentei datorată de instituțiile bancare și se
anticipează o continuare a acestei evoluții în anul 2020. În același timp, impozitul pe profit
plătit de agenții economici din sectorul nefinanciar a înregistrat o evoluție mai lentă în anul
2019, deși PIB nominal este prognozat să se majoreze cu 10,2%. Pe termen mediu,
elasticitatea încasărilor din impozitul pe profit raportată la dinamica creșterii nominale a PIB-
ului este menținută la o medie de 1.
Ponderea încasărilor din impozitul pe venit în PIB s-a diminuat constant de la 3,5% în
2017 la 2,4% în 2018 și 2,2% în 2019 reflectând impactul reașezării structurii de impozitare a
veniturilor din salarii prin transferul contribuțiilor de la angajator la angajat și reducerea cotei
de impozitare de la 16% la 10%. Încasările din impozitul pe venit sunt prognozate să crească
17
de la 2,3% din PIB în anul 2020 la 2,6% din PIB în 2023, evoluția acestora reflectând
dinamica prognozată a fondului de salarii din economie și creșterea semnificativă a
veniturilor din pensii. Potrivit Prognozei de toamnă 2019, rata de creștere a câștigului salarial
mediu brut în 2020 este estimată la 9,8% și ulterior, se încetinească gradual până la 7,0% în
2023, iar numărul mediu de salariați se va majora cu rate anuale relativ constante de 2% în
perioada 2020-2023.
Veniturile din TVA s-au menținut în ultimii ani la o pondere de aproximativ 6,3% în
PIB, reflectând dinamica consumul final al gospodăriilor populației, ajustată cu componentele
de autoconsum și instituții fără scop lucrativ aflate în serviciul gospodăriilor populației.
Încasările din TVA sunt estimate la 6,4% din PIB în 2020, reprezentând o pondere similară cu
cea prognozată pentru anul 2019. Pentru anul următor, estimările indică o creștere marginală
la 6,5% din PIB în principal datorită implementării unor măsuri de îmbunățire a colectării
TVA evaluate la 1,8 miliard de lei în perioada 2020-21. Pe termen mediu, veniturile din TVA
sunt proiectate să se mențină la nivelul de 6,4% din PIB până în 2023 reflectând decelerarea
ratei de creștere prognozate pentru consumul gospodăriilor.
Încasările din accize prezintă o pondere constantă de 3,0% din PIB în 2018 și 2019 și
se anticipează că acest nivel se va menține pe termen mediu, reflectând în principal dinamica
ușor descendentă a consumului populației în termeni reali și a inflației (inflația medie anuală
se va reduce de la 3,1% în 2020 la 2,6% în 2023). Proiecțiile încasărilor din accize includ
majorarea nivelului accizei totale pentru țigarete începând cu anul 2020 pentru corectarea
neconcordanței cu prevederile art. 10 alin. (2) din Directiva 2011/64/UE.
Veniturile din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activități sunt estimate în creștere de la 0,1% din PIB în anul 2019 (0,3% din
PIB ajustat cu restituiri ale taxei auto de 2,3 mld lei) la 0,6% în 2020, în principal ca urmare a
includerii în estimări a valorificării licențelor 5G. Pe termen mediu, aceste venituri se mențin
la 0,4% din PIB. Veniturile estimate din impozitul pe comerțul exterior și tranzacții
internaționale se vor menține la 0,1% din PIB pe întregul interval de prognoză, nivel similar
cu cel înregistrat în anii precedenți. Aceeași evoluție este estimată și pentru categoria alte
impozite și taxe fiscale.
Veniturile nefiscale sunt estimate să se reducă de la 2,9% din PIB în 2018 la 2,8% din
PIB în 2019 (inclusiv dividendele suplimentare de la companiile de stat). Pentru 2020,
veniturile nefiscale sunt proiectate la 2,5% din PIB și pe o traiectorie ușor descendentă până
la 2,3% din PIB în anul 2023.
Încasările din contribuții de asigurări sociale au crescut semnificativ de la 8,4% în PIB
în 2017 la 10,8% din PIB în 2019, reflectând în principal transferul contribuțiilor din sarcina
angajatorului în sarcina angajatului și dinamica semnificativă a fondului de salarii în
economie. Veniturile din contribuții sunt estimate la 11,0% din PIB în anul 2020 iar pe termen
mediu trendul de creștere va încetini spre 11,5% din PIB în anul 2023, reflectând decelerarea
majorărilor prognozate ale câștigului salarial mediu. Estimările au fost realizate având în
vedere prevederile legislative în vigoare, inclusiv menținerea cotei de transfer către Pilonul II
de pensii la 3,75% pe întregul orizontul de prognoză.
Sumele primite de la UE în contul plăților efectuate sunt estimate la 2,6% din PIB în
2020, urmând să avanseze spre finalul exercițiului bugetar european multianual la 2,9% din
PIB în 2022. Încasările din contribuții de asigurări sociale au crescut semnificativ de la 8,4%
în PIB în 2017 la 10,8% din PIB în 2019, reflectând în principal transferul contribuțiilor din
sarcina angajatorului în sarcina angajatului și dinamica semnificativă a fondului de salarii în
economie. Veniturile din contribuții sunt estimate la 11,0% din PIB în anul 2020 iar pe termen
mediu trendul de creștere va încetini spre 11,5% din PIB în anul 2023, reflectând decelerarea
majorărilor prognozate ale câștigului salarial mediu. Estimările au fost realizate având în
vedere prevederile legislative în vigoare, inclusiv menținerea cotei de transfer către Pilonul II
de pensii la 3,75% pe întregul orizontul de prognoză.
Sumele primite de la UE în contul plăților efectuate sunt estimate la 2,6% din PIB în
2020, urmând să avanseze spre finalul exercițiului bugetar european multianual la 2,9% din
PIB în 2022.

18
Cheltuielile bugetare
Dacă pȃnă în anul 2019 inclusiv, cheltuielile bugetare totale si-au majorat în mod
semnificativ ponderea în PIB, începȃnd cu anul 2020 se realizează o corecție a acestei
tendințe pentru a susține obiectivul de ajustare a deficitului bugetar.
Chiar dacă în valoare nominală cheltuielile totale se majorează pe termen mediu,
raportat la PIB se înregistrează o diminuare de 1,5 pp față de nivelul din anul 2020 pe fondul
menținerii dinamicii nominale a acestora sub dinamica PIB.
Și în structură, majoritatea categoriilor de cheltuieli prezintă acceași tendință de
reducere ca pondere în PIB fată de nivelul din anul 2020. În cazul cheltuielilor cu asistența
socială, după majorarea înregistrată în anul 2021 acestea se înscriu pe un trend descendend
ajungȃnd la sfarșitul orizontului de planificare în jurul nivelului de 11, 9% din PIB.

În ceea ce priveşte informaţiile cuprinse în documentele enunţate (bugetele anilor

anteriori, a anului în curs şi pentru următorii 3 ani), informaţiile fac referire la:
- nivelul veniturilor bugetului general consolidat, pe tipuri de venituri;
- nivelul cheltuielilor bugetului general consolidat, în clasificaţie economică şi în
clasificaţie funcţională;
- cheltuieli de natura investiţiilor;
- nivelul datoriei publice;
19
 - orice alte informaţii pe care Ministerul Finanţelor Publice le consideră importante
pentru strategia fiscală;
- premisele-cheie care stau la baza determinării indicatorilor din strategia fiscal-
bugetară;
- analiza de senzitivitate a ţintelor fiscale la schimbările indicatorilor macroeconomici.
Cadrul fiscal-bugetar mai trebuie să cuprindă:
a) explicaţia politicilor fiscal-bugetare prin raportare la principiile şi obiectivele
responsabilităţii fiscale şi la regulile fiscale şi orice măsuri temporare ce vor fi implementate
pentru a asigura conformarea cu acestea;
b) o analiză referitoare la: politica de venituri (inclusiv modificările de impozite şi
taxe planificate şi politicile ce afectează alte venituri); politica de îndatorare publică şi de
finanţare a deficitului bugetar şi o analiza a sustenabilităţii datoriei; politica de cheltuieli
(inclusiv priorităţile/intenţiile/plafoanele în materie de cheltuieli şi alte ţinte sau limite
implicate sau impuse de regulile fiscale);
c) analiza privind riscurile fiscale şi informaţii privind pierderile şi plăţile restante ale
companiilor cu capital majoritar de stat;
d) o explicaţie cu privire la legătura dintre strategia fiscal-bugetară revizuită şi cea
anterioară şi o explicaţie referitoare la modificările semnificative.
••• Cadrul de cheltuieli pe termen mediu conţine planurile de alocare a resurselor
bugetare pentru anul bugetar următor şi 2 ani ulteriori acestuia, rezultatele estimate pentru
anul bugetar curent şi rezultatele efective pentru 2 ani anteriori, referitoare la:
a) priorităţile în materie de cheltuieli şi argumentarea acestora în detaliu, incluzând şi
o explicare a modului în care Guvernul intenţionează să îşi îmbunătăţească politica, eficienţa
şi eficacitatea serviciilor oferite, calitatea activităţilor sale de reglementare şi iniţiativele sale
de reducere a barierelor pentru mediul de afaceri şi de încurajare a creşterii sectorului privat în
diferite domenii;
b) cheltuielile bugetului de stat, detaliate pe primii 10 ordonatori principali de credite
ai bugetului de stat, în ordine descrescătoare, stabiliţi de către Guvern, cheltuielile altor bugete
componente ale bugetului general consolidat, precum şi estimările privind cheltuielile totale
ale bugetului centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale;
c) programul de investiţii publice care să includă priorităţile Guvernului, argumentarea
lor, precum şi detalierea acestora pe primii 10 ordonatori principali de credite ai bugetului de
stat
•••• Declaraţia de răspundere asumată de Guvern şi semnată de primul-ministru şi de
ministrul finanţelor publice, prin care se atestă corectitudinea şi integralitatea informaţiilor din
strategia fiscal-bugetară şi conformitatea acesteia cu cadrul legal, ţintele sau limitele pentru
regulile fiscale şi respectarea principiilor responsabilităţii fiscale.

În elaborarea bugetului de stat trebuie să se mai ţină cont şi de:

a) existenţa plăţilor restante (ordonatorii de credite pot face noi angajamente legale, în
limita prevederilor bugetare aprobate, numai după stingerea plăţilor restante înregistrate la
finele anului anterior, respectiv a arieratelor din execuţia anului curent, cu excepţia
angajamentelor noi pentru proiecte/programe finanţate din fonduri externe nerambursabile);
b) gradul de realizare a veniturilor proprii programate în bugetele instituţiilor publice
(în situaţia în care gradul de realizare a veniturilor proprii programate în bugetele instituţiilor
publice în ultimii 2 ani anteriori anului curent este mai mic de 97% pe fiecare an, aceste
instituţii fundamentează veniturile proprii pentru anul bugetar pentru care se elaborează
proiectul de buget cel mult la nivelul realizărilor din anul precedent anului curent);
c) obligaţiile de plată înregistrate la nivelul unui an (care trebuie să fie cel mult egale
cu creditele bugetare aprobate, cu excepţia serviciilor privind furnizarea de utilităţi şi a
drepturilor salariale la care obligaţiile înregistrate pot depăşi creditul bugetar, cu diferenţa
dintre cheltuielile lunii decembrie a anului curent şi cheltuielile lunii decembrie a anului
precedent, precum şi a altor cauze independente de voinţa ordonatorilor de credite).
d) consecinţele neachitării arieratelor (în situaţia în care instituţiile publice finanţate de
la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale,
după caz, înregistrează arierate la sfârşitul lunii anterioare lunii pentru care solicită efectuarea
20
de plăţi, unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului au obligaţia să nu opereze plăţi din
conturile acestora, cu excepţia plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi a contribuţiilor
aferente acestora, respectiv pentru stingerea arieratelor, precum şi pentru plata ratelor de
capital, dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente datoriei publice);
e) programele bugetare (aprobate că anexe la bugetele ordonatorilor principali de
credite, care trebuie să fie aprobate de Guvern);
f) structura bugetelor, respectiv a veniturilor şi cheltuielilor (conform clasificaţiei
bugetare); veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate;
g) volumul şi destinaţia cheltuielilor (cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au
destinaţie precisă şi limitată; cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în
conformitate cu creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor);
h) numărul maxim de posturi finanţat şi fondul aferent salariilor de bază (care se
aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite; numărul maxim
de posturi aprobat prin legea bugetară anuală nu poate fi depăşit).
În etapa de elaborare a bugetului de stat, o atenţie deosebită se acordă fondurilor aflate
la dispoziţia Guvernului: a) Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi b) Fondul
de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
a) Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri
ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul
exerciţiului bugetar. Alocarea de sume din acest fond, pentru bugetele locale, se face prin
majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la
bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe,
după caz.
b) Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale
Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor
calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. În cursul exerciţiului bugetar
acest fond poate fi majorat de Guvern din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului, în funcţie de necesităţile privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor
calamităţilor naturale.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Economice, cadrul bugetar respectă
cerinţele cadrului bugetar al Uniunii Europene, orientat către întărirea supravegherii bugetare
la nivelul Uniunii şi asigurării obligaţiei prevăzute de Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene şi alte tratate privind Uniunea Europeană, ratificate de România, pentru a evita
deficitele publice excesive.
Calendarul bugetar aferent primei etape a procesului bugetar (elaborarea bugetului de
stat) se raportează la următoarele date:
- până la data de 1 iunie, a anului curent se elaborează prognozele indicatorilor
macroeconomici (de către Comisia Naţională de Prognoză); acestea pot fi actualizat şi
ulterior, dar cu condiţia publicării site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză;
- până la data de 31 iulie a fiecărui an se stabilesc limitele de cheltuieli pentru anul
bugetar următor (pe baza propunerilor Ministerului Finanţelor Publice înaintate Guvernului),
precum şi estimările pentru următorii 3 ani, stabilite pe ordonatorii principali de credite;
- până la data de 1 august, ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor
principali de credite, o scrisoare-cadru, care va specifica contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
- până la data de 1 septembrie, ordonatorii principali de credite au obligaţia să depună
la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta,
pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru
următorii 3 ani (totodată, Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă
bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de

21
stat; autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de
transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat);
- până la data de 15 septembrie, ordonatorii principali de credite au obligaţia să depună
Ministerul Finanţelor Publice proiectele de buget şi anexele la acesta, refăcute;până la data de
30 septembrie, Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele
bugetelor, pe care le depune la Guvern pentru prima lectură;
- până la data de 1 noiembrie, Ministerul Finanţelor Publice, pe baza prognozelor de
toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, definitivează proiectele de buget ale
ordonatorilor principali de credite şi al bugetului propriu şi proiectele legilor bugetare anuale,
pe care le depune la Guvern;
- până la data de 15 noiembrie (cel mai târziu), după însuşirea de către Guvern a
proiectelor legilor bugetare şi de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului; în
situaţia în care se organizează alegeri parlamentare în ultimele 3 luni ale anului, transmiterea
proiectului de buget la Guvern şi Parlament se realizează după cum urmează:
a) Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele
bugetelor pe anul următor, pe care le depune la Guvern în termen de 15 zile de la învestirea
noului Guvern, conform art. 103 din Constituţia României, republicată;
b) după însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare, acesta le supune spre
adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la învestire, fără a depăşi data de 31
decembrie a anului în curs.
Pe parcursul elaborării bugetului o atenţie deosebită se acordă investiţiilor publice,
ocazie cu care trebuie să se ţină cont de:
a) cheltuielile de investiţii finanţate din fonduri publice se cuprind în proiectele de
buget, în baza programelor de investiţii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecărui
ordonator principal de credite;
b) în programele de investiţii publice, cheltuielile de investiţii se prezintă grupate pe
următoarele poziţii: A. obiective/proiecte de investiţii în continuare; B. obiective/proiecte de
investiţii noi; C. alte cheltuieli de investiţii (respectiv: achiziţii de imobile, inclusiv terenuri;
dotări independente; cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate/fezabilitate,
pentru obţinerea avizelor/autorizaţiilor/acordurilor prevăzute de lege; cheltuieli de expertiză/
proiectare/asistenţă tehnică; lucrări de foraj etc.);
c) Ministerul Finanţelor Publice
- este împuternicit să stabilească conţinutul, forma şi informaţiile referitoare la
programele de investiţii necesare în procesul de elaborare a bugetului;
- stabileşte prin norme metodologice criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de
investiţii publice;
- analizează programul de investiţii din punct de vedere al încadrării în limitele de
cheltuieli stabilite, al respectării criteriilor de selecţie şi prioritizare şi a eşalonării creditelor
bugetare în funcţie de durata de execuţie a obiectivelor;
- coordonează monitorizarea întregului program de investiţii, scop în care va solicita
ordonatorilor principali de credite toate informaţiile necesare.
d) pentru a fi prinse în proiectul de buget, aprobarea proiectelor de investiţii publice
care se finanţează din fonduri publice trebuie să vină din partea:
- Guvernului, pentru valori mai mari de 30 milioane lei;
- ordonatorilor principali de credite, pentru valori cuprinse între 5 milioane lei şi 30
milioane lei;
- celorlalţi ordonatori de credite, pentru valori până la 5 milioane lei, cu acordul
prealabil al ordonatorului principal de credite cu privire la necesitatea şi oportunitatea
investiţiei.

22
COORDONATE ALE CONSTRUCȚIEI BUGETARE PE ANUL 2020. OBIECTIVELE
POLITICII FISCALE ŞI BUGETARE PE ANUL 2020

România stabilește următoarele obiective ale construcției bugetare pentru anul 2020 și orizontul
2021-2023:

Susținerea unei creșteri economice inteligente, sustenabile și incluzive, prin utilizarea

eficientă a factorilor de producţie, creşterea productivităţii şi demararea investiţiilor
durabile;
Crearea spațiului fiscal pentru alocarea unor sume importante pentru susținerea
investițiilor publice majore și implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene,
cu efect multiplicator şi aport direct la formarea brută de capital fix;
Crearea unei politici fiscale predictibile pentru susținerea mediului de afaceri,
simplificarea fiscalității și fluidizarea proceselor interne, pentru a crea premisa unei
creșteri economice sustenabile;
Adoptarea unor măsuri salariale, sociale pentru asigurarea protecției sociale și securității
sociale pentru persoane vârstnice, pensionari și categoriile cele mai vulnerabile și aflate
în dificultate, bine țintite care să corespundă nevoilor reale ale beneficiarilor;
Dezvoltarea şi diversificarea instrumentelor de management ale datoriei publice;
Îmbunătățirea, aplicarea și consolidarea guvernanței bugetare, creșterea transparenței
bugetare și eficientizarea cheltuielilor publice

Prezentarea pe larg a obiectivelor şi indicatorilor macroeconomici

Stimularea, continuarea, consolidarea si mentinerea unei creșteri economice inteligente,

sustenabile și incluzive, prin utilizarea eficientă a factorilor de producţie, creşterea productivităţii
şi demararea investiţiilor durabile:

Cadrul macroeconomic pe care se bazează previziunile bugetare pentru perioada 2020-2023 a

avut în vedere următoarele aspecte: (i) evoluţiile economice din primele nouă luni ale anului
2019; (ii) o evoluţie a creşterii economice susţinute în principal de investiţii, alături de consum,
într-un mediu intern favorizat de stabilitatea şi predictibilitatea politicilor macroeconomice; (iii)
relansarea industriei şi menţinerea dinamicii sustenabile a serviciilor;(iv) contextul european și
global: prognoza ia în considerare o uşoară ameliorare a contextului internaţional, care se
reflectă, ca şi în cazul prognozei de toamnă a Comisiei Europene, într-o îmbunătăţire a
perspectivelor de creştere globală, de la 2,9% în 2019 la 3,0% şi 3,1% în 2020 şi respectiv 2021.
De asemenea, prognoza de toamnă a Fondului Monetar Internaţional (World Economic Outlook)
previzionează pentru 2020 o creştere economică mondială în accelerare, respectiv de 3,4%, de la
3,0% cât este estimarea pentru anul 2019.

Planificarea bugetară pe orizontul 2020-2023 a avut în vedere:

măsurile de relaxare fiscală începute în perioada 2015-2017 și continuate prin actele
normative prin care s-au reglementat măsuri în domeniul salarizării personalului din
sectorul bugetar, legislația în domeniul drepturilor cu caracter social, legislația în
domeniul pensiilor, a celor cu asistența socială adoptate în anul 2018, dar și măsurile
fiscal-bugetare luate pe parcursul anului 2019, care vor influența cadrul macroeconomic
și indicatorii bugetari pe orizontul 2020-2023;
obiectivele și măsurile prevăzute în Programul de Guvernare aprobat prin Hotărârea
Parlamentului nr.22/2019, · prognoza cadrului macroeconomic pe termen mediu 2018-
2023 (varianta de toamnă - 2019), elaborată de Comisia Națională de Strategie și
Prognoză conform căreia creșterea reală a PIB în anul 2020 va fi de 4,1%.

23
Măsurile care au stat la baza construcției bugetare pe orizontul 2020-2023 au fost:
eliminarea mecanismului plății defalcate a TVA în vederea compatibilizării cu acquis-ul
comunitar în domeniu; executarea silită a sumelor existente în contul de TVA se va aplica în mod
corespunzător de către instituțiile de credit, în limita sumei totale a obligațiilor bugetare, astfel
cum aceasta este individualizată în adresa de inființare a propririi.
începând cu 1 ianuarie 2020, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică
și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu
modificările şi completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2019.
valoarea indemnizației de hrană se menține la nivelul din anul 2019.
începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul lunar al indemnizaţiei de merit se menține la
nivelul de 6.240 lei.
interzicerea cumulului de pensie cu salariu;
asigurarea a 2% din PIB pentru apărare.
În acest context se impune o construcţie bugetară responsabilă şi credibilă și evitarea
politicilor prociclice, crearea de spațiul fiscal, vital în economii emergente în vremuri cu
incertitudini mari și piețe financiare ușor schimbătoare, argumente pentru evitarea deteriorării
stabilității financiare, a evaluării riscului suveran, a finanțării și dinamicii economiei și pentru
susţinerea din partea mediului de afaceri și a partenerilor externi.
Măsurile care stau la baza construcției bugetare pe anul 2020 și perspectiva 2021-2022,
precum și evoluția descendentă a deficitului bugetar pe termen mediu indică tendința clară de
eliminare graduală a politicii fiscale pro-ciclice, anul 2020 fiind primul pas pentru revenirea la
ținta de deficit bugetar sub 3% din PIB prevăzut în Tratatul de la Maastricht.

În aceste condiții veniturile bugetare proiectate pentru anul 2020 reprezintă 31,89% din
PIB, 31,69% în anul 2021, urmând ca în anul 2023 să reprezinte 32,25% din PIB, evoluție
determinată de evoluția indicatorilor macroeconomici pe orizontul de referentă, precum și de
măsurile/prevederile adoptate până la acest moment prin acte normative, iar cheltuielile bugetare
proiectate pentru anul 2020 reprezintă 35,48 % din PIB, ajungând la 34,0 % în 2023, în scădere
pe orizontul de referință ca pondere în PIB.
În anul 2018 deficitul bugetar cash a fost de 2,84% din PIB, ceea ce corespunde unui
deficit ESA înregistrat de 2,96% din PIB şi unui deficit structural de 2,7% din PIB, iar în anul
2019 deficitul cash este estimat la 4,43% din PIB, căruia îi corespunde un deficit ESA estimat de
3,82% din PIB.
În anul 2019 se estimează un deficit cash de 4,43% din PIB reprezentând un derapaj
semnificativ față de ținta stabilită inițial de 2,76% din PIB. Această evoluție este determinată în
principal de angajarea unor cheltuieli bugetare pe baza unor venituri suplimentare estimate inițial

24
care nu sau materializat în încasări și nici nu au fost luate măsuri compensatorii, chiar dacă au
fost atenționări de la agentiile de rating și organismele internaționale din prima parte a anului. De
asemenea, noua țintă de deficit bugetar acomodează și plata facturilor restante ale administrației
publice centrale și locale către mediul de afaceri.
Planificarea bugetară pe anul 2020 și estimările pe perioada 2021-2023 stabilesc deficitul
bugetar ESA în anul 2020 la 3,58% din PIB, urmând ca acesta să ajungă în anul 2023 la 1,94%
din PIB, respectiv o reducere de 1,64 puncte procentuale față de anul 2020, încadrându-se spre
sfârșitul orizontului de prognoză în prevederile regulamentelor europene.
În termeni structurali, se estimează că deviația înregistrată în anul 2016 de la OTM
stabilit pentru România (respectiv 1% din PIB) se va menține pe tot orizontul de referință, dar
începe să se ajusteze începând cu anul 2020, pentru ca în anul 2023 să înregistreze 1,85% din
PIB, respectiv o ajustare de 1,54 puncte procentuale față de anul 2020.
Devierea de la OTM s-ar produce în condițiile menținerii, pe întreg orizontul de
planificare, a unui nivel sustenabil al datoriei publice sub 40% din PIB.

25
Creşterea economică pentru anul 2020 este estimată la 4,1% cu contribuția următorilor factori:
Cererea internă va reprezenta motorul creşterii economice în special prin majorarea
formării brute de capital fix, cu o dinamică superioară celei a consumului final, respectiv
6,8% faţă de 4,5%;
Pe latura ofertei se estimează o îmbunătăţire a activităţii economice în toate sectoarele, în
special în sectorul serviciilor şi în ramurile industriale cu potenţial ridicat de export.
Măsuri care să asigure o mai bună participare pe piaţa muncii în concordanţă cu
priorităţile Strategiei Europa 2020. În acest context, vor fi finanțate următoarele
programe:

Susținerea mediului de afaceri pentru a crea premisele unei creșteri sustenabile.

Programul „Ajutoare de stat pentru finanţarea proiectelor de investiţii”, include scheme

de ajutor de stat care se aplică atât întreprinderilor mari cât şi IMM-urilor, având ca
obiectiv dezvoltarea regională prin stimularea realizării de investiţii, crearea de noi locuri

26
 de muncă, precum şi modernizarea sau dezvoltarea IMM-urilor, care cuprinde 5 scheme
de ajutor de stat, din care:
trei scheme de ajutor de stat care sunt închise pentru emiterea de acorduri pentru
finanțare, dar pentru care se continuă procedurile de plată a ajutorului de stat și de
monitorizare a realizării investițiilor și a creării locurilor de muncă (H.G.
nr.1680/2008, H.G. nr.1680/2008, H.G. nr.753/2008, H.G. nr.797/2012);
două scheme de ajutor de stat deschise pentru emiterea de acorduri pentru
finanțare, instituite prin H.G. nr.332/2014 privind instituirea unei scheme de
ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea
regională prin crearea de locuri de muncă, cu modificările și completările
ulterioare și H.G. nr.807/2014 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat
având ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie, cu
modificările și completările ulterioare.
Programul „Transferuri în cadrul schemelor de ajutor de stat reprezentând sume restituite
la acciză pentru motorina utilizată drept combustibil”, derulat în perioada 2014-2017
conform prevederilor H.G. nr.537/2014. Pentru a veni în sprijinul operatorilor economici,
Guvernul a decis continuarea acestei măsuri de ajutor de stat
Schema de ajutor de stat are un buget maxim estimat de 90.000 mii lei, cu
posibilitatea suplimentării.
Numărul total estimat al operatorilor economici care urmează să beneficieze de
ajutor de stat în baza schemei este de 1500.
Programul de internaționalizare pentru IMM prin care se se finanţează, prin alocaţie
financiară nerambursabilă, atât participări ale operatorilor economici români la târguri şi
expoziţii cu caracter internaţional organizate în statele membre ale Uniunii Europene şi
în ţările terţe, cu stand de prezentare a produselor/serviciilor, cât şi misiuni economice.
Programul promovează dezvoltarea de noi politici publice necesare relansării economice,
reducerii şomajului prin crearea de noi locuri de muncă, stimularea comunicării şi a
parteneriatului în afaceri, pregătirea întreprinzătorilor în domeniul tehnicilor de
promovare a produselor şi serviciilor pe noi pieţe. Se va urmări evaluarea acestui
program în vederea eficientizării acestuia.

Ministerul Finanţelor Publice va continua susţinerea mediului de afaceri prin intermediul

măsurilor de sprijin de natura ajutorului de stat, cu respectarea reglementărilor comunitare în
domeniu, urmărind cu predilecţie:
o selectarea investiţiilor cu real impact asupra dezvoltării regionale prin crearea de noi
locuri de muncă şi, implicit, creşterea contribuţiilor întreprinderilor finanţate prin plata de
taxe şi impozite la bugetul general consolidat al statului, precum şi la bugetele locale;
o alocarea eficientă şi transparentă a resurselor bugetare prin politica ajutorului de stat,
conform prevederilor comunitare şi naţionale în domeniu;
o îmbunătăţirea planificării activităţii de analiză şi control în vederea eficientizării emiterii
acordurilor de finanţare şi efectuării plăţilor, îmbunătăţirea comunicării cu mediul de
afaceri;
o sprijinirea tuturor întreprinderilor care realizează investiţii şi creează noi locuri de
muncă, participând astfel activ la reducerea decalajelor economice dintre regiuni şi la
scăderea şomajului;
o creşterea cifrei de afaceri, datorită dezvoltării şi modernizării întreprinderilor mari şi a
IMM-urilor, respectiv dezvoltarea furnizorilor de active, materii prime, materiale.

Alte măsuri pentru stimularea creșterii economice

Reforme structurale în sectorul companiilor, respectiv îmbunătățirea guvernanței
corporative reprezintă o prioritate pentru guvern, prin acțiuni privind continuarea
procesului de restructurare/reorganizare și eficientizare acestora.
Consolidarea investițiilor publice, în special în infrastructură, este esențială pentru o
expansiune economică mai echilibrată. Astfel:

27
 În domeniul transporturilor, strategia Programului de guvernare pentru
domeniul „transporturi şi infrastructură“ este creşterea conectivităţii
naţionale între polii de creştere economică ai României şi a conectivităţii
transeuropene pentru societate şi mediul de afaceri, având ca obiectiv
implementarea unui sistem de transport eficient economic, sustenabil,
sigur, cu impact redus asupra mediului şi se referă la dezvoltarea
infrastructurii de transport de-a lungul reţelei TEN-T, modernizarea şi
mentenanţă infrastructurii de transport existente.
Master Planul General de Transport din România (MPGT) elaborat pentru
perioada până în 2020 și 2030 va furniza elementele necesare pentru
prioritizarea investiţiilor în domeniul transportului, pentru toate modurile
de transport (rutier, feroviar, naval, aerian, multimodal), pe baza unei
analize multicriteriale şi totodată, evidenţiindu-se alocările de fonduri
necesare pe programe europene pentru perioada 2019-2021.

Creșterea gradului de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune

Fondurile europene reprezintă un element central al sustenabilității bugetare prin prisma

strategiei investiționale și a caracterului nerambursabil al acestora și prin efectele pozitive la
nivelul societății având în vedere politica comună a statelor membre vor conduce la
transformarea UE într-o economie bazată pe creștere inteligentă, durabilă și propice incluziunii.

Direcții de acțiune pentru perioada următoare:

existența si perfecționarea unei planificări strategice pe termen mediu care să conducă la
o ierarhizare stabilă a priorităților și creșterea capacității administrative de a gestiona
fondurile europene
creșterea transparenței și a eficienței sistemului de achiziții publice, dublate de o
standardizare a mecanismelor de selecție a proiectelor esențiale pentru dezvoltarea
investițiilor publice.
definirea şi asumarea viziunii strategice privind fondurile europene pentru ciclul de
programare 2021-2027.

În cadrul obiectivului „Convergenţă”, din alocarea UE de 17,57 miliarde euro pentru cele 7
programe operaţionale finanţate, au fost contractate fonduri UE în valoare de aprox. 20 miliarde
euro reprezentând 108%.

Rata de absorbţie curentă

Valoarea aplicațiilor de plată care a fost declarată Comisiei Europene este de aprox. 16,7
miliarde euro, ceea ce reprezintă o rată de absorbţie curentă de aprox. 95% din alocarea UE
pentru perioada 2007 - 2013.
Rata rambursărilor
Suma totală primită de România de la Comisia Europeană pentru perioada 2007 - 2013 este de
16,99 miliarde euro, ceea ce reprezintă aprox. 96,69% din alocarea UE pentru perioada 2007 –
2013, rata rambursărilor fiind de 84,7% din totalul alocat pentru perioada 2007 - 2013.

În exercițiul financiar 2014-2020, alocarea totală a României este de peste 43 miliarde euro, din
care aprox. 23 miliarde euro prin Politica de Coeziune și FEAD și aproximativ 20 miliarde euro
prin Politica Agricolă Comună şi Politica Maritimă Integrată.
Programelor Operaţionale sprijinite din FESI 2014-2020 li se adaugă Programul Operaţional
Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate, cu finanţare din Fondul European pentru Ajutorarea
Persoanelor cele mai Defavorizate (FEAD), cu o alocare totală de 519 milioane euro (din care
contribuția UE este de 441 milioane euro) pentru perioada 2014-2020 şi Programele de
cooperare teritorială europeană, cu o alocare totală de aprox. 787 (din care contribuția UE este de
aprox. 670 milioane euro) milioane euro din fondurile aferente obiectivului cooperării teritoriale
europene.
28
Crearea spatiului fiscal pentru alocarea unor sume importante pentru susținerea investițiilor
publice majore și implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene, cu efect
multiplicator şi aport direct la formarea brută de capital fix;

Programarea multianuală a investiţiilor publice, indiferent de sursa de finanţare pe baza unor

criterii de prioritizare a proiectelor în funcţie de relevanţă (compatibilitate cu strategiile
sectoriale), rezultate aşteptate (impact), capacitate de realizare a proiectului în termenul prevăzut
şi sustenabilitatea financiară vor conduce la creșterea absorbției fondurilor europene, în vederea
descongestionării spațiului fiscal și a susținerii creșterii economice.
În anul 2020 se constată o îmbunătățire a structurii cheltuielilor de investiții în sensul
creșterii ponderii cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile
la 1,85% din cadrul surselor de finanțare, fată 1,26% în 2019.
În anul 2020 cheltuielile destinate investițiilor însumează aprox. 50,5 miliarde lei,
reprezentând aproximativ 4,47% în PIB, iar în anul 2023 acestea însumează aprox. 57,1 miliarde
lei.

29
 Principalele obiective ale politicii fiscale avute în vedere pe termen mediu vizează în
principal următoarele aspecte:
Continuarea perfecționării legislației pentru a corespunde criteriilor de
armonizare cu legislația comunitară, prin transpunerea în legislația națională a măsurilor
adoptate la nivel european;
Perfecționarea legislației în funcție de fenomenele evazioniste, în vederea
contracarării acestora;
Îmbunătățirea și simplificarea legislației fiscale, ca urmare a dialogului cu mediul
de afaceri;
Pregătirea unor reforme structurale în domeniul fiscal şi bugetar care vor
contribui la o creştere economică sustenabilă pe termen mediu şi lung.
Adoptarea unor măsuri salariale, sociale pentru asigurarea protecției sociale și securității
sociale pentru persoane vârstnice, pensionari și categoriile cele mai vulnerabile si aflate în
dificultate, bine țintite care să corespundă nevoilor reale ale beneficiarilor;
La nivelul pieţei muncii, direcțiile de acțiune se vor axa pe măsuri active, pe programe
care au în vedere, pe de o parte, stimularea liberei iniţiative şi creşterea numărului de locuri de
muncă, pe crearea unui climat de muncă stabil si atractiv.
Salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată se majorează la 2.230 lei lunar,
începand cu data de 1 ianuarie 2020, față de 2.080 lei în prezent, ceea ce reprezintă o creștere de
7,2 % față de luna decembrie 2019.
La estimarea cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat pentru anul 2020 a
fost avută în vedere aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, conform
prevederilor acestui act normativ.

Politici corecte şi eficiente vizând pensiile.

Se va avea în vedere pensii echitabile pentru toate categoriile de pensionari, un sistem public de
pensii sustenabil.

Plata drepturilor de pensie este garantată conform dispoziţiilor legale în vigoare.

Asistenţă socială va fi îndreptată către nevoile reale ale beneficiarilor și asigurarea unor condiţii
de trai decente pentru familiile în dificultate şi categoriile sociale vulnerabile

Dezvoltarea şi diversificarea instrumentelor de management ale datoriei publice; În

perioada 2020-2023, MFP va urmari îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Strategia de
administrare a datoriei publice guvernamentale pe termen mediu și în acest sens finanțarea
deficitului bugetului de stat și refinanțarea datoriei publice guvernamentale se va realiza în mod
echilibrat din surse interne și externe, în principal prin emisiuni de titluri de stat. Astfel, MFP va
continua să mențină o abordare flexibilă și transparentă în realizarea procesului de finanțare,
reactionând cu promptitudine la modificarile contextului de piață și la comportamentul
investitorilor.
În scopul diversificării bazei de investitori și a creşterii accesibilităţii persoanelor fizice
la cumpararea titlurilor de stat, se are în vedere continuarea emisiunilor de titluri de stat pentru
populație prin Programul Tezaur, în limita unui plafon anual indicativ, atât prin unitățile
operative ale Trezoreriei Statului, cât și prin oficiile poștale ale Companiei Naționale Poșta
Română si instituțiilor de credit.
Pentru aceste instrumente a fost introdusă posibilitatea de răscumpărare anticipată și
transferul de proprietate între persoanele fizice ce au subscris prin unitățile operative ale
Trezoreriei Statului.
Totodată, având în vedere că persoanele fizice reprezintă o bază stabilă de investitori
pentru statul român, MFP intenționează să relanseze Programul Fidelis care va asigura lărgirea
canalelor de vânzare a acestor instrumente de economisire prin distribuirea titlurilor de stat către
persoanele fizice prin intermediul băncilor și al societăților de servicii și investiții financiare
participante în sistemul bursei și listarea acestora la Bursa de Valori București.

30
 De asemenea, pentru limitarea riscului de refinanțare, MFP intenționează să utilizeze
operațiuni specifice de piața secundară de tipul răscumpărărilor anticipate sau preschimbărilor de
titluri de stat.
Pentru evitarea presiunilor sezoniere în asigurarea surselor de finanţare a deficitului
bugetar şi de refinanţare a datoriei publice guvernamentale, Trezoreria Statului va menţine
rezerva financiară (buffer) în valută, la o valoare echivalentă care acoperă necesităţile brute de
finanţare, determinate de deficitul bugetar şi refinanţarea datoriei publice pentru circa 4 luni.

Îmbunătățirea, aplicarea și consolidarea guvernanței bugetare, creșterea transparenței

bugetare și eficientizarea cheltuielilor publice

Transparentizarea și eficientizarea cheltuielilor publice vor contribui la creşterea spaţiului fiscal

pentru investiţii, îmbunătăţirea sustenabilităţii finanţelor publice pe termen mediu şi lung,
creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene şi creşterea predictibilităţii politicii
bugetare pe termen mediu.
- începând cu 1 ianuarie 2020, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică
și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu
modificările şi completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2019.
- valoarea indemnizației de hrană se menține la nivelul din anul 2019.
- începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul lunar al indemnizaţiei de merit se menține la
nivelul de 6.240 lei.
- interzicerea cumulului de pensie cu salariu;
- asigurarea a 2% din PIB pentru apărare.
- consolidarea unui aparat de lucru eficient și motivat care să răspundă cerințelor
optimizării aplicării Programului de guvernare acceptat de Parlament, a avut în vedere reducerea
numarului de ministere la 16 ministere.

Obiectivul bugetar pe termen mediu

PIB potențial și output – gap

Potenţialul economiei româneşti rămâne uşor superior nivelului prognozat al PIB-ului efectiv,
situaţie generată de evoluţiile din perioada precedentă. Creşterea potenţială a României a fost de
4,6% în anul 2018 şi poate fi considerată o rată de referinţă, întrucât datele utilizate au un grad
ridicat de certitudine (definitive sau semidefinitive), calculele fiind efectuate de către Comisia
Europeană cu ajutorul metodologiei comune agreate la nivelul tuturor statelor membre.
Pentru anul 2019 se estimează o creştere potenţială de 4,7%, în condiţiile unei accelerări a
formării brute de capital fix, iar pentru intervalul 2020-2023 dinamica reală a PIB potenţial se va
situa la o medie anuală de 4,2%, în condiţiile unei evoluţii a investiţiilor brute peste cea a
consumului final.
Principala contribuţie la creşterea potenţială este dată de productivitatea totală a factorilor (TFP).
Output-gap are valori uşor negative pe întreg orizontul de prognoză.

Valorile output-gap au un impact favorabil asupra deficitului structural, comparativ cu strategia

precedentă, întrucât odată cu revizuirea prognozei creşterii economice s-a trecut în output-gap

31
negativ ca urmare a unor date privind creşterea PIB efectiv mai reduse (spre exemplu, de la
5,5%-5,7% la 4,0%-4,1% în 2019-2020).
Output-gap pentru România este -0,4% în 2019 şi respectiv -0,6% în 2020 şi 2021.
De asemenea, Comisia Europeană, în Prognoza de toamnă publică un output-gap de doar 0,1%
in 2019 şi trece în teritoriu negativ din 2020 (-0,1%) ajungând chiar la -0,4% în 2021.
Output-gap în cazul CNSP are o valoare negativă mai pronunţată, întrucât creşterea potenţială
este mai ridicată datorită, în principal, unei rate de creştere mai rapidă a FBCF.

Ajustarea realizată după criza economică și financiară s-a situat preponderent pe partea
de cheltuieli, reformele structurale fiind promovate în special în domeniul salarizării
personalului bugetar, sistemului public de pensii şi programării bugetare. România fiind o ţară
care a avut dezechilibre mai mari la începutul crizei mondiale au fost necesare eforturi de
ajustare mai mari decât în alte ţări din regiune. Ajustarea întreprinsă de țara noastră a fost una
foarte ambițioasă, iar performanța realizată în ceea ce privește corectarea dezechilibrelor fiscale
judecată prin prisma deficitului structural a fost foarte bună considerănd amploarea acestora.
În anul 2015 deficitul structural a fost de 0,1 % din PIB, nivelul înregistrat fiind în
concordanță cu prevederile Tratatului fiscal.

32
 Având în vedere măsurile adoptate, de relaxare fiscală, precum şi cele în domeniul
cheltuielilor proiecţia bugetului general consolidat, începând cu anul 2016, România nu respectă
regula privind soldul structural anual al administrației publice, abătându-se de la Obiectivul său
bugetar pe termen mediu (OBTM), respectiv un sold structural anual de cel mult -1% din PIB.
Din acest motiv, începând cu luna iunie 2017 România face obiectul procedurii aplicabile
abaterilor semnificative, parte a laturii preventive a Pactului de Stabilitate și Creștere. În cadrul
acestei proceduri, instituțiile UE au formulat recomandări succesive de corectare a acestei
abateri, în scopul corectării abaterii semnificative constatate de la traiectoria de ajustare în
vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu în România.
Aceste recomandări conțin și o solicitare de prezentare a unui raport prin care autoritățile
române să prezinte măsurile pe care le-au luat în scopul corectării abaterii de la OBTM. În acest
sens este de menționat că, deși au fost transmise o serie de rapoarte către Comisia Europeană,
niciunul dintre acestea nu a conținut măsuri care să determine corectarea abaterii de la obiectivul
bugetar pe termen mediu.
Construcția bugetară pentru anul 2020 se bazează pe o menținere a creșterii economice în
jurul mediei de 4% pe termen mediu, în condițiile în care se anticipează o încetinire a ritmului de
creștere din statele Europei Centrale și de Est. Mediul extern, în special pentru zona Euro,
vizează pentru anul 2020 o dinamică economică similară celei din 2019, ceea ce reprezintă un
stimul moderat pentru exporturile românești.
Construcția bugetară pentru anul 2020 și perspectiva 2021-2023 a avut la bază măsurile
de relaxare fiscală începute în perioada 2015-2017 și continuate prin actele normative adoptate
în anul 2018, dar și măsurile fiscal-bugetare luate pe parcursul anului 2019, care vor influența
cadrul macroeconomic și indicatorii bugetari pe orizontul 2020-2023.De asemenea proiecția
bugetară pentru anul 2020 și perspectiva 2021-2023 are la bază obiectivele și măsurile prevăzute
în Programul de Guvernare aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.22/2019, precum și
prognoza de toamnă a indicatorilor macroeconomici elaborată de Comisia Națională de Strategie
și Prognoză.
În termeni structurali, se estimează că deviația semnificativă înregistrată în anul 2016 de
la OTM stabilit pentru România (respectiv 1% din PIB) se va ajusta începând cu anul 2020.
Deficitul bugetar în anul 2020, definit în termeni structurali, este de 3,39% din PIB, însă acesta
începe să scadă începand din anul 2020, urmând ca în anul 2023 să ajungă la 1,85% din PIB,
respectiv o ajustare de 1,54 puncte procentuale față de anul 2020.
Devierea de la OTM s-ar produce în condițiile menținerii, pe întreg orizontul de
planificare, a unui nivel sustenabil al datoriei publice sub 40% din PIB.

2.2.3. APROBAREA BUGETULUI DE STAT

Bugetul de stat (precum şi celelalte bugete ce intră în sfera de reglementare a Legii nr.
500/2002 privind finanţele publice) se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole,
subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de
credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni anuale şi
multianuale.
Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent,
limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului
precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali
de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care
acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent. Instituţiile publice şi acţiunile noi,
aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi
finanţate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în
proiectul de buget.
Pentru a fi aprobat, proiectul de buget parcurge următoarele etape:
- prezentarea de către primul ministru sau ministrul finanţelor a raportului pe marginea
proiectului de buget în plenul Parlamentului;
33
 - examinarea proiectului de buget în comisiile permanente ale Parlamentului
(structurate pe domenii, cum ar fi: educaţia, cultura, ocrotirea sănătăţii, amenajarea teritoriului
şi protecţia mediului, apărare şi siguranţă naţională, agricultură, industrie şi transporturi etc.)
şi apoi analiza şi aprobarea acestuia în comisia de specialitate a legislativului, adică cea de
buget-finanţe; cu acest prilej, se adoptă şi decizia privind aprobarea sau respingerea
amendamentelor formulate de celelalte comisii permanente, hotărârea finală urmând a fi luată
în plenul Parlamentului;
- dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în Parlament;
- promulgarea de către Preşedintele ţării a legii bugetului, aprobată de Parlament.
Pe parcursul dezbaterilor din Parlament, membrii acestuia, grupaţi în cadrul diferitelor
formaţiuni politice, propun amendamente la proiectul de buget, prin care încearcă să satisfacă
cât mai multe din solicitările cetăţenilor pe care-i reprezintă.

2.2.4. EXECUŢIA BUGETULUI DE STAT

Execuţia bugetului de stat cuprinde totalitatea operaţiunilor ce constau în punerea în

aplicare a dispoziţiilor legii bugetului de stat votată de Parlament şi promulgată de
Preşedintele ţării. Cu alte cuvinte, execuţia bugetului înseamnă luarea măsurilor necesare în
vederea încasării impozitelor şi a altor venituri bugetare prevăzute în cuprinsul legii, în
cuantumul înscris în bugetul de stat şi efectuarea cheltuielilor publice prevăzute în buget, care
reprezintă limite maxime, ce nu pot fi depăşite.
Cadrul legal stipulează principiile de care trebuie să se ţină cont în execuţia bugetară:
a) prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru
cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, precum şi structura funcţională şi economică a acestora;
b) creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar;
c) alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de
credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte
articole de cheltuieli;
d) alocaţiile pentru cheltuielile de investiţii aprobate pe ordonator principal de credite
nu pot fi virate şi utilizate pentru alte naturi de cheltuieli;
e) ordonatorii principali de credite au obligaţia să întreprindă toate măsurile necesare
pentru încadrarea în alocaţiile de cheltuieli de personal şi în numărul maxim de posturi
aprobate prin legile bugetare anuale;
f) creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate
şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite; de asemenea, creditele
bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol;
g) virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, care
nu contravin dispoziţiilor legii bugetare anuale, sunt în competenţa fiecărui ordonator
principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot
efectua în limita a 20% cumulat la nivelul unui an din prevederile capitolului bugetar,
aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul ordonatorului principal de credite, cu cel puţin o
lună înainte de angajarea cheltuielilor;
h) pe baza justificărilor corespunzătoare, virările de credite bugetare de la un capitol la
alt capitol al clasificaţiei bugetare, precum şi între programe se pot efectua, în limita de
20% din prevederile capitolului bugetar, aprobate prin legea bugetară anuală la nivelul
ordonatorului principal de credite, şi, respectiv, de 10% din prevederile programului, cumulat
la nivelul unui an, care urmează a se suplimenta, cu cel puţin o lună înainte de angajarea
cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice;
i) virările de credite bugetare se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului
bugetar; virările de credite bugetare pot influenţa creditele bugetare aprobate în bugetele
ordonatorilor principali de credite pe trimestrele încheiate, numai în situaţia în care creditele
bugetare aprobate cumulat de la începutul anului sunt mai mari decât creditele bugetare
deschise din bugetul ordonatorului principal de credite pentru aceeaşi perioadă şi decât plăţile
efectuate în limita acestora;
34
 h) sunt interzise virările de credite bugetare de la titlurile de cheltuieli din cadrul
capitolului bugetar care au fost majorate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului;
i) propunerile de virări de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi
necesităţi privind execuţia, până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii
clasificaţiei bugetare de la care se disponibilizează şi, respectiv, a capitolului şi subdiviziunii
clasificaţiei bugetare la care se suplimentează prevederile bugetare;
j) ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finanţelor Publice, în
termen de 5 zile de la închiderea lunii, situaţia virărilor de credite bugetare aprobate conform
prevederilor, potrivit instrucţiunilor aprobate de Ministerul Finanţelor Publice;
k) virările de credite bugetare aprobate pentru asigurarea plăţii ratelor de capital,
dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente datoriei publice guvernamentale se pot
efectua pe parcursul întregului an bugetar;
l) ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare între titlurile şi
articolele de cheltuieli din cadrul aceluiaşi capitol sau de la alte capitole, în cursul întregului
an, pentru asigurarea plăţii la scadenţă a contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene;
m) în cursul anului, în funcţie de situaţiile specifice apărute, ordonatorul principal de
credite poate introduce, în cadrul titlurilor de cheltuieli, articole şi alineate noi, altele decât
cele prevăzute în legea bugetară anuală, cu sume care se asigură prin virări de credite şi/sau
fonduri alocate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de
intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Execuţia bugetului de stat impune cunoaşterea contextului în care se pot realiza:
a) Virările de credite de angajament21. Aceste virări sunt permise numai pentru
creditele pentru care nu au fost încheiate angajamente legale; se realizează concomitent cu
virările de credite bugetare, dacă nu contravin prevederilor legilor bugetare.
b) Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Veniturile şi
cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele
legale de încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţile de asigurare a surselor de
finanţare a deficitului bugetar şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aprobate în buget se aprobă de către:
- Ministerul Finanţelor Publice: pe capitole de cheltuieli şi în cadrul acestora, pe titluri,
la propunerea ordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat şi pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, la
propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetele locale, transmise de direcţiile
generale ale finanţelor publice ale Ministerului Finanţelor Publice;
- ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei
bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite
bugetare sau ale ordonatorilor terţiari de credite, după caz;
- ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele
ordonatorilor terţiari de credite bugetare.
c) Deschiderea de credite bugetare. Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat
pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de
credite, repartizarea creditelor bugetare şi/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe
seama acestora. Aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare şi
potrivit destinaţiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni
ale clasificaţiei bugetare, după caz, în raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la
dispoziţie anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea
cheltuielilor respective, precum şi în funcţie de gradul de încasare a veniturilor bugetare şi de
posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.
Deschiderile de credite pentru transferurile către bugetele locale, în cadrul limitelor
prevăzute în bugetul de stat, se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice prin direcţiile
generale ale finanţelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor
locale şi în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare, cu respectarea destinaţiei.
În vederea menţinerii echilibrului bugetar Guvernul poate aproba lunar, până la finele
lunii în curs pentru luna următoare, limite lunare de cheltuieli, în funcţie de estimarea încasării

35
veniturilor bugetare, în cadrul cărora ordonatorii principali de credite deschid şi repartizează
credite bugetare pentru bugetul propriu şi pentru instituţiile publice subordonate.
Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare deschise şi
neutilizate din conturile proprii sau ale instituţiilor subordonate numai în cazuri temeinic
justificate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, anterior datei de 25 a fiecărei luni.
d) Transferurile între ordonatorii principali de credite. În situaţiile în care, în timpul
exerciţiului bugetar, pe baza dispoziţiilor legale, au loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de
la un ordonator principal de credite la altul sau în cadrul aceluiaşi ordonator principal de
credite, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare
în bugetele acestora şi în structura bugetului de stat, inclusiv în execuţia bugetară, fără
afectarea echilibrului bugetar şi a Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului.
e) Fondurile externe nerambursabile. Creditele bugetare aferente fondurilor externe
nerambursabile au caracter previzional şi se derulează conform acordurilor încheiate cu
partenerii externi. Fondurile externe nerambursabile vor fi acumulate într-un cont distinct şi
vor fi cheltuite numai în limita disponibilităţilor existente în acest cont şi în scopul în care au
fost acordate.
În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:
angajare, lichidare, ordonanţare, plată.
Angajarea cheltuielilor – fază în procesul execuţiei bugetare, prin care instituţia
publică îşi asumă obligaţia de a plăti o sumă de bani, rezultată în urma îndeplinirii condiţiilor
stipulate într-un angajament legal pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de
servicii şi onorarea obligaţiilor de plată rezultate în baza legilor, hotărârilor de Guvern,
acordurilor, hotărârilor judecătoreşti, în limita creditelor de angajament aprobate prin legea
bugetară anuală.
Lichidarea cheltuielilor – fază în procesul execuţiei bugetare în care ordonatorul de
credite verifică existenţa dreptului creditorului, determină sau verifică realitatea şi cuantumul
obligaţiei de plată şi verifică condiţiile de exigibilitate ale obligaţiei de plată pe baza
documentelor justificative.
Ordonanţarea cheltuielilor – fază în procesul execuţiei bugetare prin care ordonatorul
de credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului financiar-contabil să efectueze plata
cheltuielilor care au parcurs faza de lichidare.
Plata cheltuielilor – fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând actul final prin
care instituţia publică achită obligaţiile sale faţă de terţi.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de conducător al
compartimentului financiar-contabil. Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării
cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor
compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice. Plata cheltuielilor se efectuează de
conducătorul compartimentului financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plăţii
în baza ordonanţării acestora, în limita creditelor bugetare aprobate şi a fondurilor disponibile
cu această destinaţie.
Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite la ordonatorul de credite de ordonanţarea
la plată, la care se anexează documentele privind recepţia cantitativă şi calitativă a
bunurilor/serviciilor/lucrărilor, după caz, în conformitate cu prevederile din angajamentele
legale încheiate, care certifică sumele de plată. Efectuarea plăţilor, în limita creditelor
bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu
dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost lichidate şi ordonanţate.
Etapele parcurse în execuţia veniturilor se prezintă astfel:
Aşezarea veniturilor, în special a impozitelor ca venituri bugetare principale, pentru
care se cuantifică nivelul lor, pentru că ele alimentează, în cea mai mare parte, resursele
financiare ale statului; în cadrul acestei operaţiuni, se urmăreşte identificare materiei
impozabile, care constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul statului şi
determinarea mărimii acesteia.
Lichidarea, care reprezintă stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei
impozabile, pe baza cotelor şi a altor elemente prevăzute de lege; în materie de impozit se
36
 deschide poziţia în registrul de rol pentru fiecare persoană fizică sau juridică, înscriindu-se
suma datorată ca impozit în debitul acesteia.
Emiterea titlului de percepere, ce constă în înscrierea cuantumului veniturilor într-un
act, pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în contul
bugetului.
Perceperea sau încasarea efectivă a veniturilor. În executarea veniturilor, nerespectarea
obligaţiilor ce revin plătitorului poate îmbrăca forma, fie a nerespectării termenului de plată,
fie a sustragerii de la plata impozitului cu o parte din obiectul impozabil sau prin calcul eronat
al impozitului, prin fenomenul numit evaziune fiscală.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite. Astfel se poate vorbi de două faze: faza de natură
administrativă (în care se ia decizia de a plăti sau de a se încasa o sumă) şi faza de natură
contabilă (în care are loc plata sau încasarea efectivă).

Etapele realizării veniturilor şi cheltuielilor publice

Etape în realizarea Etape în realizarea
Faza Responsabilitatea
veniturilor Cheltuielilor
aşezarea Angajarea
ordonatorilor de
lichidarea Lichidarea credite
emiterea titlului de administrativă
percepere Ordonanţarea
şefului
compartimentului
încasarea Plata contabilă
financiar-contabil

Guvernul poate stabili, prin hotărâre, acţiunile şi categoriile de cheltuieli pentru care
se pot efectua plăţi în avans de până la 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile,
precum şi limitele care se vor folosi în acest scop. Prin excepţie de la aceste prevederi, pentru
proiectele de cercetare ştiinţifică obţinute prin competiţii naţionale se pot efectua plăţi în
avans de maximum 90%, din fonduri publice, la începutul fiecărei etape de cercetare. Sumele
reprezentând plăţi în avans, efectuate şi nejustificate (prin bunuri livrate, lucrări executate şi
servicii prestate până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale) vor fi
recuperate de către instituţia publică ce a acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din
care au fost avansate. În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor şi serviciilor
angajate pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituţia publică se
face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz,
aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat şi până
s-au recuperat.
Plata salariilor în sistemul bugetar. În sistemul bugetar, salariile se plătesc o dată pe
lună, în perioada 5–15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă. Eşalonarea plăţilor pe zile,
pentru ordonatorii principali de credite şi instituţiile publice din subordine, se face prin ordin
al ministrului finanţelor publice.
Regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite. Ordonatorii
principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea menţinerii unor credite
bugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost
desfiinţate sau amânate, şi de a propune Ministerului Finanţelor Publice anularea creditelor
respective. Pentru ultima lună a anului bugetar termenul limită pentru transmiterea
propunerilor ordonatorilor principali de anulare a creditelor este 10 decembrie. Cu creditele
bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finanţaţi din bugetul de stat, se
majorează Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului.

37
 Monitorizarea exercitată de Ministerul Finanţelor Publice. Ministerul Finanţelor
Publice solicită ordonatorilor principali de credite, atât în cursul anului, cât şi cu ocazia
încheierii execuţiei bugetare, rapoarte de audit intern prevăzute în actele normative în
vigoare, precum şi alte rapoarte periodice privind utilizarea fondurilor publice, care se
publică pe site-ul ordonatorilor principali de credite.
Execuţia de casă bugetară
Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria
statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice, care asigură:
a) încasarea veniturilor bugetare;
b) efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în
limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;
c) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi
externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor
privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor
costuri aferente;
d) efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale.
Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni:
a) păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri şi înţelegeri guvernamentale şi de
la organisme internaţionale, şi utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate sau folosirea
acestora pe bază de hotărâri ale Guvernului, potrivit destinaţiilor stabilite de donatori sau
pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice şi economice, după caz;
b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al
trezoreriei statului prin Banca Naţională a României;
c) alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.
Excedentul/deficitul bugetar:
- se stabileşte ca diferenţă între veniturile încasate şi plăţile efectuate până la
încheierea exerciţiului bugetar;
- deficitele din anii precedenţi (şi, după caz, datoria publică guvernamentală) se
diminuează cu excedentele definitive rezultate după încheierea exerciţiului bugetar şi cu alte
surse prevăzute de lege;
- deficitul bugetului de stat se finanţează temporar din disponibilităţile contului curent
general al Trezoreriei Statului şi definitiv prin împrumuturi de stat.

2.2.5. ÎNCHEIEREA ŞI CONTROLUL EXECUŢIEI BUGETULUI DE STAT

Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit

neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare,
şi neplătită până la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul
bugetului pe anul următor.
Creditele de angajament pentru care nu au fost încheiate angajamente legale şi
creditele bugetare neutilizate la sfârşitul anului bugetar sunt anulate de drept.
Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice
destinate cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, rămase la finele
exerciţiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor.
Aceste fonduri se utilizează respectând legea şi acordurile încheiate cu partenerii externi.
Subvenţiile, transferurile şi alte forme de sprijin financiar din partea statului,
neutilizate până la închiderea anului, pentru care a fost instituită obligaţia restituirii prin
temeiurile legale de acordare şi nerestituite până la data de 31 decembrie, se vor supune
calculului accesoriilor aplicabile pentru veniturile bugetare, pentru perioada cuprinsă între
data de 31 decembrie şi data restituirii sumelor la buget.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat:
38
 - se întocmeşte pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de
credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetului;
- este elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, prezentat Guvernului şi apoi transmis
spre aprobare Parlamentului; este aprobat prin lege după verificarea de către Curtea de
Conturi;
- are ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele
ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea.
- se întocmeşte pe structura bugetului aprobat, cuprinzând:
a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale; prevederi bugetare definitive; încasări
realizate;
b) la cheltuieli: credite de angajament iniţiale; credite de angajament definitive; credite
bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi efectuate.
Contul general al datoriei publice:
- este întocmit de Ministerul Finanţelor Publice;
- este anexat la contul general anual de execuţie a bugetului de stat, ce se depune la
Parlament;
- cuprinde atât Contul general al datoriei publice guvernamentale, cât şi Contul general
al datoriei publice locale.
Atribuţiile de control asupra execuţiei bugetare sunt îndeplinite de următoarele
organe:
♦ Parlament – care exercită un control politic;
♦♦ Curtea de Conturi – care exercită un control jurisdicţional;
♦♦♦ Ministerul Finanţelor – care exercită un control administrativ specializat;
♦ Controlul politic (parlamentar) se efectuează pe baza documentaţiei prezentate de
către Guvern în cursul anului bugetar. Controlul se exercită la cerere sau din oficiu şi
urmăreşte evoluţia execuţiei bugetare, atât la realizarea veniturilor, cât şi cu privire la
efectuarea cheltuielilor bugetare. În practică, controlul parlamentar al execuţiei bugetare este
mai degrabă un control formal.
Controlul parlamentar asupra execuţiei bugetului de stat se realizează cu precădere
prin intermediul comisiilor de buget-finanţe. Pe de altă parte, parlamentarii pot constitui
comisii parlamentare de anchetă sau de control financiar asupra unuia sau altuia din aspectele
financiare dorite sau impuse. De asemenea, comisiile de buget-finanţe ale celor două camere
au la dispoziţie mijloace adecvate de informare, mai ales prin existenţa unor legături
privilegiate cu Curtea de Conturi.
În afara comisiilor de buget-finanţe care reunesc parlamentari mai mult sau mai puţin
specializaţi în probleme bugetare şi financiare, Parlamentul, în ansamblul său, nu a arătat până
acum decât un interes relativ pentru controlul în curs de execuţie al bugetului, cu excepţia
momentelor când un anumit element de gestiune financiară a dat ocazia unei dezbateri
politice.
♦♦ Controlul jurisdicţional, se exercită de către Curtea de Conturi a României
(conform Constituţiei României, titlul IV, art.138), asupra constituirii, repartizării şi utilizării
fondurilor bugetare ale statului. Curtea de Conturi exercită şi un control preventiv de gestiune
asupra modului de formare şi utilizare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului
public. Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune
ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile
constatate. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi şi inamovabili.
Controlul exercitat de Curtea de Conturi îmbracă două forme: controlul preventiv şi
controlul ulterior. Controlul preventiv se exercită prin viză şi urmăreşte respectarea legalităţii
angajamentelor şi efectuarea unor plăţi, precum şi utilizarea creditelor bugetare în limita şi
conform destinaţiei stabilite prin legea bugetară anuală.
În cadrul controlului ulterior, Curtea de Conturi verifică, pe parcursul exerciţiului
bugetar şi la finele acestuia, următoarele:
1. conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;
2. conturile execuţiei de casă a bugetelor publice;

39
 3. conturile de execuţie ale subvenţiilor şi alocaţiilor bugetare pentru investiţiile acordate
altor beneficiari decât instituţiile publice;
4. bilanţurile şi conturile de execuţie ale ordonatorilor de credite bugetare şi ale
administratorilor care gestionează fonduri care se supun regimului bugetului public;
5. conturile operaţiunilor referitoare la datoria publică.
Curtea de Conturi este singura competentă, în urma verificării conturilor, să hotărască
asupra descărcării de gestiune.
♦♦♦ Controlul administrativ-financiar specializat se exercită de către Ministerul
Finanţelor prin organele sale specializate: aparatul de inspecţie al ministerului, organele de
inspecţie judeţene.
Controlul administrativ-financiar specializat trebuie să urmărească modul de realizare
a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor bugetare, limitarea cheltuielilor de funcţionare,
eliminarea cheltuielilor inoportune şi neeconomicoase, utilizarea fondurilor bugetare conform
destinaţiei lor.
Controlul administrativ poate fi a priori, dacă are ca obiect principal un control al
conformităţii cu legea, şi a posteriori, în cazul în care este axat mai ales pe evaluarea
gestiunilor serviciilor. Controlul administrativ a priori (preventiv) se desfăşoară atât asupra
actelor ordonatorilor, cât şi asupra actelor contabililor. Controlul poate fi orientat spre
operaţiunile de încasare a veniturilor sau spre cele de efectuare a cheltuielilor. În primul caz se
urmăreşte respectarea legilor care reglementează modul de aşezare şi percepere a veniturilor
bugetare, iar în al doilea rând, respectarea legii bugetare şi a altor legi care reglementează
creditele bugetare, urmărind legalitatea, oportunitatea şi eficienţa cheltuielilor bugetare.
Controlul preventiv este dublat de un control posterior (a posteriori) menit, în special,
să se pronunţe asupra modului de gestiune a fiecărui serviciu public. Cu ocazia acestui tip de
control se por descoperi unele nereguli, se pot identifica unele cheltuieli inoportune sau
neeconomicoase.
Cu prilejul controlului, organele de inspecţie trebuie să ţină seama, cu prioritate, de o
serie de obiective:
- încadrarea cheltuielilor efectuate de către instituţiile publice, în limita sumelor
bugetare sau a fondurilor repartizate şi respectarea destinaţiei stabilite pe subdiviziunile
clasificaţiei aprobate şi bugetele proprii de venituri şi cheltuieli;
- repartizarea de către ordonatorii superiori, a alocaţiilor bugetare la termenul şi
cuantumul prevăzut de normele legale;
- efectuarea cheltuielilor cu respectarea normelor şi a dispoziţiilor legale prin care s-au
aprobat cheltuielile respective;
- modul în care se acţionează pentru restrângerea cheltuielilor la necesarul real,
eliminarea cheltuielilor neeconomice şi inoportune şi a tendinţei de a utiliza în întregime
sumele bugetare ale fondurilor alocate;
- disponibilităţile din conturile „sume de mandat şi sume în depozit” să fie constituite
numai din sumele prevăzute de lege şi în conformitate cu normativele tehnice specifice;
- gradul de dotare cu mijloace fixe şi obiecte de inventar specifice activităţilor
desfăşurate, precum şi nivelul de utilizare eficientă a acestora;
- la regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat care primesc mijloace
circulante prin finanţare de la buget, se verifică normativul mijloacelor circulante, aprobate
prin bugetul de venituri şi cheltuieli şi resursele de acoperire.

40
2.3. STRUCTURA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT
2.3.1. COORDONATE GLOBALE PRIVIND RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

Ansamblul resurselor financiare publice (bugetare) este alcătuit din componente care
se caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă şi particularităţi privind formarea şi
utilizarea lor, generând efecte economice şi sociale specifice. Astfel, resursele financiare
publice sunt grupate după mai multe criterii, fiecare categorie distingându-se prin
particularităţi proprii.
a) Din punctul de vedere al conţinutului lor economic, principalele categorii de resurse
financiare publice sunt:
- resurse constituite pe seama prelevările cu caracter obligatoriu – impozite, taxe,
contribuţii; cea mai mare parte a resurselor financiare publice se constituie pe seama
elementelor fiscale (impozite, taxe contribuţii); cu toate acestea, resursele fiscale au un
caracter limitat şi sunt adesea insuficiente;
- resurse nefiscale – rezultate din exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor
aparţinând entităţilor publice (profiturile companiilor naţionale şi regiilor autonome (inclusiv
sub forma dividendelor), venituri preluate la bugetul public de la instituţiile publice, sume
încasate din vânzări de active publice, chirii/redevenţe etc.);
- resursele de trezorerie – sunt utilizate pentru acoperirea temporară a deficitelor
curente ale bugetelor publice; aceste resurse au caracter temporar şi rambursabil, comportând
un cost specific (dobânda aferentă titlurilor de stat pe termen scurt şi cheltuielile ocazionate de
emisiunea acestor titluri);
- resursele provenite din împrumuturi publice – se gestionează prin sistemul trezoreriei
publice; pot fi resurse atrase din interiorul sau din exteriorul ţării; au la baza principiul
rambursabilităţii şi contraprestaţiei (dobânda şi comisioanele aferente);
- resurse dobândite prin emisiune inflaţionistă de monedă – presupune punerea în
circulaţie (pentru acoperirea nevoilor statului) a unei cantităţi de monedă ce nu are acoperire
în bunuri sau servicii; introducerea în circulaţie a unor cantităţi suplimentare de monedă ce nu
au acoperire în bunuri sau servicii se realizează cu caracter definitiv şi fără contraprestaţie
pentru stat; utilizarea unei astfel de tehnici financiare duce la scăderea puterii de cumpărare a
monedei (starea de echilibru monetar se caracterizează prin egalitatea dintre cererea şi oferta
de monedă; creşterea ofertei de monedă presupune ruperea echilibrului monetar ce are ca
efect accentuarea fenomenului inflaţionist);

b) în funcţie de regularitatea folosirii lor (în raport cu nevoile de resurse), pot fi:

- resurse ordinare – se mai numesc resurse curente, permanente; sunt acele resurse la
care se apelează în mod obişnuit, în condiţii considerate normale şi care se încasează la buget
cu o anumită regularitate; iau forma impozitelor, taxelor, contribuţiilor sau veniturilor din
exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor din sectorul public;

- resurse extraordinare – se mai numesc şi resurse incidentale sau întâmplătoare

deoarece statul recurge la utilizarea unor astfel de resurse doar în anumite circumstanţe (atunci
când resursele ordinare nu acoperă cheltuielile publice prevăzute a se realiza); în această
categorie se cuprind: împrumuturile de stat interne sau externe, transferurile, ajutoarele şi
donaţiile primite din străinătate, sume rezultate din lichidarea participaţiilor de capital în
străinătate şi din valorificarea peste graniţă a bunurilor statului, precum şi emisiunea bănească
fără acoperire în economia reală;

c) în funcţie de structura bugetelor prin care se reflectă, pot fi: resurse ale bugetului de
stat (TVA, impozit pe profit, accize etc.), resurse ale bugetului asigurărilor sociale de stat
(contribuţiile la asigurările sociale), resurse ale bugetelor locale (precum impozitele şi taxele
locale), resurse ale fondurilor speciale (precum taxa pentru drumurile publice); resurse ale
bugetului trezoreriei statului şi resurse ale bugetelor instituţiilor cu caracter autonom;
41
 d) în funcţie de nivelul administrativ-teritorial la care se administrează, pot fi resurse
administrate la nivel central (prin bugete publice centrale) sau resurse administrate la nivel
local (prin bugetele unităţilor administrativ-teritoriale);

e) în funcţie de locul de provenienţă, pot fi resurse interne (provenite din distribuirea şi

redistribuirea produsului intern brut şi, uneori, a avuţiei naţionale rezultate din activitatea
creatoare de valoare; pot lua forma veniturilor fiscale, nefiscale, din capital, din împrumuturi
publice interne) şi resurse externe (forma principală o reprezintă împrumuturile externe
contractate de la organisme şi instituţii financiar-bancare internaţionale, alte state sau
formaţiuni supranaţionale; totodată, mai pot lua forma ajutoarelor financiare externe şi a
donaţiilor provenite din exteriorul ţării);

f) în funcţie de modul de organizare statală, resursele pot fi grupate astfel: în statele

unitare resursele sunt administrate pe două nivele (central şi local), iar în statele federale sunt
structurate pe trei nivele (resurse ale statului federal, resurse ale statelor membre şi resurse ale
unităţilor administrative locale).

Veniturile bugetului general consolidat

Veniturile bugetului general consolidat, în anul 2018, au totalizat 295,3 miliarde lei,
reprezentând 31,3% din PIB şi un grad de realizare față de estimările anuale de 99,5%.
Comparativ cu anul anterior, veniturile bugetului general consolidat, în anul 2018, au crescut cu
17,2%, iar ca procent în PIB cu 1,9 puncte procentuale de la 29,4% în 2017 la 31,3% în 2018.
Încasările bugetare au fost influențate atât de evoluțiile economice, cât şi de deciziile de
politică fiscală adoptate, cum ar fi: creșterea salariului minim, reducerea cotei de impozit pe
venit de la 16% la 10 %, transferul sarcinii fiscale a obligațiilor privind contribuțiile sociale
obligatorii datorate de angajator la angajat, în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor,
implementarea Legii–cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice, creșterea punctului de pensie etc. Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii
de impozite în total venituri încasate, sau înregistrat creșteri, comparativ cu anul anterior, în
principal în cazul veniturilor din contribuții de asigurări cu 4,7 pp, a veniturilor nefiscale cu 0,5
pp și sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate și donații cu 2,4 puncte procentuale.
De asemenea, din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total
venituri încasate , s-au înregistrat diminuări, în principal, în cazul veniturilor din impozitul pe
profit cu 0,5 pp, impozitul pe venit 4,3 pp, impozite și taxe pe proprietate 0,3 pp, taxa pe
valoarea adăugată cu 1,1 pp, a veniturilor din accize cu 0,9 pp, alte impozite și taxe pe bunuri și
servicii cu 0,2 pp.

Cheltuielile bugetului general consolidat

Cheltuielile bugetului general consolidat au totalizat, în anul 2018, 322,1 miliarde lei,
ceea ce reprezintă 34,1% din PIB şi un grad de realizare față de nivelul prevăzut de 99,1%.
Comparativ cu anul precedent, cheltuielile bugetului general consolidat s-au majorat cu 16,6%,
iar ca procent în PIB cu 1,9 puncte procentuale de la 32,2% cât au fost în anul 2017 la 34,1% în
anul 2018.
Din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual, principalele categorii
de cheltuieli bugetare au înregistrat următoarele evoluții: cheltuielile de personal 99,8%,
cheltuielile cu bunuri şi servicii 104,1%, cheltuielile cu dobânzile 98,6%, cheltuielile cu
subvențiile 104,0%, cheltuielile cu asistența socială 100,1%, cheltuielile de capital 107,9%.
Cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, în anul 2018, au crescut cu
23,7% față de anul precedent, iar ca procent în PIB cu un punct procentual.
Creșterea a fost determinată de acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea-cadru
nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și
42
completările ulterioare, precum și de alte acte normative aprobate în cursul anului 2018. De
asemenea, în aplicarea prevederilor art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi
prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, începând cu anul 2018
salariile personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat se suportă de la bugetul de
stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale.
Cheltuielile cu bunuri şi servicii au înregistrat o creștere cu 9,7% față de anul
precedent, iar ca pondere în PIB sau situat la același nivel de 4,7%. Comparativ cu programul
anual cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au efectuat în proporție de 104,1%. Depășirea
programului a fost determinată de evoluția cheltuielilor cu bunuri și servicii la bugetele locale și
la bugetul instituțiilor/activităților finanțate integral și/sau parțial din venituri proprii unde
acestea s-au efectuat în proporție de 107,2% și respectiv 125,9%.
Cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 27,8% față de anul precedent, iar ca pondere în
PIB au crescut cu 0,2 puncte procentuale. Acestea nu au reușit să atingă nivelul prevăzut a se
efectua în anul 2018, gradul de efectuare fiind de 98,6%.
Cheltuielile cu subvențiile au crescut față de anul precedent cu 7,6%, s-au menținut la
același nivel de 0,7% ca pondere în PIB, gradul de efectuare a acestora fiind de 104,0%.
Cheltuielile cu asistența socială au crescut în termeni nominali cu 9,5% comparativ cu
anul anterior, iar ca pondere în PIB s-au diminuat cu 0,1 puncte procentuale. Evoluția
cheltuielilor cu asistența socială în anul 2018 a fost influențată de o serie de masuri legislative
adoptate cum ar fi, creșterea valorii punctului de pensie, creșterea indemnizației sociale pentru
pensionari etc.
Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum şi cele aferente
programelor de dezvoltare finanțate din surse interne şi externe, în anul 2018 au fost în sumă de
34,2 miliarde lei, respectiv 3,6% din PIB.

Execuția bugetului general consolidat în perioada 1.01 –31.10.2019

Execuția bugetului general consolidat, conform datelor operative, s-a încheiat pe

primele zece luni ale anului 2019 cu un deficit de 28,83 miliarde de lei, respectiv 2,8% din PIB.
1. Veniturile bugetului general consolidat, sunt în sumă de 261,1 miliarde lei, reprezentând
25,3% din PIB, comparativ cu 24,6% din PIB în aceeași perioadă a anului 2018. Procentual,
veniturile au fost cu 12,4% mai mari, respectiv o creștere cu 28,8 miliarde lei, în termeni
nominali, față de aceeași perioadă a anului precedent.
Se înregistrează creșteri, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, în cazul
încasărilor din contribuții de asigurări (+14,4%, respectiv o creștere cu 11,6 miliarde lei),
impozit pe profit (+13,1%, respectiv o creștere cu 1,9 miliarde lei), TVA (+11,8%, respectiv o
creștere cu 5,7 miliarde lei), accize (+9,1%, respectiv o creștere cu 2,2 miliarde lei).
Încasările din contribuțiile de asigurări au fost influențate de creșterea efectivului de
salariați din economie, a câștigului salarial mediu brut, a salariului minim pe economie, dar și de
condițiile legislative noi privind transferul contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina
angajatului, reglementate prin OUG nr. 79/2017, iar veniturile din TVA în creștere cu 11,8% față
de realizările aceleiași perioade a anului 2018, ajungând la o valoare de 53,6 miliarde lei.
De asemenea, încasările din impozite și taxe pe proprietate au crescut cu 12,9% respectiv
o creștere cu 0,7 miliarde lei.
Se înregistrează scăderi ale încasărilor cu 49,3% față de aceeași perioadă a anului
precedent la taxa pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de
activități ca urmare a aplicării OUG nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa
specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru
emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule.

Sumele de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate sunt de 15,2 miliarde lei.

2. Cheltuielile bugetului general consolidat sunt în sumă de 289,9 miliarde lei, cu

14,5% mai mari față de aceeași perioadă a anului precedent.
43
 Cheltuielile de personal sunt cu 19,5% mai mari față de cele realizate în primele zece
luni ale anului 2018, creșterea fiind determinată de majorările salariale acordate în temeiul Legii
cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 16,6% față de primele zece luni ale anului
precedent.
Creșteri semnificative se înregistrează atât la bugetul fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate, dar și la bugetul de stat.
Se înregistrează de asemenea creșterea cheltuielilor cu subvențiile cu 12,5%.
Cheltuielile cu asistența socială au crescut față de aceeași perioadă a anului precedent
cu 11,3%, fiind influențate, în principal, de majorarea punctului de pensie cu 10% de la 1 iulie
2018, ajungând de la 1.000 lei la 1.100 lei, și cu 15% de la 1 septembrie 2019, ajungând de la
1.100 lei la 1.265 lei, precum și de creșterea nivelului îndemnizației sociale pentru pensionari de
la 520 lei la 640 lei (de la 1 iulie 2018) și de la 640 lei la 704 lei ( începând cu septembrie 2019).
Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum şi pe cele aferente
programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe, au fost de 26,8 miliarde lei, cu
30,4% mai mari față de aceeași perioadă a anului precedent.

Evoluții și tendințe macroeconomice interne 2019-2023

Creşterea economică în primele 9 luni din 2019 a fost de 4,0% comparativ cu aceeaşi
perioadă din 2018 (serie brută, date provizoriu 1). Din punct de vedere al creşterii economice,
România se situează printre primele state membre UE. Pe ansamblul Uniunii Europene avansul
economic a fost de circa 1,5%.
Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică în nouă luni 2019 economia
a avansat cu 4,0% comparativ cu perioada similară din 2018. După creşterile înregistrate în
trimestrul I şi trimestrul al doilea 2019 de 5,0%, respectiv 4,4%, evoluţiile mai puţin favorabile
în activităţile din agricultură şi industrie, până la rate negative, au condus la decelerarea creşterii
la 3,0% în trimestrul al treilea.
Evoluţiile din primele 9 luni pe latura ofertei evidenţiază o tendinţă de încetinire a
activităţii în aproape toate sectoarele de activitate comparativ cu semestrul I. S-au înregistrat
creşteri ale valorii adăugate brute în construcţii şi servicii, în timp ce în industrie şi agricultură
aceasta s-a diminuat. Astfel, valoarea adăugată din construcţii s-a majorat cu 16,6% faţă de
perioada corespunzătoare a anului anterior, ceea ce a însemnat o contribuţie la creşterea reală a
PIB de 0,6 procente.
Sectorul serviciilor în ansamblu a sporit cu 5%, reprezentând o contribuţie la PIB de 2,8
procente, ceea ce a însemnat 70% din creşterea economică. În cadrul acestora se evidenţiază cu
creşteri semnificative ramurile „informaţii şi comunicaţii” cu 8,7%, „activităţi profesionale,
ştiinţifice, tehnice, activităţi de servicii suport” cu 7,6% şi „activităţi culturale, recreative” cu
9%, rezultatele din aceste ramuri conducând la o majorare a PIB cu 1,2 procente.
În industrie valoarea adăugată brută s-a redus cu 1% (pe fondul accentuării evoluţiilor
negative din trimestrul III), iar în agricultură cu 4,1%, ambele sectoare având o contribuţie
negativă de -0,2 şi respectiv -0,1 procente.
Impozitele nete pe produs s-au majorat cu 9,5% având o contribuţie la creşterea PIB de
0,9 procente.
Pe latura cererii, formarea brută de capital fix, stimulată de avansul cererii din sectorul
construcţiilor, a reprezentat factorul determinant al creşterii economice cu o contribuţie de 3,8
procente. Consumul privat s-a majorat cu 5,2% comparativ cu perioada corespunzătoare din
2018, contribuind cu 3,3 procente la creşterea economică. Consumul guvernamental (care
include consumul individual şi consumul colectiv al administraţiei publice) s-a majorat cu 5,9%.
În acelaşi timp, variaţia stocurilor a înregistrat o contribuţie negativă de 2,4 procente, după ce în
primele nouă luni din 2017 şi 2018 s-au înregistrat contribuţii pozitive de 0,7 şi respectiv 2,9
procente. La reducerea stocurilor din 2019 au contribuit şi excesul de cerere de bunuri de
consum din partea populaţiei precum şi exportul de cereale.

44
 Exportul de bunuri şi servicii s-a majorat în termeni reali cu 3,9%, în timp ce importul de
bunuri şi servicii a crescut cu 7,3%. Aceste evoluţii au făcut ca exportul net să înregistreze o
contribuţie negativă la creşterea produsului intern brut de 1,7 procente.
Creşterea economică pe întregul an va fi de 4,0%. Prognoza de toamnă 2019 estimează,
pe baza datelor statistice sectoriale ale conturilor naţionale disponibile pentru nouă luni, o
creştere economică în vecinătatea inferioară a nivelului de 4,0% pentru anul 2019, iar valoarea
nominală a PIB este de 1040,8 mld. lei, în condiţiile unui deflator de 6%. Prognoza de toamnă
2019 a Comisiei Europene estimează pentru acest an o valoare nominal a produsului intern brut
de 1054,5 miliarde lei, în condiţiile unei creşteri economice de 4,1% şi a unui deflator PIB de
7,3%.
In trimestrul II 2019 rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20- 64 ani a fost de 71,6%
(conform definitiei AMIGO), depăşind cu 1,6 puncte procentuale ţinta naţională de 70% stabilită
în contextul Strategiei 2020.
Numărul mediu de salariaţi (media efectivelor lunare, conform INS, conform
metodologiei naţionale) a fost de 4.977,8 mii persoane în primele 9 luni din 2019, în creştere cu
1,1% faţă de aceeaşi perioadă din anul 2018.
Numărul mediu de salariaţi din industrie s-a redus cu 1,5% faţă de primele 9 luni din
2018 pe fondul scăderii activităţilor din acest sector. Această evoluţie negativă a fost compensată
de creşterea numărului de salariaţi din celelalte ramuri ale sectorului concurenţial, în special
serviciile (2,4%) şi construcţiile (2,1%).
Câştigul salarial mediu brut pe total economie, a fost pe 9 luni 2019 de 5.014 lei. Câştigul
salarial mediu net s-a majorat cu 15,4%, fiind de 3.061 lei.
În termeni reali, pe total economie, creşterea câştigului salarial a fost de 11,1%.
Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii octombrie 2019 a fost de 2,98%, mai mică cu
0,35 puncte procentuale faţă de sfârşitul lunii octombrie 2018 (3,33%).

În primele 10 luni ale anului 2019 comparativ cu perioada corespunzătoare anului

anterior, preţurile de consum s-au majorat cu 3,81%. Evoluţia inflaţiei a fost influenţată în
principal de creşterea de preţuri la categoria mărfuri alimentare (+4,63%), în special la legume.
Inflaţia anuală şi-a continuat trendul descendent din ultimele luni ajungând la 3,4%, după
ce în luna iulie atinsese o valoare de 4,12%.
O contribuție importantă în evoluţia preţurilor de consum a avut-o şi deprecierea
nominală a monedei naționale din primele 10 luni care a fost de 1,8%.

45
 Evoluţia economică estimată pentru anul 2020 se va caracteriza printr-o creştere
economică de 4,1%, bazată pe majorarea atât a investiţiilor, cât şi a consumului. Cererea internă
va reprezenta motorul creşterii economice, iar pe latura ofertei se estimează o evoluţie pozitivă a
activităţii economice în toate sectoarele.
• Ritmul de creştere a formării brute de capital fix va fi de 6,8%
• Cheltuielile cu consumul final al populaţiei se vor majora cu 4,9%.
Deficitul de cont curent este prognozat la 10,6 mld. euro în anul 2020, având o pondere
în PIB în scădere faţă de anul precedent, respectiv de 4,5%, cu un deficit al balanţei de bunuri de
7,7% din PIB.
Se aşteaptă o majorare a numărului de salariaţi de 1,9%, concomitent cu reducerea ratei
şomajului înregistrat la 3,0% la sfârşitul anului 2020.
Pentru anul 2020, se estimează că inflaţia se va reduce atât ca medie anuală până la 3,1%,
cât şi la sfârşitul anului până la 3,0%.
Pentru perioada 2021 - 2023 se estimează că economia românească va înregistra creşteri
susţinute, cu un ritm mediu anual de 4,1%. Cererea internă va continua să reprezinte motorul
creşterii economice.
Pe partea ofertei, sectorul serviciilor şi cel al construcţiilor vor avea dinamici net
superioare produsului intern brut, în timp ce industria îşi revine treptat după scăderea estimată
pentru anul 2019, scădere determinată de încetinirea fluxurilor comerciale globale şi de aspectele
legate de competitivitate în activităţile producătoare de bunuri de consum. Pe partea cererii,
formarea brută de capital fix va avea o dinamică net superioară celei a consumului final, în timp
ce importurile de bunuri şi servicii vor depăşi uşor exporturile, contribuţia rezultată a exportului
net la creşterea reală a PIB menţinându-se negativă pe tot orizontul de prognoză.

46
 Ponderea în PIB a deficitului de cont curent se aşteaptă să intre pe o traiectorie de
redresare de la 4,9% din PIB în anul 2019 la 3,5% în anul 2023.
Ocuparea forţei de muncă se va îmbunătăţi, în principal, prin creşterea numărului de
salariaţi cu 318 mii persoane în perioada 2021 - 2023, în condiţiile creşterii productivităţii
muncii.
Şomajul va continua să se reducă, rata şomajului scăzând până la 2,6% la sfârşitul anului
2023.
În perioada 2021-2023 se aşteaptă ca inflaţia să-şi continue trendul descendent ajungând
în anul 2023 la 2,4% la sfârşitul anului şi 2,6% ca medie anuală.
Estimările au luat în calcul ani agricoli normali şi o uşoară reducere pentru preţul
internaţional al petrolului, conform estimărilor Comisiei Europene.

Cheltuieli fiscale
Cheltuielile fiscale au fost estimate la un nivel de 49,497 mil. lei (4,8% din PIB) în anul
2019, prognozându-se că acestea vor înregistra o creștere în perioada 2021-2022 de până la 5%
din PIB. Creșterea înregistrată este influențată în principal de evoluția cheltuielilor fiscale
aferente contribuțiilor sociale și TVA-lui.
Principalele cheltuieli fiscale în cazul României sunt legate de:
1. impozitul pe profit (ex.: scutirea de impozit pentru profitul investit în producţia şi/sau
achiziţia de echipamente tehnologice - maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, cheltuielile de
cercetare dezvoltare – deducere suplimentară în proporţie de 50% a cheltuielilor eligibile pentru
aceste activităţi, cheltuieli privind sponsorizări și/sau acte de mecenat, precum și burse private
etc.)
2. impozitul pe venit (ex.: scutirea de impozit pentru veniturile reprezentând avantaje în
bani şi/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, persoanele
persecutate din motive politice etc., pentru indemnizaţiile pentru risc maternal, maternitate,
creşterea copilului, menținerea plafonului neimpozabil de 2000 lei pentru impozitul veniturilor
din pensii, deduceri personale pentru persoanele aflate în întreținere, scutirea de impozit pentru
veniturile din salarii şi asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu
angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii, I.T, cercetare-dezvoltare etc.)
3. TVA (ex.: aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru livrarea de alimente, inclusiv
băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări
vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor,
produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele; livrarea de proteze și accesorii ale
acestora, cu excepția protezelor dentare scutite de plata taxei; livrarea de medicamente de uz
uman și veterinar; livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură, seminţe şi alte
produse agricole destinate însămânţării sau plantării, precum şi prestările de servicii de tipul
celor specifice utilizate în sectorul agricol; livrarea apei pentru irigații în agricultură, etc.
respective aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii
sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite; manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu
excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii; cazarea în cadrul sectorului hotelier
sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice etc.)
4. impozitele și taxele locale (ex.: scutiri de la plata impozitului pe clădirile aflate în
proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, scutiri de la
plata impozitului pe clădire în cazul persoanelor fizice şi/sau juridice române care reabilitează
sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate, etc.)
5. contribuțiile sociale (ex.: scutirea de contribuții sociale a tichetelor de masă, tichetelor
de vacanţă, tichetelor cadou şi tichetelor de creşă, acordate potrivit legii, ajutoarelor,
indemnizațiilor și a altor forme de sprijin cu destinație specială, veniturilor din pensii, scutirea
persoanele fizice de la plata contribuțiilor sociale pentru veniturile din salarii şi assimilate
salariilor în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfăşoară
activităţi în sectorul construcţii etc.)
47
Politica fiscal-bugetară şi de administrare fiscală

Scurtă caracterizare a politicii fiscale pe perioada 2020-2023, principalele obiective pe

termen mediu

Principalele obiective ale politicii fiscale avute în vedere pe termen mediu vizează în
principal următoarele aspecte:
Măsurile cuprinse în Programul de guvernare:
Continuarea perfecționării legislației pentru a corespunde criteriilor de armonizare cu
legislația comunitară, prin transpunerea în legislația națională a măsurilor adoptate la
nivel european;
Perfecționarea legislației în funcție de fenomenele evazioniste, în vederea contracarării
acestora;
Îmbunătățirea și simplificarea legislației fiscale, ca urmare a dialogului cu mediul de
afaceri;
Pregătirea unor reforme structurale în domeniul fiscal şi bugetar care vor contribui la o
creştere economică sustenabilă pe termen mediu şi lung.

În ceea ce privește măsurile fiscale din Programul de Guvernare menționăm:

În domeniul bancar se are în vedere abrogarea taxei pe activele financiare.

În domeniul accizelor:
- majorarea nivelului accizei totale pentru țigarete, începând cu 1 ianuarie 2020, pentru
corectarea neconcordanței cu prevederile art. 10 alin. (2) din Directiva 2011/64/UE privind
structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, respectiv acciza globală pe țigarete să
reprezinte cel puțin 60% din prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul al țigaretelor
eliberate pentru consum și totodată, introducerea unui calendar de creștere graduală a nivelului
accizei totale pentru țigarete până în anul 2022;
Totodată, se au în vedere și alte măsuri, precum:
- transpunerea până la data de 01.01.2021 a prevederilor art. 2 și 3 din Directiva (UE)
2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE şi a
Directivei 2009/132/CE în ceea ce priveşte anumite obligaţii privind taxa pe valoarea adăugată
pentru prestările de servicii şi vânzările de bunuri la distanţă și ale Directivei (UE) 2019/1995 a
Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește
dispozițiile referitoare la vânzările de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri;

48
 - continuarea demersurilor privind ratificarea de către partea română a Convenției
multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea
erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor.
Proiecţia veniturilor bugetului general consolidat pe perioada 2020-2023 s-a realizat pe
baza indicatorilor macroeconomici pentru orizontul de referinţă, precum şi a reglementărilor
existente în prezent în domeniul fiscal.
Pe termen mediu, pe fondul revigorării economice, veniturile bugetare se vor înscrie pe
un trend ascendent în valoare nominală, dar și ca procent în PIB.
Astfel, în anul 2020 veniturile bugetare în termeni nominali sunt estimate la 360,1
miliarde lei (31,89% din PIB), în creștere în valoare nominală pe orizontul de referință, ajungând
în anul 2023 la 449,9 miliarde lei (32,25 % din PIB).
Cele mai mari ponderi în cadrul veniturilor bugetare în anul 2020 le înregistrează
contribuțiile de asigurări sociale (34,4% din total venituri), urmate de TVA (20,2%) și accize
(9,3%) și sume primate de la UE (8,1 % din total venituri).

2.4. STRUCTURA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT

Legile bugetare anuale (privind bugetul de stat) prevăd următoarea structurare a

cheltuielilor:
- cheltuieli curente reprezentate de: cheltuieli de personal; cheltuieli cu bunuri şi
servicii; cheltuieli cu dobânzile; subvenţii; fonduri de rezervă; transferuri între unităţi ale
administraţiei publice ; alte transferuri; proiecte cu finanţare din fonduri externe
nerambursabile post-aderare; asistenţă socială; alte cheltuieli; cheltuieli aferente programelor
cu finanţare rambursabilă;
- cheltuielile de capital reprezentate de: active ne-financiare, active financiare şi
fondul naţional de dezvoltare.
- operaţiunile financiare reprezentate de: împrumuturi şi rambursări de credite .
Privite din perspectivă funcţională, cheltuielile publice sunt grupate pe următoarele
categorii:
- partea I - servicii publice generale, din care: cheltuieli curente, cheltuieli de capital,
operaţiuni financiare; cheltuielile curente sunt reprezentate de: cheltuieli de personal, dobânzi,

49
transferuri între unităţi ale administraţiei publice, alte transferuri; proiecte cu finanţare din
fonduri externe nerambursabile post-aderare, alte cheltuieli
- partea a II-a – apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din care: cheltuieli
curente, cheltuieli de capital; cheltuielile curente sunt reprezentate de: cheltuieli de personal;
bunuri şi servicii; transferuri între unităţile administraţiei publice; alte cheltuieli ;partea a III-
a – cheltuieli social-culturale, din care: cheltuieli curente, cheltuieli de capital; cheltuielile
curente sunt reprezentate de: cheltuieli de personal; bunuri şi servicii; transferuri între
unităţile administraţiei publice; asistenţă socială; alte cheltuieli;
- partea a IV-a – servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape, din care:
cheltuieli curente, cheltuieli de capital, operaţiuni financiare; cheltuielile curente sunt
reprezentate de: cheltuieli de personal; dobânzi; transferuri între unităţile administraţiei
publice; proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile post-aderare; cheltuieli
aferente programelor cu finanţare rambursabilă; alte cheltuieli;
- partea a V-a – acţiuni economice, din care: cheltuieli curente, cheltuieli de capital,
operaţiuni financiare; cheltuielile curente sunt reprezentate de: cheltuieli de personal;
subvenţii; transferuri între unităţile administraţiei publice; alte transferuri; proiecte cu
finanţare din fonduri externe nerambursabile post-aderare; cheltuieli aferente programelor cu
finanţare rambursabilă; alte cheltuieli .

Politica de cheltuieli

Măsuri pe termen mediu

Asigurarea unui nivel sustenabil pentru cheltuielile cu salariile şi pensiile în sectorul
public;
Orientarea resurselor disponibile către investiţii publice de antrenare în domeniile:
infrastructură, agricultură şi dezvoltarea rurală, energia şi tehnologia avansată;
Reorientarea cheltuielilor de investiţii publice în vederea realizării unei treceri treptate
de la investiţiile finanţate integral din surse naţionale la investiţii cofinanţate din
fonduri europene;
Accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru îmbunătăţirea ratei de
absorbţie;
Continuarea finanţării schemelor de ajutor de stat şi în perioada 2020-2023, pentru a
contribui la crearea de noi locuri de muncă, realizarea de investiţii care utilizează
tehnologii noi, obţinerea de produse, servicii, tehnologii inovative, cu efecte asupra
creşterii economice şi asigurării stabilităţii macroeconomice.

Cheltuielile bugetare estimate pentru anul 2020 sunt în sumă de 400,7 miliarde lei, în anul
2023 acestea ajung la 474,4 miliarde lei respectiv 34,0% din PIB, înregistrând o tendință de
scădere ca pondere în PIB pe orizontul de referință datorită necesității de reducere a
deficitului bugetar.
Cea mai mare creștere pe orizontul de referință o înregistrează cheltuielile cu asistența
social respectiv 11,62% din PIB.
Cheltuielile de personal sunt în sumă de 109,2 miliarde lei în anul 2020, ajungând în anul
2023 la 124,2 miliarde lei, diminuându-se ca pondere în PIB pe orizontul de referință.
Bunurile și serviciile înregistrează o tendință de scădere pe orizontul de referință, în timp
ce cheltuielile cu dobanzile înregistrează de asemenea o diminuare ca pondere în PIB pe
perioada 2020-2023.
Cheltuielile cu investițiile înregistrează creșteri ale valorilor nominale pe orizontul de
referință ajungând la aprox. 57,1 miliarde lei în anul 2023 față de 50,5 miliarde lei în anul
2020, respectiv o creștere de 6,6 miliarde lei.
În structura cheltuielilor se constată o creștere a ponderii cheltuielilor cu investițiile în
anul 2020, diminuare a cheltuielilor cu bunurile și serviciile.

50
Politica de administrare fiscală

Rezultatele obţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în perioada ianuarie -

octombrie 2019 relevă o creştere semnificativă a eficienţei şi dinamicii activităţii de
administrare fiscală. Astfel, veniturile bugetare totale încasate, în sumă de 226.081,4 mil. lei,
au depăşit cu 12,2% încasările din perioada similară a anului 2018.
Obiective strategice ale ANAF pe termen scurt şi mediu – prezentare selective În luna
iunie 2019, ANAF a publicat pe website-ul instituției “Planul de măsuri pentru eficientizarea
colectării veniturilor la Bugetul General Consolidat”, care prevede cinci obiective pe
termen scurt, astfel:
Simplificarea procedurilor de administrare fiscală pentru susținerea conformării
voluntare la declararea obligațiilor fiscale;
Sprijinirea conformării la plata obligațiilor fiscale;
Măsuri de prevenire și combatere a evaziunii fiscale;
Asigurarea unui tratament fiscal diferențiat în funcție de comportamentul fiscal al
contribuabililor;
ANAF o instituție eficientă și transparentă.

Acțiuni prioritare în perioada 2020-2023:

Creşterea conformării voluntare și a eficienței colectării

 Stimularea conformării voluntare la declarare și la plată
elaborarea unui program de conformare şi monitorizare a implementării acţiunilor
definite;
simplificarea procedurilor de administrare fiscală pentru sustinerea conformării
voluntare la declararea obligațiilor fiscale, prin: reducerea numărului de formulare și
declarații, precum și reducerea frecvenței de depunere la persoane juridice,
simplificarea declarației unice pentru persoane fizice, depunerea electronică a tuturor
declarațiilor fiscale, evaluarea calității serviciilor fiscale din perspectiva
contribuabililor pe baza chestionarului de evaluare, acordarea de asistență din
inițiativa organelor fiscale pe teme ce decurg din constatări ale organelor de control
din cadrul ANAF;

51
 promovarea posibilităţilor de acordare a înlesnirilor la plată prin organizarea de
întâlniri periodice cu contribuabilii și prin publicarea pe site a materialelor
informative;
implementarea unui sistem de supraveghere a debitorilor de către organele fiscale din
subordinea ANAF, cu privire la respectarea planului de restucturare fiscală;
acordarea de facilități fiscale la plata obligațiilor fiscale pentru bunii plătitori;
mediatizarea celor mai buni plătitori de impozite și taxe.
 Creșterea conformării voluntare prin prevenirea erodării bazei impozabile
promovarea posibilităților de emitere a acordurilor de preț în avans unilaterale/
bilaterale / multilaterale;
promovarea posibilităților de inițiere a procedurii amiabile în cazul tranzactiilor
ajustate urmare actelor fiscale emise de autoritati fiscale din alte jurisdicții.
 Îmbunătăţirea modalităţii de prognozare şi raportare a veniturilor fiscale
dezvoltarea sistemului de monitorizare şi raportare a progresului lunar;
realizarea anuală a studiilor de estimare a decalajului fiscal pe domenii de activitate.
 Transformarea executării silite în proces investigativ.

Reducerea evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale

 Armonizarea riscurilor identificate la nivelul activității de administrare fiscală, al activității
de inspecție fiscală, al activității vamale, respectiv al activității antifraudei fiscale cu scopul
creării unui profil unic de risc al contribuabilului, care va sta la baza direcțiilor de acțiune ale
fiecărei structuri din cadrul ANAF;
 Aplicarea graduală, în funcție de comportamentul contribuabililor, a unor măsuri specifice
de către organele fiscale: notificarea contribuabililor cu privire la posibilele iregularități care
ar putea conduce la stabilirea de diferențe de impozite și taxe, medierea, controlul inopinat,
inspecția fiscală parțială, inspecția fiscală generală.
 Continuarea acțiunilor cu privire la identificarea cazurilor de recuperare a creanțelor prin
asistență reciprocă la recuperarea în materia creanțelor fiscale;
 Definirea guvernanței implementării modelului european de management al riscurilor de
neconformare prin introducerea programului de testare aleatorie a conformării fiscale (prin
controale fiscale);
 Inițierea inspecțiilor fiscale în concordanță cu planul BEPS (Base Erosion Profit Shifting)
și directiva ATAD - reglementări Europene și internaționale privind prevenirea și combaterea
evaziunii fiscale;
 Identificarea la nivel național a persoanelor afiliate, inventarierea tranzacțiilor susceptibile
a fi verificate în domeniul prețurilor de transfer și notificarea acestor contribuabili în scopul
corectării/rectificării declarațiilor fiscale. Intensificarea verificărilor în acest domeniu,
monitorizarea și evaluarea rezultatelor activității de inspecție fiscală;
 Organizarea controlului antifraudă, în conformitate cu modelul european de management al
riscurilor la neconformare prin integrarea și îmbunătăţirea analizei de risc în domeniul fraudei
fiscale, reducerea nivelului şi frecvenţei sancţiunilor aplicate pentru fapte cu pericol social
redus, îmbunătăţirea colaborării cu Ministerul Public în vederea dezvoltării capacităţii de
investigare şi trimitere în judecată.
 Combaterea fraudelor vamale prin protejarea teritoriului vamal naţional şi comunitar prin
activităţi de supraveghere şi control vamal în domeniul combaterii traficului ilicit,
reoperaționalizarea echipamentelor de control nedistructiv, eficientizarea cooperării și
efectuarea de acțiuni de control în comun cu alte autorități de aplicare a legii din România
(IGPR, IGPF, DIICOT), operaționalizarea unității centrale de coordonare – Convenția Napoli
II, implementarea sistemului Track&Trace - trasabilitatea produselor din tutun.

Îmbunătăţirea relaţiei cu contribuabilii

 Asigurarea unui dialog eficient cu contribuabilii prin intermediul Consiliului Consultativ al

Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Consiliul Consultativ este un grup de lucru
constituit la nivelul ANAF, având rolul de a sprijini procesul decizional și operațional al
52
conducerii instituției și de a asigura un dialog eficient cu contribuabilii. În cadrul reuniunilor
Consiliului Consultativ sunt abordate în mod transparent aspecte privind îmbunățirea
activității de colectare a veniturilor bugetare, creșterea conformării voluntare, simplificarea
procedurilor administrative, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, aspecte privind
informatizarea ANAF, precum și măsuri dedicate creșterii eficienței și eficacității activității
instituției. Printre membrii Consiliului Consultativi se regăsesc reprezentanții asociațiilor
profesionale relevante în domeniu, ai mediului academic sau ai mediului de afaceri.
 Creşterea calităţii serviciilor destinate contribuabililor prin implementarea/extinderea unor
noi servicii pentru contribuabili (seminare web -webinar, serviciul programări on-line),
dezvoltarea etapizată a call-center-ului, implementarea la nivel național a sistemului de
gestionare a cozilor şi a conceptului de ghişeu unic, elaborarea unei noi proceduri pentru
soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA, cu opțiune de rambursare (DNOR).
 Creșterea transparenței instituției și a rolului de prevenție prin efectuarea de campanii de
dialog, îndrumare şi notificare a contribuabililor cu privire la obligaţia de declarare şi plată a
obligaţiilor fiscale și publicarea de comunicate privind noutăţile legislative din domeniul
fiscal.
 Reducerea costurilor de conformare ale contribuabililor prin diminuarea costurilor și
complexităţii cadrului administrativ, încurajarea declarării electronice, dezvoltarea
funcţionalităţilor Spaţiului Privat Virtual şi mediatizarea serviciului, dezvoltarea serviciului
Patrimven.
 Accelerarea procesului de informatizare a relației dintre ANAF și contribuabil. Strategia de
informatizare prevede 14 proiecte prioritare. Exemplificăm în acest sens: Migrarea SACF
(Sistemul de administrare a creanţelor fiscale – persoane juridice) pe baza centrală, Unificarea
SACF cu GOTICA, Transferul electronic al informațiilor din PHEONIX în DECIMPSACF,
Simplificarea fișei analitice pe plătitor, Dezvoltarea platformei prin care se gestionează
Spațiul Privat Virtual, Dezvoltarea și implementarea unui sistem informatic integrat de analiză
de risc, interconectarea caselor de marcat, introducerea SAF-T.

Modernizarea agenției

 Restructurarea ANAF astfel încât această instituție să să devină eficientă în combaterea

evaziunii fiscale și să promoveze principiul conformării voluntare în relatia cu contribuabilii:
 evaluarea și revizuirea modului de funcționare a ANAF pe principiile eficienței și
eficacității;
 reformarea managementului și a sistemului de evaluare a performanței în contextual
alocării juste a resurselor de către ANAF către organele fiscale subordonate;
 înființarea la nivelul aparatului propriu al ANAF a Direcției generale de analiză de risc.
 Implementarea unui nou sistem de pregătire profesională a salariaților ANAF pentru
asigurarea posibilității relocării resursei umane către domenii de activitate deficitare.

53
CAP 3. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

3.1. COORDONATE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE ŞI BUGETUL

ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
3.1.1. ASIGURĂRILE SOCIALE

În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

1. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă;
2. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite
în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi
obligaţii sunt asimilate cu ale persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de muncă;
3. persoanele care beneficiază de ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională
sau alocaţie de sprijin, ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj
(adică şomerii);
4. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel
puţin 3 salarii medii brute pe economie, şi care se află în una dintre situaţiile următoare: a)
asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; b) administratori sau manageri care au
încheiat contract de administrare sau de management; c) membri ai asociaţiei familiale; d)
persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; e) persoane angajate în instituţii
internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de
suprafeţe agricole şi forestiere; g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul
gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; h) membri ai societăţilor
agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; i) persoane care desfăşoară activităţi în
unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu au încheiat contract individual de muncă;
5. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic,
echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economie, şi care se regăsesc în două sau mai
multe situaţii prevăzute la punctul anterior;
6. persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de
prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin 3
salarii medii brute pe economie.
În sistemul public prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru
pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii,
accidentelor, bolii, maternităţii sau decesului.
Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare,
alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege. Prestaţiile sunt corelative cu obligaţiile privind plata
contribuţiei de asigurări sociale. Asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau mai
multe prestaţii de asigurări sociale pentru acelaşi risc asigurat, cu excepţia celor pentru
prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. Separat de prestaţiile de
asigurări sociale, acordate în cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale şi reglementate de Legea nr. 19/2000, Casele Judeţene de Pensii acorda, în condiţiile
legii, şi alte indemnizaţii reglementate prin legi speciale, care nu sunt de natură contributivă şi
sunt suportate integral de la bugetul de stat.
În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limită de vârstă;
b) pensia anticipată;
c) pensia anticipată parţială;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmaş.
Asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la alte drepturi sociale ale
asiguraţilor în sistemul public de pensii
- indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau
accidente în afara muncii, boli profesionale, accidente de muncă;
54
 - prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;

- ajutoare pentru procurarea de proteze şi alte produse ortopedice, care nu sunt

suportate din fondul asigurărilor sociale de sănătate;
- tratament balnear care nu este suportat de la asigurările sociale de sănătate;
- indemnizaţii pentru reabilitare profesională;
- indemnizaţie de maternitate;
- indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
- ajutorul de deces.
În sistemul public asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau mai multe
prestaţii de asigurări sociale pentru acelaşi risc asigurat, cu excepţia celor pentru prevenirea
îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de
asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite
prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte. Drepturile de
asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în ţările în care
asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi
convenţii internaţionale la care România este parte. Prestaţiile de asigurări sociale aferente
drepturilor menţionate pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi
convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă
monedă asupra căreia s-a convenit.
Evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează
pe baza codului personal de asigurări sociale. Codul personal de asigurări sociale şi
modalităţile de atribuire a acestuia se stabilesc de CNPAS. Fiecărui asigurat în sistemul public
i se atribuie un singur cod personal de asigurări sociale.

3.1.2. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Legea privind bugetul asigurărilor sociale prevede şi autorizează pentru anul bugetar
2020 veniturile pe capitole şi subcapitole şi cheltuielile pe destinaţii şi pe ordonatori principali
de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, sinteza
bugetelor instituţiilor publice finanţate parţial din venituri proprii, precum şi reglementări
specifice exerciţiului bugetar.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este planul financiar anual care reflectă
constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor,
salariaţilor şi membrilor de familie.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este format din bugetele pentru realizarea
asigurărilor sociale de la nivelul direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie şi direcţia
generală a municipiului Bucureşti şi din bugetul asigurărilor sociale, elaborat de organele de
resort din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care
cuprinde veniturile şi cheltuielile cu caracter centralizat. Bugetul asigurărilor sociale de stat
este o componentă principală a bugetului public naţional.
Potrivit prevederilor legii privind finanţele publice, începând cu anul 1991, bugetul
asigurărilor sociale de stat, se întocmeşte distinct pe bugetul de stat şi se aprobă de Parlament
odată cu acesta, dobândind astfel o deplină autonomie.
Conform reglementărilor legale în vigoare, bugetul asigurărilor sociale de stat
cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public. Sistemul public se organizează şi
funcţionează având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public
de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la sistem;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform
legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale
exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se
constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la

55
 sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor
de asigurări sociale plătite;
d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de
pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane
aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie
pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de
pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public
de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau
parţial.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări
sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor, precum şi din alte
venituri, potrivit legii. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă
contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile privind
organizarea şi funcţionarea sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, dar şi alte
cheltuieli prevăzute de lege.
Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru
constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul
cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. Fondul de rezervă se utilizează pentru
acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli
ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi utilizate în anul
următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după restituirea transferurilor primite de la
bugetul de stat. Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă
din disponibilităţile bugetului de asigurări sociale de stat din anii precedenţi şi, în continuare,
din fondul de rezervă. În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului
bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului
asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
Pentru creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate în bugetul asigurărilor
sociale de stat, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să efectueze, pe parcursul
întregului an, redistribuiri de credite de angajament şi credite bugetare între ordonatorii
principali de credite ai acestui buget, la propunerea acestora, cu încadrarea în nivelul total al
cheltuielilor aprobate.

3.2. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR PRIVIND ASIGURĂRILE

SOCIALE DE STAT
3.2.1. ELABORAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Elaborarea şi executarea separată a bugetului asigurărilor sociale de stat faţă de

bugetul statului constituie o realizare importantă, deoarece permite ca resursele acestuia să fie
utilizate integral pentru ocrotirea cetăţenilor, iar eventualele excedente să se raporteze pe anii
următori.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se fundamentează pe prognoze anuale privind
nivelul mediu al pensiilor, salariilor şi a altor factori economici. Evoluţia acestor variabile
este puţin probabilă, în sensul prognozat chiar în timpul anului şi poate fi substanţial
influenţat de creşterea sau scăderea inflaţiei, precum şi de şocurile creşterii şomajului. Aceste
situaţii conduc la creşteri sau scăderi ale veniturile şi cheltuielilor în cadrul bugetului
asigurărilor sociale de stat, cu efecte imprevizibile asupra echilibrului bugetar, lunar şi anual.

56
 Ţinându-se seama de orientările date de Guvern, Ministerul Finanţelor, de acord cu
Ministerul Muncii, Familie, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ca organe de
specialitate, stabilesc termenele pentru elaborarea tuturor planurilor financiare pe baza cărora
se elaborează bugetul asigurărilor sociale de stat.
Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat este posibilă numai prin
respectarea cu stricteţe a legislaţiei de asigurări sociale în vigoare, a indicatorilor social –
culturali din programul de dezvoltare economică şi socială, a normelor de cheltuieli, a
subdiviziunilor clasificaţiei bugetare a veniturilor şi cheltuielilor.
Lucrările privind elaborarea proiectului asigurărilor sociale de stat încep din luna
iulie/august a anului de bază. Dat fiind faptul că la această dată bugetul anului în curs este
executat numai pe lunile expirate, se determină mai întâi execuţia probabilă a bugetului până
la finele anului în curs. Determinarea execuţiei preliminare a bugetului până la finele anului
se obţine pe baza experienţei anilor anteriori şi a realizării veniturilor şi cheltuielilor din
perioada expirată a anului în curs.
Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor Casei Naţionale de Pensii şi
Asigurări Sociale, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune spre
aprobare Parlamentului (asemănător bugetului de stat, procesul bugetar specific bugetului
asigurărilor sociale de stat trebuie să respecte prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele
publice).

3.2.2. APROBAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, odată ajuns la Parlament este mai întâi
analizat de către comisiile permanente de buget-finanţe-bănci ale celor două camere, sub
aspect politic şi economic, al dimensiunii veniturilor şi cheltuielilor care-l compun.
Analiza se face pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, se confruntă indicatorii
programului economic cu indicatorii celorlalte planuri financiare, urmărindu-se măsura în
care proiectul de buget este expresia programului de guvernare. De asemenea, comisiile
examinează darea de seamă şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar pe anul
expirat.
Comisiile buget-finanţe-bănci consultă deputaţii şi senatorii, reprezentanţii
ministerelor, departamentelor, precum şi diferite persoane care lucrează în domeniile
ştiinţific, economic, social-cultural etc. În mod obişnuit, la lucrările comisiilor sunt invitaţi
ministrul finanţelor şi ministrul de resort (ministrul muncii) , precum şi alte persoane din
conducerea ministerelor, care prezintă toate explicaţiile cerute.
Comisiile pot propune amendamente la partea de venituri şi la cea de cheltuieli.
Constatările comisiilor de buget-finanţe-bănci sunt consemnate în coraportul ce se întocmeşte.
După încheierea lucrărilor comisiilor, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se
supune dezbaterilor în plenul Parlamentului. Ministrul de resort prezintă raportul asupra
proiectului de buget, iar din partea comisiilor de buget-finanţe-bănci se expune coraportul
asupra proiectului de buget, după care deputaţii şi senatorii dezbat veniturile şi cheltuielile
bugetare, fac aprecieri asupra realizării veniturilor şi cheltuielilor, propun amendamente la
acestea. După examinarea bugetului de către deputaţi şi senatori, pe articole de venituri şi
cheltuieli, are loc votarea legii pentru adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care se
publică apoi în Monitorul Oficial.
În cazul în care bugetul asigurărilor sociale de stat nu este adoptat cu cel puţin 3 zile
înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul asigurărilor sociale de
stat al anului precedent, până la adoptarea noului buget.

57
3.2.3. EXECUŢIA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Executarea bugetului asigurărilor sociale de stat cuprinde procesul complex de

încasare integrală şi la termenele legale a tuturor veniturilor bugetului, în vederea efectuării
cheltuielilor potrivit cuantumului şi destinaţiilor stabilite.
Organele participante la executarea bugetului asigurărilor de stat sunt răspunzătoare
de organizarea încasării integrale şi la timp a veniturilor, de calcularea corectă şi la timp a
veniturilor şi de onorarea drepturilor de asigurări sociale, de cheltuirea raţională, oportună, în
limitele şi conform cu destinaţia lor a creditelor bugetare aprobate, de ţinerea corectă şi la zi a
contabilităţii privind executarea veniturilor şi cheltuielilor şi, în general, de respectarea
disciplinei financiare, de întocmire a contului general de încheiere a exerciţiului bugetar şi a
dării de seamă asupra executării bugetului.
Unităţile economice şi instituţiile sunt obligate să calculeze corect şi să vireze la
termenele stabilite contribuţiile de asigurări sociale, să calculeze conform normelor legale şi
să onoreze la timp drepturile de asigurări sociale la locul de muncă, precum şi să ţină corect,
la zi, evidenţa executării veniturilor şi cheltuielilor de asigurări sociale.
Pentru executarea în bune condiţii a veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor
sociale de stat este necesară repartizarea lor pe trimestre, operaţiune de natură să concretizeze
sarcinile bugetare trimestriale, să aducă precizări în legătură cu noile venituri ce eventual pot
fi încasate, reliefând particularităţile fiecărui trimestru pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare;
defalcarea trimestrială concretizează mai bine sarcinile trimestriale, identifică deficienţele şi
conduce la adoptarea promptă de măsuri eficace pentru lichidarea şi preîntâmpinarea lor în
viitor.
Repartizarea bugetului pe trimestre înlesneşte înregistrarea fluctuaţiei veniturilor şi
cheltuielilor în cursul anului, permite aplicarea măsurilor menite să asigure echilibrarea
veniturilor şi cheltuielilor bugetare în tot cursul anului, evitându-se astfel golurile temporare
de casă.
Sub aspect tehnic-organizatoric, executarea de casă a bugetului asigurărilor sociale de
stat se înfăptuieşte pe baza sistemului de trezorerie şi pe baza sistemului bancar. Executarea
prin sistemul de trezorerie constă în aceea că organele financiare de asigurări sociale,
Trezoreria statului şi alte organe financiare se ocupă cu încasarea, păstrarea şi eliberarea
resurselor bugetare. Executarea prin sistem bancar constă în efectuarea operaţiunilor de mai
sus de către organele bancare.
În procesul executării bugetului asigurărilor sociale de stat se întâlnesc două categorii
de cheltuieli: a) cheltuieli care se efectuează la locul de muncă; b) cheltuieli care se efectuează
în mod centralizat.
La locul de muncă se efectuează cheltuieli pentru finanţarea măsurilor de prevenire a
îmbolnăvirilor (acordarea de proteze dentare, chirurgicale, oculare, auditive, centuri
abdominale etc.), cheltuieli reprezentând ajutoarele în caz de pierdere temporară a capacităţii
de muncă, în caz de maternitate, deces, plătite de agenţi economici şi instituţii.
În cadrul cheltuielilor centralizate sunt cuprinse: cheltuielile cu plata pensiilor, pentru
tratament balnear, odihnă, investiţii etc. Executarea cheltuielilor centralizate – în cadrul cărora
locul cel mai important îl ocupă plata pensiilor – necesită mai întâi deschiderea creditelor
bugetare.
Deschiderea de credite bugetare este autorizarea dată de organele financiare, pe baza
cererii de deschidere de credite, înaintată de ordonatorii de credite, în limitele alocaţiilor
bugetare trimestriale. Deschiderea de credite bugetare are loc lunar, efectuându-se în limitele
unei treimi din alocaţia bugetară trimestrială. Pe calea deschiderii de credite bugetare, unităţile
bancare şi ale Trezoreriei Statului sunt autorizate să acorde ordonatorilor de credite mijloace
băneşti în limitele şi în conformitate cu creditele bugetare anuale şi cu alocaţiile trimestriale
aprobate.
Rezultă că, în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, creditele bugetare deschise
sau repartizate conferă imediat ordonatorilor dreptul de a dispune şi executa plăţi în contul

58
 bugetului, unităţile bancare şi ale Trezoreriei Statului fiind obligate să efectueze viramentele
necesare la conturile ordonatorilor de credite.

3.2.4. ÎNCHEIEREA ŞI CONTROLUL EXECUŢIEI BUGETULUI ASIGURĂRILOR

SOCIALE DE STAT

În concordanţă cu principiul anualităţii, la 31 decembrie bugetul asigurărilor sociale

de stat expiră, încetează de a mai avea aplicabilitate. Veniturile bugetare încasate după 31
decembrie se înregistrează în contul anului următor. Creditele bugetare de asigurări sociale
rămase necheltuite până la sfârşitul zilei de 31 decembrie a anului expirat se închid, urmând
ca de la 1 ianuarie a anului următor toate cheltuielile să se efectueze din noul buget.
Încheierea în bune condiţii a bugetului asigurărilor sociale de stat face necesar ca în
ultimul trimestru al anului, ordonatorii de credite bugetare să ia o serie de măsuri care să
asigure efectuarea decontărilor dintre debitori şi creditori, spre a nu exista la sfârşitul anului
creanţe nelichidate.
Încheierea lucrărilor privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat are la
bază datele evidenţei contabile. Organele participante la executarea bugetului asigurărilor
sociale de stat sunt obligate să ţină evidenţa contabilă asupra modului cum se desfăşoară
încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor.
Lunar, trimestrial şi anual se întocmesc conturi de execuţie şi dări de seamă asupra
modului cum s-a desfăşurat executarea veniturilor şi cheltuielilor de asigurări sociale.
Contul anual de execuţie se prezintă Guvernului până cel mai târziu la data de 1 mai a
anului următor, care, după examinare îl înaintează Parlamentului, până la data de 1 iunie a
anului următor, pentru dezbatere şi aprobare. Comisiile de buget-finanţe-bănci examinează
contul de execuţie şi îl supune dezbaterii şi aprobării de către Parlament. Contul general de
execuţie al bugetului asigurărilor sociale de stat se aprobă prin lege, după verificarea lui de
către Curtea de Conturi.
Contul de execuţie al bugetului asigurărilor sociale de stat ale ordonatorilor de credite
cuprinde – la venituri: prevederi bugetare aprobate iniţial, prevederi bugetare definitive;
încasări realizate – iar la cheltuieli: credite bugetare aprobate iniţial; credite bugetare
definitive; plăţi anuale.
Excedentul sau deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat se stabileşte ca diferenţă
între veniturile încasate până la închiderea exerciţiului bugetar şi plăţile efectuate până la
această dată. După aprobare, contul de execuţie se publică în Monitorul Oficial al României şi
în presă, pentru a fi adus la cunoştinţa cetăţenilor.

3.3. FUNDAMENTAREA VENITURILOR BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE

DE STAT

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se constituie pe seama contribuţiilor

plătite de persoanele fizice şi juridice, conform reglementărilor legale în vigoare.
În sistemul public sunt contribuabili, după caz:
a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii;
c) Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională care administrează
bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj;
d) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite
în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, care încheie contract
de asigurare.
Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de
muncă normale, deosebite sau speciale. Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă
anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Contribuţia de asigurări sociale se
datorează din momentul încadrării în una dintre situaţiile prevăzute sau de la data
încheierii contractului de asigurare.
59
 Venituri pentru bugetul asigurarilor sociale de stat

Pentru anul 2020, din totalul veniturilor bugetare estimate la 87.489.458 mii lei, 86,9%
urmează să se încaseze din contribuţii de asigurări, 0,2% din venituri nefiscale și 12,9% din
subvenții de la bugetul de stat, respectiv suma de 11.309.694 mii lei.
Din totalul veniturilor bugetare, 87.327.121 mii lei sunt aferente sistemului public de
pensii (99,8%) şi 162.337 mii lei aferente sistemului asigurărilor de accidente de muncă şi
boli profesionale (0,2%).
Veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, sunt diminuate cu
suma de 9.378.382 mii lei aferentă Pilonului II de pensii.
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 au fost stabilite avându-se
în vedere, următoarele:
cotele de contribuţii sociale, reglementate de Legea nr.227/2015 privind Codul
fiscal, cu modificările și completările ulterioare, astfel:
25% cota de contribuții de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care au
calitatea de angajați;
cotele de contribuție de asigurări sociale datorate de angajatori de 4% pentru
condiţiile deosebite de muncă și 8% pentru condiții speciale de muncă;
cota de 2% din contribuția asiguratorie pentru muncă datorată de angajatori,
distribuită pentru sistemul asigurărilor de accidente de muncă şi boli profesionale stabilită
conform alin.(6) al art.220^6 din Legea nr.227/2015.
baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor
care realizează veniturile din activități independente o reprezintă venitul ales, care nu poate fi
mai mic decât nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a
declarației. Termenul de plată a contribuţiei de asigurări sociale este până la data de 15
martie, inclusiv a anului următor celui pentru care se datorează contribuţia;
3,75% cota de contribuție la fondul de pensii administrat privat (Pilonul II),
reglementat prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.114/2018 prin care se crează premisele
pentru majorări salariale diferențiate pe domenii de activitate, iar în cazul salariaților din
sectorul construcții contribuția de asigurări sociale se reduce de la 25% la 21,25%,
corespunzător cu scutirea de la plata contribuţiei datorată la fondul de pensii administrat
privat (Pilonul II) în limita a 3,75%, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028
inclusiv.
Pentru anul 2020 veniturile totale ale bugetului asigurărilor pentru şomaj au fost estimate
la 3.416.451 mii lei, din care 37,4% vor proveni din cota parte din contribuţia asiguratorie
pentru muncă destinată finanțării sistemului de asigurări pentru şomaj, 36,5% din cotă parte
din contribuția asiguratorie pentru muncă destinată finanțării fondului de garantare pentru
plata creanţelor salariale și 26,1% din sume primite de la Uniunea Europeană (25,6%) și
venituri nefiscale (0,5%).
Sistemul asigurărilor pentru şomaj este programat în anul 2020 cu un excedent de
256.930 mii lei.
Din totalul veniturilor bugetare, 2.157.794 mii lei sunt aferente sistemului asigurărilor
pentru şomaj (63,2%) şi 1.258.657 mii lei aferente fondului de garantare pentru plata
creanţelor salariale (36,8%).
Veniturile pe anul 2020 sunt stabilite avându -se în vedere cotele distribuite din
contribuția asiguratorie pentru muncă datorată de angajatori, stabilite conform alin.(6) al
art.220^6 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare, astfel:
12% fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale;
17% bugetului asigurărilor pentru șomaj.

60
 Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale este programat pentru anul 2020 cu
un excedent în sumă de 1.247.192 mii lei.
Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţi reprezintă o treime din
cota de contribuţie de asigurări sociale, stabilită anual pentru condiţii normale de muncă.
Contribuţia de asigurări sociale, datorată de angajatori, reprezintă diferenţa faţă de contribuţia
individuală de asigurări sociale până la nivelul cotelor de contribuţie de asigurări sociale
stabilite prin legea anuală a bugetului de stat, în funcţie de condiţiile de muncă.
Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul Fondului
pentru plata ajutorului de şomaj, la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă.
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor
o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile,
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, şi/sau veniturile celorlalţi
asiguraţi; b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare, care nu
poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. Baza de calcul
prevăzută nu poate depăşi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o
constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii angajaţi cu contract
individual de muncă, precum şi veniturile brute lunare realizate de ceilalţi asiguraţi. Baza de
calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna
pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 3 salarii medii brute lunare
pe economie. Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o
constituie cuantumul ajutorului de şomaj, ajutorului de integrare profesională sau al alocaţiei
de sprijin, după caz.
Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor
care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii
următoare celei pentru care se datorează plata;
b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata
drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru
care se datorează plata;
c) data prevăzută în convenţia civilă de prestări de servicii pentru plata sumelor celor
angajaţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări de servicii, dar nu mai târziu de data
de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.

3.4. FUNDAMENTAREA CHELTUIELILE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE

DE STAT

A) Cheltuieli pentru acordarea de pensii. În sistemul public se acordă următoarele

categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată
parţială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaş.
a1) Pensia pentru limită de vârstă. Se cuvine persoanelor care îndeplinesc,
cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul
minim de cotizare sau în specialitate, după caz. Vârsta standard de pensionare este de 65 de
ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin
creşterea vârstelor standard de pensionare. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât
pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea
stagiului minim de cotizare. Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei,
cât şi pentru bărbaţi. Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la
pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Stabilirea pensiei pentru limită de vârsta. Începând cu data înscrierii la pensie
cuantumul pensiei se determina prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în
perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

61
 a2) Pensia anticipată. Se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard
de pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare
decât stagiul complet de cotizare prevăzut de prezenta lege. La data îndeplinirii condiţiilor
pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie
pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor
stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate. Transformarea
pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, se face din oficiu.
a3) Pensia de invaliditate. Se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: a) accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, conform legii; b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA; c) bolilor obişnuite şi
accidentelor care nu au legătură cu munca. Persoanele prevăzute la punctele a) şi b) au dreptul
la pensie de invaliditate indiferent de stagiul realizat.
Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:
- pensia pentru limita de vârsta aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile
legii, susţinătorul decedat;
- pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit
înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat
de susţinător, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel: a) 50% - pentru un singur
urmaş; b) 75% - pentru 2 urmaşi; c) 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin
însumarea drepturilor de pensie de urmaş, calculate după fiecare părinte. Soţul supravieţuitor
care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru
obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasa pensie.
În anul 2020, cheltuielile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat au fost
estimate la 87.464.981 mii lei, din care 87.327.121 mii lei pentru sistemul public de pensii
(99,8%) şi 137.860 mii lei pentru sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale ( 0,2%).
Din totalul cheltuielilor aferente sistemului public de pensii, 98,9% vor fi alocate
pentru asistenţă socială şi 1,1% pentru administrarea sistemului public de pensii (cheltuieli de
personal, bunuri şi servicii, dobânzi datorate trezoreriei statului, alte transferuri, proiecte cu
finanțare din fonduri externe nerambursabile, alte cheltuieli şi active nefinanciare).
Din totalul cheltuielilor aferente sistemului de asigurări pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, 87,2% vor fi alocate pentru asistenţă socială (pensii de invaliditate din
cauză de accidente de muncă sau boli profesionale, ajutoare sociale în caz de invaliditate), şi
12,8% pentru funcţionarea sistemului (cheltuieli de personal, bunuri şi servicii, dobânzi, alte
cheltuieli, transferuri între unități ale administrației publice şi active nefinanciare).
Fondurile destinate plăţii pensiilor din sistemul public de pensii pentru anul 2020 sunt
în sumă de 84.831.806 mii lei, respectiv 7,5% din PIB.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este programat pentru anul 2020 cu un excedent în
sumă de 24.477 mii lei aferent sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
Pentru anul 2020, prin bugetul asigurărilor pentru şomaj s-a prevăzut finanţarea unor
cheltuieli în sumă totală de 1.912.329 mii lei, din care 1.900.864 mii lei sunt aferente
sistemului asigurărilor pentru şomaj (99,4%) şi 11.465 mii lei fondului de garantare pentru
plata creanţelor salariale (0,6%).
Sumele reprezentând cheltuieli aferente sistemului asigurărilor pentru şomaj au
următoarele destinaţii:
o asistenţa socială (indemnizaţiile de şomaj; indemnizaţiile de şomaj pentru
absolvenţi; stimularea angajatorilor care încadrează absolvenţi; stimularea
angajatorilor care încadrează şomeri aparţinând unor categorii defavorizate;
stimularea mobilităţii forţei de muncă, etc.), 29,6% din total;
o plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente prestaţiilor suportate din
bugetul asigurărilor pentru şomaj, 4,3% din total;

62
 o cheltuieli pentru administrarea fondului (cheltuieli de personal, bunuri şi
servicii, dobânzi datorate trezoreriei statului şi active nefinanciare) precum şi
alte cheltuieli (subvenţii, alte transferuri), 10,7% din total;
o proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, 54,1% din total;
o acordarea de subvenţii necesare funcţionării centrelor regionale de formare
profesională a adulţilor, 1,3% din total.
Din totalul cheltuielilor aferente fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale,
87,2% reprezintă sumele aferente plăţii creanţelor salariale şi 12,8% reprezintă cheltuieli de
gestionare a acestui Fond.
Nivelul cheltuielilor ce se finanţează în anul 2020 din bugetul asigurărilor pentru şomaj a
fost stabilit avându-se în vedere în principal următoarele categorii de beneficiari şi cuantumuri
medii lunare:
39,5 mii beneficiari de indemnizaţie de şomaj;
10,7 mii beneficiari de indemnizaţie de şomaj pentru absolvenţi;
652 lei indemnizaţie de şomaj medie lunară;
250 lei indemnizaţie de şomaj lunară pentru absolvenţi.

B. Alte drepturi de asigurări sociale

Asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la: b1) indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii,
boli profesionale şi accidente de muncă; b2) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi
recuperarea capacităţii de muncă; b3) indemnizaţie pentru maternitate; b4) indemnizaţie
pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav; b5) ajutor de deces.
Beneficiază de aceste drepturi asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6
luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului. Asiguraţii beneficiază de
indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în
cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale, urgenţelor medico-chirurgicale,
tuberculozei şi în cazul anumitor boli infectocontagioase.
Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale se determină ca medie a
veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de
asigurări sociale în lunile respective.
b1) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă. În sistemul public
asiguraţii beneficiază de concediu medical şi de indemnizaţie pentru incapacitate temporară
de muncă, dacă dovedesc incapacitatea temporară de muncă printr-un certificat medical,
eliberat conform reglementărilor în vigoare. În cazul bolilor profesionale sau accidentelor de
muncă certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de către
Inspectoratul de Sănătate Publică, respectiv de Inspectoratul Teritorial de Muncă
Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă cuvenite asiguraţilor care
desfăşoară activitate în baza a doua sau mai multe contracte individuale de muncă, se
calculează ăi se plătesc de către fiecare angajator, cu condiţia ca persoanele respective să fi
realizat la fiecare angajator stagiul minim prevăzut de lege.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca se suportă din bugetul
asigurărilor sociale de stat astfel: a) începând cu prima zi de incapacitate temporară de muncă
în cazul şomerilor şi a persoanelor asigurate cu declaraţie sau contract de asigurare socială; b)
începând cu ziua următoare celor suportate de angajator, până la data încetării incapacităţii
temporare de muncă sau pensionarii.Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o
perioadă mai mare de 90 de zile, precum şi pensionarii de invaliditate pot beneficia de
tratament balnear şi reabilitare profesională, în conformitate cu prevederile programului
individual de recuperare.
b3) Indemnizaţia de maternitate. Asiguratele au dreptul, pe o perioadă de 126 de zile
calendaristice, la concediu pentru sarcină şi lăuzie, perioadă în care beneficiază de
indemnizaţie de maternitate. Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile
înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere.
Concediile pentru sarcină şi lăuzie se compensează între ele, în funcţie de recomandarea
63
medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare. Cuantumul lunar al indemnizaţiei de
maternitate este de 85% din baza de calcul. Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din
bugetul asigurărilor sociale de stat.
b4) Indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav.
Asiguraţii au dreptul la: a) indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei
de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; b) indemnizaţie
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap,
pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Indemnizaţiile se suportă
integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
b5) Ajutorul de deces. În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază
de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul,
părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia,
persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Cuantumul ajutorului
de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai
mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către Casa
Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale. În cazul decesului unui membru de familie,
cuantumul ajutorului de deces reprezintă jumătate din cuantumul ajutorului de deces cuvenit
unui asigurat sau pensionar. Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de
stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.

64
CAP 4. BUGETELE LOCALE

4.1. COORDONATELE BUGETELOR LOCALE

Bugetele locale sunt bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care au personalitate

juridică. Fiecare unitate administrativ-teritorială – comună, oraş, municipiu, judeţ, sector al
capitalei, respectiv municipiul Bucureşti – întocmeşte un buget propriu. Bugetele acestor
unităţi administrativ-teritoriale se elaborează, aprobă şi execută în condiţiile Legii privind
finanţele publice, Legii privind finanţele publice locale, precum şi a Legii privind
administraţia publică locală, actualizată, privind administraţia publică locală.
Prin buget local înţelegem actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile
colectivităţilor locale, pe o perioadă de un an. Bugetele locale reprezintă instrumente de
planificare şi de conducere a activităţii financiare a unităţilor administrativ teritoriale.
Structura acestora reflectă gradul de autonomie a administraţiei locale faţă de puterea centrală
şi legăturile existente între diferitele administraţii teritoriale.
De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile formării veniturilor şi efectuării
cheltuielilor administraţiilor locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de
acoperire a deficitelor.
Bugetul local este o componentă a sistemului de bugete, definit conform
reglementărilor legale, ca o verigă a acestuia, în contextul autonomiei în raport de celelalte
componente (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele instituţiilor publice autonome, bugetul trezoreriei statului).
Conţinutul şi structura bugetelor
Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de
Ministerul Finanţelor Publice. Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar
cheltuielile pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe, după
caz. Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată.
Numărul de personal, permanent şi temporar, precum şi fondul salariilor de bază se
aprobă distinct, prin anexa la bugetul fiecărei instituţii publice. Numărul de salariaţi aprobat
fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.
Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament şi cu duratele de realizare a investiţiilor. Programele se aprobă ca
anexe la bugetele locale.
Secţiunile de funcţionare şi secţiunile de dezvoltare se utilizează pentru
fundamentarea bugetelor locale şi se aprobă ca anexe la acestea, respectiv:
a) secţiunea de funcţionare cuprinde cheltuielile curente pentru realizarea atribuţiilor şi
competenţelor stabilite prin lege, specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale; aceste
cheltuieli sunt obligatorii şi se referă la cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi cu
prestarea serviciilor, subvenţiile şi transferurile necesare realizării atribuţiilor şi competenţelor
autorităţilor administraţiei publice locale.
b) secţiunea de dezvoltare cuprinde cheltuielile de capital.
Veniturile şi chletuielile bugetelor locale sunt prevăzute în anexa nr. 1 a Legii privind
finanţele locale.
Cadrul general, principiile şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi
utilizarea fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei
publice locale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale, se
stabilesc prin lege.

65
4.2. PRINCIPIILE ŞI REGULILE CE GUVERNEAZĂ ACTIVITATEA ÎN DOMENIUL
FINANŢELOR PUBLICE LOCALE

Principiile care guvernează activitatea în domeniul finanţelor publice locale sunt:

- Principiul universalităţii,conform căruia veniturile şi cheltuielile se includ în buget
în totalitate, în sume brute; veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.
- Principiul transparenţei şi publicităţii, conform căruia procesul bugetar este
deschis şi transparent, aceasta realizându-se prin publicarea în presa locală, pe pagina de
internet a instituţiei publice, sau afişarea la sediul acesteia a proiectului de buget local şi a
contului de execuţie , dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării
acestuia şi prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică.
- Principiul unităţii, conform căruia veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-
un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice
locale. Se interzic reţinerea şi utilizarea de venituri în regim extrabugetar, precum şi
constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.
- Principiul unităţii monetare, conform căruia toate operaţiunile bugetare se exprimă
în moneda naţională.
- Principiul anualităţii, conform căruia veniturile şi cheltuielile bugetare sunt
aprobate, în condiţiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar.
Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget,
aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.
- Principiul specializării bugetare, conform căruia veniturile şi cheltuielile bugetare
se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli,
grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora.
- Principiul echilibrului, conform căruia cheltuielile unui buget se acoperă integral
din veniturile bugetului respectiv.
Legea 273/2006 privind finanţele publice locale mai enunţă patru principii
suplimentare:
- Principiul solidarităţii. Conform acestuia, prin politicile bugetare locale se poate
realiza ajutorarea unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a persoanelor aflate în situaţie
de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondurile de rezervă bugetară, constituit în
bugetul local. Din acest fond consiliile locale, judeţene sau consiliul general al municipiului
Bucureşti, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale
aflate în situaţii de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unităţi
administrativ-teritoriale sau din proprie iniţiativă.
- Principiul autonomiei locale financiare. Acesta prevede că unităţile administrativ
teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente pe care unităţile administraţiei publice le
pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele prevăzute de lege. Autorităţile
administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelelor impozitelor şi taxelor locale, în
condiţiile legii. Alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie
să afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităţilor administraţiei publice locale în
domeniul lor de competenţă. Sumele defalcate cu destinaţie specială se utilizează de către
autorităţile administraţiei publice locale în conformitate cu prevederile legale.
- Principiul proporţionalităţii. Conform acestuia, resursele financiare ale unităţilor
administrativ teritoriale trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor
administraţiei publice locale, stabilite prin lege.
- Principiul consultării. Autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile
asociative ale acestora, trebuie să fie consultate, conform acestui principiu, asupra procesului
de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.
Legea finanţelor publice locale stabileşte şi următoarele reguli bugetare:
1) este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor
în care legea prevede altfel.
2) cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de
autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale;
66
 3) nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale ale comunelor, oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului
Bucureşti şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există
bază legală pentru respectiva cheltuială;
4) nicio cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi
plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare şi
surse de finanţare;
5) după aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicaţii asupra
acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire, a diminuării veniturilor
sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au
aprobat bugetele locale respective.

4.3. ETAPELE PROCESULUI BUGETAR LA NIVEL LOCAL

4.3.1. ELABORAREA BUGETELOR LOCALE

Elaborarea bugetelor locale este de competenţa primarilor, în ceea ce priveşte

bugetele comunale şi orăşeneşti şi a preşedinţilor Consiliilor judeţene, în ce priveşte bugetele
judeţene. În exercitarea acestor atribuţii, primarii comunelor şi oraşelor, precum şi preşedinţii
Consiliilor judeţene sunt ajutaţi de funcţionari de specialitate financiar-contabilă din comune
şi de serviciul de buget din circumscripţiile şi administraţiile financiare ale oraşelor şi
municipiilor.
În funcţie de veniturile şi cheltuielile prevăzute în cadrul bugetelor locale se deosebesc
bugete proprii şi bugete centralizatoare. Bugetele proprii cuprind numai veniturile şi
cheltuielile specifice structurii teritorial-administrative respective, în timp ce bugetele
centralizatoare regrupează veniturile şi cheltuielile unităţii teritorial-administrative în
ansamblul ei.
Ca particularitate, trebuie menţionat faptul că între bugetele Consiliilor locale şi
bugetele Consiliilor judeţene nu există relaţii de subordonare. Totuşi, aceste instituţii se pot
asocia între ele (respectând condiţiile legii) pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice de
interes local, participând împreună la finanţarea lor.
Deşi administraţia publică locală se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale
descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor şi consultării cetăţenilor în
probleme majore de interes local, bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor sunt
parte integrantă din bugetul public (fapt precizat în Constituţia României).
Elaborarea bugetelor locale este supusă cerinţelor de „dimensionare” şi repartizare a
cheltuielilor publice locale, pe destinaţii şi ordonatori de credite, în concordanţă cu atribuţiile
ce revin autorităţilor administraţiei publice locale şi cu priorităţile stabilite de acestea, în
vederea funcţionării lor şi în interesul comunităţii respective.
Elaborarea proiectelor de buget se bazează pe proiectele de buget proprii ale
administraţiei, instituţiilor publice şi serviciilor publice din subordine. Ministerul Finanţelor
Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice, consiliile judeţene şi Consiliului
General al Municipiului Bucureşti o scrisoare-cadru care va specifica contextul
macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget prognozate, metodologiile
de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi
ale transferurilor consolidabile pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti, în vederea
elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget. Ordonatorii principali de
credite prezintă proiectele bugetelor proprii şi anexele la acestea pentru anul bugetar următor,
Direcţiei Generale a Finanţelor Publice. Concomitent, aceştia elaborează şi prezintă o

67
prognoză pe următorii 3 ani, precum şi programul de investiţii publice, detaliat pe obiective
şi ani de execuţie.
Direcţiile generale ale finanţelor publice transmit proiectele bugetelor locale pe
ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor Publice.
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe
ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte,
obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei
publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul
colectivităţilor locale respective şi în strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a
veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.
Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe, alte venituri stabilite de
Legea bugetară anuală. În conformitate cu aceasta şi cu prevederile Legii finanţelor publice
locale 273/2006, veniturile bugetelor locale sunt: venituri proprii, formate din: impozite,
taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit; sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; subvenţii primite de la bugetul de stat şi de
la alte bugete; donaţii şi sponsorizări.
Veniturile bugetelor locale sunt structurate pe capitole şi subcapitole.
Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate în
urma demolării, dezmembrării ori dezafectării unor mijloace fixe sau din vânzarea unor
bunuri materiale ce aparţin instituţiilor publice constituie venituri ale:
a) bugetelor locale, dacă instituţiile publice respective sunt finanţate integral din
bugetele locale;
b) bugetelor instituţiilor, dacă instituţiile publice respective sunt finanţate parţial din
bugetele locale sau autofinanţate.
Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice
şi juridice, consiliile locale şi judeţene aprobă taxa specială. Cuantumul acestor taxe
speciale se stabileşte anual (şi se utilizează doar pentru înfiinţarea şi funcţionarea acestor
servicii) şi se afişează la sediul consiliilor sau se publică în presa locală. Taxele speciale se
încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice
locale respective;
încasarea lor se face printr-un cont distinct deschis în afara bugetului local.
Cheltuielile bugetelor locale sunt structurate pe: părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole, aliniate şi paragrafe, după caz. Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au
destinaţie precisă şi limitată. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în
conformitate cu creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
Numărul de salariaţi (permanenţi şi temporari) şi fondul salariilor de bază se aprobă
distinct, prin anexă la bugetul fiecărei instituţii publice. Numărul de salariaţi aprobat fiecărei
instituţii publice nu poate fi depăşit.
Serviciile publice de interes local care desfăşoară activităţi de natură economică au
obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării uzurii fizice şi morale a mijloacelor fixe
aferente acestor activităţi. Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru aceste mijloace
fixe se colectează într-un cont distinct, deschis la unităţile trezoreriei statului ( în afara
bugetului), se utilizează pentru realizarea de investiţii în domeniul respectiv şi se evidenţiază
distinct în programul de investiţii – ca sursă de finanţare a acestora.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se acordă pentru finanţarea
cheltuielilor publice aferente descentralizării unor activităţi, precum şi pentru echilibrarea
bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Acestea se repartizează judeţelor
(pentru echilibrarea bugetelor locale) în funcţie de următoarele criterii: a) capacitatea
financiară calculată în funcţie de impozitul pe venit încasat pe locuitor; b) suprafaţa judeţului.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea
bugetelor locale (aprobate anual prin legea bugetului de stat) şi cota alocată consiliilor
judeţene (pentru echilibrarea bugetelor comunelor, municipiilor, oraşelor şi judeţului), o
cotă se alocă bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se repartizează comunelor, oraşelor
şi municipiilor prin hotărâre a consiliului judeţean, după consultarea primarilor şi
coasistenţa tehnică de specialitate a Direcţiei generale a finanţelor publice, în funcţie de
68
următoarele criterii: a) capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat
pe locuitor; b) suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale; c) populaţia unităţii administrativ-
teritoriale; d) alte criterii stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean.
Consultarea primarilor se face de către comisie constituită la nivelul fiecărui judeţ,
compusă din: preşedintele consiliului judeţean, prefectul judeţului, trei reprezentanţi ai
judeţului, respectiv, aleşi de Asociaţia municipiilor, Asociaţia oraşelor şi Asociaţia
comunelor, directorul general al Direcţiei generale a finanţelor publice judeţene.
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale ce se acordă pentru investiţii
finanţate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul, se aprobă
anual, în poziţie globală, prin legea bugetului de stat; acestea reprezintă transferuri
consolidabile pentru bugetele locale; în aceste transferuri consolidabile se mai includ
transferurile către bugetele locale(de la bugetul de stat sau prin bugetele unor ordonatori
principali de credite) pentru finanţarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes
naţional, judeţean sau local.
În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului
local/judeţean, în cotă de 5 % din totalul cheltuielilor. Acesta se utilizează la propunerea
ordonatorilor principali de credite, pe bază de hotărâri ale consiliilor respective pentru
finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în cursul exerciţiului bugetar,
pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale, precum şi acordarea unor ajutoare către
unităţile administrativ-teritoriale în situaţii de extremă dificultate. Fondul de rezervă
bugetară poate fi majorat în timpul anului, (cu aprobarea consiliului local/judeţean) din
disponibilităţile de credite bugetare care nu mai sunt necesare până la sfârşitul anului.

Calendarul bugetar
a) Scrisoare-cadru. Limite de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
şi de transferuri consolidabile
Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice,
consiliilor judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, până la data de 1 iunie
a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia
vor fi
întocmite proiectele de buget prognozate, metodologiile de elaborare a acestora, limitele
sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor consolidabile,
pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti, după caz, în vederea elaborării de către
ordonatorii de credite a proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele
cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei
publice locale sumele aferente, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli
aprobate de Guvern, în vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget.
Repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale a limitelor sumelor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat destinate echilibrării bugetelor locale se realizează în funcţie de
următoarele criterii: x) capacitatea financiară determinată pe baza impozitului pe venit încasat
pe locuitor, în proporţie de 70%; y) suprafaţa judeţului în proporţie de 30%.
b) Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite
Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite elaborează şi
depun la direcţiile generale ale finanţelor publice, până la data de 1 iulie a fiecărui an,
proiectele bugetelor locale echilibrate şi anexele la acestea pentru anul bugetar următor,
precum şi estimările pentru următorii 3 ani, urmând ca acestea să transmită proiectele
bugetelor locale pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor
Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an.
c) Aprobarea şi centralizarea bugetelor locale
În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii
bugetului de stat, Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor
publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile consolidabile,
aprobate prin legea bugetului de stat.

69
 Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
precum şi consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile
legii, repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la comunicare,
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi transferurile consolidabile,
în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite.
Pe baza veniturilor proprii şi a sumelor repartizate, ordonatorii principali de credite, în
termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, definitivează proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se afişează
la sediul unităţii administrativ-teritoriale. Locuitorii unităţii administrativ-teritoriale pot
depune contestaţii privind proiectul de buget în termen de 15 zile de la data publicării sau
afişării acestuia.
În 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, proiectul bugetului
local, însoţit de raportul ordonatorului principal de credite şi de contestaţiile depuse de
locuitori, este supus aprobării autorităţilor deliberative, de către ordonatorii principali de
credite.
Autorităţile deliberative, în termen de maximum 10 zile de la data supunerii spre
aprobare a proiectului de buget se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă proiectul bugetului
local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, după caz, şi
pe anexe.
Proiectele de buget se aprobă de autorităţile deliberative în termen de maximum 45 de
zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cazul în care autorităţile deliberative nu aprobă proiectele bugetelor locale în
termenul prevăzut, direcţiile generale ale finanţelor publice dispun sistarea alimentării cu cote,
respectiv sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi cu transferuri consolidabile,
până la aprobarea acestora de către autorităţile deliberative. În această situaţie, din bugetele
locale se pot efectua plăţi numai în limita celorlalte venituri încasate.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să transmită direcţiilor generale ale
finanţelor publice bugetele locale aprobate, în condiţiile prezentei legi, în termen de 5 zile de
la aprobarea acestora. Direcţiile generale ale finanţelor publice, în termen de 10 zile,
întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ,
respectiv al municipiului Bucureşti, grupate în cadrul fiecărui judeţ şi al municipiului
Bucureşti, pe comune, oraşe, municipii, sectoare ale municipiului Bucureşti şi judeţ, pe
structura clasificaţiei bugetare.
d) Procesul bugetar în cazul neaprobării bugetului de stat de către Parlament
Dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetele anului precedent, până la aprobarea
noilor bugete, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi, de regulă, 1/12 din prevederile
bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către
ordonatorii de credite sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia
în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
Instituţiile publice şi acţiunile nou-aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1
ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate, până la aprobarea bugetului, în limita a
1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.
Direcţiile generale ale finanţelor publice vor acorda unităţilor administrativ-teritoriale
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuri consolidabile, cu
încadrarea în limita lunară de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent.
În cazul în care necesarul de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi
transferuri consolidabile depăşeşte o limită lunară de 1/12 din prevederile bugetare ale anului
precedent, după utilizarea integrală a veniturilor şi cotelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat, direcţiile generale ale finanţelor publice pot aproba suplimentarea acestora,
pe baza analizelor şi fundamentărilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
În situaţia în care sumele prevăzute sunt propuse în proiectul bugetului de stat mai
mici decât cele din anul precedent, limitele lunare se acordă în cotă de 1/12 din sumele
propuse prin proiectul bugetului de stat.

70
 Faţă de aceste repere temporale, în practică, s-au întâlnit abateri de la termenele
precizate prin legea finanţelor publice locale.

4.3.2. APROBAREA BUGETELOR LOCALE

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, bugetele locale ale judeţelor, al

municipiului Bucureşti, municipiilor, sectoarelor capitalei, oraşelor şi comunelor, se aprobă de
către organele locale ale acestora, respectiv consiliul local, consiliul judeţean şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti. Proiectele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se
prezintă spre aprobare organului local ales, cu cel puţin două luni înainte de începerea anului.
Înainte de aprobare, proiectele de buget se publică în presa locală sau se afişează la sediul
Primăriei. Aprobarea proiectelor de buget local constă în: pronunţarea asupra contestaţiilor;
votarea pe capitole, articole, anexe, ordonatori de credite; adoptarea proiectului pe ansamblu.
De regulă, bugetul local trebuie să comporte două proceduri de votare: a bugetului
primar, prin care se prevede şi autorizează toate cheltuielile şi veniturile unui an; a unui buget
suplimentar, decis la sfârşitul anului, care corespunde unui buget rectificator sau de report.
Această dublă votare este determinată de obligativitatea echilibrului căruia trebuie să i se
supună bugetul local, prin Curtea de Conturi, aceasta intervenind în două situaţii: a) dacă
echilibrul prezentat nu este real, corespunzând unei supraevaluări a cheltuielilor şi unei
subevaluări a veniturilor; b) dacă bugetul nu este executat în echilibru şi dacă deficitul care va
trebui resorbit în cursul anului următor este considerat prea important, în funcţie de anumite
criterii (dimensiunea unităţii, venituri de funcţionare).

4.3.3. EXECUŢIA BUGETELOR LOCALE

Execuţia bugetelor locale revine organelor de decizie ale fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale prin organele financiare din structura administraţiei publice locale. Aparatul
financiar local urmăreşte sistematic încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, în
concordanţă cu clasificaţia bugetară.
Principiile de care trebuie să se ţină cont în execuţia bugetară sunt:
- prin bugetele locale se cuprind şi se aprobă, după caz, veniturile şi creditele bugetare
în structura clasificaţiei bugetare;
- creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar;
- cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare;
- virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare şi de
la un program la altul se aprobă de autorităţile deliberative, pe baza justificărilor
corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite, şi se pot efectua înainte de angajarea
cheltuielilor; se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar;
- virările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capitol bugetar, inclusiv între
programele aceluiaşi capitol, care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol, legii bugetului
de stat sau legii de rectificare, sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite,
pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, şi se pot
efectua înainte de angajarea cheltuielilor; se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al
anului bugetar;
- propunerile de virări de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi
necesităţi privind execuţia, până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii
clasificaţiei bugetare, precum şi a programului de la care se disponibilizează şi, respectiv, a
capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare şi a programului la care se suplimentează
prevederile bugetare.
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor pe categorii de bugete locale se stabileşte de
organele de decizie ale fiecărui judeţ sau de lege, în funcţie de subordonarea instituţiilor
publice, precum şi de necesităţile de echilibrare bugetară. Repartizarea creditelor bugetare pe
instituţii este de competenţa ordonatorilor principali de credite. Procesul de repartizare se
desfăşoară astfel:

71
 - repartizarea efectuată de către ordonatorii principali între bugetele proprii şi bugetele
ordonatorilor subordonaţi;
- repartizarea efectuată de către ordonatorii secundari ai creditelor bugetare pe unităţi
subordonate şi pentru bugetul propriu;
- ordonatorii terţiari utilizează creditele care le-au fost repartizate.
Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetele locale se repartizează pe trimestre în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară
efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor se aprobă de către:
a) Ministerul Finanţelor – pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de
credite ai bugetelor locale; repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale se realizează de
către Direcţiile generale ale finanţelor publice;
b) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele locale, în
termen de 15 zile de la aprobarea sumelor prevăzute la punctul anterior.
Repartizarea pe trimestre a transferurilor, precum şi modificarea acestora se comunică
autorităţilor administraţiei publice locale de către ordonatorii principali de credite ai bugetului
de stat sau ai altor bugete, în termen de 10 zile de la aprobarea de către Ministerul Finanţelor
Publice a repartizării pe trimestre a creditelor bugetare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de
credite efectuate de ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate,
potrivit destinaţiei stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Deschiderea de credite bugetare
Deschiderile de credite bugetare pentru transferurile de la bugetul de stat sau de la alte
bugete către bugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetele respective, se efectuează
de către Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice, la cererea
ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, în funcţie de necesităţile execuţiei
bugetare, cu respectarea destinaţiei, sau de către ceilalţi ordonatori principali de credite.
Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative,
care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea
serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor
bugetare, precum şi a altor obligaţii.
Dacă pe parcursul exerciţiului bugetar au loc treceri de instituţii, acţiuni sau sarcini în
finanţarea autorităţilor administraţiei locale, Ministerul Finanţelor este autorizat să introducă
modificările corespunzătoare în volumul şi structura bugetului de stat, fără afectarea
echilibrului bugetar. Modificarea va fi operată şi în structura bugetului local după aprobarea
de către consiliile locale.
Fondurile externe nerambursabile (care au caracter previzional) vor fi încasate într-un
cont distinct în afara bugetului local şi vor fi cheltuite numai în limita disponibilităţilor
existente în acest cont şi în scopul în care au fost acordate.
Majoritatea ordonatorilor de credite au atribuţii în realizarea cheltuielilor publice; sub
aspect numeric, sunt mai puţini ordonatori de credite care răspund de realizarea veniturilor
publice.
De regulă, ordonatorii de credite au responsabilitatea de a decide oportunitatea
cheltuielilor ce urmează a se efectua; nu acelaşi lucru se poate spune şi în cazul veniturilor –
nu se mai poate vorbi de responsabilitate în a decide oportunitatea încasării veniturilor.
Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăţi în avans de până la 30 %,
avansurile nejustificate trebuie recuperate, dar cu perceperea dobânzilor şi a penalităţilor de
întârziere.
Pentru creditele bugetare neutilizate ordonatorii principali de credite propun consiliilor
locale/ judeţene anularea acestor credite (termenul limită de propunere spre anulare este de la
10 decembrie). Cu creditele bugetare anulate se majorează fondul de rezervă bugetară.
Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile teritoriale ale
Trezoreriei Statului, evidenţiindu-se în conturi distincte:
a) veniturile bugetare încasate pe structura clasificaţiei bugetare;
72
 b) efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita
creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;
c) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă,
rezultată din împrumuturi contractate sau garantate de stat, precum şi cele contractate sau
garantate de autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a celor privind rambursarea
ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor costuri aferente;
d) efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice
locale;
e) păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri şi înţelegeri guvernamentale şi de
la organisme internaţionale, şi utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate;
f) alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.
Pentru împrumuturile contractate, altele decât cele din disponibilităţile contului curent
general al Trezoreriei Statului, autorităţile administraţiei publice locale îşi pot deschide
conturi la bănci comerciale, în vederea derulării acestora.
În execuţie, alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se
efectuează lunar de către direcţiile generale ale finanţelor publice, pe baza fundamentărilor
prezentate de ordonatorii principali de credite.
În situaţia în care, pe parcursul execuţiei, apar goluri temporare de casă ca urmare a
decalajului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin
împrumuturi acordate de Ministerul Finanţelor Publice din disponibilităţile contului curent
general al Trezoreriei Statului, numai după utilizarea fondului de rulment.
Valoarea totală a împrumutului care poate fi angajat de autorităţile administraţiei
publice locale este supusă următoarelor limite:
a) nu va depăşi 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului
bugetar în care se face împrumutul;
b) autorităţile administraţiei publice locale nu pot angaja împrumuturi mai mari decât
fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiaşi an bugetar.
Rambursarea fondurilor împrumutate conform prevederilor enunţate va fi garantată cu
veniturile estimate a fi încasate în anul bugetar respectiv, în condiţiile respectării garantării,
prin venituri, a celorlalte datorii publice locale. În situaţia în care împrumutul nu a fost
restituit până la 31 decembrie, direcţiile generale ale finanţelor publice sunt autorizate să
execute contul unităţii administrativ-teritoriale în cauză.

4.3.4. ÎNCHEIEREA ŞI CONTROLUL EXECUŢIEI BUGETULUI LOCAL

Ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre aprobare consiliilor

locale/judeţene, după caz, până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de
execuţie a bugetelor . Conturile anuale de execuţie cuprind:
- la venituri: prevederi bugetare iniţiale; prevederi bugetare definitive; încasări
realizate;
- la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi efectuate.
Trimestrial şi anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situaţii financiare
asupra execuţiei bugetare, care se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice; după
verificare acestea întocmesc şi depun la Ministerul Finanţelor situaţii financiare centralizate
privind execuţia bugetelor, la termenele şi potrivit normelor stabilite de acesta. Situaţiile
financiare anuale (inclusiv anexele la acestea) se prezintă de către ordonatorii principali de
credite spre aprobare consiliilor locale/judeţene, după caz.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile
financiare anuale rapoarte anuale de performanţă, în care să prezinte, pe fiecare program
obiectivele , rezultatele preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi
situaţiile privind angajamentele locale.
Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după
efectuarea regularizărilor în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

73
 precum şi a transferurilor consolidabile din bugetul de stat sau din alte bugete, se utilizează, în
ordine, pentru:
- rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor, comisioanelor,
spezelor şi a altor costuri aferente ale acestora;
- constituirea fondului de rulment .
Fondul de rulment poate fi utilizat şi pentru finanţarea unor investiţii din competenţa
autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale în
interesul colectivităţii. Utilizarea fondului de rulment se aprobă de către consiliul
local/judeţean, după caz.
În momentul închiderii execuţiei bugetare trebuie să se ţină cont de următoarele
principii: a) execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an; b) orice venit
neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată (în cadrul prevederilor bugetare)
şi neplătită până la data de 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe
anul următor; c) creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept;
d) disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate
cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene (rămase la finele exerciţiului
bugetar în conturile structurilor de implementare) se reportează în anul următor cu aceeaşi
destinaţie; aceste fonduri se utilizează conform prevederilor legale şi potrivit acordurilor
încheiate cu partenerii externi.
Operaţiunile contabile ale comunităţilor locale sunt supravegheate de către primar şi
consiliile locale, vizând evident, pe lângă eficacitate şi oportunitate şi aspecte privind
legalitatea, controlul exercitat atât a priori, prin aprobare, cât şi pe parcursul executării.
Un control operativ este exercitat şi de către trezorerii, cu ocazia efectuării plăţilor şi
încasărilor, vizând îndeosebi legalitatea acestora, control înscris în procedurile administrative
de acoperire a cheltuielilor bugetare. În plus, Curtea de Conturi delegă competenţe sporite
controlorilor de conturi, aceştia putând adopta decizii administrative sub forma unor avize
asupra situaţiei conturilor. Totodată, asupra gestiunii conturilor comunităţilor locale se
întocmesc rapoarte anuale, în care, pe lângă aprecierea calităţii gestiunii financiare sunt
sugerate şi modalităţi de îmbunătăţire a conţinutului controlului financiar exercitat.
Controlul financiar asigură buna funcţionare a activităţilor economice şi acţionează
sistematic în vederea prevenirii abaterilor şi deficienţelor, creşterii eficienţei, apărarea
patrimoniului, cunoaşterea modului de respectare a legilor şi stabilirea răspunderilor pentru
nerespectarea disciplinei.

4.4. FUNDAMENTAREA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETELOR

LOCALE
4.4.1. VENITURILE BUGETELOR LOCALE

Se constituie din:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte
venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
d) donaţii şi sponsorizări.
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea şi evaluarea
materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi
taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe
alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.

A. Venituri proprii judeţelor:

1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale subordonate local;
2. Cote defalcate din impozitul pe venit: a) cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume
alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru
echilibrarea bugetelor locale;

74
3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;
4. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi: a) taxa asupra mijloacelor de transport; b) taxe şi tarife pentru eliberarea
de licenţe şi autorizaţii de funcţionare.
5. Venituri din proprietate: a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome; b) restituiri de
fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi; c) venituri din concesiuni şi
închirieri; d) venituri din dividende; e) alte venituri din proprietate;
6. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi: a) venituri din prestări de servicii; b)
contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie
socială; c) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi
despăgubiri; d) alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;
7. Amenzi, penalităţi şi confiscări: a) venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit
dispoziţiilor legale; b) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi
alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii; c) alte amenzi, penalităţi şi
confiscări;
8. Venituri din valorificarea unor bunuri: a) venituri din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice; b) venituri din privatizare; c) venituri din vânzarea unor bunuri
aparţinând domeniului privat;
B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
C. Donaţii şi sponsorizări;
D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii;
E. Operaţiuni financiare.

Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,

sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti
A. Venituri proprii:
1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea
consiliilor locale;
2. Cote defalcate din impozitul pe venit: a) cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume
alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru
echilibrarea bugetelor locale;
3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;
4. Impozite şi taxe pe proprietate: a) impozit pe clădiri; b) impozit pe terenuri; c) taxe juridice
din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru; d) alte
impozite şi taxe pe proprietate;
5. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii: - taxe hoteliere.
6. Taxe pe servicii specifice: a) impozit pe spectacole; b) alte taxe pe servicii specifice.
7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de
activităţi: a) taxe asupra mijloacelor de transport; b) taxe şi tarife pentru eliberarea de
licenţe şi autorizaţii de funcţionare; c) alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea
utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi;
8. Alte impozite şi taxe fiscale;
9. Venituri din proprietate: a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub
autoritatea consiliilor locale; b) restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor
precedenţi; c) venituri din concesiuni şi închirieri; d) venituri din dividende; e) alte
venituri din proprietate.
10. Venituri din dobânzi;
11. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi: a) venituri din prestări de servicii; b)
contribuţia părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întreţinerea copiilor în creşe; c)
contribuţia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social; d) taxe din activităţi
cadastrale şi agricultură; e) contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în
unităţile de protecţie socială; f) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată,
imputaţii şi despăgubiri; g) alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;
12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise: a) taxe extrajudiciare de timbru; b)
alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.
75
 13. Amenzi, penalităţi şi confiscări: a) venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit
dispoziţiilor legale; b) penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a
declaraţiei de impozite şi taxe; c) încasări din valorificarea bunurilor confiscate,
abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii; d) alte amenzi,
penalităţi şi confiscări;
14. Diverse venituri: a) vărsăminte din venituri şi/sau disponibilităţile instituţiilor publice; b)
alte venituri;
15. Venituri din valorificarea unor bunuri: a) venituri din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice; b) venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile
statului; c) venituri din privatizare; d) venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând
domeniului privat.
B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
C. Donaţii şi sponsorizări;
D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii;
E. Operaţiuni financiare.

Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei

fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a
autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor
publice.
Veniturile bugetului municipiului IASI pe anul 2019 (preliminari) si proiectia pe anii
2020-2022, se prezinta astfel:

Venituri totale
(mii lei)
2019 2020 2021 2022
810299,56 914486,64 772409,45 728220,52

4.4.2. CHELTUIELILE BUGETELOR LOCALE

Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe

ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte,
obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei
publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul
colectivităţilor locale respective.
Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă
corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.
Cheltuielile care se prevăd în bugetele locale sunt:
1. Autorităţi publice şi acţiuni externe: autorităţi executive;
2. Alte servicii publice generale: a) fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor
administraţiei publice locale; b) fondul de garantare a împrumuturilor externe,
contractate/garantate de stat; c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe,
contractate/garantate de autorităţile administraţiei publice locale; d) servicii publice
comunitare de evidenţă a persoanelor; e) alte servicii publice generale;
3. Dobânzi;
4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei;
5. Apărare: apărare naţională;
6. Ordine publică şi siguranţă naţională:
7. Învăţământ:
8. Sănătate:
9. Cultură, recreere şi religie:
10. Asigurări şi asistenţă socială:
11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică:
76
 12. Protecţia mediului:
13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă:
14. Combustibil şi energie: a) energie termică;b) alte cheltuieli privind combustibilii şi
energia;
15. Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare:
a) agricultură:
- protecţia plantelor şi carantină fitosanitară.
16. Transporturi: a) transport rutier (drumuri şi poduri); b) transport aerian; c) alte cheltuieli în
domeniul transporturilor.
17. Alte acţiuni economice: a) zone libere; b) turism; c) proiecte de dezvoltare
multifuncţională; d) alte acţiuni economice.

Cheltuielile municipiului Iasi pe anul 2019 (preliminari) si proiectia pe anul 2020-2022

se prezinta astfel:

Cheltuieli totale
(mii lei)
2019 2020 2021 2022
861121,58 914486,64 772409,45 728220,52

Se observa ca in anul 2019, cheltuielile totale (861121,58 mii lei) au fost mai mari decat
veniturile totale (810299,56 mii lei), rezultand un deficit de 50822,02 mii lei, ce se va acoperi
din subventiile de la bugetul de stat.

77
CAP 5. INSTITUŢII IMPLICATE ÎN FORMAREA, REPARTIZAREA ŞI UTILIZAREA
RESURSELOR PUBLICE

5.1. COORDONATE GENERALE

Transpunerea în practică a etapelor procesului bugetar în ţările democratice din punct

de vedere politic, economic şi social se realizează prin sistemul instituţiilor publice specifice
statului de drept. Caracteristica fundamentală a acestui sistem instituţional o reprezintă pe de o
parte, separarea pe orizontală, în subsistemele instituţionale ale celor trei puteri de stat
(legislativă, executivă şi judecătorească), iar pe de altă parte, subordonarea pe verticală a
instituţiilor în cadrul fiecăruia din aceste subsisteme.
Acest mod de organizare şi funcţionare a instituţiilor, care participă la realizarea
procesului bugetar, asigură prevenirea abuzului de putere din partea uneia sau a alteia dintre
instituţii. Apariţia conflictului de interese între puterile statului se evită prin aceea că
fundamentarea bugetului se face de către Guvern, iar aprobarea lui de către Parlament,
precum şi prin faptul că organismele publice din cadrul Guvernului care execută bugetul
aprobat sunt supuse controlului financiar al unei instituţii exterioare Guvernului (Curtea de
Conturi), aceasta funcţionând sub autoritatea Parlamentului.
Autonomia subsistemelor instituţionale aparţinând celor trei puteri ale statului, precum
şi controlul public democratic asupra activităţii instituţiilor respective asigură premisele
pentru armonizarea alocării resurselor publice în direcţia satisfacerii într-o măsură cât mai
ridicată a solicitărilor populaţiei pentru bunuri şi servicii publice, precum şi utilizarea cu
eficienţă crescândă a alocaţiilor bugetare.
Guvernul exercită conducerea generală a execuţiei bugetului public naţional. Astfel,
după aprobarea bugetului de stat de către Parlament, Guvernul răspunde de realizarea
prevederilor bugetare. În cursul anului bugetar, el examinează mersul situaţiei financiare pe
economie, execuţia bugetului public şi stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea echilibrului
financiar. Pe lângă această competenţă permanentă, prin legile bugetare anuale se stabilesc
drepturi şi obligaţii suplimentare pentru Guvern sau pot fi detaliate ori dezvoltate cele
prevăzute cu caracter general şi permanent de Legea finanţelor publice.
Ministerul Finanţelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului administraţiei
centrale de stat, precum şi de realizarea acestuia, după aprobarea de către Parlament, de luarea
măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiar, aplicarea politicii financiare a Guvernului,
de cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare publice.
Parlamentul adopta legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de Guvern
în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta. În cazul în care legile bugetare
anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data
de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refera proiectul de buget, Guvernul va
solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. În timpul dezbaterilor nu pot fi
aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care determina majorarea nivelului
deficitului bugetar.
Compartimentele financiar-contabile ale instituţiilor publice sunt însărcinate cu ţinerea
evidenţei contabile privind constituirea resurselor şi efectuarea cheltuielilor din sumele
alocate de la bugetul de stat, precum şi veniturile proprii. Conducătorul compartimentului
financiar-contabil avizează orice cheltuială efectuată din sumele alocate de la bugetul de stat,
punând viza pentru controlul preventiv.

78
5.2 ORDONATORII DE CREDITE (PRINCIPALI, SECUNDARI, TERŢIARI)

Sunt conducătorii instituţiilor publice care primesc credite bugetare prin legea bugetară
anuală. Atribuţiile ordonatorilor sunt legate de repartizarea veniturilor şi cheltuielilor
prevăzute în bugetul de stat şi/sau utilizarea creditelor bugetare primite. Ordonatorii de credite
bugetare răspund de respectarea dispoziţiilor legale în utilizarea creditelor şi în realizarea
veniturilor, folosirea cu eficienţă a sumelor primite de la bugetul de stat, de integritatea
bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduc, de ţinerea la zi a contabilităţii, precum şi
prezentarea la timp a dărilor de seamă contabile asupra execuţiei bugetare. 44
Ordonatorii de credite au următoarele roluri:
- Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele
bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine
sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după
caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
- Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituţiilor publice din subordine
sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după
caz, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.
- Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament şi bugetare
aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
- Ordonatorii terţiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament
repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea
sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în
condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale, etc

Responsabilităţile ordonatorilor de credite sunt:

- Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de
angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor
aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale.
- Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:a) angajarea, lichidarea şi
ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare repartizate
şi aprobate; b) realizarea veniturilor; c) angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor
de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; d) integritatea
bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc; e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii
şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în
administrare şi execuţiei bugetare; f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de
achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice; g) organizarea evidenţei
programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora; h) organizarea şi ţinerea la zi a
evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.

5.3. MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Ministerul Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al

administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică
strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanţelor publice.
Ministerul Finanţelor Publice este minister cu rol de sinteză şi îndeplineşte
următoarele funcţii:
a) de strategie, prin care se asigură, în conformitate cu politica financiară a
Guvernului şi cu normele Uniunii Europene, elaborarea strategiei în domeniile de activitate
specifice ministerului: fiscal, bugetar, contabilitate publică, reglementări contabile, datorie
publică, coordonarea şi administrarea asistenţei financiare nerambursabile, coordonarea şi
administrarea instrumentelor structurale, controlul financiar public intern, sisteme de
management financiar şi control, coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice, domenii
reglementate specific;

79
 b) de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi
instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul finanţelor publice;
c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român şi al Guvernului
României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate şi în limitele
stabilite prin actele normative în vigoare;
d) de prognoză, prin care se asigură elaborarea de studii şi prognoze pe termen scurt,
mediu şi lung privind evoluţia economiei româneşti în ansamblu, pe sectoare şi în profil
teritorial, precum şi fundamentarea principalelor măsuri de politică economică, exercitată prin
Comisia Naţională de Prognoză;
e) de concepţie bugetară şi fiscală;
f) de administrare a veniturilor statului;
g) de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului;
h) de administrare a datoriei publice;
i) de implementare a prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea
Europeană pentru domeniul financiar şi fiscal;
j) de coordonare a asistenţei financiare nerambursabile acordate României de
Uniunea Europeană şi de statele membre ale acesteia, precum şi de statele membre ale
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;
k) de administrare financiară a fondurilor PHARE, ISPA şi SAPARD, inclusiv de
asistenţă financiară acordată de statele membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;

5.3.1 PRINCIPIILE FUNCTIONARII MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE

Principiile care stau la baza activităţii Ministerului Finanţelor Publice sunt următoarele:
a) coerenţa, stabilitatea şi predictibilitatea în domeniul finanţelor publice pe termen
mediu;
b) armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene;
c) întărirea autorităţii instituţiei;
d) perfecţionarea managementului fondurilor publice;
e) transparenţa activităţii în toate domeniile sale de activitate;
f) colaborarea cu partenerii sociali; g) asigurarea unui mediu de afaceri concurenţial şi
predictibil.
În subordinea Ministerului Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca organe
de specialitate ale administraţiei publice centrale, următoarele unităţi subordonate: Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală şi Comisia Naţională de Prognoză.
Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice sunt reglementate prin Hotărârea privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial.
Cele mai importante pe linie bugetară care revin Ministerului de Finanţe sunt:
- repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor din bugetul de stat, pe capitole
ale clasificaţiei bugetare;
- deschiderea de credite bugetare şi alimentarea cu fonduri a conturilor bancare
deschise pentru ordonatorii principali de credite. În acest sens, Ministerul Finanţelor respectă
principiul prevăzut de Legea finanţelor publice, conform căruia acordarea fondurilor de la
bugetul de stat se face în limita creditelor bugetare şi potrivit destinaţiilor aprobate, în raport
cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale
ce reglementează efectuarea cheltuielilor respective;
- efectuarea transferurilor către unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul limitelor
prevăzute în bugetul de stat şi în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare;
- elaborarea lucrărilor privind contul general anual al execuţiei bugetului de stat, pe
care le prezintă Guvernului, etc.

80
5.3.2 ATRIBUTIILE MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE

Conform prevederilor legii finanţelor publice, în domeniul finanţelor publice,

Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii:
a) coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul
bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare,
precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;
d) emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi
procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea
şi raportarea;
e) solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
f) aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de
credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
i) asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale
veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru
reglementarea situaţiei, etc

5.4 TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE

Trezoreria, ca administraţie, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului

public, în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările
generatoare de lichidităţi şi plăţile exigibile, dintre veniturile publice şi cheltuielile publice, cu
finanţarea deficitului bugetar, cu gestionarea datoriei publice şi altele, toate acestea concurând
la asigurarea echilibrului monetar şi a echilibrului general al economiei.46
În condiţiile economiei de piaţă, trezoreria este concepută ca un sistem operaţional în
cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care se efectuează următoarele tipuri de
operaţiuni: financiare şi băneşti, bugetare şi extrabugetare ale sectorului public şi
contabilitatea cestora, controlul fiscal asupra încasărilor la termen a veniturilor, controlul
fiscal asupra finanţării cheltuielilor instituţiilor publice, refinanţarea deficitului bugetar,
lansarea împrumuturilor de stat, plasarea disponibilităţilor sectorului public. Prin urmare,
întreaga execuţie bugetară se realizează prin trezorerii, volumul operaţiunilor desfăşurate în
cadrul ei, evidenţiază rolul deosebit de important al trezoreriei în activitatea financiară.

Direcţia generală trezorerie şi contabilitate publică

Această direcţie este structurată astfel:
- secretariat;
- serviciul metodologia generală a trezoreriei, ce are ca principale atribuţii:
a) elaborarea proiectelor de acte normative care vizează activitatea
trezoreriei statului;
b) elaborarea de precizări/instrucţiuni cu caracter metodologic pentru
desfăşurarea corespunzătoare a activităţii unităţilor teritoriale ale trezoreriei
statului, în special în legătură cu: încasarea veniturilor bugetare şi finanţarea
cheltuielilor din bugetul general consolidat; deschiderea şi
repartizarea/retragerea creditelor bugetare; organizarea şi conducerea
contabilităţii operaţiunilor de încasări şi plăţi derulate prin unităţile teritoriale
ale trezoreriei statului şi elaborarea/modificarea planului de conturi al
unităţilor teritoriale ale trezoreriei statului şi a instrucţiunilor de aplicare a
acestuia; încheierea în bune condiţiuni a exerciţiului bugetar de către
unităţile teritoriale ale trezoreriei statului;

81
 c) analiza şi, după caz, avizarea de proiecte de acte normative şi norme
metodologice/instrucţiuni/precizări primite de la alte direcţii din minister sau
din afara ministerului care au legătură cu activitatea direcţiei generale, etc.;
- serviciul contabilitatea generală a statului, care organizează şi conduce
contabilitatea operaţiunilor efectuate de Ministerul Finanţelor Publice în contul şi
în numele statului; evidenţiază în conturi în afara bilanţului operaţiunile privind
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor prevăzute în bugetul
trezoreriei statului;
- întocmeşte situaţiile financiare, conturile de execuţie, actualizează planul de
conturi, efectuează controlul financiar preventiv etc.;
- serviciul sinteza execuţiei financiare prin trezoreria statului şi elaborarea
bugetului trezoreriei statului, care elaborează;
a) bilanţul centralizat al trezoreriei statului şi anexele la bilanţ (trimestrial şi
anual);
b) proiectul bugetului trezoreriei statului (anual);
c) lucrări privind deschiderea şi repartizarea creditelor din bugetul trezoreriei
statului;
d) actualizează clasificaţia bugetară etc.
- serviciul operaţiuni financiare şi deschideri de credite bugetare, care are ca
atribuţii principale verifică şi transmite spre aprobare cererile de deschidere de credite
bugetare ale ordonatorilor principali finanţai din sistemul bugetelor publice; editează
situaţii privind creditele bugetare deschise (zilnic, lunar, trimestrial) etc.
- serviciul trezoreria operativă centrală, având următoarele atribuţii: a) asigură
procesarea în sistemul informatic a deschiderilor de credite bugetare din bugetul
Ministerului Finanţelor Publice; b) asigură înregistrarea în conturile corespunzătoare a
plăţilor dispuse din conturile de cheltuieli şi de disponibilităţi deschise la nivelul
Trezoreriei Operative Centrale, precum şi transmiterea ordinelor de plată pentru
Trezoreria Statului către Serviciul decontări inter-trezorerii şi relaţii cu sistemul
interbancar de plăţi în vederea decontării; c) asigură procesarea în aplicaţia
informatică a ordinelor de plată pentru Trezoreria Statului prin care se debitează
contul deschis la Trezoreria Operativă Centrală pe seama Comisiei Europene,
efectuarea plăţilor aferente Contribuţiei României la bugetul comunitar, editarea
extraselor de cont şi colaborarea cu Unitatea de Coordonare a Relaţiilor Bugetare cu
Uniunea Europeana şi cu Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, etc.
- serviciul decontări inter-trezorerii şi relaţii cu sistemul interbancar de plăţi;
- serviciul operaţiuni cu numerar şi produse electronice ale trezoreriei statului; are
ca atribuţii: a) propunerea spre avizare înfiinţarea/desfiinţarea unităţilor teritoriale ale
trezoreriei statului cu casierie-tezaur; b) asigură derularea operaţiunilor de retragere
de la BNR (sau instituţii de credit) şi cele privind alimentarea conturilor de disponibil
deschise la instituţiile de credit pe seama unităţilor trezoreriei statului, respectiv
întocmirea şi transmiterea către Trezoreria Operativă Centrală a ordinelor de plată
aferente precum şi derularea operaţiunilor de depunere numerar la Banca Naţională a
României, etc

82
BIBLIOGRAFIE:

1. Hoanta, N., Economie si finante publice, Editura Polirom, Iasi, 2000

2. Ionescu, L., Bugetul și contabilitatea instituțiilor publice, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2001
3. Moșteanu, T., Finanțe, buget-sinteze teoretice și aplicații practice, Editura Economică,
București, 2001
4. Ștefura, G., Bugete publice și fiscalitate, Editura Universității „Al.I.Cuza” Iași, 2007
5. Tudose, M.B., Finante publice. Elemente teoretice si practice, Editura Sedcom Libris,
Iasi, 2008
6. Vacarel, I., coord., Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2006
7. Voinea, Ghe., Impozite, taxe și contribuții, Ed. Junimea, Iași, 2005

*** Legea nr. 270/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 500/2002 privind finantele
publice
*** Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea financiar bugetara cu modificarile ulterioare
*** Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal
*** Legea nr.127/2019 privind sistemul public de pensii
*** Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificarile si completarile
ulterioare
*** Legea nr.76/2002 privind asigurarilor de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca cu
modificari ulterioare
*** Legea nr.346/2002, republicata, privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale cu modificari ulterioare
*** Legea nr.200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata
creantelor salariale
*** Legea bugetului de stat pe anul 2020
*** Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2020
*** Bugetul Municipiului Iasi pe anul 2019
*** Guvernul Romaniei, Ministerul Finantelor, Raport privind situatia macroeconomic ape anul
2020 si proiectia acesteia pe anii 2021-2023

83