Tema 4.

Tratatele fundamentale ale UE

Uniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură
luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar şi democratic de
toate ţările membre. De exemplu, dacă un anumit domeniu politic nu figurează într-un
tratat, Comisia nu poate propune un act legislativ în domeniul respectiv.

Tratatul este un acord cu forţă juridică obligatorie între statele membre ale UE. El
stabileşte obiectivele UE, regulile de funcţionare a instituţiilor europene, procedura de
luare a deciziilor şi relaţiile existente între Uniune şi statele membre.

Tratatele sunt modificate pentru a permite creşterea eficienţei şi transparenţei UE,

pentru a pregăti extinderile viitoare şi pentru a introduce noi domenii de cooperare -
cum ar fi moneda unică.

În baza tratatelor, instituţiile UE au posibilitatea de a adopta acte legislative, pe care

statele membre le aplică ulterior.

Tratatele principale
1. Tratatele de la Roma - Tratatele CEE şi EURATOM
Data semnării : 25 martie 1957

Data intrării în vigoare : 1 ianuarie 1958

Scop : înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a

Energiei Atomice (Euratom).

Schimbări esenţiale : extinderea noţiunii de integrare europeană pentru a include

cooperarea economică.

Tratatul de la Roma privind crearea CEE a constituit baza juridica a

intregii activitati comunitare, fiind un tratat-cadru incheiat pe o perioada
nedeterminata, vizand integrarea economica generala. Din punct de vedere
economic, obiectivul Tratatului era de apropiere a economiilor nationale prin
instituirea unei uniuni vamale, prin libera circulatie a persoanelor, serviciilor si
capitalurilor, prin intermediul unor politici comune (in agricultura, transporturi si
in domeniul concurentei), prin apropierea legislatiilor nationale in masura in care
functionarea pietei comune o cerea, printr-o serie de proceduri ce permiteau
coordonarea politicilor economice ale statelor membre si remedierea
dezechilibrelor din balantele de plati; se prevedea crearea unui Fond social european si a
unei Banci europene de investitii, etc. In plus, articolul 237 prevedea ca “orice stat
european poate cere sa devina membru al Comunitatii”; in fata unei astfel de cereri
Consiliul trebuie sa se pronunte cu unanimitate, iar acordul trebuie sa fie ratificat
de toate statele membre. Tratatul de la Roma privind crearea Euratom este un
tratat ce vizeaza integrarea economica sectoriala si care a fost incheiat pe durata
nelimitata; acesta pune bazele unei piete comune in domeniul energiei nucleare.
Tratatul de la Roma a fost pe alocuri amendat sau completat in cursul urmatorilor
ani de la semnarea sa; astfel, pot fi mentionate textul tratatului prin care
fuzioneaza institutiile insarcinate cu realizarea functionarii celor trei Comunitati
(CEE, CECO, Euratom), amendamentele referitoare la buget si resursele sale,
modificari cu ocazia largirilor succesive. si mai ales Actul Unic European.

2. Actul Unic European

Data semnării : 17 februarie 1986 (Luxemburg) / 28 februarie 1986 (Haga)

Data intrării în vigoare : 1 iulie 1987

Scop : să reformeze instituţiile în vederea aderării Portugaliei şi Spaniei şi să accelereze

procesul de luare a deciziilor în contextul pregătirilor pentru crearea pieţei unice.

Schimbări esenţiale : extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului

(din acest motiv este foarte greu ca o singură ţară să aibă drept de veto cu privire la
legislaţia propusă), crearea procedurilor de cooperare şi aviz conform, care sporesc
influenţa Parlamentului European.

3.Tratatul privind Uniunea Europeană - Tratatul de la Maastricht

Data semnării : 7 februarie 1992

Data intrării în vigoare : 1 noiembrie 1993

Scop : să pregătească realizarea uniunii monetare europene şi să introducă elemente ale

uniunii politice (cetăţenie, politică externă comună, afaceri interne).

Schimbări esenţiale : crearea Uniunii Europene şi introducerea procedurii de codecizie

care îi conferă Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de
cooperare între guvernele statelor membre, de exemplu în domeniului apărării, justiţiei
şi afacerilor interne.

Tratatul de la Maastricht a adus modificari si completari la cele trei tratate existente :

CECO-1951, CEE-1957 si Euratom-1957; conform tratatului, CEE se va numi in mod
oficial Comunitatea Europeana (iar cele 3 comunitati se vor numi Comunitatile
Europene), iar dupa punerea in aplicare a acestui tratat, acestea se vor numi Uniunea
Europeana. In tratatul general privind Uniunea Europeana, in capitole separate au fost
cuprinse dispozitii privind cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne
precum si dispozitii privind politica externa si de securitate comuna.
Principale inovatii ale Tratatului de la Maastricht:

 O cetatenie a uniunii este instituita pentru toate persoanele avand

nationalitatea unui stat membru ;
 Introduce procedura de codecizie ce sporeste puterile Parlamentului European;
 Extinde baza juridica a votului cu majoritate calificata in Consiliul de Ministri;
 Introduce principiul subsidiaritatii (Art. 3b “Comunitatea va actiona intre
limitele puterilor conferite prin Tratat si a obiectivelor atribuite prin
acesta. Conform principiului subsidiaritatii, in domeniile ce nu sunt de
competenta sa exclusiva, Comunitatea va actiona numai daca si atata
timp cat obiectivele actiunii propuse nu pot fi atinse in mod suficient de
catre statele membre si astfel, din motive de anvergura si efecte, pot fi
atinse mai bine de catre Comunitate.”)
 Furnizeaza cadrul si calendarul pentru crearea Uniunii Economice si
Monetare.

4. Tratatul de la Amsterdam
Data semnării : 2 octombrie 1997

Data intrării în vigoare : 1 mai 1999

Scop : să reformeze instituţiile UE în pregătirea extinderii către noi state membre.

Schimbări esenţiale : modificarea, renumerotarea şi consolidarea Tratatelor UE şi CEE.

Un proces decizional mai transparent

Tratatul de la Amsterdam– revizuieste si completeaza Tratatul de la Maastricht si

isi propune sa construiasca o Europa mai apropiata de cetatenii sai, capabila sa
functioneze cu un numar sporit de membri, dupa aderarea tarilor asociate. Alaturi de
dispozitiile privind Uniunea Economica si Monetara, Tratatul de la Amsterdam contine
si un pachet de masuri cu caracter social privind cresterea economica si crearea de noi
locuri de munca. Tratatul include un articol nou, consacrat principiului general al
nediscriminarii (Uniunea poate combate orice forma de discriminare, indiferent ca
este pe baza de sex, rasa, origine etnica, religie, varsta sau orientare sexuala). Prin
Tratatul de la Amsterdam, Uniunea poate intreprinde misiuni de ajutor umanitar si de
mentinere a pacii (misiuni Petersberg). Tratatul a prevazut ca, in urmatorii 5 ani dupa
intrarea sa in vigoare, masurile privind libera circulatie a persoanelor straine in UE,
controalele la frontiere, imigrarea si dreptul de azil sa fie unificate dupa
consultarea cu Parlamentul si printr-o decizie cu unanimitate a Consiliului. Tratatul de
la Amsterdam creste considerabil responsabilitatea Parlamentului, facand din procedura
de codecizie regula cvasi-generala si extinde catre noi domenii politice
posibilitatea de a adopta o decizie cu majoritate calificata in cadrul Consiliului UE.
5. Tratatul de la Nisa
Data semnării : 26 februarie 2001

Data intrării în vigoare : 1 februarie 2003

Scop : să reformeze instituţiile pentru ca UE să poată funcţiona eficient şi după

extinderea până la 25 de state membre.

Schimbări esenţiale : metode pentru modificarea componenţei Comisiei şi redefinirea

sistemului de vot în cadrul Consiliului.

Tratatul de la Nisa (semnat in feb.2001, in vigoare de la 1 feb.2003) a avut ca scop

adaptarea functionarii institutiilor europene in perspectiva unei extinderi a UE la
27 de state membre. In consecinta, schimba reprezentarea nationala la nivelul
institutiilor UE in vederea pregatirii pentru extindere, schimba ponderarea votului cu
majoritate calificata in Consiliul UE si extinde baza juridica a acestuia si
realizeaza o extindere de mica anvergura a aplicarii procedurii de codecizie.

6. Tratatul de la Lisabona
Data semnării : 13 decembrie 2007

Data intrării în vigoare : 1 decembrie 2009

Scop : să transforme UE într-o entitate mai democratică, mai eficientă şi mai aptă să
abordeze, la unison, probleme globale, cum ar fi schimbările climatice.

Schimbări esenţiale : putere sporită conferită Parlamentului European, schimbarea

procedurii de vot în cadrul Consiliului, iniţiativa cetăţenească , funcţia de preşedinte
permanent al Consiliului European, funcţia de Înalt Reprezentant pentru politica
externă, un nou serviciu diplomatic al UE.

Tratatul de la Lisabona precizează ce atribuţii:

 revin UE
 revin statelor membre
 sunt comune UE şi statelor membre.

Tratatul de la Lisabona - este rezultatul unui proces mai indelungat prin care s-a
urmarit reformarea cadrului legal al Uniunii. Conditiile impuse de trecerea de la 15 la
27 de state membre in urma celui de-al cincilea val al extinderii au facut necesara
reformarea.