Cuprins

1. Dezastrul de la Cernobil

2. Localizarea centralei si tipul reactorului

3. Cauzele accidentului-un test esuat a dus la explozia centralei.

4.Impactul imediat

5 Efectele radiatiei-boli, suferinta si o amenintare pentru generatiile urmatoare

6. Concluzii

7. Bibliografie
1.Dezastrul de la Cernobil

Explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleara de la Cernobil, din Ucraina, din 26 aprilie 1986,
se numara printre cele mai mari dezastre produse de om. Potrivit specialistilor, efectele
accidentului de la Cernobil pot fi comparate cu cele produse in urma exploziei a 500 de bombe
nucleare, de marimea celor de la Hiroshima si Nagasaki.

2. Localizarea centralei si tipul reactorului

Centrala Atomoelectrica de la Cernobil, situata intr-o zona impadurita, cu o densitate scazuta a
populatiei,la circa 130 km nor de Kiev si aproximativ 20 km sud de frontier cu Belarus, era
compusa din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000 (reactor bolshoy moshchnosti
kanalniy) , capabile de a produce 4 GW de putere electrica. Reactoarele 1 si 2 au fost construite
intre anii 1970 si 1977, in timp ce reactoarele 3 si 4 au fost finalizate in 1983. Doua reactoare
RBMK se aflau in proces de constructie la momentul accidentului. Asemenea altor central
electrice nucleare, proiectul sovietic avea un miez de reactor care continea tije de combustibil
radioactive din uraniu. In reactoarele de la Cernobil au fost folosite ca moderator blocuri de
grafit in interiorul carora se aflau incastrate tije de control din bor. Caldura emanate de tijele de
combustibil era inlaturata din miez de un agent de racier (apa normal aflata sub mare presiune
pompata in miez unde fierbea si crea un jet de aburi extreme de fierbinte). Dup ace era separata,
apa era pompata inapoi in miez, iar aburii treceau prin turbine producand energie electrica.

3.Cauzele accidentului-un test esuat a dus la explozia accidentului

La 25 aprilie, inainte de a opri unitatea pentru un control de rutina, echipajul reactorului de la
Cernobil 4 a inceput pregatirile pentru un test ce avea scopul de a determina cat timp turbinele ar
continua alimentarea cu energie in cazul unei pierderi a aportului de energie electrica. Acest test
mai fusese efectuat anul precedent, insa turbinele nu au asigurat puterea necesara. Ulterior, au
fost facute imbunatatiri, fapt ce a determinat efectuarea unor noi teste.

Pentru efectuarea testului, era necesara reducerea capacitatii reactorului la 30% , insa autoritatile
sovietice din domeniul energetic nu au aprobat acest lucru. Prin urmare, reactorul a ramas setat la
50% din capacitatea sa, pentru o perioada de alte 9 ire, timp in care computerele si sistemele de
siguranta au fost inchise. Pe 26 aprilie, echipa de la Cernobil a primit aprobarea pentru a relua
procedurile de reducere a capacitatii reactorului. In acel moment este posibil ca operatorul sa fi
comis prima greseala: in loc sa mentina nivelul la 50%, a uitat sa reseteze un aparat, fapt ce a
determinat o scadere vertiginioasa a nivelului de producer a energiei, ajungand pana la 1%. Acest
nivel era mult prea scazut pentru derularea testului.

O alta greseala care a condus la dezastru a fost aceea ca, pentru a ridica nivelul de productie a
energiei la 7%, au fost indepartate simultan un numar prea mare de tije de control, care au fost
apoi reintroduse in reactor tot simultan, procedura care a determinat o crestere atat de dramatica
a nivelului energetic, incat reactorul a fost distrus.

4. Impactul imediat
Putini au fost cei care au stiut ce se intampla de fapt. Orasul Prypiat, construit special pentru
muncitorii de la Cernobil, a fost evacuate abia o zi mai tarziu, pe 27 aprilie. Mai mult decat atat,
abia pe 23 mai 1986 au inceput pregatirile pentru a se distribui populatiei iod pentru a preveni
absorbirea iodului radioactiv, practic mult prea tarziu, caci cea mai mare cantitate din acest
element radioactive fusese deje eliberata in primele zece zile. Toate persoanele implicate in acest
accident ( cei 600 de pompieri, precum si echipa de operare care a fost implicate in lupta cu
focul) au fost sever iradiate. Dintre acestia, 134 au fost expusi unor doze de radiatii intre 0,7 si
13 Sv, suferind de-asa numitul Sindrom acut de radiatii (ARS). Prin urmare, in decurs de numai
cateva ore, acesti oameni au fost expusi unui volum de radiatii de pana la 13.000 de ori mai mare
decat 1 millisievert (doza maxima de radiatii la care poate fi expusa populatia care traieste in
apropierea unei centrale nucleare).

La scurta vreme dupa acest accident, 31 de muncitori au murit. Aproximativ 800 000 de oameni
au fost implicate in operatiunile de curatare de la Cernobil, pana in anul 1989, sanatatea lor fiind
afectata sever. Se pare ca 300 000 dintre ei au fost expusi unor doze de radiatii de peste 0,5 Sv.

In urma estimarilor, s-a ajuns la concluzia ca intreaga cantitate de xenon, jumatate din cea de
cesiu si de iod si 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate in atmosfera.
Cea mai mare parte a contaminat zona invecinata centralei nucleare, in timp ce gazele cu
densitate scazuta au fost purtate de vant, initial de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar intr-
o masura mai mica, in Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria si sudul Germaniei. In
ultimele zile, directia vantului s-a schimbat, emisiile radioactive afectand mai ales tarile din
sudul continentului: Romania, Grecia, Bulgaria si Turcia. Totusi suprafata cu cel mai mare grad
de risc de iradiere includea nordul Ucrainei, sudul si estul Belarusului si zona de vest, la granita
dintre Rusia si Belarus. La momentul exploziei, In aceasta regiune de aproximativ 140 000 km²
locuiau 7 milioane de persoane dintre care 3 milioane erau copii.

Depunerile radioactive au afectat Romania mai ales in primele zile ale lunii mai, din cauza
schimbarii directiei vantului. In noaptea de 1 mai, statiile care se ocupau cu masurarea
radioactivitatii au transmis ca, in anumite zone ale tarii, s-au inregistrat valori depasite ale
radioactivitatii. Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins in Iasi, unde s-a ajuns la nivelul de
alarmare. Totodata, radioactivitatea a crescut foarte mult si in Suceava, Targu-Mures, Galati si
Tulcea.
Pentru a opri emisiile radioactive, zona active a reactorului a fost acoperita cu un “sarcofag” de
beton, care opreste radiatiile. Orasul Cernobil, ca si Prypiat, au fost evacuate si probabil nu vor
mai fi locuite vreodata, intrucat nivelul de radiatii va ajunge la cote normale in jurul anului 2525.

5. Efectele radiatiei-boli, suferinta si o amenintare pentru generatiile urmatoare

Sindromul de Iradiere Acută

În zilele de după accident, 299 de persoane au fost internate la Moscova – în infamul spital „Nr.
6” recunoscut pentru nivelul înalt de securitate –, cu diagnosticul de Sindrom de Iradiere Acută.
În primă instanță, simptomele bolii acute de iradiere includ vărsături, amețeală, dureri de cap,
febră, stări de confuzie, diaree. Ulterior apar arsuri și ulcerații care nu se vindecă, căderea
părului, sângerări interne.

Majoritatea pompierilor care au fost chemați să stingă focurile după explozia inițială a
reactorului au fost internați cu aceste simptome, în diferite grade de severitate. În funcție de doza
de radiații încasată, de timpul expunerii și de răspunsul biologic individual, organismul poate
ceda, treptat, în zilele următoare, sau se poate recupera. Conform surselor oficiale, cel puțin 28
din cele 299 de persoane internate au murit în săptămânile următoare.

Pentru persoanele care supraviețuiesc expunerii la o doză mare de radiații, există ulterior un risc
mult mai mare de a dezvolta anumite forme de cancer – leucemie, cancer de tiroidă etc.

Iodul radioactiv și cancerul de tiroidă

Creșterea incidenței cancerelor de tiroidă este una din cele mai importante consecințe ale
accidentului de la Cernobîl. Explozia a dus la eliberarea în atmosferă a unei cantități mari de
izotopi radioactivi. Dintre aceștia, iodul radioactiv s-a acumulat în organismul celor expuși atât
prin inhalare, cât si prin consumul produselor lactate, de exemplu. Cei mai afectați au fost copiii
– cei care la momentul accidentului aveau vârste până la 18 ani.

Aproape 5.000 de cazuri de cancer de tiroidă au fost diagnosticate în anii de după accident în
Ucraina, Belarus și Rusia la persoane care erau minore la momentul accidentului.

Alte tipuri de cancer

Expunerea la radiații ionizante a fost asociată în literatura de specialitate cu o creștere a riscului

de leucemie și cancer de sân. La acest moment însă, cancerul este una din principalele cauze de
mortalitate la nivel global, având un număr mare de cauze, de la predispoziția genetică până la
aspecte ale stilului de viață (obezitate, sedentarism, fumat, consum de alcool, dietă).

Prin urmare, este imposibil de determinat dacă un diagnostic de cancer este legat sau nu de
expunerea la radiații în urma accidentului de la Cernobîl. Cele mai multe persoane din zonele
afectate au fost expuse la doze relativ mici de radiații (sub 100 mSv, cu excepția celor care au
decontaminat zona în primul an, când dozele de radiații au fost maxime).

Efecte psihologice

Accidentul de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl a avut consecințe psihologice importante

pentru milioanele de persoane aflate în zonele afectate de radiații. Sute de mii de persoane au
fost evacuate, alte sute de mii au fost mobilizate de autorități pentru a participa la amplele lucrări
de decontaminare a zonei în anii următori. Milioane de persoane pe o rază de 150.000 de
kilometri au fost expuse la doze importante de radiații.

Teama, confuzia, lipsa de informare, lipsa de încredere în autorități, instabilitatea economică,

politică și socială, teama de viitoarele consecințe medicale ale expunerii la radiații – toate acestea
au avut consecințe psihologice importante.

Viziunea sumbră despre efectele radiațiilor a modelat și ea viitorul celor afectați într-o manieră
adesea negativă. Supraviețuitorii au primit titulatura de „victime ale accidentului de la Cernobîl”,
iar această etichetă a atras după sine ideea lipsei de control asupra viitorului..

Efecte teratogene, malformații congenitale, avorturi

Efectele expunerii la radiații asupra sănătății mamei și copilului au fost intens urmărită de medici
în anii imediat următori accidentului de la Cernobîl, în toate zonele afectate.

În urma studiilor efectuate, experții OMS consideră că dozele de radiații la care au fost expuse
cele mai multe persoane au fost prea mici pentru a influența negativ numărul de sarcini,
numărul complicațiilor sau malformațiilor congenitale la feți.

Cu toate astea, este interesant de menționat că, pe întreg teritoriul Europei, în țările unde avortul
era legal, s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului avorturilor la cerere. Teama de
posibilele efecte negative ale radiației asupra dezvoltării fătului a fost alimentată de mass-media
și de opinia publică.

Multe femei însărcinate la momentul producerii accidentului nu au dorit să-și asume riscul unei
nașteri cu probleme sau ale unui copil cu malformații cauzate de expunerea la radiații – chiar
dacă nivelul radiațiilor la care au fost potențial expuse era foarte mic, în limitele considerate
nepericuloase.

6. Concluzii

Numărul real al victimelor accidentului nuclear de la Cernobîl este dificil de estimat, deoarece
incidentul a fost puternic secretizat de guvernarea sovietică a vremii. Printre altele, deplasarea
norului radioactiv nu a fost monitorizată și anunțată populației. Prin urmare, oamenii nu au luat
măsuri de protecție pentru a diminua contaminarea și doza de radiații încasată.
În lipsa unor informații clare, autoritățile și grupurile de experți au fost forțate să recurgă la
estimări în analizele lor. Deși o estimare clară a consecințelor accidentului de la Cernobîl este
dificil de făcut, lecția pe care trebuie să o învățăm este că un accident de acest fel mai poate avea
loc și în viitor, iar măsurile imediate pot limita drastic consecințele negative, de mediu și de
sănătate publică.

7. Bibliografie
https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-urss

https://mindcraftstories.ro/index.php/2019/06/12/mostenirea-cernobil-otrava-invizibila-si-
teama-de-moarte/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernobîl

https://www.vice.com/ro/article/597k9x/de-ce-a-explodat-reactorul-nuclear-de-la-
cernobil