Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
produs ofensiva armatei române în Ungaria, finalizată, la 4 august 1919, când trupele române au
intrat în Budapesta.
Sub conducerea lui Ion I.C. Brătianu, diplomația română a luptat din răsputeri în cadrul
Conferinței de la Paris pentru a respinge intervenția marilor puteri în afacerile României. Acestea
condiționau recunoașterea unirii de semnarea unui tratat separat privind statutul minorităților în
România. Prin tratatele de pace de la Paris s-a recunoscut în plan internațional unirea
Transilvaniei și a Bucovinei cu România. Frontiera româno-bulgară rămânea cea prevăzută în
Tratatul din 1913. La 28 octombrie 1920, prin Tratatul de la Paris, Franța, Marea Britanie, Italia
și Japonia au recunoscut unirea Basarabiei cu România. În 1933 s-au adăugat și Statele Unite.
România și alianțele regionale
2
pentru afaceri externe al URSS. Însă demiterea ministrului de externe român a lăsat nerezolvată
această chestiune şi a marcat sfârșitul unei epoci în diplomația românească.
După1933, cercurile conducătoare de la București au înțeles că Franța și Marea Britanie nu se
vor opune planurilor revizioniste ale Germaniei. De aceea, România a căutat să afle o cale
proprie de înțelegere cu Germania, care vedea în România un important furnizor de cereale şi
petrol. În 1938, situația internațională s-a agravat. Germania a provocat criza cehoslovacă,
revendicând regiunea sudetă locuită de germani. Guvernul român a adoptat în același an o notă
diplomatică adresată Moscovei. Dictatul de la Munchen din 29 septembrie 1938 a deschis calea
Germaniei către sud-estul Europei.
În preajma războiului
În noiembrie 1938, Carol al II-lea a făcut o vizită în Belgia, Marea Britanie şi Franța,
unde nu a reușit să obțină sprijin extern pentru România. La întoarcere s-a întâlnit cu Hitler, la 24
noiembrie 1938, la Berghof, unde s-a discutat posibilitatea intensificării relațiilor româno-
germane. Execuția, din ordinul regelui, a lui Corneliu Codreanu și a doisprezece fruntași
legionari a înrăutățit însă grav relațiile între București şi Berlin.
Criza a fost depășită la începutul lui 1939, pentru că Germania era interesată de petrolul
românesc. În aceste condiții, la 23 martie 1939, s-a semnat acordul economic româno-german.
Partea română spera că Germania va deveni, pe lângă un partener economic important, garantul
integrității sale teritoriale. Aceasta nu a însemnat însă abandonarea relațiilor de alianță
tradiționale cu Franța şi Marea Britanie.
La 13 aprilie 1939, cele două puteri occidentale au promis României sprijin în cazul unor
posibile agresiuni. În vara lui 1939, apropierea dintre cele două mari puteri revizioniste ale
Europei - URSS şi Germania - a ajuns la apogeu. La 23 august 1939, s-a încheiat Pactul de
neagresiune sovieto-german (Pactul Ribbentrop – Molotov), care a împărțit Europa în sfere de
influență şi a grăbit izbucnirea celei de a doua conflagrații mondiale.
Anexa secretă a pactului a prevăzut dreptul URSS de a ocupa Basarabia. Astfel, în vara
lui 1939, eșecul total al politicii de securitate colectivă și ascensiunea puterilor revizioniste au
găsit România prinsă între două mari puteri, cu care nu avea deloc relații bune, și complet izolată
de aliații tradiționali care îi garantaseră integritatea