Sunteți pe pagina 1din 2

GENUL DRAMATIC

1.DEFINIȚIE:
Genul dramatic cuprinde operele literare create pentru a putea fi reprezentate pe scenă
prin intermediul acţiunii directe a personajelor în faţa spectatorului.

2.TRĂSĂTURI:
 Dramaturgul nu povesteşte faptele, ci le lasă să se desfăşoare în faţa spectatorului;
 Ideile şi sentimentele autorului reies indirect;
 Personajele apar în fața publicului cu o personalitate deja formată;
 STRUCTURA
a)ACT – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene. Între act sunt
pauze, cu scopul schimbării decorului.
b)SCENĂ – subdiviziune a unui act , care surprinde o singură întâmplare, într-un
cadru neschimbat. Este delimitată de intrarea sau ieşirea unui personaj din dialog.
c)TABLOU - cuprinde un dialog sau un monolog al unui personaj în
cadrulaceleiaşi scene, desfăşurat într-o anumită parte a decorului .
 INDICAŢIILE SCENICE/DIDASCALII-Sunt indicaţiile pe care le face autorul şi
care se află intre paranteze ; ele se referă la timp,spaţiu,gestică, decor sau jocul
actorilor. Ajută la transpunerea textului în spectacol .
 REPLICA este un enunţ de mărime variabilă,rostit de un personaj, în cursul unui
dialog.
 Spaţiul şi timpul sunt limitate.
 Numărul personajelor este, de asemenea, limitat.
 Acţiunea este bine organizată, concentrată în jurul unui conflict puternic.
 Dialogul este modul de expunere caracteristic, dar adeseori este folosit monologul.
 Descrierea , ca mod de expunere , poate să apară în indicaţiile scenice sau în replicile
personajelor.
3.SPECII DRAMATICE
a. COMEDIA – specie a genului dramatic, în versuri sauîn proză , cu un conflict aparent
puternic şi un deznodământ vesel , care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor ,
a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate. În comedie regăsim diferite tipuri
de comic: de situație, de nume, de moravuri.
b. TRAGEDIA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict
foarte puternic şi un deznodământ nefericit.
c. DRAMA – specie a genului dramatic , în versuri sau înproză , cu un conflict puternic
şi un deznodământ grav,în care elementele tragice se împletesc cu cele comice.
Aplicații:
Citeşte cu atenţie textul pentru a răspunde cerinţelor :
Actul I, SCENA I
IORDACHE ( şade pe un scaun şi dă un brici la piatră , fredonând ) : “ Că
mă cere, mamă, cere. – Cine ... Te mai cere? – Şi mă cere d-un bărbier...”
PAMPON (intrând prin fund ) : Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ?
IORDACHE ( sculându-se politicos ):Da, poftiţi ... Barba ? Părul ?
PAMPON : Nimic.
IORDACHE : Atunci , poate ,vă spălaţi la cap ?
PAMPON : Eu nu mă spăl niciodată la cap , pentru că sufăr de ...
IORDACHE : De măsea ? Ştii cum ţi-o scoţ ? Odată ... Pac !
PAMPON : Ei , nu de măsea ... sufăr de bătăi ...
IORDACHE : De bătăi ? ... Ştii cum le ...
PAMPON : Ei ! Lasă-mă-n pace , omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr
de bătăi de inimă . Înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş.
IORDACHE : Atunci , pentru ce ?
PAMPON : Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea ... Nu cumva eşti dumneata ?
IORDACHE : Nu , eu sunt calfă ... ( I.L.Caragiale , D-ale carnavalului)

1.Precizează genul şi specia literară cărora le aparţine fragmentul citat.

2.Prezintă personajele din text şi relaţia dintre acestea.

3.Realizează caracterizarea succintă a lui Iordache.

4.Menţionează modul de expunere folosit înscrierea operei “D-ale carnavalului”.

5.Transcrie două indicaţii scenice.

6.Explică rolul semnelor de punctuaţie.