Sunteți pe pagina 1din 319

SIMBOLURILE

NAŢIONALE
ALE
REPUBLICII
MOLDOVA
Academia de Ştiinţe a Moldovei

ENCICLOPEDICA
Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”

Autori:

SIMBOLURILE
Silviu ANDRIEŞ-TABAC, doctor în istorie,
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
Vladimir BOGDAN, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova

NAŢIONALE
Ana BOLDUREANU, doctor în istorie,
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei
Varvara BUZILĂ, doctor în filologie,
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

ALE
Vitalie CIOBANU, doctor în istorie, Academia Militară
a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”
Petru COSTIN, cercetător ştiinţific, Muzeul Armatei Naţionale

REPUBLICII
Silvia DONICI, cercetător ştiinţific,
Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”
Constantin MANOLACHE, doctor în politologie,
Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”

MOLDOVA
Vlad MISCHEVCA, doctor în istorie, Institutul de Istorie,
Stat şi Drept al AŞM
Mihai PATRAŞ, doctor în economie, profesor universitar,
Universitatea de Stat din Moldova
Mariana ŞLAPAC, doctor habilitat în studiul artelor,
vicepreşedinte al AŞM
Didina ŢĂRUŞ, doctor în economie,
Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”
Ion XENOFONTOV, doctor în istorie, Coordonator şi redactor ştiinţific
Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei” dr. Silviu ANDRIEŞ-TABAC

Chişinău, 2011
Lucrarea a fost discutată şi recomandată pentru editare la şedinţa Consiliului ştiinţific al Cuprins
Instituţiei Publice „Enciclopedia Moldovei”, proces-verbal nr. 15 din 25 noiembrie 2010

Responsabil de ediţie: dr. Constantin MANOLACHE Cuvânt-înainte (Gheorghe Duca) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7


Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Recenzenţi: acad. Andrei Eşanu 1. Notă asupra ediţiei (Silviu Andrieş-Tabac, Ion Xenofontov) . . . . . . . . . . . . . 11
m. c. Demir Dragnev 2. Republica Moldova. Date generale (Didina Ţăruş, Silvia Donici) . . . . . . . . . . . . . . 20
dr. hab. Mariana Şlapac 3. Simbolica naţională. Preliminarii teoretice (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . 22

Consiliul redacţional: dr. hab. Vasile Bahnaru Capitolul I. Stema de Stat


(Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Alexei Colâbneac
dr. hab. Anatol Eremia Capitolul II. Drapelul de Stat
dr. Violina Galaicu (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
dr. hab. Gheorghe Gonţa Capitolul III. Imnul de Stat
dr. Ion Jarcuţchi (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
dr. Vlad Mischevca
Capitolul IV. Simbolurile naţionale derivate şi complementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
1. Simboluri naţionale derivate (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
Redactori: Vitalie Ţurcanu, Victor Gherman
2. Embleme naţionale complementare. Propunerile Comisiei
Corectori: Elena Pistrui, Elena Varzari Naţionale de Heraldică (Silviu Andrieş-Tabac, Varvara Buzilă) . . . . . . . . . . . 327
Selecţie material ilustrativ: Silviu Andrieş-Tabac, Oleg Cebotariov, Capitolul V. Distincţiile de stat ale Republicii Moldova
Ion Xenofontov (Silviu Andrieş-Tabac, Vladimir Bogdan) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
Concepţie grafică: Alexei Colâbneac, Valeriu OPREA, Vitalie Pogolşa, Vitalie Roşca Capitolul VI. Moneda naţională
Design şi redactare tehnico-artistică: Valeriu Oprea (Ana Boldureanu, Mihai Patraş) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 409
Machetare computerizată: Valeriu Oprea, Sorin Ivasişin Capitolul VII. Simbolurile Forţelor Armate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 443
Prepress: Sorin Ivasişin 1. Simbolica Armatei Naţionale (Constantin Manolache, Vitalie Ciobanu) . . . . . 445
2. Simbolica Trupelor de Grăniceri (Constantin Manolache, Vitalie Ciobanu) . . . 456
3. Simbolica Trupelor de Carabinieri (Constantin Manolache, Vitalie Ciobanu) . . 465
Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Publică Capitolul VIII. Simbolurile Vămii
„Enciclopedia Moldovei”; coord. şi red. şt.: Silviu Andrieş-Tabac; consiliul red.: Vasile Bahnaru, (Vitalie Ciobanu , Petru Costin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 473
Alexei Colâbneac, Anatol Eremia [et al.]. – (Tipogr. „Bons Offices” SRL, 2011) – 636 p.
Capitolul IX. Simbolurile oficiale ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei
(Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483
ISBN 978-9975-4145-8-6.
Capitolul X. Armorialul teritorial
929.6(478) (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 507
S 56
Capitolul XI. Comisia Naţională de Heraldică
(Vlad Mischevca, Mariana Şlapac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 591
Tabel cronologic (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 605
Bibliografie selectivă (Silviu Andrieş-Tabac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 615
© Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”, 2010 Tabula gratulatoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 635
© Silviu Andrieş-Tabac (coordonator), 2010

5
CUVÂNT-ÎNAINTE

Ideea de Patrie este percepută in-


dividual. Natura, baştina, tradiţia fami­
lială şi comunitară, componentele vieţii
cotidiene, experienţele personale trăi-
te  – toate constituie prilejuri de întru-
chipare a acestei idei în mentalul uman.
O floare din pădure, un model de pă-
retar, o aromă de bucate, o nostalgie şi
multe altele pot provoca sentimentul
patriotic, mai ascuns sau mai pregnant.
Toate aceste exprimări ale spiritului, tre-
zite de manifestări materiale concrete,
sunt simboluri individuale sau colective
ale ideii de Patrie.
Din noianul de însemne importanţa primordială o deţin simbolurile naţio­
nale. Acestea sunt menite să coaguleze entităţile naţionale şi statale pentru ca
ideea de stat să aibă şi componente emotive. Căci omul şi în secolul nanotehno­
logiilor rămâne o fiinţă sensibilă, dornică de comunicare emotivă pe viu cu se-
menii săi şi ataşată de idealuri colective nonmateriale. Astfel, statul contemporan
mai foloseşte o stemă naţională datorată Evului Mediu, un drapel naţional născut
în „secolul naţionalităţilor”, un imn naţional generat de mişcările de emancipare
naţională ori socială din epoca modernă sau contemporană, dar şi alte embleme,
mai noi, care îl identifică în situaţii nonformale – flori, copaci, păsări, animale,
monumente etc.
În volumul de faţă au fost adunate şi prezentate simbolurile naţionale ofi-
ciale ale statului nostru – Republica Moldova, bine cunoscute cetăţenilor şi
străinilor, dar şi alte embleme edificatoare pentru ţară, dintre care unele sunt
deja funcţionale, iar altele fac abia primii paşi spre recunoaştere. Acest evantai
emblematic are rolul să definească imaginea heraldică a ţării noastre acasă, în
spaţiul european şi în cel mondial.
Ediţia este prilejuită de aniversarea a două decenii de la adoptarea Stemei
de Stat şi a Drapelului de Stat ale Republicii Moldova, precum şi de împlinirea
a 15 ani de la crearea Comisiei Naţionale de Heraldică de pe lângă Preşedintele
Republicii Moldova. Evenimentul editorial are loc, totodată, în anul în care a
fost instituită prin lege o nouă sărbătoare naţională: Ziua Drapelului de Stat –
27 aprilie. Autorii s-au străduit să combine cercetarea ştiinţifică cu ilustrarea
abundentă, atât prin imagini mai vechi sau mai noi, cât şi prin documente cu
7
caracter juridic sau istoriografic, pentru ca cititorii să aibă la dispoziţie o carte
cu mai multe faţete – toate însă punând în lumină valoarea şi importanţa sim-
bolicii naţionale în viaţa de toate zilele.
Lucrarea este structurată pe capitole. Primele reflectă istoricul apariţiei
Stemei de Stat, a Drapelului de Stat – Tricolorul – şi a Imnului de Stat ale
Republicii Moldova. Un capitol aparte este dedicat simbolurilor de stat deri-
vate şi complementare. Tot aici sunt prezentate şi descrise distincţiile de stat.
Urmează o retrospectivă a monedei naţionale şi publicarea unor extrase din
catalogul acestui atribut statal. La compartimentul dedicat Forţelor Armate este
prezentată simbolica Armatei Naţionale, a Serviciului Grăniceri şi cea a Depar-
tamentului Trupelor de Carabinieri. Volumul cuprinde, de asemenea, referinţe INTRODUCERE
la simbolurile Serviciului Vamal – o altă instituţie prin care străinii cunosc ţara
noastră. O imagine diferită a Republicii Moldova, la nivel de comunitate locală,
poate fi desprinsă din vastul compartiment dedicat armorialului teritorial. Două
capitole sunt consacrate organismelor care au tutelat moral volumul de faţă: unul
informează despre simbolurile Academiei de Ştiinţe a Moldovei, iar altul despre
activitatea Comisiei Naţionale de Heraldică.
Prin editarea prezentei lucrări Academia de Ştiinţe a Moldovei a iniţiat
colecţia „Enciclopedica”, care va cuprinde cărţi cu informaţii vaste vizând cele
mai importante ramuri ale ştiinţei, culturii şi istoriei naţionale. La elaborarea
ediţiei au participat cercetători ştiinţifici, profesori, experţi din diverse domenii.
Avem certitudinea că acest volum va contribui în mod substanţial la pro-
movarea imaginii Republicii Moldova pe arena internaţională.
Răsfoind această lucrare, cititorul de azi, dar şi cel de mâine, va putea des-
luşi aerul Patriei cu numele Republica Moldova.
Acad. Gheorghe DUCA,
Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei

8
1. Notă asupra ediţiei

I
deea editării unui volum dedi­cat sim­bolurilor na­ţionale ale ţării noastre a
fost lansată de Instituţia Publică „Enciclope­dia Mol­dovei” din cadrul Aca-
demiei de Ştiinţe a Moldovei ca urmare a ma­nifestărilor ştiinţifice, poli­tice
şi cultu­rale prilejuite de aniversarea a 20-a a adoptării Tri­co­lorului în calitate de
Drapel de Stat al Republicii Moldova şi desfăşurate în preajma zilei de 27 aprilie
2010. Con­cepţia şi structura lucrării au fost aprobate de către Comisia Naţiona-
lă de He­­raldică (CNH) de pe lângă Preşedintele Repu­blicii Moldova în şedinţa
din 26 mai 2010 (proces-verbal nr. 51-IV) şi de către Consiliul Suprem pentru
Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei la 27 mai
2010 (hotărârea nr. 88).
Primele trei capitole sunt dedicate simbolurilor naţional-statale majore  –
Stemei de Stat, Drapelului de Stat şi Imnului de Stat ale Republicii Moldova.
Capitolele au aceeaşi structură. După introduceri sumare teoretice ur­mează
istoricul apariţiei şi adoptă­rii em­blemelor statale respective. Proble­me­le ştiin-
ţifice ridicate sunt tratate re­zu­mativ, într-un limbaj accesibil ce nu abuzează
de termeni specializaţi şi de strict uz ştiinţific, fără detalizări sursologice sau
istoriografice care să îngreuneze lectura şi perceperea de către cititorul fără
pregătire istorică. Accentul se pune pe crearea unui tablou coerent şi clar al
genezei însemnelor tratate, cu arătarea origi­nilor, a condiţiilor isto­rice în care
au apărut şi evoluat şi a semnificaţiilor ce merită a fi reţinute pentru a înţelege
mesajul comportat. Cu toate acestea, se ţine cont de ultimele rezultate ştiinţifice
naţionale şi internaţionale, oferindu-se doar soluţiile care se consideră valabile
în istoriografia la zi. Concepţiile şi ipotezele depăşite şi fanteziste sunt rareori
menţionate. Bibliografia esenţială precursoare apare în notele de subsol, dar şi
în lista generală de la sfârşitul studiului. Capitolele sunt ilustrate copios cu surse
imagistice extrase din arhive, biblioteci şi muzee publice sau colecţii private,
cu indica­rea exactă a adreselor de conservare. În calitate de anexe la fiecare
capitol se reproduc documente cu caracter juridic sau istoriografic, ce reflectă

11
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA INTRODUCERE

percepţia istorică şi statutul juridic al însemnelor prezentate. Astfel, materialul şi au fost etalate cu suc­ces în cadrul a numeroase foruri ştiinţifice cu participare
ştiinţific este susţinut şi de surse cu caracter practic. internaţională, încât publicarea lor în volumul de faţă nu va trece neobservată,
Capitolul IV este re­zervat simbolurilor naţionale derivate şi complemen- ci va puncta o dată în plus dimensiunea europeană a ţării noastre.
tare şi constituie un eveniment istoriografic în premieră pentru ţara noastră. Prezentarea armorialului teritorial al Republicii Moldova este sarcina capi­
Structura şi componentele capitolului au fost determinate de decizia Comisiei tolu­lui X. Deşi simbolica locală, la prima vedere, pare a fi de uz restrâns, de facto
Naţionale de Heraldică a Republicii Moldova din 4 august 2010, care a fost un circulaţia ei internaţională este atât de mare încât unele steme şi drapele locale
răspuns la solicitarea instituţiei ce pregătea prezenta lucrare. Cu toate că foru- pot concura cu succes simbolurile statale în ceea ce priveşte difuzarea. În acest
rile politice încă nu conştientizează pe deplin necesitatea ofi­cializării simbolu- capitol, cititorul din ţară şi cel din străinătate îşi va face o impresie despre proce-
rilor derivate şi com­plementare, autorii au prezentat ulti­mele realizări teoretice sul de implementare a heraldicii şi vexilologiei teritoriale, proces care a demarat
şi practice din domeniu şi soluţiile admise de comisia de specialitate ca primi din momentul instituirii Comisiei Naţionale de Heraldică în 1995. Din păcate,
candidaţi la calitatea de simboluri naţionale complementare. Un lucru demn de până la această ediţie cu carac­ter enciclopedic nu s-a reuşit o pu­blicare integrală
menţio­nat este faptul că, în cadrul pregătirilor pentru editarea acestei cărţi, Le­ a stemelor şi drapelelor în vigoare ale unităţilor administrativ-terito­riale din
gislativul ţării noastre, la propunerea CNH, în şedinţa din 17 septembrie 2010, ţara noastră. Atenţionăm ci­ti­torul că în volum au intrat doar acele steme şi dra-
a oficializat câteva dintre simbolurile na­ţionale ve­xilologice derivate, rezolvând pele teritoriale care au fost înregistrate oficial de CNH în Armorialul General al
astfel o parte a problemei aflate la ordi­nea zilei de două decenii. Este de aştep- Republicii Moldova până la data de 1 noiembrie 2010.
tat ca acest capitol să trezească cele mai puternice ecouri în rândul cetăţenilor Însemnele aflate încă în lucru, cele nefinalizate din punctul de vedere al
Republicii Moldova şi să provoace dezbateri publice la subiect. Ilustra­ţia capito- normelor naţionale sau cele autoasumate de autorităţile locale fără girul CNH
lului încearcă să ofere imagini suficiente pentru crearea unei impresii adecvate nu au fost luate în seamă din motive lesne de înţeles.
despre subiectele şi obiectele tratate. Ultimul capitol se constituie într-un raport despre activitatea Comisiei Na­
Distincţiile de stat, ca element con­­stitutiv al simbolurilor naţionale, sunt ţionale de Heraldică la cei 15 ani de existenţă. Compartimentul este sem­nat de
trecute în revistă în capitolul V, care reprezintă o premieră în istoriografia fale- primul preşedinte al acesteia şi de cel în vigoare şi punctează realizările şi pla-
ristică a Repu­blicii Mol­dova. Pe lângă imaginea şi descrierea oficială a ordinelor nurile de viitor ale CNH. Lecturând aceste pagini, cititorul va ţine cont de faptul
şi medaliilor na­ţio­nale, autorii oferă date statistice inte­re­sante despre numărul că, deşi Comi­sia Naţională de Heraldică este un organism ce func­ţionează pe
decoraţilor din RSS Moldovenească şi Republica Mol­­dova. Capitolul sugerează lângă Preşedintele Republi­cii Moldova, activitatea ei s-a desfăşu­rat dintotdeau-
şi o dezba­tere ştiinţifică şi politică în problema normalizării sistemului naţional na pe baze obşteşti şi tre­buie măsurată din această perspectivă.
de de­coraţii. Volumul este completat cu o bibliografie selectivă de specialitate şi cu o
În capitolul VI este tratată moneda naţională ca manifestare, inclusiv sim- cronică a principalelor evenimente le­gate de adoptarea simbolicii naţionale a
bolică, a suveranităţii statului. Cititorul va găsi aici o trecere în revistă a istori- Republicii Moldova.
cului monedei Ţării Moldovei şi, în partea a doua, o cronică a implemen­tă­rii
monedei naţionale în Republica Moldova.
Următoarele două capitole se axea­ză pe simbolica corporativă a două in­
Republica Moldova: natura, omul, cultura u
strumente statale de rezonanţă in­ter­­na­ţională – însemnele heraldice şi ve­xi­lo­
1. Peisaj de codru (Foto: Mihai Potârniche)
logice ale Forţelor Armate şi cele ale Vămii. Scurtele introduceri istorice sunt 2. Peisaj de stepă (Foto: Igor Vzorov)
urmate de imaginile şi descrierile stemelor, emblemelor şi drapelelor corpora- 3–8. Obiceiuri şi costume tradiţionale (Foto: Mihai Potârniche):
tive în vigoare. Un şir de fotografii surprind funcţionarea reală a însemnelor în 3. Şezătoare în satul Zăicani, raionul Râşcani
cauză. 4. Ansamblul de dans popular din satul Slobozia Mare, raionul Cahul
Simbolica corporativă de nivel na­­ţional constituie şi subiectul capito­lu­lui 5. Interprete din ansamblul etnofolcloric „Moştenitorii” din oraşul Chişinău
6–8. Obiceiul „Lăzărelul” în satul Câşliţa-Prut, raionul Cahul
IX. Aici se vorbeşte despre însem­nele heraldice şi uniformistice ale Aca­de­miei
9. Ştefan cel Mare, miniatură din Evangheliarul de la Humor (după N. Iorga, Les arts mineurs
de Ştiinţe a Moldovei, ca in­sti­tuţie iniţiatoare a proiectului editorial de faţă. Sim- en Roumanie, I, Bucureşti, 1934, pl. 8)
bolurile Academiei au fost con­cepute din start în baza unor idei su­pranaţionale 10. Aurel David „Arborele Eminescu”, anul 1967 (Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” )

12 13
1. 2.
3. 6.

4. 5. 7. 8.
10.

9.
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA INTRODUCERE

2. REPUBLICA MOLDOVA. DATE GENERALE Populaţia Republicii Moldova este de 3 565,65 mii de locuitori (2009). Den-
sitatea medie a populaţiei constituie cca 117,2 locuitori/km2 (2009).

L
a 27 august 1991, Republi­ca Moldova şi-a proclamat in­de­pendenţa. Con- Drapelul de Stat al Republicii Mol­dova este Tricolorul cu Stema de Stat.
form Cons­­ti­tuţiei, Republica Moldova este un stat suveran şi indepen- Cele trei culori, sub formă de fâşii de dimensiuni egale, sunt dispuse vertical în
dent, unitar şi indivizibil. următoarea succesiune a culorilor de la lance: albastru, galben, roşu.
Capitala ţă­rii este ora­şul Chişinău, cu o populaţie de 785,6  mii de locuitori În centru, pe fâşia de culoare gal­benă, este imprimată Stema de Stat a Repu­
(2009). blicii Moldova, care reprezintă un scut tăiat pe orizontală având în partea su-
Republica Moldova este situată în regiunea de sud-est a Europei, în nord- perioară cromatică roşie, în cea in­fe­rioară – albastră, încărcat cu capul de bour,
estul Balcanilor, pe un teritoriu cu o suprafaţă de 33 843,5 km2. La vest se în- între coarnele căruia se află o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în
vecinează cu România, iar la nord, est şi sud cu Ucraina. Teritoriul republicii dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o semilună conturnată. Toate
se întinde de la nord la sud pe o distanţă de 350 km, de la vest la est – 150  km. elementele scutului sunt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile
Punctele geografice extreme sunt: la nord – satul Naslavcea, raionul Ocniţa naturale, care ţine în cioc o cruce de aur (acvila cruciată), în gheara dreaptă o
(48°29´ latitudine nordică), la sud  – satul Giurgiuleşti, raionul Cahul (45°28´ ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.
latitudine nordică), la vest  – satul Criva, raionul Briceni (26°37´ longitudine Forma de guvernământ a ţării este republica parlamentară, cu respectarea
estică), la est – satul Pa­lanca, raionul Ştefan-Vodă (30°09´ lon­gitudine estică). prevederilor constituţionale vizând separarea şi conlucrarea puterilor în stat.
Centrul geografic al teritoriului ţării are următoarele coor­donate: 47°17´ latitu- Moneda naţională: leul moldovenesc.
dine nordică şi 28°32´ longitudine estică. Aceste coordo­na­te coincid parţial cu Teritoriul Republicii Moldova este organizat pe două niveluri. Primul nivel
coordonatele satului Oneşti (raionul Străşeni), situat în valea râului Ichel. îl constituie satele şi oraşele, al doilea nivel  – raioanele, municipiile (Chişinău,
Principalele cursuri de apă sunt Nistru (660 km, în limi­tele Republicii Bălţi, Bender, Tiraspol şi Comrat), unitatea teritorială autono­mă Găgăuzia şi
Moldova), Prut (695 km, în limi­tele Republicii Moldova), Răut (286  km), Bâc unităţile administra­tiv-teritoriale din stânga Nistrului.
(155  km), Botna (152 km). Cele mai mari lacuri naturale sunt Beleu, cu supra- Din punct de vedere administrativ, teritoriul republicii este divizat în 32 de
faţa de 6,3  km2, Manta  – 4,5 km2, Sălaş – 3,7 km2, Dracele – 2,7  km2, Rotunda  – raioane cu 1 681 de localităţi, in­clusiv  5 municipii, 60 de oraşe, 40 de localităţi
2,1  km2, Nistrul Vechi – 1,9 km2 şi Roşu  – 1,2  km2. din componenţa oraşelor (municipiilor), 917 sate-reşedinţe şi 1 507 localităţi
Altitudinile teritoriului Republi­cii Moldova variază între limita maxi­mă de din componenţa comu­nelor.
429 m (dealul Bălăneşti, raionul Nisporeni) şi minimă de 4 m (satul Palanca, Unitatea teritorială autonomă Găgă­uzia a fost formată în anul 1994, având
raionul Ştefan-Vodă). 32 de localităţi şi în calitate de cen­tru admi­nistrativ municipiul Comrat.
Lungimea totală a frontierei de stat a Republicii Moldova este de 1 906 km Sub aspect economic, Republica Moldova este o ţară agroindustrială, spe­
(sectorul acvatic – 951 km, secto­rul terestru  – 955 km). Frontiera Republicii cializată în viticultură, pomicultu­ră, legumicultură şi alte culturi agricole, precum
Moldova cu România pe râul Prut are o lungime de 684 km, din vecinătatea şi în industria prelucrătoare, industria uşoară, industria chimică ş.a. Principalele
satului Criva (raionul Briceni) până la vărsarea Prutului în fluviul Dunărea (la centre industriale sunt Chişinău, Tiraspol, Bălţi, Bender şi Râbniţa.
0,5 km sud-vest de satul Giurgiuleşti, raionul Cahul). Frontiera cu Ucraina se Pe teritoriul republicii se află cca 15 000 de obiecte ale pa­trimoniului cul-
întinde pe o distanţă de 1 222  km, între satele Criva şi Naslavcea, continuând pe tural, dintre care 5 206 monu­mente incluse în Registrul monumentelor ocrotite
fluviul Nistru până la satul Nimereuca (raionul Soroca), apoi, în­cadrând teri- de stat: 2 696 – monumente arheologice, 1 284 – monumente istorice, 1 261 –
toriul la est de Nistru până la satul Palanca (raionul Ştefan-Vodă), traversează monumente de arhitectură şi 225 – monumente de artă.
spaţiul interfluviului Nistru–Prut până la fluviul Dunărea. Lun­gimea sectoru-
lui terestru al frontierei moldo-ucrainene – 955  km, lungimea sectorului acva-
tic  – 267  km, inclusiv pe fluviul Nistru – 204,3  km. Partea nordică a sectorului
moldo-ucrainean al frontierei de stat a Republicii Mol­dova – 297,3  km. Partea
estică a sectorului moldo-ucrainean – 453,4  km, partea sudică – 471,3 km.
20 21
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA INTRODUCERE

3. SIMBOLICA NAŢIONALĂ. PRELIMINARII TEORETICE desemna acţiunea de a pune împreună. „Or, arată istoricul de artă francez Luc
Benoist, în planul ideilor, un simbol este tot un element de legătură, încărcat de

G
ândirea simbolică, mitică, bazată pe arhetipuri cultu­rale şi pe o men- meditaţie şi analogie. El uneşte elementele contradictorii şi reduce opoziţiile.
talitate ar­­ha­ică, nu va fi depăşită atâta timp cât omul va fi crescut de Nimic nu poate fi înţeles, nici comunicat fără participa­rea sa” 2.
şi printre alţi oameni. Condiţia umană presupu­ne însuşirea naturală Simbolul se naşte în cadrul unui grup social sau etnic, prin tradiţie sau
a unei astfel de gândiri, crearea unui respect conştient şi subconşti­ent faţă de spon­tan, într-un anumit scop şi este totalmente dependent de factorul uman
simbolurile absorbite prin co­mu­nicare, revenirea şi ape­larea con­­­stan­tă la sim- şi etnic, de o anumită cultură şi tradiţie. Există simboluri mitologice şi religi­
bolurile şi mi­turile for­ma­­toare pentru personalitatea indivi­du­lui. Socie­ta­tea, ca oase, ştiinţifice şi filosofice, politice şi ideologice, naturale şi tehnice, sociale şi
o colectivitate de indivizi cu gân­dire simboli­că personală, moşteneşte aceleaşi artis­tice etc., etc. Naşterea, evoluţia şi interpretarea simbolurilor constituie azi
simbo­luri şi mituri pe care le poartă indivizii ce o creează şi îşi constituie o gân- obiec­tul de studiu a numeroase ştiinţe: etnologia, religia, psihologia, antropo-
dire simbolică colectivă care să o ajute la buna organizare socială. logia culturală, medicina, lingvistica, critica de artă, politologia şi altele, care
Răsturnarea valorilor sociale, po­­li­ti­ce şi culturale în Europa de Est în ulti­ abor­dea­ză diferite tipuri de simboluri în cercetările lor. Nici ştiinţele istorice nu
mul deceniu al secolului XX şi în­­cercările de remodelare a unei noi so­cietăţi sunt străine de studiul unor sis­te­me simbolice, bunăoară stemele sau dra­pelele.
prin depăşirea mentalităţilor vechi, dar nu întru totul învechite, şi prin împru- „Se spu­ne că trăim într-o lume de simboluri. Ar fi nimerit să afir­măm că o lume
mutarea instantanee a unor men­talităţi de aiurea a generat crize iden­titare pro- de sim­boluri trăieşte în noi”, concluzionează Jean Chevalier 3.
funde şi de lungă durată în sânul societăţilor est-europene. Întregul proces de Simbolurile afirmate în timp contribuie la edificarea convingerilor şi va­
căutare a si­nelui colectiv, aşa cum reiese din analizele istoricilor, etnologilor, lorilor individuale şi colective, la consolidarea psihologică a colectivităţilor uma-
sociologilor şi po­litologilor contemporani, demonstrează valabilitatea a două ne. Deconectarea de la fondul simbolic tradiţional este periculoasă, mai ales în
teze expuse concis de filosoful francez contemporan Jean-Jacques Wunenbur- cadrul simbolicii politice, „pentru că ceea ce este refulat revine mereu, cu tărie,
ger: „mai întâi, că gân­direa simbolică şi mitică joacă un rol ireductibil şi uneori sub o formă pervertită” şi psih­analiza este cea care demonstrează „modul în care
cu totul pozitiv în formularea principiilor politice şi în in­staurarea instituţiilor; refulatul revine cu o forţă sporită” 4. Jean Chevalier, coordonator şi autor al unuia
apoi, că până şi pretenţia de raţionalizare a vieţii politice prin eliminarea tutu- dintre cele mai utilizate azi dicţionare de simboluri, a rele­vat nouă funcţii psiho-
ror elementelor simbolice poate conduce la efecte nefaste, în orice caz la poziţii logice principale ale simbolului viu în socie­tatea uma­nă: de a explora, substitu-
teoretice puţin rodnice”1. tivă, de mediere, de forţă unificatoare, pedagogică şi tera­peutică, socializantă, de
Din punct de vedere semiotic, he­ral­dica, vexilologia şi imnologia sunt siste­
rezonanţă, transcendentă şi de transformator al energiei psihice 5.
me de semne convenţionale de tip simbol. Simbolul (gr. σύμβολον, lat. symbolum,
Simbolul poate fi materializat într-o emblemă. Emblema (gr.  ε″μβλημα  – ceea
fr. symbole, germ. Symbol) se defineşte în viaţa cotidiană drept un semn, obiect,
ce este inserat undeva) este „un semn fixat exact, convenţional, dar cu tot con­
concept, imagine, entitate etc. care re­pre­zintă indirect (în mod convenţional sau
venţionalismul său pe deplin şi una­nim acceptat, atât în cea mai largă, cât şi în
în virtutea unei corespondenţe analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o
cea mai îngustă semnificaţie. Există emble­me de stat, de clasă, de castă, de fami-
însuşire, un sentiment etc. Este interesantă etimologia cuvântului grec ge­nerator
al noţiunii. La origine, acesta definea un semn de recunoaştere, repre­zentat de lie, corporative, chiar perso­nale” 6. Drapelul este emblema patriei, semiluna este
un obiect de ceramică, lemn sau metal, tăiat în jumătăţi com­plementare, a căror emblema islamului, laurul este emblema gloriei, roata este emblema corporaţiei
alăturare le permitea purtătorilor fiecărei părţi să se recunoască drept fraţi şi să rotarilor etc.
se întâm­pi­ne ca atare fără să se mai fi văzut vreo­­da­tă. Ideea înjumătăţirii unui
obiect care simbolizează legătura dintre două persoane, în scopul reunirii lor
2   
Luc Benoist, Semne, simboluri şi mituri, traducere din franceză de Smaranda Bădiliţă, Bucu-
reşti: Humanitas, 1995, p. 6.
ulterioa­re, s-a extins asupra diferitor categorii umane: pelerini, gazdă şi musafir, 3   
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme,
creditor şi debitor etc. Verbul de la care a provenit substantivul, la rândul lui, figuri, culori, numere, traducere din franceză, vol. 1, Bucureşti: Artemis, 1994, p. 16.
4   
Michel Masłowski, Introducere, în „Mituri şi simboluri politice în Europa Centrală...”, p. 23, 31.
Jean-Jacques Wunenburger, Cuvânt înainte, în „Mituri şi simboluri politice în Europa Centrală”,
1   5   
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. 1, p. 39– 48.
redactori Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joanna Nowicki, traducere din franceză de Liviu 6   
А. Ф. Лосев, Проблема символа и реалистическое искусство, Москва: Искусство, 1976,
Papuc, Chişinău: Cartier, 2003, p. 20. p.  148.
22 23
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA INTRODUCERE

Spre deosebire de simbol, emblema nu este o imagine abstractă, ci o figu- şi prin mijloace extraartistice. Deci simbo­lul nu este emblemă. Emblema, în
ră concretă, vizibilă, capabilă să repre­zinte o idee, o entitate fizică sau morală calitate de însemn statal, poate fi realizată doar pe calea combinării pânzelor de
prin întruchiparea sa fizică. Diapazonul tematic al imaginii emblematice este diferite culori. Şi în cazul acesta, evident, nu se pune vreun scop artistic. În ceea
cel mai larg posibil: fiinţe vii (umane, animale), vegetale, figuri artificiale, cre­ ce priveşte Semiluna musulmană, Menora evreiască sau Acvila bicefală ţaristă,
aţiuni miti­ce, fantastice, himerice etc., etc. Este important doar ca în privinţa Leul britanic, Ursul berlinez – astfel de embleme pot fi realizate şi artistic şi an-
reprezentării acestei figuri să existe deja o tradiţie istorică, de accepţiune mai tiartistic. Într-un cuvânt, deşi caracterul artistic însoţeşte adesea simbolurile şi
îngustă sau mai largă. De regulă, emblema are totuşi o reprezentare etalon, pen- emblemele, el deloc nu este pentru acestea obligatoriu şi esenţial” 7.
tru a putea fi uşor recognoscibilă. În procesul naşterii naţiunilor şi sta­telor moderne, problema identităţii
În afară de emblemele vizuale, exis­tă şi embleme auditive şi chiar audio­ simbolice a avut un rol însemnat, date fiind funcţiile psihologice ale simbo­lului
vizuale. Un cântec poate fi emblema unei ţări, a unei mişcări politice, a evocate mai sus. În lumea contempora­nă, simbolurile naţionale păstrează toate
unei corporaţii profesionale, a unor com­p e­tiţii etc. Multe dintre studiouri- aceste funcţii şi au un impact social extraordinar.
le cinematografice posedă embleme care combină imagini grafice, cinemato­ Deşi dezbaterile asupra semanticii termenului naţiune (lat. natio, nationis,
grafice, însoţite de o coloană sonoră cu aceeaşi funcţie emblematică. La fel şi it. nazione, fr. nation, rus. нация) con­tinuă de peste două secole, o defi­ni­ţie
televiziunile utilizează adesea embleme audiovizuale ca generic pentru progra- unanim acceptată încă nu s-a reuşit. Cea mai populară astăzi rămâne formula
mele de lungă durată. dată de politologul englez Anthony D. Smith în 1973: naţiunea este un „grup
Arealul de răspândire şi acceptare semantică a unei embleme este dife­rit. de fiinţe umane posedând elemente culturale comune şi distinctive, un sistem
Unele embleme sunt acceptate pe plan planetar: imaginea soarelui este o em- economic unificat, drepturi de cetăţenie pentru toţi membrii, un sentiment de
blemă a luminii pe orice meridian, cele cinci inele întrepătrunse constituie em- solidaritate provenit din experienţe comune şi ocupând un teritoriu comun”8.
blema mişcării olimpice internaţionale. Alte embleme sunt recunoscute pe plan În plan teoretic, dacă un simbol este definit drept simbol naţional, califica-
continental (albastrul este culoarea Europei, trandafirul simbolizează dragostea tivul presupu­ne că avem de a face cu un însemn apar­ţinând unei naţiuni, unui
în Europa, Orientul Apropiat şi Mijlociu, America şi Australia, dar nu şi în Africa stat inde­pendent sau unui grup naţional ne­­independent care posedă un organ
neagră sau Orientul Îndepărtat), regional (măr­ţişorul este o emblemă a primă- gu­ver­namental propriu. Dat fiind faptul că la baza naţiunilor şi statelor moder­
verii la români, bulgari şi unguri), etnic (mes­teacănul este o emblemă a ruşilor, ne au stat anumite grupuri etnice, aceas­tă componentă simbolică etnică a fost
ciulinul a scoţienilor, arţarul a canadienilor, crizantema a japonezilor), dar şi foarte importantă la crearea simbolurilor naţionale, care pot lua forma unor
într-o zonă geografică mai redusă. Crearea unei embleme şi umplerea ei cu sens mituri, eroi, monumente, embleme etc.
simbolic concret este determinată de con­diţiile istorice, politice, geo­grafice, Într-un sens mai restrâns, în uzul curent şi chiar profesional, acelaşi ter-
etnice, sociale, confesionale, corporative şi altele în care s-a produs geneza men de „simbol naţional” defineşte doar grupul de embleme care marchează
acestei embleme. Prin urmare, la fel ca şi în cazul simbolului, emblema trebuie pe plan internaţional identitatea unui stat contemporan. În cazul acestui grup,
situată într-un context precis şi cercetată ca fenomen social şi cultural. di­ferenţele teoretice dintre noţiunile „sim­bol” şi „emblemă” sunt practic şterse,
În comparaţie cu simbolul abstract, emblema comportă întotdeauna şi o di- cei doi termeni ajungând aproape a fi sino­nime absolute. În acelaşi timp, calita­
mensiune artistică, dar această dimensiune, deşi contribuie la promovarea ideii tea de „naţional” se aplică cu acelaşi drept simbolurilor civile, adică ale poporu-
simbolice, este secundară faţă de mesajul simbolic în sine. Astfel, aceeaşi emble­ lui ţării văzut ca un tot întreg; etnice, adică ale etniei titulare a statului concret;
mă poate avea multiple întruchipări gra­fice, în funcţie de numeroşi factori, ca sta­tale, adică ale autorităţii guvernamentale care conduce statul; de război, adică
stilul personal al artistului, moda timpului, suportul pe care este reprezentată, ale forţelor armate menite să apere ţara pe câmpul de luptă.
destinaţia, spaţiul rezervat etc. „Emble­ma poate fi realizată artistic, arăta filo- Ansamblul de simboluri-embleme na­ţio­nale a ajuns să fie destul de nume-
soful rus A. Losev, şi atunci aceasta va fi o emblemă artistică. Însă, deoarece ros şi deci supus clasificării în trei grupuri.
esenţa emblemei constă numai în desemnarea convenţională a unei semnificaţii
social-istorice sau personale, caracterul artistic aici nu contează, după cum nici Ibidem, p. 149.
7   

Anthony D. Smith, Naţionalism şi modernism. Un studiu critic al teoriilor recente cu privire la


8   
simbolul nu are nevoie de întruchipare artistică, ci îşi poate exercita funcţiile naţiune şi naţionalism, traducere din engleză de Diana Stanciu, Chişinău: Epigraf, 2002, p. 196.
24 25
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA INTRODUCERE

Primul grup este constituit din cele trei simboluri naţional-statale primare simbolurile entităţii naţionale din care făcea parte decât, mai ales, pe monedă,
sau majore: stema de stat, drapelul de stat şi imnul de stat. Nu există în lume în războaie şi pe uniforma funcţionarilor statului, omul contemporan, datorită
state care să nu le posede. Emblemele naţional-statale primare trebuie să fie po­­sibilităţilor practic nelimitate de că­lă­­torie, dar şi televiziunii atot­vă­zătoare,
bine ancorate în istoria naţiona­lă şi să respecte cu stricteţe normele ştiin­ţifice şi se obişnuieşte de la sine nu numai să cunoască bine simbolurile pro­­prii, ci şi să
cutumele elaborate în timp şi acceptate planetar. Ele exprimă suve­ra­nitatea sta- deosebească drapelul, imnul sau stema unor state străine. De cele mai multe ori
tală. Pentru ele există o legi­slaţie protectoare internă şi prevederi internaţionale. însă iden­tificarea mecanică nu este însoţită şi de o cunoaştere semantică. Iată
Ele au un caracter so­lemn pronunţat şi implică anumite ri­tualuri. Profanarea lor de ce învă­ţământul modern (istoric, juridic, geo­grafic, economic, lingvistic etc.)
atrage după sine pedeapsa binemeritată. a avut în vizor în permanenţă problema explicării simbolicii naţionale. În acest
Al doilea grup este compus din simbolurile naţionale secundare sau deri- sens, al popularizării cunoştinţelor esen­ţiale despre simbolurile naţionale ale
vate, care au rezultat, mai mult sau mai puţin, din emblemele primului grup. Republicii Moldova, se înscrie şi prezen­ta lucrare.
Din această categorie fac parte: sigili­ul de stat, culorile naţionale, drapelul civil,
pavili­onul naţional, pavilionul civil, drapelul de război, pavilionul de război,
drapelul de luptă, însemnele de apartenenţă statală pe transportul inter­­naţional,
însemnele de funcţie ale şefilor statului, ale puterii le­gislative şi pu­terii execu-
tive (stindarde, eşarfe, colane, insigne etc.) şi altele. Si­giliul de stat, de regulă,
preia stema de stat, iar culorile naţionale sunt cele pre­zente în drapelul de stat.
Existenţa acestor simboluri nu este obligatorie, fiind determinată de necesităţile
interne sau internaţionale curente. În cazul multor ţări, toate însemnele vexilo-
logice enumera­te la această categorie nu fac decât să repe­te fără vreo modificare
drapelul de stat. Componenta solemnă şi ritualică aici este prezentă, dar nu la
fel de profund şi strict.
În sfârşit, cel de-al treilea grup este format de simbolurile naţionale com-
plementare. Acest grup cuprinde, de regu­lă, emblemele fără legătură cu simbo-
lurile naţionale primare, care într-un anumit moment istoric au primit funcţia
desem­nă­rii aceloraşi entităţi naţionale. Ele au un caracter „mai democratic”,
dacă e să ne referim la ancora­rea istorică şi respectarea cutumelor, şi au apărut
din necesităţi politice, eco­nomi­ce sau culturale practice, mai puţin legate de
solemnitate şi ritualuri. Din această categorie fac parte mărcile economice şi co-
merciale naţionale, semnele monedei naţionale, abrevierile oficiale ale denumi-
rii statului, diferite embleme floristice, zoomorfe, avimorfe, monumentale etc.
Simbolurile naţionale, şi în parti­cu­lar cele naţional-statale, constituie gru­pul
de embleme cu cel mai pronunţat impact social. Ele ating mai multe domenii:
social-po­litic, ideologic, juridic şi altele, exprimând anumite realităţi istorice,
sociale, politice, culturale, spe­cifice epo­cilor în care au apărut şi func­ţionează.
Aflarea cauzelor şi principiilor genezei şi evoluţiei lor ne ajută să pătrundem în
gândirea colectivă a fiecărui popor, să descifrăm mesajul identitar pe care ste-
mele, drapelele, imnurile şi alte embleme colective le transmit din genera­ţie în
generaţie în sânul unui popor, dar şi de la acest popor entităţilor străine.
Cunoaşterea simbolurilor naţiona­le proprii, dar şi străine, este o necesita-
te a omului modern, mai utilă decât în trecut. Dacă omul medieval nu vedea
26
„Deşi vezi căndva sămn groaznic,
să nu te miri cănd se arată putearnic.
Că putearnicul putearia-l închipuiaşte
şi slăvitul podoaba-l schizmeaşte.
Cap de buâr şi la domnii Moldoveneşti,
ca putearia aceii hieri să o socoteşti...”
(Varlaam, Carte de învăţătură, Iaşi, 1643)
D
intre toate simbolurile care identifică în mod convenţional omul ca in­di­
vid şi colectivităţile umane drept comunităţi, stema rămâne a fi, de aproa­
pe un mile­niu, cea mai prestigioasă, mai festivă şi mai mis­te­­rioa­să.
Stema (din neogreacă στέμμα „coroană, diademă”) reprezintă o emblemă
solemnă, alcătuită în baza unor reguli canonice stabilite exact de ştiinţa şi arta
he­ral­dicii, care serveşte drept semn distinctiv permanent al unei persoane fizice
sau juridice şi care se caracterizează prin stabilita­te, continuitate şi ereditate.
Sinonime: blazon, herb, marcă, arme, armoarii, emblemă, pajură.
Stema de Stat a Republicii Moldova îşi are originile cele mai îndepărtate în
stema medievală a Ţării Moldovei. Legenda descălecatului Ţării Moldovei spune
că Dragoş, voievodul din Maramureş, pornind la vânătoare cu ceata lui, a trecut
Carpaţii gonind un bour, pe care l-a răpus pe malul unei ape. Plăcându-i acel
loc, a descălecat aci, a fondat Ţara Moldovei şi a pus un cap de bour în pecetea
ţării. Legenda, deşi frumoasă şi foarte îndrăgită, nu este decât o interpretare
târzie şi populară a stemei ţării.
De fapt, emblematica statală a fost funcţională şi în Antichitate, dar o con­
tinuitate directă între această emblematică antică şi cea medievală, heraldică,
nu a existat.
Evul Mediu a cunoscut construcţii statale foarte di­verse, una dintre care a
fost ceea ce definim azi drept „stat modern” sau „stat naţional”. Originile emble­
ma­ticii statale medievale trebuie căutate ţinând cont de deose­bi­rea esenţială
dintre stat şi naţiune, care diferă de la o ţară la alta şi de la o epocă la alta. În unele
ţări, ca Franţa sau Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, apariţia
statului a precedat apariţia naţiunii. În altele, ca Elveţia, Germania sau Italia,
din contra, apariţia naţiunii a precedat apariţia statului. „În primul caz – statul
precedând naţiunea –, vechile simboluri etnice (cocoşul galic, trifoiul irlandez,
crucea bască etc.) nu au reuşit niciodată să se transforme în figuri statale oficiale,
pe când vechile embleme dinas­tice, devenite monarhice, au sfârşit prin a juca
rolul de simboluri naţionale. În ţările în care naţiunea a precedat statul, anume
vechile figuri sau culori heraldice, le­gate de o dinastie, au jucat adeseori, din
31
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

raţiuni esenţialmente politice, un rol federator, sfârşind prin a se tran­s­forma în ar fi fost înlăturată de Bogdan I – nu avea cum să fi lăsat stema sa ţării, chiar
simbol naţional”, con­sta­tă marele heraldist francez Michel Pastoureau1. dacă aceasta ar fi identificat entitatea prestatală de la est de Carpaţi pe timpul
Procesul general al creării heraldicii de stat în Europa se în­tinde pe o durată dinastiei sale. Este bine ştiut faptul că descendenţa Drăgoşizilor din Ungaria şi
mare – din secolul  X până în secolul XX – şi se înscrie în urmă­toa­rea schemă. Polonia a purtat cunoscutul herb de tip polonez cu nume sugestiv „Drag-Sas”,
Prima etapă con­stă în transfor­ma­rea unei emble­me feudale sau de familie invocând cel mai probabil numele lui Dragoş-Vodă şi al fiului său Sas-Vodă,
într-o emblemă dinastică. Etapa următoare are un par­curs în funcţie de cele cu următoarea blazonare: pe albastru, o săgeată cu vârful în sus, asuprind o
două cazuri relevate. În cazul când statul precedă naţiunea, emblema dinas­ semilună, şi flancată de ambele părţi de câte o stea, toate de argint.
tică trece de la dinastic la monarhic, de la monar­­hic la guvernamental şi de Herbul Ţării Moldovei emancipate, cunoscut încă din secolul  XIV, a fost un
la guvernamental la statal. În cazul când naţiunea precedă statul, emblema di­ cap de bour văzut din faţă, având între coarne o stea cu cinci sau şase raze şi botul
nas­tică trece de la dinastic la politic, de la politic la naţional şi de la naţional la flancat la dextra4 de o roză heraldică (floare de măceş stilizată cu cinci petale),
statal sau guvernamen­tal 2. De la ţară la ţară, această schemă generală se par­ iar la senestra5 de o semilună conturnată (descrescândă). Această com­poziţie
ticularizează şi singularizează când se urmăreşte modul în care s-au exprimat, este atestată de cele mai timpurii surse sfra­gistice şi numismatice moldoveneşti.
de-a lungul secolelor, relaţiile dintre emblemele unei familii, afirmarea unui stat Cel mai vechi sigiliu domnesc păstrat, aparţinând lui Petru I Muşatinul (circa
şi identitatea unei naţiuni. 1375 –1391) şi suspendat la actul omagial dat de Petru, voievodul Moldovei,
Atunci când vorbim de suveranitatea statului medieval şi căutăm identita­ regelui Vladislav al Poloniei şi reginei Hedviga la Lvov la 26 septembrie 1387,
tea lui heraldică trebuie să ţinem cont de faptul că pentru oamenii din Evul reprezintă compoziţia de­scrisă, în formula ei arhaică, adică bourul având coar­
Mediu modelul întrupat al suveranităţii îl constituie în mod abstract regele, nele recurbate în exterior, în forma literei S 6. Peceţile urmă­torilor domni au
iar concret regii. Primul dintre nobili, din punct de vedere simbolic, regele per­petuat neştirbite aceste arme heraldice, iar în tim­pul domniei lui Alexandru
medieval rămâne pe parcursul întregii epoci un rege contractual care şi-a luat cel Bun (1400–1432) bovideul fu redesenat într-un chip mai măreţ: cu coarnele
angajamente faţă de Dumnezeu, Biserică şi popor, cu precădere prin jurămintele mai mari, parcă mai falnice, curbate în se­mi­cerc. Primele monede moldoveneşti,
care însoţesc ungerea sau încoronarea 3. Abia la sfârşitul Evului Mediu monarhia datând din aceeaşi domnie a lui Petru  I, prezintă acelaşi herb, cu mici diferenţe
va deveni absolutistă. Din punct de vedere heraldic însă, dic­tonul regelui francez de ordin artistic datorate artei monetare. Acurateţea de interpretare heraldică
Ludovic  XIV (1643–1715) „Statul sunt eu!” poate defini relaţia originară dintre şi artistică a acestei mărci va începe să dispară din a doua jumătate a secolului
stema dinastului şi ste­ma statului. Marea majoritate a stemelor statelor europene XVI, odată cu stingerea casei Muşatinilor.
îşi au începutul într-o stemă dinastică, indiferent de parcursul schema­tic pe Sursele cronografice datând din epoca lui Ştefan cel Mare (1457–1504) ne
care l-au avut, şi identificarea acestei relaţii, de regulă, nu ridică probleme. Mai oferă cer­ti­tudinea că animalul reprezentat în stema ţării este un bour, în slavonă
complicată rămâne însă căutarea originilor stemei dinastice. de cele mai multe òîóðú, capul de bour văzut din faţă fiind o emblemă heraldică occidentală
ori aceste origini, din lipsă de sur­se istorice suficiente, sunt tratate mitologic. cunoscută. Bourul (Bos pri­migenius) este strămoşul vitelor domestice de rasă
Pentru Europa Centrală şi de Est, unde prin­ci­piul electiv a triumfat adesea zisă podolică, din care se trag vestiţii boi mol­do­veneşti, ungureşti şi ialomiţeni,
asupra prin­cipiului dinastic în accederea la regalitate, este de remarcat şi un care erau co­mercializaţi cu profit de ţările române până în secolul  XIX. În Evul
feno­men heraldic specific, când stema ţării, veche şi cândva dinastică, este Mediu, bourul era considerat drept cea mai groaznică şi mai neprevăzută fiară
combinată cu stema de familie a regelui ales. Este cazul Poloniei, al ţărilor din codrii sălbatici ai Europei Răsăritene, iar vâ­nătoarea de bouri era la loc de
române şi al altor state. cinste în pre­ocu­pările nobilimii. Vom înţelege mai clar pătrun­derea acestui
Dragoş-Vodă – descălecătorul legendar al Ţării Moldovei, cel care ar fi fost animal în heraldică, dacă vom şti că răpunerea unui bour echivala cu faptele de
voievod al Moldovei doar ca marcă de hotar ungurească sau cel al cărui familie
4 
Dextra – dreapta heral­dică. Este inversă decât în accep­ţiunea obişnuită, avându-se în vedere
1 
Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, tradu­cere din franceză de mâna dreaptă a ca­valerului care ţine scutul heraldic din spatele acestuia.
Em. Galaicu-Păun, Chişinău: Cartier, 2004, p.  286–287. 5 
Senestra – stânga heral­dică, inversă decât în ac­cep­ţiunea obişnuită.
2 
Ibidem, p. 287. 6 
Leon Şimanschi, Cele mai vechi sigilii domneşti şi boie­reşti din Moldova (1387–1421), în
3 
Jacques Le Goff, Regele, în Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, Dicţionar tematic al Evului „Anuarul Insti­tutului de Istorie şi Arheo­logie «A.D. Xeno­pol»”, Iaşi, XVII, 1980, p.  143–144, 154
Mediu occidental, Iaşi: Polirom, 2002, p. 646–648. (fig. 1), A (nr.  1).
32 33
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

arme cele mai apreciate. Exterminat de vânători, bourul a dispărut în secolul săpăturilor arheologice din anii 1974 –1977 întreprinse în necropola domnească
XVI şi de atunci a început să fie confundat cu zimbrul (Bison bonasus), un din biserica „Sf. Nicolae” din Rădăuţi (rezultatele definitive ale acestor săpături
animal cu totul paşnic. Substituirea şi echivalarea ideii de zimbru cu ideea de încă nu au fost publicate) şi a fost expusă în anul 19807. Într-un mormânt pe
bour în stema Ţării Moldovei s-a impus prin opera cronicarului Miron Costin care descoperitorii îl atribuie lui Laţcu-Vodă (1367–1375), fiul lui Bogdan I, s-au
şi mai persistă în mediile necunoscătoare de heral­dică. descoperit într-un loc şi în poziţie neprecizată şase aplice discoidale (ø 90 mm)
Cercetările critice de mai bine de un secol asupra herbului Ţării Moldovei ştanţate din folie de argint aurită şi perforate axial în două părţi pentru a putea
nu au rezolvat defi­nitiv problema originii acestuia. În ultimii ani totuşi ipoteza fi prinse de suport. Pe trei piese este ştanţat un cap de lup în profil spre dreapta
re­afirmării în epoca întemeierii Ţării Moldovei a unui simbol fol­cloric autohton he­raldică, iar pe celelalte trei un coif în semiprofil spre dreapta heraldică împodo­
legat de vânătoarea rituală şi de mitul în­temeierii, după cum şi ipoteza preluării bit cu două coarne recurbate în formă de liră în calitate de cimier. Descoperi­
unei embleme teritoriale din spaţiul moldovenesc dinainte de fondarea statului, torii au tratat cele două tipuri de aplice drept o „transpunere plastică pe acceso­
au cedat teren în faţa soluţiei originilor dinastice, similare schemei genezei rii­le vestimentare ale costumului princiar a unor elemente emblematice” şi au
simbolicii statale pentru cazul când statul precedă naţiunea. Astfel, cei mai „reconstituit” o stemă cu următoarea blazonare: [în scut antic înclinat spre dextra]
mulţi he­raldişti români contemporani văd în capul de bour cu accesoriile un cap de lup în profil spre dreapta; scutul timbrat de un coif cimat cu o pereche de
însoţitoare o emblemă de familie şi poate feudală, de sorginte maramureşeană, coarne recurbate, însoţind descrierea şi de un desen. În sfârşit, descoperitorii au
care ar fi fost adusă de Bogdan Întemeietorul, ar fi fost impusă de acesta ca admis că această nouă stemă ar putea fi una ereditară, concluzionând că „stema
emblemă dinastică, evoluând în timp spre calitatea de emblemă monarhică, atribuită lui Laţcu va fi aparţinut şi tatălui său Bogdan”. Din păcate, în această
atin­să în epoca lui Ştefan cel Mare, când cunoscu cea mai mare înflorire în „reconstituire” nimic nu este cert: nici atribuirea mormântului lui Laţcu, nici
artele timpului şi se afirmă definitiv. De la Ştefan cel Mare, toţi succesorii săi caracterul heraldic al aplicelor, nici personalizarea lor în masivul de ornamente
de sânge în scaunul domnesc, apoi şi cei ce i-au urmat după stingerea dinastiei, similare comune contemporane „la modă”, nici iminenţa combinării aplicelor
au păstrat capul de bour ca însemn întruchipând domnia şi ţara, încât calitatea într-o stemă, nici corectitudinea acestei combinări, nici atri­buirea „compoziţiei”
de emblemă a guvernării şi emblemă a statului a acestui blazon nu a mai fost mortului care purta veşmântul, nici caracterul ereditar al „compoziţiei”. Această
niciodată tăgăduită. construcţie ipotetică, atât de şubredă, iniţial a fost tratată cu prudenţă de către
În ceea ce priveşte smalturile (culorile) heral­dice ale acestei steme, co­ro­ heraldiştii români, apoi, nefiind susţinută de vreun argument real, şi-a pierdut
borarea mai multor surse şi tradiţii heraldice a fundamentat opinia că scutul ar creditul 8, încât nu poate fi invocată ca argument în discuţiile istorici­lor referi­
fi avut câmpul albastru, culoarea cadrului natural, că bourul ar fi fost de aur (sau toa­re la începuturile Ţării Moldovei.
poate na­tural, adică negru, dacă e să ne luăm după unele surse poloneze), că steaua Dăinuirea în timp a mărcii moldoveneşti nu a putut fi întreruptă nici de
dintre coarne ar fi fost de asemenea de aur, iar roza şi semiluna conturnată  – sfâşierea Ţării Moldovei la 1775 şi 1812, nici de abolirea monarhiei ca formă de
ambele de argint, toate smalturile fiind potrivite cu canoanele blazonului. guvernare.
Este de la sine înţeles că inexistenţa unor surse heraldice reale mai vechi de Bucovina moldovenească, anexată la Imperiul Habsburgic în 1775 şi
Petru I şi disputele neîncheiate încă asupra continuităţii dinastice de la voievodul declarată ducat la 4 martie 1849, prin decretul împăratului Franz Ioseph
Bogdan I la voievodul Petru I lasă loc nesiguranţei în ceea ce priveşte interpretarea
heraldicii de până la Petru I. Astfel, cu toate că în baza analizelor sursologice 7 
Lia Bătrîna, Adrian Bătrîna, Mărturii heraldice cu privire la începuturile statului feudal inde-
multiple heraldiştii înclină să acrediteze continuitatea mărcii capului de bour de pendent Moldova, în Constituirea statelor feudale româneşti, Bucureşti, 1980, p. 195–208, 315,
la Bogdan I la Petru I, acest segment temporal continuă să fie tratat cu prudenţă pl. 28. Autorii şi-au repetat consideraţiile în articolul: Lia Bătrîna, Adrian Bătrîna, Laţcu vodă,
în „Magazin istoric”, Bucureşti, 1986, nr. 2, p. 20 –22.
şi întotdeauna se lasă o portiţă deschisă pentru alte teorii. Dintre ipotezele 8 
O critică mai detaliată vezi la: Ştefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate,
care contestă continuitatea mărcii capului de bour pe acest segment merită a fi Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 1997, p. 305–306. Păreri critice asemănătoare
menţionată aşa-numita „stemă a lui Laţcu-Vodă”, care se bucură de o anumită faţă de propunerile arheologilor Lia şi Adrian Bătrîna au şi heraldiştii Constantin Rezachevici
(Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova, a. 1324 –1881, vol. 1. Secolele XIV–XVI,
popularitate printre adepţii discontinuităţii dinastice. Teoria a apărut în urma Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2001, p. 445 – 446), Silviu Andrieş-Tabac, Tudor-Radu Tiron.
34 35
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

din 9 decembrie 1862, primi o stemă ducală proprie, o imitaţie după stema ***
contemporană a Principatului Moldovei, care reprezenta un scut despicat, albas­ Stema a fost cel de-al doilea simbol de stat care s-a afirmat în Republica
tru şi roşu, cu un cap de bour natural (negru şi desenat ca zimbru) broşând şi Moldova10. Dorinţa de a avea o stemă naţională a apărut odată cu cea de a avea
însoţit de trei stele de aur cu şase raze, rău ordonate. drapelul naţional. La mitingurile politice din anii 1989–1990, în afara tricoloru­
Basarabia – cealaltă provincie moldovenească anexată la 1812 de Imperiul lui simplu, puteau fi văzute şi stindarde (tricolore sau nu) cu stema istorică a
Rus  – constituită iniţial ca regiune, apoi ca gubernie în 1873, a folosit până la Ţării Moldovei.
1917 trei steme, toate conservând marca moldove­nească. Stemele regionale de O comisie de oameni politici, savanţi şi experţi în domeniu, creată de Pre­
la 1817 şi 2 aprilie 1826 aveau aceeaşi compoziţie: scut tăiat (aur şi albastru zidiul Sovietului Suprem al RSSM pentru studierea simbolicii naţional-sta­tale
la 1817, roşu şi aur la 1826), cu acvila imperială neagră sus, asuprind bourul la 19  octombrie 1989, care a fundamentat ştiin­ţific revenirea la tricolor, nu a
moldo­venesc (probabil negru şi descris ca bou) jos. Stema gubernială de la 5 putut soluţiona imediat şi problema stemei. Dacă tricolorul se impunea de
iulie 1878 a fost cea mai vie mărturie a continuităţii şi prezenta pe albastru un la sine prin simpla asumare populară, căci drapelul, cel puţin în ultimele trei
cap de bour de aur, cu ochii, limba şi coarnele roşii, însoţit între coarne de o stea secole, întotdeauna s-a identificat cu masele, problema stemei era mai mult
de aur cu cinci raze şi flancat la dextra de o roză, iar la senestra de o semilună una de cabinet decât de teren, iar Moldova pe atunci nu avea niciun heraldist.
conturnată, ambele de argint; bordură din culorile Imperiului (negru, argint şi Comisia pentru simbolică nu a putut propune o soluţie pentru stema de stat şi,
aur); scutul timbrat de o coroană imperială şi în­con­jurat cu frunze de stejar de în avizul său din 28 februarie 1990, a expus concluzia vagă că aceasta „trebuie
aur, unite cu lenta Ordinului Sfântul Andrei (alb-albastră). să reflecte, într-o îmbinare armonioa­să a simbolurilor mol­doveneşti vechi şi
Basarabia independentă – Republica Demo­cra­tică Moldovenească din ele­mentelor contemporane (capul stilizat de zimbru (sic!) cu stea cu 5 colţuri
1917–1918 – a folosit acelaşi blazon, care, pe de o parte, reprezenta vechea stemă deasupra frunţii, soarele răsărind, o cunună de frunze de stejar), următoarele
trăsături caracteristice ale RSSM: tradiţiile vechi ale statalităţii moldoveneşti,
a Ţării Mol­dovei, iar pe de alta, stema Guber­niei Basarabia fără elementele care
suveranitatea RSSM, ni­ve­lul actual al orânduirii sociale, principiile demo­cratice
simbolizau domi­naţia împăraţilor Romanovi: pe albastru un cap de bour de aur
ale orânduirii de stat, egalitatea, bogăţia şi prietenia tuturor cetăţenilor RSSM,
cu coarnele, ochii şi limba roşii, având între coarne o stea cu cinci raze de acelaşi
precum şi par­ticularităţile naturale, economice, culturale” şi a propus să se
metal şi însoţit în dextra de o roză heraldică de argint, iar în senestra de o semilună
organizeze un concurs al proiectelor pentru noile simboluri11.
conturnată de acelaşi metal. Bineînţeles, un concurs pentru drapel nu-şi avea locul. Din cele două soluţii
După unirea Principatelor Române din 1859, stema Ţării Moldovei s-a re­ posibile – tricolor simplu sau tricolor cu stema de stat –, ultima era cea bună din
găsit în toate însemnele heraldice, individualizând statul românesc centra­lizat 9 toate punctele de vedere. Tărăgănarea aprobării drapelului n-ar fi dus decât la
şi apoi România de după 1989. sporirea tensiunii social-politice. La 27 aprilie tricolorul a fost legiferat, iar la 1
În conformitate cu principiile renegării moş­tenirii anterioare, republicile mai 1990 presa republicană a anunţat demararea concursului pentru stema de
socialis­te din secolul  XX de pe ambele maluri ale Prutului au renegat şi tradiţia stat. La acest concurs au participat peste o sută de savanţi şi artişti plastici, care
heraldică, optând pentru o simbolică iden­tificatoare comunistă anti­heral­dică, au prezentat circa 130 de proiecte.
despărţirea de care s-a făcut cu uşurinţă imediat ce revenirea la tradiţie a fost Cu toate că recomandările Comisiei pentru simbolică în privinţa stemei
posibilă. erau confuze, con­cur­sul a evoluat în mod constructiv şi a avut un fi­nal fericit.
Stemele RASSM şi RSSM nu au avut nimic în comun cu tradiţia istorică Într-o stemă de stat nu puteau fi simbolizate decât două-trei idei, esenţiale
autohtonă, ci s-au creat după canoanele pseudoheraldicii sovietice. Stemele şi perene. Primul lucru înţeles aproape de toţi actanţii a fost acela că elementul
Re­pu­blicii Autonome au repetat stema Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene
din diferite perioade, cu mici diferenţe de inscripţii sau detalii nesemnifica­ti­ 10 
Analiza detaliată a pro­­cesu­lui elaborării şi adop­tării stemei de stat a Re­publicii Moldova –
ve. Stema republicii unionale a fost compusă în stilul aglomeraţiilor emblematice vezi: Silviu Andrieş-Tabac, Heral­­dica teritorială a Basa­­ra­biei şi Transnistriei, Chişi­­nău: Museum,
agroin­dustriale, înscriindu-se perfect în stilul politic socialist. 1998, p.  138–151. Unele precizări şi dezvă­luiri noi au fost făcute în: Gheorghe Vrabie, Sunt
fas­cinat de culorile bucuriei şi ale revoltei, interviu realizat de Ion Găină, în „Limba Română”,
Chişinău, 2005, nr.  12, p.  151–155.
9 
C. Moisil, Stema Româ­niei. Originea şi evolu­ţia ei istorică şi heraldică, Bucu­reşti, 1931. 11 
Arhiva Parlamentului Republicii Moldova, inv. 6, d. 1036, p. 166 –175, 357–364.
36 37
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

principal al stemei de stat a Republicii Moldova trebuie să fie stema istorică a Rezultatul votului a fost următorul: din 257 de deputaţi prezenţi în sală au votat
Ţării Mol­dovei – capul de bour, însoţit între coarne de o stea şi flancat de roză pro 243, doar 2 au fost împotrivă şi 8 s-au abţinut. Noua stemă, în conformitate
şi semilună. Numărul pro­iectelor fără cap de bour a fost insignifiant. Totodată, cu Legea RSSM „Cu privire la introducerea unor modificări în Constituţia
atâta timp cât Republica Moldova nici pe departe nu însemna vechea Ţară a (Legea fundamentală) a RSS Moldova” din 3 no­iem­brie 1990 şi cu alineatul 3 al
Moldovei şi nici măcar nu continua direct acea statalitate medievală, bunul articolului 12 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, are
simţ şi canonul heraldic interziceau uzurparea stemei istorice tale quale. Este următoarea descriere oficială: „Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă
de remarcat faptul că în aer plutea o falsă pudoare de a folosi doar capul de un scut tăiat pe orizontală având în partea superioară cromatică roşie, în cea
bovideu. Era iminentă deci căutarea unor idei individualizatoare suplimentare. inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu
Dintre acestea, ideea heraldică cea mai directă a fost propusă de picto­rul Lică opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în
Sainciuc, care a figurat într-un scut doar o jumătate de cap de bour – adică, stânga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sunt de
o jumătate de Moldovă. Din restul soluţiilor propuse, mai mulţi participanţi, aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtând în cioc
independent unii de alţii, au ales ca emblemă complementară capului de bour o cruce de aur (acvila cru­ciată) şi ţinând în gheara dreaptă o ramură verde de
acvila romană, cruciată sau nu, simbol al latinităţii moldo­venilor. măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur”.
La 18 iulie 1990, în urma deciziei Comisiei speciale pentru desfăşurarea Văzut din perspectiva zilei de azi, concursul pentru elaborarea stemei de
concursului, creată de Prezidiul Sovietului Suprem încă la 12 mai şi prezidată de stat din 1990 apare ca o mare sărbătoare democratică. Toată presa, savanţii,
Preşedintele Parlamentului, Mircea Snegur, ziarul oficial „Moldova socialistă” artiştii plastici, oamenii politici de toate culorile, masele largi ale populaţiei au
a publicat pentru discuţii publice cele mai reprezentative 18 proiecte de stemă. participat în procesul de sintetizare a simbolului heraldic iden­­titar al noului
În paralel, proiectele de stemă au fost expuse în foaierul clădirii Sovietului stat. De atunci, nimic altceva în Republica Moldova nu s-a rezolvat printr-un
Suprem. dialog atât de sincer între putere, ştiinţă şi popor.
După două luni de discuţii publice aprinse, pe 19 septembrie, oficiosul Reluarea stemei istorice a Ţării Moldovei în Stema de Stat a Republicii
„Moldova suverană” in­­serează în paginile sale două proiecte, alese de Co­misia Moldova este expresia con­tinuităţii tradiţiilor istorice ale Ţării Moldovei.
de concurs ca participante la finală: un pro­iect al pictorului Gheorghe Vrabie, „Herbul ţărâi, vechii ş-au fost ales buăr,
care combina capul de bour moldovenesc cu acvila latină, şi un altul, semnat Numele vestindu-şi, ca tunul prin nuăr,
de pictorul Andrei Mudrea şi republicat la 20 septembrie în formula completă, Noi mai pre urmă, avându-l moşie,
care avea doar capul de bour cu câteva elemente individualizatoa­re mai mult Tot acel vechiu nume mai vestindu-l şie,
decorative şi minore ca impact simbolic. În continuare, opinia publică s-a lansat Într-aciastă vreame, cine-l stăpâneaşte,
pe dezbate­rea concep­ţiei celor două proiecte, despărţindu-se în două tabere, O, Dumnezău svinte, tu-l ocrotiaşte...”
calificate de presa vremii drept „latiniştii” şi „tradiţionaliştii”, tabăra „latiniştilor”
câştigând din ce în ce mai mulţi partizani. (Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înţe­lep­tului
După încă o lună de dezbateri, în lipsa heral­diş­tilor locali, cele două proiecte cu lumea, Iaşi, 1698)
au fost supuse ex­per­tizării Comisiei Naţionale de Heraldică, Genea­logie şi
Sigilografie a Academiei Române în şedinţa acesteia din 23 octombrie 1990.
Din cele două propuneri, comisia a susţinut proiectul Vrabie, pro­punând câteva
ajustări heraldice de ordin tehnic. Toată discuţia a fost înregistrată la magnetofon
şi banda adusă la Chişinău. Între timp, ambii autori şi-au perfecţionat proiectele,
lui Gheorghe Vrabie alăturându-i-se heraldista română Maria Dogaru, iar lui
Andrei Mudrea istoricii moldoveni Ion Negrei şi Vladimir Mischevca.
Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, în şedin­ţa din 30  octombrie, a decis
susţinerea proiectu­lui Vrabie–Dogaru, iar la 3 noiembrie 1990, după dez­­
bateri deloc uşoare, Sovietul Suprem a adoptat prin lege noua stemă de stat.
38 39
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1.
4.

5.
1. Sigiliul mijlociu 4. Sigiliul mare al lui
al lui Petru voievod, 1387 Alexandru cel Bun, 1402
(ø 32 mm. După Leon (ø 74 mm. După
Şimanschi, Cele mai vechi L. Şimanschi, op. cit.,
sigilii domneşti şi boiereşti p. 155, fig. 7.
din Moldova (1387–1421), Desen de Emilia Platon)
în „Anuarul Institutului de
5. Tiparul sigiliului mare
Istorie şi Arheologie
al lui Alexandru cel
«A. D. Xenopol»”, Iaşi, 2. Bun din 1411, păstrat la
XVII, 1980, p. 154, fig. 1.
Muzeul Naţional de Istorie
Desen de Emilia Platon)
a României, pe o carte
2. Sigiliul mare poştală emisă de muzeu
al lui Roman voievod, (ø 76 mm, colecţia
1393 (ø 72 mm. După Silviu Andrieş‑Tabac)
L.  Şimanschi, op. cit.,
p. 154, fig. 5.
Desen de Emilia Platon)
3. Sigiliul mare al lui
Ştefan voievod, 1395
(ø 71 mm. După
L.  Şimanschi, op. cit.,
p.  154, fig. 6.
Desen de Emilia Platon)

3.

40 41
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1. 2.

1. Sigiliul mare atârnat al lui Carte de întăritură


Ştefan cel Mare, pe un carte de la Ştefan cel Mare
maximum poştal realizat în 1966 cu din 11 august 1479 cu sigiliul
ocazia semicentenarului mănăstirii mare domnesc în ceară roşie,
Putna pe o carte poştală emisă de atârnat de pergament pe un şnur
editura „Meridiane” (colecţia Silviu de mătase împletit din fire roşii şi
Andrieş-Tabac) galbene (Arhiva Naţională
a Republicii Moldova, F. 220,
2. Sigiliul mare al lui Ştefan cel Mare inv. 1, u.p. 24; căuşul ø 133 mm,
atârnat la un document din amprenta ø 83 mm)
26 februarie 1491 pe un carte
maximum poştal realizat în 1982 cu
ocazia aniversării a 525-a 3.
de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare
pe o carte poştală după fotografia
lui Traian Petrache (colecţia Silviu
Andrieş-Tabac)

3. Sigiliul mare al lui Ştefan cel Mare,


desen

42 43
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Stema lui
Ştefan cel Mare de pe
inscripţia din 1476 de
la Cetatea Albă (azi
pierdută) amintind
zidirea porţii celei
mari a cetăţii (după
А. А. Кочубинский,
Лапидарные надписи XV
столетия из Белгорода,
что ныне Аккерман,
în «Записки Одесского
Общества Истории Stema lui Ştefan cel Mare de pe inscripţia din 1479
и Древностей», т. 15, de la Cetatea Albă (azi pierdută) amintind înălţarea
Одесса, 1889) zidului cetăţii (după А. А.  Кочубинский, op. cit.)

44 45
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Stema lui Ştefan cel Mare


de pe pisania din 1481
pe turnul de intrare
al mănăstirii Putna
(Foto: Mihai Potârniche,
2000)

Stema lui Ştefan cel Mare de pe clopotul dăruit în 1494


de către acest voievod paraclisului caselor domneşti de la
mănăstirea Bistriţa (Neamţ) (Foto: Tudor-Radu Tiron, 2010)

46 47
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Disc smălţuit
(cel din stânga)
cu capul de bour pe zidul
cu pisanie al bisericii
Stema descompusă a lui Ştefan cel Mare de pe epilogul Tetraevanghelului „Sf. Nicolae” din Bălineşti
de la Zografu, 1502 (Biblioteca Academiei Române, 902.6/ I-77, (jud. Suceava), ctitorită
după N. Iorga, Les arts mineurs en Roumanie, I, Bucureşti, 1934, pl. 5; de logofătul Ioan Tăutul
Emil Condurachi, Blazonul lui Ştefan cel Mare, în „Hrisovul”, V, 1945, în anii 1494–1499
pl. dintre p. 150 –151) (Foto: Emil Dragnev, 2009)

48 49
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1. 2.

3. 4.

Cahle din secolele XIV–XVI cu stema Moldovei, descoperite Cahlă cu stema Ţării Moldovei
la Baia (1, 2) şi Suceava (3, 4) (după Paraschiva-Victoria Batariuc, susţinută de un înger, descoperită la biserica
Cahle din Moldova medievală, Suceava, 1999; „Sf. Nicolae” din Suceava, secolul XVI, copie
p. 240, 1, 2 – după Lia şi Adrian Bătrîna; p. 241, 3 – după R. Popa (Muzeul de Istorie a Moldovei, Iaşi, nr. 1742.
şi M. Mărgineanu-Cârstoiu, 4 – după autoare) Foto: Sorin Iftimi, 2010)

50 51
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Stema Moldovei
de pe pisania
din 1535 aşezată pe
biserica „Sf. Dumitru”
din Suceava de către
Petru Rareş
(Foto: Emil Dragnev)

Carte de danie
de la Petru Rareş din
24 aprilie 1546 cu Stema domnească
sigiliul mare domnesc de pe pisania
în ceară roşie atârnat de din 1550 aşezată pe
pergament pe un şnur turnul de intrare al
roşu (Arhiva Naţională mănăstirii Probota
a Republicii Moldova, de către doamna Elena,
F. 220, inv. 1, u.p. 38; soţia lui Petru Rareş
căuşul ø 118 mm, (Studioul mănăstirii
amprenta ø 90 mm) Probota)

52 53
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Stema domnească de pe pisania pusă la


intrarea principală în Cetatea de Scaun
a Sucevei de către Ştefan cel Mare,
pe la 1492 –1494. Desen-reconstituire
realizat de arhitectul A. Pănoiu în 1970,
probabil după schiţele din 1955 ale
genealogistului şi heraldistului George
D. Florescu (după Ştefan S. Gorovei,
Izvoarele istoriei, istoria izvoarelor.
Pisania cu stemă (1492) de la cetatea
Sucevei, în „Analele Putnei”, IV, 2008,
nr. 2, p. 78; reprodus din C. Bălan,
Şt. Olteanu, Stema cu pisanie din
vremea lui Ştefan cel Mare descoperită
la Cetatea de Scaun a Sucevei, în
„Buletinul Monumentelor Istorice”,
XXXIX, 1970, 1)

Stema domnească de pe pisania


din 1560 pusă de Stema domnească
Alexandru Lăpuşneanu pe turnul de pe pisania din 1582
bisericii „Sf. Dumitru” de la mănăstirea Slatina,
din Suceava. Carte poştală emisă ctitoria voievodului
în România (colecţia Alexandru Lăpuşneanu
Silviu Andrieş-Tabac) (Studioul mănăstirii Putna)

54 55
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Carte de întăritură
de la Petru Şchiopul
din 23 martie 1587 cu
sigiliul mare domnesc
în ceară roşie atârnat de
pergament pe un
şnur zmeuriu
(Arhiva Naţională
a Republicii Moldova,
Bulă de aur de la Petru Şchiopul, 1575 (după Const. Moisil, F. 220, inv. 1, u.p. 77;
Bule de aur sigilare de la domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei, în „Revista căuşul ø 102 mm,
arhivelor”, Bucureşti, I, nr. 2, 1925, p. 260 –262, pl. VI, ø 90 mm) amprenta ø 87 mm)

56 57
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Carte de întăritură
de la Constantin Movilă
din 1610/1611 (7119)
cu sigiliul mic domnesc
în ceară roşie
timbrat cu foiţă
1. 2. de hârtie albă
(Arhiva Naţională
a Republicii Moldova,
F. 220, inv. 1,
u.p. 128; ø 21 mm)

Sigilii domneşti mari în ceară


roşie atârnate de pergamente de la
Ieremia Movilă:

1. Pe o carte de întăritură
din 1598 cu şnur verde (Arhiva
Naţională a Republicii Moldova,
F. 220, inv. 1, u.p. 92; căuşul
ø 131 mm, amprenta ø 91 mm)

2. Pe o carte de întăritură
din 1 martie 1603 pe un
şnur zmeuriu (Ibidem, F. 220,
inv. 1, u.p. 100;
căuşul ø 134 mm,
amprenta ø 94 mm)

58 59
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Carte de danie de la
Miron Barnovschi din
Carte de judecată 12 decembrie 1627 cu
de la Radu Mihnea sigiliul mare domnesc
din 4 august 1617 cu în ceară roşie atârnat
sigiliu mijlociu domnesc de pergament cu şnur
în ceară roşie timbrat cu împletit din fire roşii şi
foiţă de hârtie albă verzi (Arhiva Naţională
(Arhiva Naţională a a Republicii Moldova,
Republicii Moldova, F. 220, inv. 1, u.p. 185;
F. 220, inv. 1, u.p. 163; căuşul ø 115 mm,
ø 43 mm) amprenta ø 104 mm)

60 61
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Stema Moldovei pe pisania din 1638


a bisericii „Sf. Dumitru” din Orhei,
ctitoria lui Vasile Lupu
(Foto: Tamara Nesterov, 2008)

Sigiliul lui Vasile Lupu


din 1633. Desen
(după N. Bogdan)

Portalul bisericii „Sf. Dumitru” din Orhei,


ctitoria lui Vasile Lupu (Foto: Tamara Nesterov, 2008)

62 63
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1. 2.

Gravuri cu stema Ţării Moldovei


pe cărţi tipărite în domnia lui Vasile Lupu
(după Ioan Bianu, Nerva Hodoş,
Bibliografia românească veche. 1508 –1830,
tom. I. 1508 –1716, Bucureşti, 1903,
p. 138 (1), 148 (4), 149 (2), 157 (3)) :
1. Pe verso foii de titlu la
Carte românească de învăţătură,
tălmăcită de mitropolitul Varlaam, 3.
Iaşi, 1643
2. Pe verso foii de titlu la Cele şapte taine
ale bisericii, Iaşi, 1644
3. Pe verso foii de titlu la Pravilele împărăteşti,
Iaşi, 1646
4. Pe foaia de titlu la Cele şapte taine
4.
ale bisericii, Iaşi, 1644

64 65
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Sigiliul domnului
Gheorghe Ştefan aflat
în emigraţie, 1660:
1. Tiparul păstrat la
Muzeul Naţional de
1. Arheologie şi Istorie
a Moldovei
(nr. 11322 / 11100)
2. Desen de Mariana
Şlapac (după Silviu
Andrieş-Tabac, Un tipar
sigilar al lui Gheorghe
Vodă Ştefan de la 1660,
în Închinare lui
Petre Ş. Năsturel
la 80 de ani, Brăila,
2003, p. 287–390)

Carte de danie de la
Ştefăniţă Lupu din
20 aprilie 1660 cu sigiliul
mare domnesc în ceară
roşie atârnat de pergament
cu şnur împletit din fire
roşii, galbene şi verzi
2.
(Arhiva Naţională
a Republicii Moldova,
F. 220, inv. 1, u.p. 269;
căuşul ø 119 mm,
amprenta ø 99 mm;
MEF, IV, 138)

66 67
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Carte de la Nicolae
Alexandru Mavrocordat
din 14 octombrie 1710
cu sigiliul mic domnesc
aplicat pe hârtie
Carte de danie de la Mihai Racoviţă din în ceară roşie
1 ianuarie 1710 (datare greşită) cu sigiliul mare (Arhiva Naţională
domnesc în ceară roşie atârnat de pergament cu şnur a Republicii Moldova,
zmeuriu de mătase (Arhiva Naţională a Republicii F. 220, inv. 1, u.p. 345;
Moldova, F. 220, inv. 1, u. p. 344; căuşul ø 113 mm, amprentă octogonală,
amprenta ø 77 mm) h 17,5 mm)

68 69
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Gravuri cu stemele
unite ale Moldovei şi Ţării
Româneşti pe cărţi tipărite 1.
în secolul XVIII (după
3.
Ioan Bianu, Nerva Hodoş,
Bibliografia românească
veche. 1508–1830,
tom. I. 1508–1716,
Bucureşti, 1903, p. 509
(1); tom. II. 1716–1808,
Bucureşti, 1910,
p. 2 (2), 62 (3),
127 (4)):
1. Pe verso foii de titlu la
Istoria sfântă de domnul
Alexandru Mavrocordat,
Bucureşti, 1717, în
greceşte
2. Pe verso foii de titlu la
Despre datorii de domnul
Nicolae Mavrocordat,
Bucureşti, 1719, în
greceşte
3. Pe verso foii de titlu la
un Octoih, Râmnic, 1742
4. Pe verso foii de titlu
la un Antologhion, Iaşi, 2. 4.
1755

70 71
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Carte de poruncă de la Carte de la


Alexandru Callimachi din Alexandru Moruzi
4 aprilie 1798 cu sigiliul din 1 septembrie 1803
mijlociu domnesc aplicat cu sigiliul mic domnesc
pe hârtie în ceară roşie aplicat pe hârtie în tuş
(Arhiva Naţională roşu (Arhiva Naţională
a Republicii Moldova, a Republicii Moldova,
F. 220, inv. 1, u.p. 663; F. 220, inv. 1, u.p. 735;
amprentă ovală amprentă octogonală
31 × 26,5 mm) 27,5 × 25,5 mm)

72 73
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Paşaport
al Principatului Formular
Moldovei de paşaport al
din timpul domnului Principatelor Unite
Grigore Alexandru Moldova şi Valahia,
Ghica, 1853, 1858, cu stema
cu stema ţării Principatului Moldovei
(colecţia Daniel Obreja) (colecţia Daniel Obreja)

74 75
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1.

2.

Soldat în ţinută de paradă, ofiţer inferior în surtuc


1. Însemn de caschetă cu stema Principatului Moldovei (Muzeul de Istorie
şi ofiţer inferior în ţinută de paradă din artileria
a Moldovei din Iaşi, nr. 4053. Foto: Sorin Iftimi, 2010)
Principatului Moldovei, conform Înaltei Porunci
2. Znacuri (insigne la gât) de ofiţeri cu bourul moldovenesc, nr. 21 din 30 noiembrie 1848 (după Uniformele
conform Înaltei Porunci nr. 17 din 29 septembrie 1845 (după Uniformele Armatei Române, Armatei Române, 1830–1930,
1830–1930, Bucureşti, 1930, p. 7) Bucureşti, 1930, p. 12)

76 77
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

2.

Stema Ducatului Bucovinei, 1841


(după Tiberiu Cosovan, Stema Ducatului Bucovina, în „Monitorul de Suceava”,
2009, 15 ianuarie (http://www.monitorulsv.ro)) 3.

1.
Medalii austriece cu stema Ducatului Bucovinei (colecţiile Jozsef Tolmacs (1, 2, 3)
şi Daniel Obreja (4)):
1. 1870 (bronz, ø 78 mm)
2. „Centenarul anexării Bucovinei de către Austria”, 1875 (argint, ø 46 mm)
3. „Muzeul Industrial din Cernăuţi”, 1886 (argint, ø 46 mm) 4.
4. 1904 (ø 33 mm)

78 79
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1.

2.

3.
Gravură alegorică
din harta întocmită
la cererea generalului
F. G. von Bauer în timpul
campaniei ruso-turce
din anii 1769–1774
(Amsterdam, 1783 (?)),
sugerând protectoratul
rus asupra Principatelor
Române: acvila bicefală
imperială poartă în 4.
gheare două scuturi ovale
cu stemele Moldovei Moneda rusească pentru Moldova şi Muntenia din 1771–1774:
şi Munteniei (Muzeul 1–2. Probe de argint din colecţia Muzeului de Stat de Istorie din Rusia (după Редкие русские
Naţional de Arheologie монеты XVIII – начала XX вв. из собрания Отдела нумизматики Государственного
şi Istorie a Moldovei. Исторического Музея [Москва], s.a., p. 14, fig. 42, 43)
foto: Iurie Foca) 3–4. Monede din emisia de masă (Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei)

80 81
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1. 2.

1. 2. 1. Ofiţer şi soldat ai Regimentului


Moldovenesc de Husari din 1763–1776.
Litogravură după desenele lui Şmid şi Kole
Stemele alcătuite de maestrul de heraldică al Imperiului Rus principele Mihail Şcerbatov (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie
în 1775 pentru regimentele Valah şi Moldovenesc colonizate în sudul Rusiei. Erau destinate Naturală, nr. inv. 14216-051)
amplasării pe drapelele, stindardele şi sigiliile regimentelor (Arhiva de Stat de Acte Vechi a Rusiei,
2. Cadet al Regimentului Moldovenesc
F. 171, inv. 1, d. 33, f. 74–75; alte desene, premergătoare şi cu explicaţii: ibidem,
de Husari din 1776–1783. Litogravură
F. 20, inv. 1, d. 269, f. 7–7v, 27, 28; după Silviu Andrieş-Tabac (Сильвиу Табак, Молдавская
de Şlihting (Muzeul Naţional de Etnografie şi
геральдика XIX–XX вв.: дипломная работа, научный руководитель Е. И. Каменцева,
Istorie Naturală, nr. inv. 14217-056)
Российский Государственный Гуманитарный Университет, Историко-Архивный Институт,
Москва, 1993, с. 86–87, 262–293): 3. Un soldat-husar al Regimentului Gruzin
din 1758. Acuarelă pe hârtie a unui pictor
1. Stema Regimentului Valah: tăiat; sus, pe aur, acvila bicefală imperială neagră
necunoscut din secolul XVIII. Ilustrată emisă
a Imperiului Rus ieşind din linia de tăiere; jos, pe argint, acvila cruciată neagră a Ţării Româneşti
de editura „Izobrazitelnoe iskusstvo” din
(în text: corb) stând în profil spre dextra
Moscova în 1991 (colecţia Silviu Andrieş-
2. Stema Regimentului Moldovenesc: tăiat; sus, pe aur, acvila bicefală imperială neagră
3. Tabac). Uniforme similare, de culori diferite,
a Imperiului Rus ieşind din linia de tăiere; jos, pe roşu, bourul de aur (în text: taur) al Ţării
purtau şi husarii din Regimentele Sârb,
Moldovei
Maghiar, Moldovenesc şi Muntean
Desenele color realizate pentru prezenta ediţie de Vitalie Pogolşa din anii 1751–1760

82 83
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Desene pentru mundirul, nasturele şi broderia mundirului


funcţionarilor civili din Regiunea Basarabia, 1815 (planşe din
Arhiva Naţională a Republicii Moldova, F. 5, inv. 2, d. 403, f. 5, 4;
după Silviu Andrieş-Tabac)

84 85
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Nasture pentru mundirul


funcţionarilor civili cu stema Regiunii
Basarabia (ø 20 mm, bronz, colecţia
Silviu Andrieş-Tabac)
1. 2.

Furculiţă şi cuţit
de argint cu stema
Guberniei Basarabia
(Muzeul Naţional de
Arheologie şi Istorie
a Moldovei)
3.
Medalie de la expoziţia agricolă din
Chişinău din 1889 cu stema Basarabiei
1. Stema regiunii Basarabia aprobată în 1817 (desen de Simion Odainic)
anacronică la data emiterii medaliei
2. Stema regiunii Basarabia introdusă la 2 aprilie 1826 (desen de Simion Odainic) (bronz, Muzeul Naţional de Arheologie
3. Stema guberniei Basarabia introdusă la 5 iulie 1878 şi Istorie a Moldovei)

86 87
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1. 2. 3.
1. 2.
Amprente sigilare ale
Stema Republicii Democratice Moldoveneşti (1917–1918) din drapele autorităţilor Republicii
contemporane (după Simbol al demnităţii, Chişinău, 1990): Democratice Moldoveneşti
(Basarabiei) din 1917–1918
1. Din Drapelul Sfatului Ţării
cu stema statului (după
2. Din Drapelul Republicii
Silviu Andrieş-Tabac,
Sigilii din epoca Republicii
Democratice Moldoveneşti
(1917–1918), în „Pergament.
Anuarul arhivelor Republicii
Moldova”, II (1999), Chişinău,
4. 5. 2001, p. 289–295):
1. Sfatul Ţării, primul sigiliu,
ø 37 mm
2. Sfatul Ţării, al doilea
sigiliu, ø 34,5 mm
3. Preşedintele Consiliului
Directorilor Basarabeni,
1918, ø 42 mm
4. Directoratul General
de Război şi Marină,
ø 41,5 mm
6. 7. 5. Ministerul de Război
şi Marină, ø 41 mm
6. Ministerul Justiţiei şi
Cultelor, ø 39,5 mm
7. Ministerul Afacerilor
Străine, fabricat la
15 februarie 1918, ø 37 mm
8. Ministerul Finanţelor,
Tiparul şi amprenta celui de-al doilea sigiliu ø 34 mm
al Sfatului Ţării, varianta pentru ceară (alamă, 9. Secţia de automobile
Arhiva Naţională a Republicii Moldova, F. 2122, a Ministerului Căilor Ferate,
8. 9.
inv. 1, u.p. 270) ø 36 mm

88 89
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

1. 2.
Steme ale Republicii Autonome Sovietice Socialiste
Moldoveneşti (1924–1940) în componenţa Republicii Sovietice
Socialiste Ucrainene, reconstituiri de Iurie Oprea:
1. Circa 1927–1929
2. Circa 1938

Carte poştală de epocă cu stema Regatului României, 3. 4.


întregit cu ţările surori unite, conform Legii din 23 iulie 1921,
emisă de Editura Librăriei Socec&Co. S.A. Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti:
(colecţia Alin Ciupală). Imagine mărită. 3. Model 1941
Moldova, inclusiv Basarabia şi Bucovina, se regăseşte în cartierul 4. Model 1981
al doilea al scutului scartelat

90 91
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

11.
2. 3.
9. 10.
1.

4. 5. 6. 12. 13. 14.

Proiecte participante la concursul pentru Stema de Stat


a Republicii Moldova ale lui:
Proiecte participante la concursul pentru Stema de Stat
9. Simion Odainic, Alexei Colâbneac (arhiva
a Republicii Moldova ale lui:
S. Andrieş-Tabac)
1. Igor Prodan (foto din arhiva Gheorghe Vrabie) 10. Autor necunoscut („Moldova Socialistă”, 1990,
2. Lică Sainciuc („Moldova Socialistă”, 1990, 18 iulie,
7. 15. 18 iulie, p. 4, nr. 10)
p. 4, nr. 7) 11. X. A. Cabulov ? (foto din arhiva Gh. Vrabie)
3. Autor necunoscut („Moldova Socialistă”, 1990, 18 iulie, 12. Autor necunoscut cu deviza „Vlad” (foto din arhiva
p. 4, nr. 17) S. Andrieş-Tabac)
4. Grigore Cornienco („Moldova Socialistă”, 1990, 18 iulie, 13. Autor necunoscut cu deviza „720544” (foto din arhiva
p. 4, nr. 16) S. Andrieş-Tabac)
5. Grigore Jitaru (foto din arhiva Gh. Vrabie) 14. Autor necunoscut („Moldova Socialistă”, 1990,
6. Jean Nicolas Mănescu, pictor Marcel Aciocoiţei (arhiva 18 iulie, p. 4, nr. 2)
Elena Mănescu) 15. Autor necunoscut („Moldova Socialistă”, 1990,
7. Vitalie Roşca (arhiva Vitalie Roşca) 18 iulie, p. 4, nr. 4)
8. Autor necunoscut (foto din arhiva Gh. Vrabie) 16. S. Tomşa („Moldova Suverană”, 1990, 11 octombrie)
8. 16.
92 93
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

17. 18. 19.

20. 21. 22.


Proiecte participante la concursul
pentru Stema de Stat a Republicii
Moldova ale lui:
17. Autor necunoscut („Moldova
Socialistă”, 1990, 18 iulie, p. 4, nr. 9)
18. Octav Şofranschi ? (foto din
arhiva S. Andrieş-Tabac)
19. Sergius Ciocanu (foto din arhiva
S. Andrieş-Tabac)
20. I. Ceaicovschi („Moldova
Socialistă”, 1990, 18 iulie, p. 4, nr. 8) 23. 24.
21. Iurie Caminschi (arhiva Iurie
Caminschi)
22. I. Ceaicovschi ? („Moldova
Socialistă”, 1990, 18 iulie, p. 4, nr. 18)
23. Autor necunoscut cu deviza
„357901” (foto din arhiva
S. Andrieş-Tabac)
Proiectele
24. Sergius Ciocanu („Moldova
Stemei de Stat
Socialistă”, 1990, 18 iulie, p. 4, nr. 5)
ale lui Gheorghe Vrabie
25. Autor necunoscut („Moldova din diferite perioade
Socialistă”, 1990, 18 iulie, p. 4, nr. 3) (arhiva Gh. Vrabie şi
26. V. Tanasciu (foto din arhiva „Moldova Socialistă”,
S. Andrieş-Tabac)
25. 26.
1990, 18 iulie)

94 95
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Raportul deputatului Ion Ţurcanu


cu privire la proiectul Stemei de Stat, prezentat la şedinţa
1. 2.
din 3 noiembrie 1990 a Sovietului Suprem al RSS Moldova * 1

1. Proiectul lui Gheorghe Vrabie selectat pentru finală („Moldova Socialistă”, Comisia [pentru efectuarea concursului pentru cel mai bun proiect al Stemei
1990, 19 septembrie) de Stat] care a fost creată de dumneavoastră pentru a duce la bun sfârşit examinarea
2. Proiectul lui Andrei Mudrea selectat pentru finală („Moldova Socialistă”, 1990, proiectelor de stemă şi pregătirea documentelor de stemă, această comisie la ora
20 septembrie, cu colorarea făcută de autor pe ziar)
actuală nu mai există. Însă întrucât lucrul totuşi s-a făcut de către specialişti, respectiv
heraldişti şi pictori, şi la aceşti specialişti mai târziu a aderat un grup de istorici, care
a ajuns la concluzia că o variantă acceptabilă avem –, reieşind din aceste considerente
am acceptat propunerea Preşedintelui [Parlamentului] ca să încerc să prezint această
stemă.
Deci, câteva cuvinte despre stemă şi părerea comisiei, create special pentru
a motiva necesitatea adoptării acestei steme. Dacă ştiţi, am avut câteva proiecte.
În ultimul moment, aveam două proiecte, care au fost publicate în presa noastră şi
pentru care s-a făcut mai multă publicitate. Este vorba de proiectul pregătit de pictorul
[Gheorghe] Vrabie. Proiectul lui Vrabie a stat la baza variantei de stemă pe care o vedeţi
dumneavoastră aici. Şi a fost varianta propusă de pictorul [Andrei] Mudrea.
Specialiştii, examinând aceste două proiecte... Dar mai înainte vreau să vă spun că
s-au făcut investigaţii [ale] opiniei publice, propagandă în presă şi majoritatea absolută
a celor care s-au pronunţat pentru aceste două steme au înclinat spre varianta de stemă

*  Raportul se publică după copia manuscrisă făcută de Silviu Andrieş-Tabac în Arhiva Parlamen-
tului Republicii Moldova (mapa 018 – 1, 2, 3 – XI–1990 – Sesiunea V – 3 noiembrie, p. 62–66) cu
3. 4. ocazia documentării asupra lucrării de licenţă în vara anului 1992 şi corectată în vederea prezentei
publicări de însuşi raportorul Ion Ţurcanu. Greşelile stilistice datorate faptului că vorbitorul nu a
Proiecte definitivate ale lui Andrei Mudrea în colaborare cu istoricii avut un text scris în prealabil, ci a vorbit liber, precum şi greşelile gramaticale comise de steno-
Vladimir Mischevca şi Ion Negrei: grafi au fost corectate. Intervenţiile de completare sau corectare mai însemnate, făcute de autorul
3. Varianta publicată în „Tineretul Moldovei ”, 1990, 4 noiembrie, p. 8 textului sau de arheograf, au fost redate între paranteze pătrate. Întreaga şedinţă este relatată pe
4. Varianta prezentată comisiei de concurs (foto din arhiva S. Andrieş-Tabac) larg în: Silviu Andrieş-Tabac, Heraldica teritorială a Basarabiei şi Transnistriei, Chişinău, 1998,
p.  146–148.
96 97
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

prezentată de domnul Vrabie. După aceea s-a lucrat suplimentar asupra acestei steme monede unde este reprezentată acvila, cel mai des acvila cu o coroană în cioc. Şi se mai
cu heraldiştii, [stema] a fost refăcută, schimbată şi avem varianta de faţă. întâlneşte cu încă un însemn – să zicem, leul, care era foarte des întâlnit la daci şi era
Cât priveşte varianta domnului Mudrea. Au fost întrebări, de ce nu se prezintă un simbol heraldic. Mai târziu constatăm în documentele istorice, în sursele heraldice,
aici şi variantele domnului Mudrea? Ele decad de la [bun] început din câteva foarte des în sigiliile din Moldova, ca de exemplu la 1600, la 1700, la 1800 ş.a.m.d. Prin
considerente. Din punctul de vedere al specialiştilor, această stemă prezintă, în primul urmare, e însemnul nostru naţional şi nu trebuie aici să facem descoperiri, el a existat,
rând, o stemă municipală sau un blazon al unei familii nobiliare. Prin crenelurile de există şi trebuie să existe. Aceasta în ce priveşte tradiţia moldovenească. Pe deasupra,
deasupra [scutului interior] parcă ar vrea să prefigureze o coroană, dar de fapt, prin [ceea] ce nu e mai puţin important, acvila simbolizează, totodată, vechimea istoriei
crenelurile acestea se face aluzie la un municipiu. Prin armorialul pe care l-aţi văzut naţionale şi originea noastră, originea noastră latină am în vedere, şi face trimitere la
dumneavoastră pe de laturi, drapelele acestea, se face aluzie la o casă nobiliară. Şi, în etnogeneza poporului moldovenesc. Pe de o parte sunt reprezentaţi aici dacii, pe de
sfârşit, nu se practică în heraldică stilizarea atât de pronunţată a capului de bour [ca] altă parte sunt reprezentaţi şi romanii. Deci, avem prezentat şi elementul etnogenezei
în stema domnului Mudrea. Iată din aceste trei considerente heraldiştii, specialiştii, prin această acvilă.
istoricii, care au participat la discuţie, au ajuns la concluzia că nu poate, principial, să Încă un detaliu. Aceasta este o acvilă cruciată, cu crucea în cioc. Ar putea să
fie acceptată această stemă, întrucât ea nu se potriveşte deloc principiilor ştiinţifice ale zică cineva: „Domnilor, hai să nu facem mare propagandă cu creştinismul, cu religia,
heraldicii. Deci, din capul locului a decăzut această stemă. cu crucea, că nu mai suntem cine ştie ce creştini astăzi”. Eu aici aş obiecta în felul
Cât priveşte varianta de faţă – câteva cuvinte despre ea. De ce se optează pentru următor. În primul rând, de tradiţia noastră creştină sunt legate foarte multe lucruri
această variantă de stemă? ale noastre, mari valori morale, pe care le are poporul nostru, de tradiţiile creştine
Avem câteva componente principale. În centru e scutul tradiţional al Moldovei, sunt legate începuturile culturii noastre şi prosperitatea culturii noastre. Şi nu numai
în centrul scutului acesta e capul de bour. Scutul e împărţit în două părţi convenţional atât. Spre deosebire de alte state, care au obţinut creştinismul printr-un act oficial, ca
egale – cu culoare roşie în partea de sus şi culoare albastră în partea de jos. Aproape de exemplu la slavii de răsărit, la 988, prin decizia supremă şi prin voinţa cneazului
toată partea centrală şi aproape tot câmpul scutului îl ocupă câteva elemente heraldice, Vladimir, aici s-a făcut benevol şi s-a făcut foarte [de] timpuriu, anume prin influenţa
unde domină capul de bour. Acestea sunt prezentate în culoare galbenă. Toate cele trei romană [în] secolele III–IV d.Hr. Nu e vorba numai de faptul dacă suntem religioşi sau
culori [sunt culorile] tradiţionale ale moldovenilor. nu, ci anume de cum şi de când a apărut creştinismul la noi. Acest al doilea detaliu, pe
Ce prezintă [în]semnele acestea? Capul de bour, ştiţi dumneavoastră că este lângă importanţa [în sine] a simbolului ca aluzie la valorile noastre morale, trebuie să
însemnul nostru tradiţional. Acesta prezintă din timpuri imemorabile la toate fie reţinut de noi şi să fie susţinut, în acelaşi timp.
popoarele, în primul rând, fertilitatea, rezistenţa ş.a.m.d. Mai vedem aici încă două însemne importante.
Avem steaua între coarnele bourului, care face o aluzie de divinitate, adică la ceea Ramura de măslin, care, fie că ne referim la tradiţia veche, de pildă la grecii
ce este sfânt şi măreţ. Avem mai jos, de o parte şi de alta a capului [de bour], câteva antici sau la tradiţii de mai târziu, ea este un simbol al voinţei de pace şi, totodată, [al]
însemne heraldice – semiluna conturnată şi roza, care ar face o aluzie la o tradiţie capacităţii de regenerare, de veşnică trezire la viaţă, [al dorinţei] de a reîncepe să ne
statală foarte veche, adică [la] faptul că statul nostru şi-ar avea obârşia într-un trecut dezvoltăm ca naţiune, ca spiritualitate, ca voinţă istorică şi politică.
foarte îndepărtat, când existau nişte state mai mici, încă până la 1359. Acesta este un În sfârşit, în stânga mai avem un simbol – sceptrul, care simbolizează suveranitatea
[în]semn al unui stat mai mic, al unui început de stat, să-i zicem, care derivă de la o noastră. El se prezintă, de obicei, în culoare galbenă.
familie nobiliară cu o autoritate politică puternică în ţara respectivă. Sincer să vă spun, uitându-mă la această stemă, nu găsesc ceva care ar fi în plus în
Semiluna, menţionată şi ea în nota explicativă care vi s-a dat dumneavoastră, această stemă şi nu văd ce [am] putea să mai adăugăm.
[este] o aluzie la o perioadă foarte îndepărtată a istoriei noastre, la veşnicie, la durata Eu unul aş înclina spre suprimarea scrierii [de] dedesubt. De ce? Pentru că
noastră în timp foarte mare. stema e un simbol şi ea trebuie să vorbească de la sine, fără niciun fel de scriere.
Iată cam acestea sunt elementele principale din stemă. Dacă elementele heraldice nu sunt grăitoare, atunci orice scriere nu mai are nicio
În afara stemei, vedeţi scutul, care e [re]prezentat pe fundalul acvilei. Au apărut valoare. Eu unul aş pleda pentru stema aceasta, cu toate însemnele ei, [care], după
întrebări şi atunci când discutam. Unii ziceau că această [acvilă], chipurile, ar face mine, sunt foarte grăitoare, dezicându-ne de această înscriere în latineşte. Comisia
referinţe [la alte realităţi], ar confunda istoria [noastră] cu tradiţiile heraldice [ale altor când s-a pronunţat definitiv, înscrisul acesta nu era. Deci, comisia nu poartă nicio
ţări], în cazul de faţă ale Rusiei, ale Austro-Ungariei ş.a.m.d. Nu este deloc adevărat, răspundere pentru aceasta.
fiindcă în cazul acelor imperii este vorba, de regulă, de acvila bicefală, ceea ce nu e cazul
nostru; în al doilea rând, acvila în istoria noastră există din timpuri imemoriale. La daci
ea exista şi reprezenta zeitatea supremă a dacilor – [pe] Zamolxe. Deci, există [o] tradiţie
a noastră [proprie]. Şi apoi o întâlnim în statele noastre [medievale] timpurii. Avem

98 99
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Şedinţa Parlamentului
din 3 noiembrie 1990
(Foto: Mihai Potârniche)

100 101
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Ziarul „Moldova Suverană”, 6 noiembrie 1990.


Acte legislative cu privire la Stema de Stat

102 103
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

Demontarea
Stemei RSSM de pe
clădirea Parlamentului,
noiembrie 1990 (Foto:
Mihai Potârniche)

104 105
Stema de Stat a Republicii Moldova,
aprobată la 3 noiembrie 1990, varianta color.
Autori Gheorghe Vrabie şi Maria Dogaru
Stema de Stat a Republicii Moldova,
aprobată la 3 noiembrie 1990, varianta alb-negru
conturată
STEMA DE STAT

REGULAMENTUL
cu privire la Stema de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldova *
1. Stema de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldova reprezintă un scut tăiat
pe orizontală având în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră,
încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este
flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o semilună conturnată.
Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur (galbene). Scutul este plasat pe
pieptul unei acvile naturale purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinând
în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stânga un sceptru de aur.
2. În reprezentare alb-negru scutul şi figurile heraldice însumate în compoziţie
sunt repre­zentate în conformitate cu semnele convenţionale utilizate de ştiinţa he­
raldică. Respectiv: aurul (galbenul) prin puncte plasate la distanţă egală între ele,
roşul prin linii verticale, albastrul prin linii orizontale, iar verdele prin linii oblice de la
dreapta spre stânga. Acvila e doar conturată. (Imaginea colorată şi cea în alb-negru a
Stemei de Stat a RSS Moldova se anexează.)
3. Stema de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldova se plasează:
a) pe clădirile Sediului Preşedintelui RSS Moldova, Sovietului Suprem al RSS Mol­
dova, Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova, Guvernului RSS Moldova, pe
clădirile Judecătoriei Supreme a RSS Moldova, ale judecătoriilor populare raionale
(orăşeneşti) din republică, pe clădirile sovietelor locale de deputaţi ai poporului, precum şi
pe clădirile reprezentanţelor diplomatice şi ale instituţiilor consulare ale RSS Moldova;
b) în cabinetul de serviciu al Preşedintelui RSS Moldova, al Preşedintelui Sovietu­
lui Suprem al RSS Moldova, în cabinetele de serviciu ale preşedinţilor sovietelor locale
de deputaţi ai poporului din RSS Moldova, în sălile în care se desfăşoară: şedinţele
Consiliu­ lui Prezidenţial, sesiunile Sovietului Suprem al RSS Moldova, şedinţele
Prezidiului Sovie­tului Suprem al RSS Moldova, ale Guvernului RSS Moldova, sesiu­
nile sovietelor locale de deputaţi ai poporului din RSS Moldova, în sălile în care au
loc şedinţele judiciare ale Judecătoriei Supreme a RSS Moldova şi ale judecătoriilor
populare raionale (orăşeneşti) din republică, precum şi în localurile în care se efec­
tuează înregistrarea, într-un cadru solemn, a căsătoriilor şi a nou-născuţilor;
c) în câmpul matriţelor sigilare şi pe formularele documentelor Preşedintelui RSS
Moldova, ale Sovietului Suprem al RSS Moldova, ale Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldova, ale Guvernului RSS Moldova, ale ministerelor, departamentelor şi
comite­telor de stat ale RSS Moldova, ale altor organe subordonate Guvernului RSS
Moldova, în sigiliile şi formularele documentelor Judecătoriei Supreme a RSS Moldova
şi ale judecătorii­lor populare raionale (orăşeneşti) din republică, în tiparele sigilare şi
pe formularele sovietelor locale de deputaţi ai poporului şi ale comitetelor lor exe­
cutive, ale birourilor Notariatului de Stat, precum şi ale întreprinderilor, instituţiilor

* Aprobat prin Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldova nr. 337-XII din 3 noiembrie 1990
cu privire la Stema de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldova („Veştile Sovietului Suprem
şi ale Guvernului R.S.S. Moldova”, 1990, nr. 11, art. 267).

111
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

şi organizaţiilor de subordonare republicană şi locală cărora, în conformitate cu legi­ CU PRIVIRE LA STEMA DE STAT A RSS MOLDOVA*
slaţia RSS Moldova, li se acordă dreptul de a avea sigili şi formulare de documente cu
imaginea Stemei de Stat; Maria Dogaru, Gheorghe Vrabie **
d) pe ediţiile oficiale ale Preşedintelui RSS Moldova, ale Sovietului Suprem al RSS
Moldova, ale Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova şi ale Guvernului RSS Stema unui stat este expresia fiinţei sale naţionale. Apreciată ca formă superioară
Moldova; de exprimare a adevărului şi simţămintelor, compoziţia oficială reflectă prin interme-
e) pe biletele republicane de loterie în bani şi obiecte. diul limbajului plastic devenirea istorică a poporului pe care îl individualizează, trans-
pune în imagini codificate înlănţuirea istorică a evenimentelor din trecut şi prezent,
Prin legislaţia RSS Moldova pot fi stabilite şi alte cazuri de reproducere obligatorie
relevând totodată aspiraţiile de viitor ale poporului respectiv. În frământata lor istorie,
a imaginii Stemei de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldova.
moldovenii au utilizat simboluri pline de semnificaţii. În acest sens sunt de remarcat
4. Imaginea reprodusă a Stemei de Stat a RSS Moldova, indiferent de dimensiunile
stemele Muşatinilor pline de expresivitate. Documentele ce ni s-au păstrat din Can-
ei, trebuie să corespundă întocmai proporţiilor imaginii în culori sau celei alb-negru.
celaria Moldovei, datând de la sfârşitul veacului XIV, înfăţişează un scut triunghiular
5. Dreptul de a folosi imaginea Stemei de Stat instituţiilor şi organizaţiilor ce nu
cu capul de bour, având o stea între coarne şi fiind flancat de roză (apoi soare) şi de
sunt incluse în acest Regulament îl acordă numai Sovietul Suprem al RSS Moldova.
semilună. Într-un mod asemănător se prezintă sigiliile domneşti din timpul lui Ştefan
6. Modul de fabricare a Stemei de Stat a RSS Moldova, tirajarea ei în masă, cel Mare ca şi cele ale urmaşilor acestuia. În Evul Mediu, apoi şi în epoca modernă,
fabricarea, folosirea, păstrarea şi casarea tiparelor sigilare cu imaginea Stemei de Stat capul de bour era deseori alături de acvila cruciată, ca în simbolurile Transilvaniei,
se stabileşte de Guvernul RSS Moldova. instituindu-se astfel compoziţii expresive ce vorbeau în limbaj plastic despre comuni-
tatea de neam şi aspiraţia spre progres a acestui harnic popor, obligat de vicisitudinile
vremurilor să suporte nenumărate împilări şi suferinţe.
După 1812 însemnele oficiale ale Basarabiei, deşi re­flectau noua situaţie politică,
au înfăţişat şi capul de bour ca o recunoaştere a faptului că teritoriul dintre Prut şi Nis-
tru a făcut parte din Moldova istorică, iar populaţia de aici îşi păstra vechile tradiţii şi
limba stră­moşească.
Noua stemă a Republicii Moldova însumează elemente de veche tradiţie, precum
şi simboluri menite să dea glas noilor prefaceri din epoca pe care o străbate. Ea are ur-
mătoarea înfăţişare: scut tăiat, având câmpul superior roşu, iar cel inferior  – albastru,
fiind acoperit de capul de bour de culoare aurie şi având între coarne o stea cu 8 raze.
Capul de bour este flancat în dreapta de o roză, iar în stânga – de semiluna conturnată,
toate fiind executate din acelaşi metal.
Scutul astfel mobilat este plasat pe pieptul unei acvile înfăţişată natural şi cruciată de aur,
care ţine în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, în cea stângă – un sceptru de aur.
Pentru a înţelege mesajul compoziţiei este necesar să descifrăm semnificaţia fie-
cărui element. Capul de bour este, după cum e clar din rândurile de mai sus, vechiul
însemn al Moldovei, care exprimă o „întâlnire de bour”, adică bogăţiile acestor locuri,
şi fertilitatea pământului străbun, evocă forţa şi măreţia, face aluzie la demnitate. Ilus-
trând în limbaj specific ştiinţei heraldice un anumit ritual de vânătoare ce se pierde în
negura veacurilor, capul de bour este pus în relaţie cu societatea românească dinaintea
întemeierii statului feudal independent Moldova, eveniment ce a avut loc în 1359.
Aştrii prezenţi în stemă – steaua şi semiluna, străvechi însemne dacice –, amintesc durata
în timp, veşnicia şi fertilitatea.

*  „Moldova Suverană”, 14 noiembrie 1990.


**   Maria Dogaru, doctor în istorie, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Heraldică,
Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române.
Gheorghe Vrabie, artist plastic, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din URSS.

112 113
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA STEMA DE STAT

După cum a arătat încă în secolul XIX Dionisie Fotino în „Istoria generală a
Daciei”, precum şi unii din revoluţionarii paşoptişti, acvila cruciată constituie dova-
da latinităţii, ea sub­liniază originea comună a tuturor românilor şi continuitatea lor
neîntreruptă în vatra strămoşească.
Menţionăm faptul că pasărea reprezentată în Stema Repu­blicii Moldova nu are
nimic comun cu simbolurile Austro-Ungariei, Imperiului ţarist sau ale Germaniei.
Într-adevăr, mai multe popoare au inclus în blazoanele lor o astfel de figură heraldi-
că şi au făcut-o pentru a sublinia, pe de o parte, descendenţa din romani, iar pe de
alta  – pentru a releva calită­ţile deosebite ale unui sau altui popor (această pasăre este
simbolul zborului spre înălţimi, al curajului şi demnităţii).
Acvila de aici se deosebeşte de cele ale altor popoare prin faptul că aceasta este
singura care se individualizează prin crucea pe care o poartă în cioc.
Ramura verde de măslin vorbeşte în stemă despre vocaţia de pace, constituie o
aluzie la relaţiile de colaborare şi prietenie pe care moldovenii de dincoace de Prut
doresc să le promoveze pe pământul moştenit de la străbuni. Sugerând sentimentul de
respect reciproc, ramura de măslin face totodată aluzie la perpetua regenerare a naturii
şi societăţii, transpune codificat noile prefaceri, având la bază respectarea drepturilor
omului în condiţiile statului de drept. Sceptrul preluat din categoria figurilor heraldice
Autorii Stemei de Stat Maria Dogaru (1934–1999) şi Gheorghe Vrabie (în centru)
în incinta Legislativului cu Ion Ţurcanu, Victor Popa, Grigore Vieru, 3 noiembrie 1990 constituie expresia ideii de suveranitate, amintind totodată autoritatea voievodală.
(portofoliul anuarului „Hrisovul” al Facultăţii de Arhivistică din Bucureşti)

Steaua cu opt raze dintre coarnele bourului reprezintă totodată o aluzie la divinitate.
Roza preluată din heraldica primilor domnitori ai Ţării Moldovei evocă tradiţiile
de organizare statală.
Cromatica câmpului scutului – roşu şi albastru în relaţie cu smaltul capului de
bour reconstituie tricolorul naţional. Aluzia la drapelul republicii are o dublă semni-
ficaţie: pe de o parte, se simbolizează trecutul de luptă pentru împlinirea idealurilor
acestui neam, iar pe de alta, se relevă introducerea noilor culori drept cel mai înalt
simbol, menit să individualizeze Moldova Suverană.
Acvila cruciată, deşi este un element secundar în com­punerea blazonului oficial,
întrucât ea constituie doar su­portul scutului, are un rol deosebit, care semnifică origi-
nea latină a poporului moldovean.
Îngemănând spiritualitatea dacică (se ştie faptul că o astfel de pasăre era considera-
tă drept zeu al cerului, creatorul cosmosului şi al luminii) şi cea romană, această figură
heraldică ilustrează înglobarea istoriei noastre în marile arii de civilizaţie universală. Re-
cunoscută în special ca cel mai de preţ simbol al legiunilor romane venite în Dacia, acvi-
la care poartă crucea a devenit însemnul distinctiv al tuturor urmaşilor daco-romani­lor,
fapt ce reiese din denumirea care i s-a atribuit în plan mon­dial (acvila valahică). Crucea
ce i s-a plasat în cioc aminteşte prin limbaj heraldic faptul că românii s-au încreştinat
încă din epoci timpurii, deosebindu-se de popoarele vecine care s-au creştinat în jurul
primului mileniu printr-un act de autoritate centrală. Această figură heraldică evidenţi-
ază totodată valorile morale promovate odinioară de Biserica Ortodoxă, când a avut un
important rol în susţinerea luptei pentru emancipare, apărarea limbii şi a tradiţiilor, ca Plic „Prima zi a emisiunii” cu primul standard de timbre poştale uzuale moldoveneşti
şi astăzi, când poporul mol­dovenesc păşeşte pe calea adevărului. cuprinzând Stema de Stat a Republicii Moldova (colecţia Silviu Andrieş-Tabac)

114 115
CAPITOLUL II
DRAPELUL DE STAT
„Astfel, mintea se află în trupul omului asemenea steagului
când stă în mijlocul luptei, iar în luptă toată oastea priveşte
la steag. Şi până stă steagul în luptă, acea luptă nu se cheamă
biruită, chiar dacă are năvală grea [spre sine], iar ei toţi privesc
spre steag şi toţi se strâng în jurul lui. Iar dacă cade steagul,
toată oastea se risipeşte şi nu se ştiu unul cu altul şi încotro merg.
Asemenea este şi domnul: până stă mintea lui într-însul întreagă,
toţi oştenii lui se strâng împrejurul său, ca şi oştile împrejurul
steagului, şi iau învăţătură şi înţelepciune de la domnul acela;
şi nu numai slugile lui iau învăţătură şi înţelepciune,
ci şi alţii din alte ţări poftesc să ia de la dânsul
învăţătură şi înţelepciune.”
(Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie,
circa 1512 –1521)
D
intre toate simbolurile naţionale, în zilele noastre drapelul este re­cunos­
cut drept cel mai important şi primul „scos în lume”. Afişajul na­ţional şi
internaţional al drapelelor naţionale depăşeşte cu mult etalarea steme-
lor sau intonarea imnurilor naţionale. Eticheta şi ritualurile drapelului sunt
elaborate detaliat şi reglementate cu multă stricteţe în majoritatea ţărilor lumii,
cu toate că în ultimii ani se poate observa în paralel şi o „democratizare” a uzului
acestui însemn identitar, în multe locuri cetăţenii chiar fiind liberi să-l folosească
nestingherit.
Drapelul (din italiană drapello; cf. şi franceză drapeau, provenit de la drap
„bucată de postav, ţesătură de lână”) este o emblemă solemnă, alcătuită în baza
unor reguli stabilite de cutuma vexilologică şi reprezentând o bucată de stofă
sau alt material flexibil, cu desen şi culori recognoscibile ca simbol de identitate
a unei naţiuni, a unui teritoriu, a unei corporaţii, a unei organizaţii etc. În limba
română termenul de bază „drapel” cunoaşte sinonimele steag (din slavonă
ñòhãú), stindard (din italiană stendardo).
Drapelele contemporane îşi regăsesc originea în preistorie 1. Printre însemne­
le purtate de căpeteniile primelor comunităţi umane organizate se evidenţiază
vexiloidul – o prăjină lungă împodobită bogat şi surmontată de o emblemă
constituită din accesorii flotante sau gironante: oase, coarne, cozi de animale,
pene, piei, lemn sau metal, care servea adesea şi pentru adunarea mulţimii în
jurul conducătorului. Hampa înaltă a vexiloidului, pe de o parte, era un însemn
al puterii, la fel ca şi sceptrul sau spada, comportând un simbolism clar dominant
masculin (falic) şi stăpânitor, iar pe de altă parte, avea avantaje practice: era uşor
de purtat pe câmpul de luptă, era uşor de înfipt lângă locul unde trona căpetenia

1
Pentru istoria universală a drapelelor şi tipologia lor vezi: Whitney Smith, Les drapeaux à
travers les âges et dans le monde entier, traduction française Georges Pasch, Paris: Fayard, 1976,
p. 34–58; Alfred Znamierowski, Encyclopédie mondiale des drapeaux, traduit de l ’anglais par
Gisèle Pierson, Genève: Manise, 2000, p. 8–17; Silviu Andrieş-Tabac, Simbolurile naţionale din
estul Europei, Partea I. Noţiuni teoretice, în „Cursuri la masterat în domeniul studiilor sud-est
europene”, Universitatea de Stat din Moldova, Catedra UNESCO de studii sud-est europene,
vol. 3; Virgil Pâslariuc, Marin Cerchez, Silviu Andrieş-Tabac, Europa de Sud-Est: elite locale,
spiritualitate şi simboluri naţionale, Chişinău: USM, 2009, p. 130–145.
119
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

sau lângă un altar, datorită înălţimii se vedea de departe şi era un instrument de Primele însemne vexilare aveau o funcţie militară sau religioasă. Abia în seco­
orientare abil chiar şi în învălmăşeala luptei. Emblema din vârf însă avea imagini lul XII ele au devenit, la fel ca şi stemele, un mijloc de identificare a domeniului
şi semnificaţii diferite, de multe ori reprezentând totemul tribal – sacru, protector, feu­dal şi a stăpânului acestuia, iar în largul apelor – a apartenenţei naţionale a
marcând o origine comună, de sânge sau de teritoriu, fapt care a conferit foarte navei. Naşterea heraldicii a contribuit esenţial la acest proces şi a determinat
devreme vexiloidului o semnificaţie religioasă, sacralizantă, niciodată pierdută. nu numai distingerea stindardelor domeniilor ducale, princiare sau civile, ci şi
La început confecţionate din materiale naturale, vexiloidele vor fi ulterior dezvoltarea rapidă a drapelelor individuale. În afara blazonului, fiecare persoană
realizate din lemn sau metal, ornate, pictate, încoronate şi împodobite în diverse calificată purta şi o banieră armoriată care deveni rapid stindardul său principal.
feluri. Portul vexiloidului este documentat pentru vechii egipteni (3400 î.Hr.), În epoca cavalerilor nu toate banierele erau însă armoriate. Drapelele icono­
asirieni, babilonieni, persani, azteci şi alte popoare antice, dar se poate urmări şi grafice, cu simbolică creştină invocând patronajul religios, erau la fel de bine
azi la popoarele primitive din Africa sau Oceania. Vexiloidele romanilor – acvila utilizate. Sfânta Treime, Sfântul Duh, Iisus pe Cruce, Fecioara Maria, Sfântul
(aquila), stindardul militar (signum), dragonul (draco), ultimul împrumutat, Gheorghe ucigând balaurul, Sfântul Mihail, Sfântul Paul, Sfânta Ecaterina, alţi
după unii cercetători, de la parţi sau sarmaţi, iar după alţii de la daci, – sunt sfinţi sau atribute ale lor constituiau subiecte populare vexilare. Astfel, în timp,
bine cunoscute lumii europene. O formă târzie a vexiloidului este şi tuiul (tughi) leul Sfântului Marcu a devenit emblema Republicii Veneţiene, cheile Sfântului
turcesc preluat de la vechii mongoli şi răspândit în teritoriile subordonate Porţii Petru – emblema papalităţii, acvila Sfântului Ioan a fost adoptată de regii Spaniei,
Otomane, iar în secolele XVII–XVIII şi în armata poloneză. iar crucea Sfântului Andrei ajunse emblemă naţională a Scoţiei. În ceea ce-i
O altă tradiţie vexilară s-a dezvoltat în China, mai târziu, odată cu des­ priveşte pe cruciaţi, simbolul lor cel mai răspândit a fost crucea, dar nu singurul,
coperirea mătăsii. Această stofă uşoară şi solidă era perfectă pentru realizarea de mare utilizare fiind drapelele cu imaginea sfintei Fecioare cu Pruncul.
banierelor, mai uşoare de purtat decât vexiloidul şi vizibile mai de departe. Rolul mării în promovarea drapelului este unanim recunoscut de vexilologi
Banieră este termenul general raportat la un drapel pătrat sau rectangular şi heraldişti. Diferite surse atestă utilizarea însemnelor vexilare pe vase încă din
ataşat la o hampă sau fixat pe o traversă, purtând un blazon sau alt desen elaborat, Antichitate. De la sfârşitul secolului VIII, vikingii au fost primii care au utilizat pe
confecţionat dintr-o stofă scumpă, adesea pictată manual şi/sau brodată. În mare drapele-giruete triunghiulare, cu marginea uşor rotunjită, prinse de catargele
general se utilizează cu specificaţie: banieră armoriată, banieră regală, banieră verticale ale navelor lor, cunoscute cu denumirea de „drakkar”. În secolele XI–
civilă, banieră religioasă, banieră de corporaţie etc. XII, vasele comerciale din Marea Nordului şi Marea Baltică amplasau în vârful
Unele scrieri menţionează un asemenea drapel chiar la Împăratul Galben, catargului o cruce metalică în formă de grilă, ca simbol al protecţiei regale.
strămoşul mitic al chinezilor. Meritul chinezilor în evoluţia însemnelor vexi­ La începutul secolului XIII, corăbiile comerciale din Europa de Nord şi-au
lare se pare că a fost dublu: chinezii au introdus fixarea laterală a pânzei faţă fixat pe catarge drapele de culoare surmontate de o cruce. Cele mai vechi drapele
de hampă şi au deplasat centrul de interes de la hampa cu vârful-emblemă al din regiunea mediteraneeană datează din secolul XII. Spre sfârşitul secolului
acesteia spre câmpul stofei fâlfâinde, care, datorită posibilităţilor colorării şi XII în zona mediteraneeană şi pe la mijlocul secolului XIII în nordul Europei,
pic­tării cu embleme, deveni mai incitantă. Din China, folosirea drapelelor din drapelele încep să înlocuiască treptat pe corăbii vechile însemne de indicare a
stofă s-a răspândit în Mongolia, India şi Persia, câştigând într-un final Roma naţionalităţii: emblemele pictate pe vele şi pavezele. Până la sfârşitul secolului
şi restul Europei. Vexillum-ul roman, termen de la care provine numele ştiinţei
XV, navele nu parcurgeau totuşi distanţe foarte mari. Drapelele marine, pe care
drapelelor 2, introdus în 105  î. Hr. de către consulul Gaius Marius pentru co­
le numim în general pavilioane, s-au dezvoltat odată cu navigaţia sub vele, adică
hortele romane, labarum-ul instituit în anul 312 de împăratul Constantin cel
în secolele XVI–XIX, după care, concomitent cu dezvoltarea motorului cu aburi
Mare, după victoria sa asupra lui Maxentius, baniera pătrată sau rectangulară, cu
ce a mărit esenţial viteza navigaţiei şi cu apariţia semnalelor radiopurtate care
una sau două vârfuri triunghiulare pornind de la marginea superioară, introdusă
au făcut posibilă o altă identificare a vaselor, interesul faţă de acestea a scăzut.
în secolul VI în armata bizantină şi răspândită în secolul VIII în Ungaria, Europa
Pe parcursul secolelor XIII–XIV şi-au adoptat drapele proprii oraşele şi
Centrală şi la arabi, gonfanonul (gonfalonul), stindardul, ghido­nul, penonul, port-
ghil­dele, iar în secolul XVII au apărut culorile militare standardizate, pavilioa­
emblema au fost alte drapele de stofă cu carieră europeană.
nele maritime şi banierele companiilor comerciale. Primele drapele naţionale
datează de la sfârşitul secolului XVIII, după cum şi pavilioanele iaht-cluburilor.
2
Termenul „vexilologie” a fost inventat de vexilologul american Whitney Smith, fondatorul Pe parcursul secolelor XIX–XX s-au afirmat pe plan mondial şi alte tipuri de
primei instituţii de cercetare a drapelelor – Centrul de Cercetare a Drapelelor (Flag Research
Center) din Winchester (Massachusetts, SUA), creat în 1962. drapele: cele ale organismelor guvernamentale şi oficiale, ale provinciilor, ale
120 121
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

comandamentelor de toate armele militare, ale şcolilor, universităţilor, insti­tu­ necesară; americanii şi australienii că nu trebuie să existe o religie comună; evreii
ţiilor ştiinţifice, orga­nizaţiilor, partidelor politice, sindicatelor, grupurilor etnice, au demonstrat că o experienţă istorică comună în limitele unui teritoriu nu este
corporaţiilor co­merciale, cluburilor sportive etc. nicidecum o condiţie obligatorie pentru un sentiment de naţionalitate. La fel de
În lumea însemnelor vexilare, drapelul naţional şi drapelul statal deţin în­tâie­ importanţi cum pot fi toţi aceşti factori, naţionalismul este datorat mai cu seamă
tatea ierarhică în ceea ce priveşte importanţa ca embleme identificatoare. În general, dorinţei poporului de a se defini ca un grup distinct, de a căuta activ să creeze un
teoretizările, clasificările şi regulile se fac tocmai pe acest areal. Ca şi în cazul stat pentru a concretiza această voinţă şi de a realiza în acelaşi timp un program
stemelor, deosebirea dintre stat şi naţiune este esenţială în vexilologie. În acelaşi comun pentru viitor şi o interpretare pentru trecut. Unitatea franceză în ajunul
timp, cazurile când drapelul naţional este identic cu cel statal sunt prea numeroase revoluţiei era bazată pe o experienţă comună sub aceiaşi guvernanţi; naţiunile
şi atunci drapelul nu reprezintă doar statul, el reprezintă totodată şi naţiunea. sud-americane şi-au creat frontierele urmând factorii economici şi densitatea
Originea drapelelor naţionale şi statale, ca şi a celorlalte de altfel, trebuie populaţiei. Religia a jucat un rol de unificare pentru naţionalismele din Grecia
căutată în banierele medievale, care se utilizau nu doar pe câmpul de luptă. şi Pakistan, limbajul – pentru Mongolia şi Italia, instituţiile politice coloniale –
Pe timp de pace, banierele erau arborate cu mândrie pe turnurile castelelor şi pentru Nigeria şi Malaysia. Irlanda şi Bangladesh au demonstrat cu prisosinţă că
pe sediile primăriilor, purtate cu ocazia unor defilări triumfale şi procesiuni, sensul naţionalist mai este încă o forţă activă a zilelor noastre. Drapelul naţional
expuse în cadrul tuturor fes­tivităţilor. Fiecare banieră era consacrată în biserica reflectă întotdeauna supremaţia idealului naţional; nici religia, nici dinastia, nici
locală, unde se şi păstra pe timp de pace. Majoritatea banierelor de pe câmpurile ideologia politică, nici istoria, nici logica nu joacă aici un rol la fel de important
de luptă din Evul Mediu au ser­vit ulterior la identificarea statelor, provinciilor, ca ideea naţională. După prima lor folosire în timpul revoluţii­lor americană şi
oraşelor, ghildelor şi multe din­tre oraşele Europei Centrale şi ale Italiei au franceză de la 1775 şi 1789, drapelele naţionale tind să manifeste sub o formă
conservat acelaşi drapel până în zilele noastre. grafică un program politic. Figurile din drapel arată succint ce grup de populaţie
Invenţia drapelului naţional este cel mai mare merit vexilologic al secolului trebuie unificat, din ce cauză şi în ce scop. [...] Simplitatea multor figuri din
XVIII. Geneza ideii de drapel naţional nu a fost liniară şi facilă. În multe ţări, drapelele moderne, în particular cele din drapelul tricolor, este frecvent o reducere
crearea drapelului naţional s-a făcut gradual, iar recunoaşterea oficială de către conştientă a unui program naţional la un slogan. Prin definiţie, drapelul naţional
guvern a întârziat mult faţă de momentul acceptării populare. În alte ţări au este accesibil fiecărui cetăţean, mai curând decât restrâns la anumite ocazii,
existat câteva drapele naţionale create în paralel, acelaşi tip de bază servind la situaţii sau persoane. El poate suferi modificări în mâinile poporului, odată cu
apariţia de forme distincte utilizate pe navele de război, pe navele nemilitare ale schimbările definiţiei tendinţelor naţionale sau a mijloacelor utilizate pentru a
guvernului şi pe na­vele private, pe forturile şi câmpurile militare, pe edificiile parveni la scopurile propuse. În sfârşit, în calitate de expresia cea mai înaltă a
aparţinând statului şi pe edificiile de afaceri sau private. naţionalităţii, drapelul se poate regăsi în centrul unui cult, îl poate înlocui pe rege
Condiţiile prealabile de apariţie a drapelelor naţionale au fost, pe de o sau pe marele preot care era onorat în timpurile prenaţionaliste ” 3.
parte, extinderea filosofiei egalitariste şi democratice, iar pe de alta, mobilizarea Până în secolul XIX doar câteva ţări posedau un drapel naţional. Geneza
maselor pentru o activitate politică, proces demarat la sfârşitul secolului XVIII. lor este asemănătoare cu cea a stemelor de stat: de la un drapel feudal sau fa­mi­
La 1975 Whitney Smith scria: „Ar putea să pară inutil a enunţa că nu poate lial la baniera dinastului, apoi la drapelul naţional/statal sau statal/naţional.
exista un drapel naţional acolo unde nu există o naţiune, dar în lumea noastră Schimbările radicale economice şi sociale care au dat naştere conceptului de stat-
de naţiuni-state este uşor să uiţi că nu fiecare stat este o naţiune. Unele popoare, naţiune şi care au dus la Revoluţia europeană din 1848 au avut şi o consecinţă
ca somalezii, locuiesc în ţări diferite. State supranaţionale, ca India sau Uniunea vexilologică ma­joră: în numeroase state suverane, drapelele civile au devenit
Sovietică, înglobează numeroase naţionalităţi care au fost şi care ar putea redeveni drapele naţionale. Schimbările politice şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale din
independente ca state. În orice caz, e dificil de a circumscrie o definiţie a ceea secolul XX au avut un impact enorm asupra evoluţiei drapelului. În 1900 existau
ce este o naţiune. O cultură distinctă, o limbă, un sistem politic şi economic 49 de state suverane, iar în 2000  – peste 200, multiplicându-se astfel nu numai
sau tradiţiile istorice comune pot distinge o naţiune (un popor) de vecinii săi, numărul drapelelor naţio­na­le şi statale, ci şi cel al tuturor celorlalte categorii.
dar la o examinare detaliată se dovedeşte că singura caracteristică care serveşte Spre deosebire de stemele din epoca precedentă care întruchipau statul şi
la a defini într-un mod sigur naţiunea este adeziunea poporului la o anumită suveranul, drapelul naţional a fost din start un simbol de identificare a poporului
comunitate de simboluri, dintre care primul şi cel mai semnificativ este drapelul
naţional. Elveţienii şi sud-africanii au arătat că o limbă comună nu este absolut 3
Whitney Smith, op. cit., p. 52–56.
122 123
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

ca entitate colectivă. „Acest concept al drapelului naţional, simbol al poporului nească şi Moldova drapelele erau de mai multe feluri: „stindardul domnesc sau al
mai mult decât al statului, s-a impus rapid şi în numeroase cazuri, drapelul a fost ţării, steagurile ostăşeşti cu însemne religioase, documentate încă din veacul XV, ale
introdus de către conducătorii mişcărilor de independenţă, revoluţionare sau de căror culoare, inscripţii şi reprezentări picturale variau de la epocă la epocă, steagul
către studenţi înainte de a fi adoptate public de către guverne. Cazul drapelului (sangiacul) şi tuiurile dăruite de sultan, la învestirea domnilor, steagurile breslelor
britanic Union Jack, care până în zilele noastre n-a fost declarat oficial drept de slujitori (oşteni) şi cele ale unităţilor militare, steagurile dregătorilor militari,
drapel naţional, este mărturia că pentru oamenii unei naţiuni sentimentele în sfârşit, amintim aici şi micile steaguri purtate spre vârful suliţelor de boieri (cu
sunt mai importante decât acţiunea legislativă ” 4.  În cea de-a doua jumătate a stemele lor) şi de trupele călări, ale căror culori erau uneori cele ale steagului unităţii
secolului XIX, pe întreg parcursul secolului XX şi chiar şi la începutul secolului din care făceau parte”6. Puţinele exemplare păstrate şi descrierile contemporane
nostru s-a putut observa ataşamentul oamenilor pentru drapelul naţiunii sau de asemenea pledează pentru o emblematică asemănătoare cu cea a altor naţiuni:
ţării lor. Sentimentele patriotice, care includ şi sentimentul pentru simbolul baniere şi alte drapele armoriate cu stema ţării, a domnului, a familiei sau a breslei,
cel mai important al Patriei, au fost manifestate din plin şi nu puţini au fost precum şi steaguri cu sfinţii patroni, militari, personali sau ai breslelor.
cetăţenii care şi-au riscat sau chiar şi-au dat viaţa de dragul drapelului naţional. Pentru Ţara Moldovei cele mai vechi drapele păstrate sunt cunoscute de la
Mai ales atunci când o naţiune se află sub ocupaţie străină. Ştefan cel Mare. Două drapele militare, cu Sfântul Gheorghe, au ajuns până în
Regimurile totalitare din epoca contemporană au conştientizat importanţa zilele noastre datorită conservării la mănăstirea Zografu din Muntele Athos. Un
simbolurilor şi le-au utilizat masiv. În acelaşi timp, nu au uitat să decreteze al treilea  – stindard lung cu vârful rotunjit, dungat vertical şi armoriat la hampă
drept ilegale drapelele opozanţilor şi să-i persecute pe cei ce încălcau această cu capul de bour – apare pe o gravură ilustrând lupta de la Baia din 1467, inclusă
interdicţie. În Spania lui Franco drapelul bascilor era interzis. În URSS afişarea în ediţia din 1488 a Cronicii lui Johannes de Thurocz.
publică a drapelelor naţionale ale popoarelor încorporate putea atrage după sine Tricolorul naţional românesc albastru–galben–roşu, cel din care s-au născut
condamnarea juridică. În Israel de decenii este persecutat drapelul palestinian, drapelele de stat contemporane ale României şi Republicii Moldova, este creaţia
iar în Turcia drapelul kurd. Arderea publică a drapelului unei ţări care persecută secolului XIX şi, mai exact, a Revoluţiei de la 1848. Căutarea continuităţii lui
libertăţile în semn de protest împotriva politicii guvernamentale şi în semn de cu însemnele vexilare antice, cu baniera dinastică a Basarabilor, cu culorile
solidaritate cu cei persecutaţi a devenit o practică curentă pe mapamond. stindardului lui Mihai Viteazul sau cu pavilioanele şi drapelele conferite de sultanul
Cutuma face ca pe locurile nou-descoperite sau cucerite să fie înfipt turc la 1834 nu se înscrie în contextul istoric al genezei drapelelor naţionale. Fără
drapelul ţării care a realizat cucerirea. Englezii şi-au dus drapelul Union Jack îndoială, steagurile mai vechi au putut servi ca sursă de inspiraţie, dar tricolorul
în toate colţurile lumii. În 1909, Robert E. Peary a înfipt drapelul SUA la polul nostru naţional în forma lui consacrată şi logică nu a existat înainte de 1848.
Câteva repere cronologice utile urmează totuşi a fi trecute succint în revistă.
nord, iar în 1911, Roald Amundsen pe cel norvegian la polul sud. În 1953,
1. În 1834, sultanul turc Mahmud II a conferit Principatelor Române pavilioa­
Edmund Hillary şi călă­uza sa Tenzing Norgay au plantat culorile naţionale ale
ne comerciale şi stindarde militare.
Noii Zeelande şi ale Nepalului pe vârful muntelui Everest. Astronauţii americani
Pavilionul comercial fluvial (pe Dunăre) al Moldovei, devenit din 1836 şi
Neil Armstrong şi Edwin E. Aldrin au dus în 1969 pe Lună drapelul SUA5.
pavilion maritim, era descris în actele oficiale ca „bandiera cu marca naţională,
*** adică cap de bou[r] cu stele, iar colorul parte roş şi parte vânăt” şi a fost citit
de unii cercetători ca fiind un bicolor orizontal roşu-albastru cu capul de
Istoria vexilologică a românilor nu se deosebeşte de cea a popoarelor bour broşând şi însoţit de stele 7. După alţi cercetători, se consideră că această
europene. Că strămoşii românilor – romanii şi dacii – au cunoscut vexiloidele, descriere sumară are în vedere drapelul militar terestru de la 1834 care era şi
este un fapt istoric certificat cel puţin de Columna lui Traian, care conţine pavilion al marinei comerciale şi al celei militare – o pânză albastră cu cantoane
imagini de acvile, signum-uri şi vexillum-uri romane, dar şi de vexillum-uri roşii încărcate cu stele albe, purtând în mijlocul flamurii un cap de zimbru cu
dacice şi de dragoni dacici. stea între coarne, surmontat de o coroană princiară închisă şi înconjurat de o
Nici Evul Mediu românesc nu diferă în domeniul însemnelor vexilare de spaţiile
vecine. După cum arată Constantin Rezachevici, în secolul XVII în Ţara Ro­mâ­ 6
Constantin Rezachevici, Steagurile militare ale Ţării Româneşti şi Moldovei în veacul al XVII-lea,
în „Revista de istorie”, Bucureşti, tom 29, 1976, nr. 8, august, p. 1199–1200.
4
Alfred Znamierowski, op. cit., p. 40. 7
Dan Cernovodeanu, Evoluţia armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor şi până în zilele
5
Ibidem, p. 41. noastre (sec. XIII–XX), Brăila, 2005, p. 233.
124 125
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

cunună din două ramuri de măslin sau laur verzi legate cu o panglică roşie 8. O sau eşarfe, pentru a-şi manifesta etnia, culorile preferate fiind roşu, alb şi albastru,
a treia soluţie interpretativă pentru pavilionul comercial fluvial al Moldovei din în special în combinaţiile albastru–alb sau roşu–alb, în opoziţie vădită faţă de
1834 constă dintr-o pânză albastră cu canton roşu încărcat cu trei stele albe (2 şi tricolo­rul maghiar verde–alb–roşu. Înainte de Marea Adunare Naţională de la
1), în mijlocul flamurii broşând un scut alb, încărcat cu capul de zimbru cu stea Blaj, fruntaşii românilor transilvăneni adunaţi la Sibiu la 26 aprilie/5 mai, pentru
între coarne şi susţinut de doi delfini afrontaţi 9. a-şi coordona acţiunile, au făcut o colectă de bani în vederea achiziţionării stofei
Pavilionul marinei militare şi drapelul oştirii terestre pentru Ţara Românească şi confecţionării unui stindard naţional românesc albastru–alb–roşu, culorile
era unic şi reprezenta un tricolor orizontal roşu–albastru–galben, roşul ocupând fiind explicate ca cele ale portului popular românesc. La colectă au participat şi
o jumătate din înălţimea pânzei, iar albastrul şi galbenul doar câte o pătrime; în moldovenii care erau la Sibiu în refugiu. La Adunarea desfăşurată între 3/15 şi 5/17
mijloc, pe banda albastră era reprezentată acvila cu zborul desfăcut, cruciată, mai 1848, drapelul fabricat la Sibiu a avut rolul principal. El reprezenta un tricolor
încoronată şi ţinând în gheare o spadă la dextra şi un sceptru la senestra; pe banda albastru-închis–alb–roşu (nu se ştie exact dacă vertical sau orizontal) purtând
roşie erau reprezentate opt stele de aur (5 şi 3) simbolizând judeţele Ţării de Sus, inscripţia cu litere aurii „Virtutea Română reînviată” şi avea o eşarfă bicoloră
iar pe banda galbenă şapte stele de aur (5 şi 2) simbolizând judeţele Ţării de Jos. galben–neagră în culorile Casei de Habsburg, ca simbol al legalităţii Adunării 11.
Pavilionul comercial fluvial pentru Ţara Românească a fost o pânză galbenă, cu Această arborare a „drapelului naţional” de la Blaj arată că la acea dată nu exista
un canton roşu încărcat cu trei stele albe (2 şi 1) şi purtând în mijlocul flamurii un drapel românesc unanim recunoscut şi că tricolorul românesc de la Paris încă
acvila cu zborul desfăcut de un albastru deschis, cruciată, încoronată şi ţinând în nu era conceput ca atare. Este posibil ca drapelul de la Blaj să fi făcut carieră, dar
gheare o spadă la dextra şi un sceptru la senestra. Acesta, din 1836, ca şi în cazul insinuările imediate ale mediilor ungureşti că acesta ar fi de fapt un tricolor rusesc
Ţării Moldovei, a devenit şi pavilion comercial maritim10. şi nu românesc a curmat, probabil, popularizarea lui. Aşa cum propusese tânărul
Pentru Ţara Românească sunt de remarcat încă două fapte. În timpul nego­ student Ioan Puşcariu la consfătuirea de la Sibiu, Transilvania putea să folosească
cierilor diplomatice pentru obţinerea drapelelor, domnul Alexandru Ghica (1834– culorile vechi ale Principatului Transilvaniei, care erau albastru, galben şi roşu.
1842), în scrisoarea sa din 16 iunie 1834 către ministrul de externe al Porţii Oto­ 4. La 14/26 iunie 1848, prin Decretul nr. 1, Guvernul Provizoriu al Ţării
mane, Reis Efendi, solicita ca sultanul să acorde un drapel „în culorile naţionale”, Româneşti declară tricolorul albastru–galben–roşu cu deviza „Dreptate, Frăţie”
înscrisă pe el drept drapel naţional. Se avea în vedere tricolorul de la Paris, căci
calificativ reconfirmat de domn şi în cuvântarea sa din 9/21 septembrie 1834
atunci când s-a constatat că stindardele se confecţionează cu benzi orizontale,
cu ocazia ceremoniei de împărţire a stindardelor oştirii muntene. Acest demers
după tradiţia anterioară, Guvernul Provizoriu reveni cu Decretul nr. 252 din
optează pentru o origine autohtonă a proiectului vexilologic muntean. Cel de-al
13/25 iulie 1848, precizând faptul că drapelul este un tricolor vertical şi că
doilea fapt important s-a întâmplat spre sfârşitul domniei aceluiaşi domn, când
nuanţele lui exacte sunt albastru-închis, galben-deschis şi roşu-carmin12.
ordinea culorilor s-a schimbat din roşu–albastru–galben în roşu–galben–albastru, Că acest drapel instituit de Guvernul Provizoriu era un drapel revoluţionar
în cazul drapelului oştirii benzile orizontale chiar egalându-se. Aceste drapele ale în spirit republican francez ne-o demonstrează în primul rând abolirea lui
Ţării Româneşti au pregătit terenul pentru acceptarea tricolorului naţional. după înfrângerea revoluţiei de către domnul Barbu Ştirbei (1849–1853). O altă
2. La 24 februarie 1848, regele Franţei Ludovic Filip a abdicat, iar la 25 demonstraţie o vedem şi în cunoscuta explicaţie dată prin nota oficială din 16/28
februarie în Parisul revoluţionar a fost proclamată cea de-a Doua Republică iulie 1848 a ministrului de externe al Guvernului Provizoriu Ion Voinescu II
Franceză. În una din următoarele zile, un grup de studenţi români (munteni şi către Suleiman Paşa, trimisul extraordinar al Porţii Otomane pentru restabilirea
moldoveni) aflaţi la Paris s-a dus să salute Guvernul provizoriu cu un tricolor ordinii în Ţara Românească, prin care ministrul român încerca să-i explice
vertical albastru–galben–roşu. Acest drapel, conceput la Paris prin imitarea suspiciosului pe bună dreptate demnitar turc că tricolorul Ţării Româneşti nu
tricolorului francez – drapel republican şi revoluţionar, a devenit simbolul este „un împrumut sau o imitaţie a prezentului, dar nicio ameninţare în viitor”,
unitar naţional-etnic românesc al românilor de pretutindeni. adică o aluzie la drapelul revoluţionar francez, ci doar culorile muntene „pe
3. În lunile martie şi aprilie 1848, fruntaşii români din Transilvania, în dorinţa care strămoşii noştri le purtau pe pavilion şi pe stindarde”. Or, Suleiman Paşa nu
de a se face remarcaţi ca cea de-a patra naţiune, purtau insigne, cocarde, banderole
11
Aurelia Bunea, Steagul poporului român din Transilvania în revoluţia din anii 1848 –1949, în
8
C. Ciuchi, Istoria marinei române în curs de 18 secole, Constanţa, 1906, p. 72, 80. „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj”, XII, 1969, p. 37–52.
9
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 235. 12
Adina Berciu-Drăghicescu, G. D. Iscru, Tiberiu Velter, Aurel David, Tricolorul României, sim-
10
Ibidem, p. 196–197, 203–204. bol al unităţii, integrităţii şi suveranităţii naţionale, Bucureşti, 1995, p. 68–69.
126 127
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

s-a lăsat impresionat şi autorităţile turceşti au confiscat insistent aceste steaguri 7. Culorile româneşti, fără însă a fi dorite expres, apar în stema Ducatului
con­siderate revoluţionare după 13 septembrie 1848. Bucovinei, conferită prin decretul împăratului Franz Ioseph din 9 decembrie
Că acest drapel era unul revoluţionar şi panromânesc ne-o demonstrează 1862 (scutul despicat în albastru şi roşu şi stelele de aur însoţind capul de bour),
reacţiile domnului moldovean Mihai Sturdza, care interzisese trecerea în Mol­ precum şi în stema Guberniei Basarabia, acordată prin decretul împăratului
dova a muntenilor „purtând asupră-le cocarde şi eşarfe româneşti ce sunt Aleksandru II din 5 iulie 1878 (câmpul albastru, bourul de aur cu limba şi
semne ne­în­cuviinţate de Ocârmuire”, fapt care nu a făcut decât să contribuie la coarnele roşii, steaua dintre coarne de aur).
propagarea acestui simbol naţional.
5. Generalizarea drapelului de la Paris în calitate de drapel panromânesc s-a ***
realizat în scurt timp. În 1851, emigranţii români de la Paris au sărbătorit trei Pentru Basarabia un interes aparte îl au simbolurile Republicii Democrati­
ani de la cea de-a doua Adunare Naţională de la Blaj, încheiată cu un banchet, ce Moldoveneşti din 1917–1918. În ceea ce priveşte drapelul statal oficial al
despre care un cronicar anonim a relatat: „Împrejurul mesii unde ne aflam se republicii, acesta a fost tricolorul panromânesc albastru–galben–roşu, propriu
aflau şase table pe care erau scrise numele provinciilor române: Transilvania, atât românilor din Vechiul Regat, cât şi celor aflaţi sub dominaţia Imperiului
Banatul, Bucovina, Moldavia, Basarabia şi Ţara Românească. Deasupra tablii Habsburgic, şi care a fost utilizat la întrunirile naţionale ale moldovenilor atât la
Transilvaniei flutura un stindard în culorile noastre naţionale (albastru, gal­ben, Chişinău, cât şi în diferite oraşe ale Imperiului Rus încă înainte de proclamarea
roşu)” 13. Pentru anul 1852 există mărturii că cele trei culori sunt percepute de autonomiei naţionale a Basarabiei. Tricolorul s-a impus mai întâi ca drapel
autorităţile imperiale drept culori ale Ardealului. După Unirea Principatelor, etnic, apoi şi ca drapel de stat al RDM.
tricolorul românesc cu fâşii orizontale a câştigat din ce în ce mai mult teren Masele revoluţionare erau conştiente de apartenenţa moldovenilor la nea­
oficial: în soluţia albastru–galben–roşu cu inscripţia „Represintanţii României mul românesc şi vedeau tricolorul naţional în primul rând ca pe un bun comun
V’a încredinţat stindardul” apare pe un drapel înmânat domnului Alexandru al neamului şi doar derivat ca simbol al statalităţii. Sunt deosebit de ilustrative,
Ioan Cuza după dubla sa alegere şi întrebuinţat neoficial până în 1862, iar în în acest sens, două evenimente contemporane de la Odesa. Astfel, la 12 aprilie
formula roşu–galben–albastru este oficializat în 1862 ca pavilion al Principate­ 1917, când comitetul de organizare a mitingului militarilor moldoveni din acest
lor Române şi în 1863 ca drapel militar şi domnesc.
oraş din 18 aprilie discuta scenariul manifestaţiei, s-a decis ca în momentul
6. La 23 aprilie 1867, noul domn Carol I va da o lege pentru fixarea arme­
deschiderii mitingului să fie arborate drapele naţionale tricolore, împrumutate
lor României. În materie de vexilologie, această lege, sub influenţa miniştrilor şi a
pentru acea zi de pe navele militare româneşti aflate în rada portului Odesa 15.
parlamentarilor paşoptişti, va oficializa pentru totdeauna tricolorul românesc vertical,
Peste o lună, la 18 mai 1917, Sfatul deputaţilor soldaţi şi ofiţeri moldoveni
ca însemn unic al naţiunii şi statului. Iată articolele ce consfinţesc acest lucru:
„Art. 6. Drapelul domnitorului, ca şi acela al armatei, va avea dispuse din garnizoana Odesa a adop­tat hotărârea de a confecţiona drapele naţionale:
culorile naţionale în modul următor: „steaguri vechi moldoveneşti, care poartă tot neamul românesc, toată suflarea
Albastrul perpendicular şi alăturea cu hampa (lemnul stindardului), gal­be­ din România, Transilvania, Bucovina ” 16. Mai mult chiar, la 6 iunie 1917, când au
nul în mijloc, roşul la margine flotând. În mijloc vor fi armele ţărei. trecut prin Chişinău spre frontul român 1 200 de foşti prizonieri transilvăneni
Art. 7. Drapelul guardei orăşăneşti va fi întocmai ca al armatei, păstrând în şi bucovineni, la manifestaţia organizată cu acest prilej din iniţiativa Partidului
locul armelor ţărei însemnele oraşului respectiv şi numărul legiunei. Naţional Moldovenesc, basarabenii, prin mâna lui Simion Murafa, în numele
Art. 8. Drapelul autorităţilor civile va fi ca cel al armatei, fără a purta armele moldovenilor le-au dat soldaţilor ardeleni un steag tricolor, spunându-le să-l
ţărei în mijloc. ridice pe turnul cetăţii de la Alba Iulia 17.
Art. 9. Drapelul marinei de resbel va fi întocmai ca cel al armatei, cu armele
ţărei în mijloc. 15
A.N.R.M., F. 727, inv. 2, d. 4, f. 13, 15. Apud: Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi,
Drapelul marinei de comerciu va fi întocmai ca acel al marinei de resbel, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica evenimentelor din anii 1917–1918, Chişinău: Civitas,
fără însă a purta la mijloc armele ţărei”14. 1998, p. 19.
16
A.N.R.M., F. 727, inv. 2, d. 8, f. 61. Apud: Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi,
op. cit., p. 25.
13
Citat după: Adina Berciu-Drăghicescu ş.a., op. cit., p. 74. 17
„Cuvânt moldovenesc”, 1917, 14 iunie. Apud: Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popov-
14
Monitorul. Jurnal oficial al României, 1867, nr. 100, 5/17 mai, act nr. 696. schi, op. cit., p. 30.
128 129
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

S-a constatat totuşi că drapelele rămase de la RDM au fost orizontale şi nu inspirat din drapelul roşu al URSS, cu mici redactări artistice şi ale etichetei
verticale. Această dispoziţie vexilologică credem că a fost sugerată din sânul legiferate în 1981, a supravieţuit până la 27 aprilie 1990 22.
Partidului Naţional Moldovenesc, şi mai exact de Paul Gore, care la 12 mai 1917,
într-un articol intitulat „Culorile naţionale ale românilor din Basarabia” (vezi în ***
acest volum) sugera dispunerea orizontală a fâşiilor pentru a realiza o deosebire faţă În condiţiile totalitarismului ideologic axat pe ideile internaţionalismului
de drapelul Regatului României 18. În acest context trebuie amintit şi faptul că Paul revoluţionar „muncitoresc”, drapelele etnice ale popoarelor din URSS –
Gore avea convingeri monarhiste şi o toleranţă mai mare faţă de drapelele orizon­ monumente ale epocii naţionalismelor „burgheze” – nu puteau fi tolerate şi erau
ta­le monarhiste decât faţă de drapelele verticale revoluţionare şi antimonarhiste. persecutate cu vehemenţă. Dar eradicarea acestor însemne plenar democratice
Pentru Transnistria moldovenească, delimitată prin hotarele Republicii nu se putea realiza nici prin propagandă, nici prin represalii. Istoriografia
Auto­nome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1924 –1940) în cadrul Ucrainei naţională a semnalat mai multe arborări neautorizate ale tricolorului românesc
Sovietice, steagul roşu al Revoluţiei din Octombrie 1917 şi al URSS a fost în RSSM şi până la sfârşitul anilor ’80 23, dar abia valul democratic din aceşti ani
însemnul de individualizare vexilologică, fapt conform realităţilor epocii 19. a putut să producă revenirea la tradiţie.
După ocuparea Basarabiei din 28 iunie 1940 şi crearea la 2 august 1940 Un interes deosebit pentru simbolurile naţionale s-a manifestat la acţiunile
a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti cu statut de republică unională, publice ale Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării şi ale
drapelul acesteia a fost fixat prin Constituţia din 10 februarie 1941, al cărei Cenaclului „Alexie Mateevici”. Pentru prima dată, tricolorul a fost din nou
articol 123 stipula: „Flagu de stat a[l] RSS Moldoveneşti constă dintr-o pânză arborat public la Chişinău în ziua de 19 februarie 1989 24, la Teatrul de Vară,
roşie, în colţu stâng a[l] căreia, sus lângă băţ sînt puse săşerea şi şiocanu de aur în următoarele luni acesta cucerind teren în progresie geometrică. O primă
şi literele «RSSM». Proporţia lăţimii la lungime 1: 2”20. Începând cu anul 1944, abordare publică a isto­riei tricolorului a fost făcută de istoricul Pavel Parasca
republicile unionale ale URSS primesc de la centru anumite drepturi „suverane” în articolul „Despre dra­pel, istorie şi bunăvoinţă”, publicat în numărul din 16
ca împuterniciri în domeniul relaţiilor externe şi altele. Una dintre acţiunile aprilie 1989 al oficiosu­lui „Mol­dova Socialistă”. Exemplul său a fost urmat de
întreprinse în acest sens a fost demararea în 1947 a procedurii de diversificare a alţi istorici ca Ion Ţurcanu, Vladimir Mischevca, Mihai Adauge, Ion Negrei,
drapelelor republicilor unionale. Demersul s-a încheiat cu Legea RSSM din 11 Anton Moraru, Ion Şişcanu ş.a., care au popularizat în presa vremii date de
aprilie 1952, care a introdus un nou drapel cu urmă­toarea descriere: „Steagul de mare inte­res public despre vexilologia naţională25.
stat al RSSM reprezintă o pânză de culoare roşie şi verde având în colţul de sus, La 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor şi-a desfăşurat lucrările
din stânga, la o depărtare de 1/5 a lungimii pânzei steagului, imaginea secerii Con­gresul de constituire a Frontului Popular din Moldova, în baza Mişcării De­
şi ciocanului de aur şi deasupra lor o stea cu cinci colţuri de măsură mai mică, mocratice pentru Susţinerea Restructurării. Printre rezoluţiile adoptate de congres
încadrată într-un chenar auriu. Raportul lăţimii steagului faţă de lungimea lui e a fost şi cea „Cu privire la însemnele naţionale” (nr. 3), care a determinat acţiunile
de 1:2. La mijlocul steagului pe toată lungimea lui trece o fâşie verde – imaginea politice ulterioare în domeniul simbolicii naţionale, bazate pe tradiţia istorică ro­mâ­
simbolică a caracterului agrar al economiei RSS Moldoveneşti. Raportul dintre nească generală şi cea a Ţării Moldovei. Rezoluţia a avut următorul conţinut:
lăţimea steagului şi lăţimea fâşiei verzi e de 1: 4. Steagul e întărit pe o lance „Culorile naţionale ale moldovenilor au fost, până la 1940, albastrul, galbenul,
roşul, cu excepţia perioadelor când o parte sau alta a teritoriului ţării îşi pierdea
cu vârful aurit, în interiorul căruia este încadrată imaginea unei stele cu cinci
independenţa şi intra în componenţa altor state. Aceste culori erau exprimate
colţuri ”21. Acest drapel, care nu ţinea cont de tradiţia istorică a Moldovei, ci s-a
prin variate atribute ale simbolicii, îndeosebi pe steag şi pe stemă. Amplasarea şi
succesiunea culorilor erau, în dependenţă de epocă şi regiune, diferite.
18
Paul Gore, Culorile naţionale ale românilor din Basarabia, în Paul Gore. Omul şi opera, Chi-
şinău, 2003, p. 137.
19
Anton Moraru, Ion Şişcanu, Tricolorul. Contribuţii la istoria drapelului naţional al poporului 22
Silviu Andrieş-Tabac, Crearea simbolurilor de stat ale Republicii Sovietice Socialiste Moldove-
moldovenesc, în „Moldova Socialistă”, 1990, 27, 28, 30 ianuarie; reluat în Simbol al demnităţii, neşti: stema, steagul, imnul, în „Basarabia. Dilemele identităţii”, Iaşi, 2001, p. 176 –180.
Chişinău, 1990. Vezi p. 59– 64. 23
Nicolae Dabija, Trei culori..., în „Literatura şi arta”, 2010, nr. 16, 22 aprilie, p. 1.
20
Sesia întâia a Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, 8–12 fevrali anu 1941, Chişinău: Editura 24
Comunicat de Mihai Adauge în cadrul mesei rotunde din 23 aprilie 2010 în sediul Academiei
de Stat a Moldovei [1941], p. 106. de Ştiinţe a Moldovei cu ocazia aniversării a 20-a a drapelului de stat.
21
Anton Moraru, Ion Şişcanu, op. cit., p. 70. 25
Vezi culegerea de articole Simbol al demnităţii, Chişinău, 1990.
130 131
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

În ultimul timp corelaţia lor s-a stabilit, în sensul succesiunii – paralel cu Moldoveneşti  –  Tricolorul – reprezintă o pânză dreptunghiulară, formată din
hampa (braţul) şi cu începere de la ea: albastru, galben, roşu. trei fâşii de dimen­siuni egale, dispuse vertical în următoarea succesiune a culo­
Amplasarea culorilor pe stemă în formă de scut a fost în majoritatea cazu­ri­ rilor de la hampă: albastru (azuriu), galben, roşu. În centru, pe fâşia de culoare
lor analogă. Atributul principal al stemei era capul de bour, iar cele secunda­re  – galbenă, este imprimată Stema de Stat a RSS Moldoveneşti. Proporţia dintre
steaua (de regulă cu cinci colţuri), cuprinsă între coarne, soarele (sau roza) de lăţi­mea stemei şi lungimea drapelului este de 1: 5, proporţia dintre lăţimea şi
partea dreaptă a capului şi luna (crai-nou) la stânga. lungimea drapelului – de 1: 2”. În aceeaşi zi s-a votat şi Hotărârea Sovietului
Astăzi e necesar ca steagul naţional al statului suveran moldovenesc să Suprem nr.  6-XII cu privire la intrarea în vigoare a articolului 168 din Constituţia
fie tricolor, având stema pe fundalul galben. Lungimea şi înălţimea steagului RSSM, care prevedea „până la aprobarea noii Steme de Stat a RSS Moldoveneşti
trebuie să corespundă raportului de 1 × 1,66. Stema actuală a RSSM trebuie să a folosi Drapelul de Stat al RSS Moldoveneşti fără imaginea Stemei de Stat a
fie stema isto­rică stilizată a Moldovei” 26. republicii”. De la această dată şi până la 3 noiembrie 1990, când s-a adoptat stema
Oficializarea tricolorului a fost cerută de participanţii la Marea Adunare Na­ ţării, drapelul naţional s-a folosit fără imaginea stemei. În sfârşit, la 12 mai 1990
ţională din 27 august 1989, printr-o rezoluţie specială „Cu privire la simboluri­ a fost aprobat Regulamentul cu privire la Drapelul de Stat.
le naţionale”, care, pe lângă partea constatativă ce repeta rezoluţia Frontului Nuanţele exacte ale drapelului statal moldovenesc au fost stabilite abia peste
Popular din Moldova, avea două articole: 19 ani, în şedinţa Comisiei naţionale de heraldică a Republicii Moldova din 21
„Art. 1. A considera drept drapel naţional de stat al RSSM tricolorul (albas­ iulie 2009, în care s-au aprobat „Recomandările tehnice ale Comisiei naţionale
tru, galben, roşu), cu stema istorică a Moldovei pe fundalul galben. de heraldică privind respectarea nuanţelor coloristice şi a proporţiilor la exe­
Art. 2. A considera necesară elaborarea unei steme noi şi a unui nou imn ale cutarea Drapelului de Stat al Republicii Moldova”.
republicii, conform tradiţiei istorice şi aspiraţiilor dintotdeauna ale poporului La 23 aprilie 2010, Parlamentul Republicii Moldova a votat declararea zilei
moldovenesc” 27. de 27 aprilie – ziua adoptării tricolorului în Republica Moldova în 1990 – drept
Dorinţa maselor emancipate de moldoveni a fost într-un târziu auzită de Zi a Drapelului de Stat.
autorităţi şi la 19 octombrie 1989, printr-o hotărâre a Prezidiului Sovietului În acelaşi context al celebrării Drapelului de Stat, Guvernul Republicii
Suprem al RSS Moldoveneşti, a fost instituită „Comisia Prezidiului Sovietului Moldova a iniţiat adoptarea unei noi legi cu privire la simbolul vexilologic
Suprem al RSS Moldoveneşti pentru problemele studierii simbolicii statal-naţio­ major al ţării, care să detalieze reglementările anterioare atingătoare de acest
nale a RSSM”, sub preşedinţia secretarului Comitetului Central al Partidului drapel. Legea a fost adoptată, după a doua lectură, la 17 septembrie 2010. Noua
Comunist al Moldovei, Ion Guţu, înlocuit la 14 decembrie 1989 cu Eugeniu lege a explicat nuanţele cromatice şi proporţiile detaliate ale drapelului, modul
Sobor, succesorul său în postul de secretar de partid. Comisia a avut trei grupuri de arborare şi manipulare, alte subiecte legate de funcţionarea însemnului.
de lucru de savanţi-istorici în frunte cu Demir Dragnev (Institutul de Istorie Au fost definite legislativ calităţile provizorii de drapel şi pavilion naţional
al Academiei de Ştiinţe), Anton Moraru (Institutul de Studii Social-Politice al ale drapelului de stat, au fost introduse câteva însemne vexilologice derivate
CC al PCM) şi Alexandru Moşanu (Asociaţia Istoricilor), precum şi un grup de din acesta: culorile naţionale, Stindardul Pre­şe­dintelui Republicii Moldova,
politologi şi un altul de jurişti. Comisia a efectuat cercetări istorice şi a fundamen­ Stindardul Preşedintelui Parlamentului, Stindardul Prim-ministrului.
tat pertinent legitimitatea tricolorului în noul stat moldovenesc. Raportul co­ Recunoaşterea şi afirmarea tricolorului naţional al neamului românesc în
mi­siei a fost prezentat de Alexandru Moşanu în şedinţa istorică a Sovietului ţara noastră a fost un lucru râvnit şi promovat de largi mase populare, ghidate
Suprem al RSSM din 27 aprilie 1990 28. În această şedinţă a fost adoptată Legea de per­sonalităţi din domeniul culturii, ştiinţei şi politicului, care au conştientizat
Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti nr. 5 -XII cu privire la modificarea imi­nenţa revenirii la Tricolor. Heraldistul francez Michel Pastoureau, vorbind
articolului 168 din Constituţia (Legea fundamentală) a RSS Moldoveneşti. Noua des­pre naşterea drapelelor moderne, remarca: „Un drapel nu este niciodată mut.
redacţie a acestuia a fost: „Drapelul de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Şi nici neutru” 29. Cercetat din această perspectivă, drapelul naţional al Republicii
Moldova nu este nici mut, nici neutru. El invocă originile româneşti, apartenenţa
la cultura euro­peană, ataşamentul faţă de idealurile libertăţii şi democraţiei.
26
Partidul Popular Creştin Democrat. Documente şi materiale, vol. I (1988 –1994), Chişinău,
2008, p. 74. Drapelul nostru este la el acasă.
27
Simbol al demnităţii, Chişinău, 1990, p. 29.
28
„Moldova Socialistă”, 1990, 12 mai, p. 8. 29 
Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, Chişinău, 2004, p. 300.
132 133
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Armata romană trece Atacul dacilor


Dunărea în primul război asupra garnizoanei
dacic din 101–102. romane. Scenă din
Scenă din Columna lui Columna lui Traian.
Traian de la Roma. Un tarabostes poartă un
Se pot observa acvile, draco – stindardul dacic
vexilumuri, signumuri (după C. Daicoviciu,
şi alte vexiloide romane H. Daicoviciu,
antice (după Constantin op. cit., pl. 18.
Daicoviciu, Hadrian Foto: Oscar Savio)
Daicoviciu, Columna
lui Traian, Bucureşti:
Meridiane, 1966, pl. 4.
Foto: Oscar Savio)

134 135
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Stindardul sau dragonul dacic, vexiloid antic,


desene după Columna lui Traian (după Vasile Pârvan, Getica,
Bucureşti, 1926, p. 359)

Dragonul dacic, reconstituire.


Carte maximum din 1980 pe o carte poştală
românească emisă de Muzeul Regiunii „Porţilor
de Fier” (colecţia S. Andrieş-Tabac)

Monumentul lui Decebal de la Deva de Ioan Jalea,


cuprinzând dragonul dacic. Carte maximum din 1978 pe
o carte poştală emisă de Poşta Română în 1977 (colecţia
S. Andrieş-Tabac)

136 137
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Gravura „Lupta de la Baia. 1467 ” din Chronica Hungarorum


de János Thuróczi terminată în 1487–1488. Se poate observa
un stindard moldovenesc dungat şi încărcat la hampă cu capul
de bour (după Constantin I. Karadja, Despre ediţiile din 1488
ale Cronicei lui Iohannes de Thurocz, în „Academia Română,
Memoriile Secţiunii Istorice”, seria III, tom XVI, mem. 3,
Bucureşti, 1934, pl. V)

Diferite variante de colorare a stindardului moldovenesc din gravura


„Lupta de la Baia. 1467 ” într-un exemplar din Chronica Hungarorum de
Stindardul moldovenesc din gravura „Lupta de la Baia. 1467”. János Thuróczi (Augsburg, 1488) păstrat la Biblioteca Naţională a Ungariei
Reconstituire probabilă după culorile dinastice ale Muşatinilor şi provenind din colecţia lui Miklós Jankovich
din timpul lui Ştefan cel Mare (colecţia vexilologică (http://www.corvina.oszk.hu/corvinas-html/hub1inc1143.htm).
Petru Costin. Foto: Petru Costin) Semnalate de heraldistul Tudor-Radu Tiron

138 139
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Al doilea steag al lui Ştefan cel Mare dăruit mănăstirii Zografu


Steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare (100 × 168 cm), în dublă coadă de rândunică, având pe o faţă scena
dăruit mănăstirii Zografu din Muntele Athos, Botezului lui Iisus, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe purtătorul de biruinţă
1500 (90 × 120 cm, Muzeul Naţional călare ucigând cu suliţa balaurul (după P. V. Năsturel, Steagul,
de Istorie a României, nr. inv. 75062. stema română, însemnele domneşti, trofee. Cercetare critică
Studioul mănăstirii Putna) pe terenul istoric, Bucureşti, 1903, fig. 1)

140 141
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1. Gravura „Lupta de la
Obertyn. 22 august 1531”
din Kronika Polska de
Marcin Bielski, editată de fiul
său Joachim Bielski (Cracovia,
2. 3. 1597, p. 564). Se consemnează
trei stindarde ale armatei
moldoveneşti: stindardul
domnului Petru Rareş (în
flancul stâng) (2.)
şi două stindarde militare,
unul având o compoziţie
similară cu a celui domnesc
(un cap de bour flancat de
o stea şi o semilună) (4.),
altul purtând o cruce plină
(3.) (după volumul păstrat
la Biblioteca Jagellonă din
Cracovia şi digitalizat pe:
http://www.pbi.edu.pl/book_
reader.php?p=33261&s=1)
4.

Stindardul armatei după gravura „Lupta de la Obertyn.


1. 22 august 1531”. Reconstituire probabilă (colecţia vexilologică
Petru Costin. Foto: Petru Costin)

142 143
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Steagul pedestrimii moldovene din 1600 purtând o inscripţie


cu numele domnului Ieremia Movilă. A fost capturat alături de
alte 109 steaguri de trupele imperiale conduse de Mihai Viteazul
şi George Basta în lupta de la Guruslău din 3 august 1601.
Steagurile capturate au fost prezentate împăratului Rudolf la
Praga, unde inginerul din Saxonia Georg Puchner le-a desenat
şi a trimis planşele principelui Saxoniei la Drezda. Acuarelele au
ajuns la Landesbibliothek din Drezda (Katalog der Handschriften
der königl. öffentlichen Bibliotheken zu Dresden, Bearbeitet Steag al unei unităţi de călărime moldovenească
von Dr. Franz Schnorr von Carolsfeld k. Bibliothekar. I. Bd. capturat de oastea lui Mihai Viteazul şi George Basta în lupta
Enthaltend die Abtheilung A–D und F–H. II. Bd. Enthaltend de la Guruslău din 3 august 1601. Reconstituire după un tablou
die Abtheilung J–M., Leipzig, 1892 és 1893, ms. G. 81) şi au fost de Hans von Aachen (pictorul împăratului Rudolf II)
publicate color în: Sándor Mika, Erdélyi hadi zászlók 1601-ből „Bătălia de la Guruslău. 24 iulie / 3 august 1601”
[Steaguri de luptă transilvănene din 1601], in „Turul”, Budapest, din 1601, descoperit la Viena de Constantin Rezachevici (colecţia
XI, 1893/1, p. 9–13, pl. I. (Foto: Attila István Szekeres) vexilologică Petru Costin. Foto: Petru Costin)

144 145
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Steaguri ale Regimentului


Moldovenesc de Husari
din Armata Rusă, 1738,
purtând stemele rusă
şi moldovenească,
depistate de Victor
Ţvircun (Arhiva de Stat
de Acte Vechi din Rusia,
F. 248, inv. 8, d. 248,
f. 427–432 (descrierile);
F. 135, inv. Anexa P. VI,
d. 2, f. 1v-4 (desenele).
După Victor Ţvircun,
Vitralii, Chişinău, 2006,
p. 251–257 şi pl. de la
p. 151–152.
Foto: Victor Ţvircun)

146 147
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

2.

1.

1. Steag moldovenesc capturat în 1739 de Armata Rusă şi păstrat


în 1889 la Arsenalul Muzeului de Artilerie şi al Serviciilor de
Comunicaţii din Sankt Petersburg, verso (Н. Е. Бранденбург,
Исторический каталог Санкт-Петербургского
артиллерийского музея, Санкт-Петербург, 1889, ч. III, c. 407).
Pe faţă, pe pânza de culoare zmeurie, avea în mijloc un cerc
înconjurat cu stele cu opt raze de aur cu imaginea Sfintei Treimi
după Noul Testament (după V. I. Ţvircun, Steagurile militare
moldoveneşti din prima jumătate a secolului XVIII, în „ Revistă de
istorie a Moldovei ”, Chişinău, 1990, nr. 2, p. 54–56)

2. Acelaşi drapel (faţă şi verso) desenat de Victor Ţvircun după


originalele de la Sankt Petersburg (arhiva Victor Ţvircun)

148 149
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Stindardul datat 1758 al domnului Scarlat Grigore Ghica


1. 2.
(al Moldovei: 1757–1758; al Ţării Româneşti: 1758–1761 şi 1765–1766) cu
stemele unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti şi iniţialele domnului, faţă şi Stindardul domnului Alexandru N. Suţu (în Moldova: 1801–1803;
verso. Desen executat după originalul aflat la Muzeul Naţional de Artă al în Ţara Românească: 1802 (caimacam), 1806, 1818 –1821)
României (nr. inv. 4088, velur galben-închis, azi bătând spre oliv, brodat cu cu stemele unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti şi iniţialele
fir de argint, 60 × 60 cm, reproducere după Mihail G. Stephanescu, Étendards domnului, din colecţia Mihail G. Stephanescu (90 × 60 cm, brodat cu
princiers roumaine de l’époque phanariote, dans Genealogica et Heraldica. 10. fir de argint, de aur, paiete şi mătase neagră):
Internationaler Kongress für genealogische und heraldische Wissenschaften, 1. După Mihail G. Stephanescu, op. cit.
Wien, 14.–19. September 1970. Kongressberichte, Wien, 1972, p. 639–644) 2. După Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România,
Bucureşti, 1977, p. 431, pl. CXII, fig. 5

Stindardul domnului
Stindardul datat 1797 Constantin Ipsilanti
al domnului Alexandru (în Ţara Românească:
Ipsilanti (în Ţara 1802–1806, 1806 –1807,
Românească: 1774–1782, 1807; în Moldova:
1796–1797; în Moldova: 1806 –1807) cu stemele
1787–1788) cu stemele unite ale Ţării Româneşti
unite ale Moldovei şi Moldovei şi iniţialele
şi Ţării Româneşti domnului (Muzeul Militar
şi numele domnului Naţional din Bucureşti,
(faţă), depistat de Vlad nr. inv. 17640), copie
Mischevca la Muzeul expusă în Muzeul Militar
Benaki din Atena (Foto: Naţional din Bucureşti
Vlad Mischevca) (Foto: Petru Costin)

150 151
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1.

2. 3.

Steaguri de vârf de lance pentru cavaleria Ţării Româneşti


(bicolor orizontal galben–albastru) şi cea a Moldovei (bicolor
orizontal roşu–albastru, păstrat şi după 1835), autorizate prin
Regulamentele organice (1831, 1832) şi atribuite greşit ca drapele
statale ale celor două ţări în Flaggen Almanack: Flaggen mit
Guidons, Cornetten und Wimpeln, in Alphabetischer Ordnung nebst
den Cocarden aller Nationen, Windrose, Globus etc., Hamburg,
Deppermann&Ruschke, f.d. [circa 1844], p. 42, Türkey, b, p. 42, Cavalerişti munteni şi moldoveni purtând steguleţele de lance
fig. 5 (Muntenia); fig. 4 (Moldova) (după Dan Cernovodeanu, descrise mai sus în conformitate cu Regulamentele organice
Evoluţia armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor şi până (după Uniformele Armatei Române. 1830–1930, Bucureşti, 1930,
în zilele noastre (sec. XIII-XX), Brăila, 2005, pl. XCIII, p. 2, 5 (Moldova), 16 (Ţara Românească):
fig. 1–2 (în alb-negru). Pentru acest volum 1. Ţara Românească (escadroanele de cavalerie din Regimentul 2 Infanterie);
au fost redesenate în culori) 2. Moldova; 3. Moldova (după Înalta Poruncă de zi, nr. 18 din 7 octombrie 1835)

152 153
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Steagul Regimentului I Steagul Batalionului II


de Cavalerie Ieşean al al Principatului
Miliţiei Pământene a Moldovei din 1849,
Principatului Moldovei păstrat la Muzeul
din 1834, păstrat la Militar Naţional din
Muzeul Militar Naţional Bucureşti, faţă şi verso
din Bucureşti, faţă şi verso (latura pătratului 1,25 m,
(latura pătratului 1,15 m, hampa 2,73 m, după
după P. V. Năsturel, P. V. Năsturel,
Steagul, stema..., fig. 18. Steagul, stema...,
Foto: Tudor-Radu Tiron). fig. 25. Foto:
Acest tip de drapel acordat Tudor-Radu Tiron)
domnului Mihai Sturdza
de către sultanul
Mahmud II a devenit şi al
ţării. Steagurile distribuite
de Mihai Sturdza la 1834
au rămas în serviciu până
la 1849, când pe tronul
Moldovei urcă Grigore
Alexandru Ghica

154 155
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Steag militar moldovenesc


pus în serviciu, după
P. V. Năsturel, în timpul
căimăcămiei din 1856–1859,
cu banderola albastră
conform Convenţiei de la
Paris din 7 /19 august 1858, Pavilionul flotei comerciale moldovene arborat în portul Galaţi, din L’Album des pavillons, guidons
păstrat la Muzeul Militar et flammes de toutes les puissances maritimes, scris de căpitanul de fregată Alexandre Legras
Naţional din Bucureşti, în (Paris, 1858, pl. 66, nr. III; versiunea rusească: Легра, Альбом штандартов, флагов и вымпелов
trei exemplare (1,26 × 1,5 m, европейских морских держав, Санкт-Петербург, 1861; redesenat de Vladimir Mischevca).
hampa 2,91 m, vârful 0,2 m, Despre acesta vezi: Dan Cernovodeanu, Les pavillons de la marine militaire et de la marine de
după P. V. Năsturel, Steagul, commerce de Valachie et de Moldavie, puis des Ptincipautés-Unies, enfin de Roumanie au XIXe siècle
stema..., fig. 26. (1834 -1897), in „Vexilla Belgica”, 1983, nr. 7, Bruxelles, 1984, p. 100–122
Foto: Tudor-Radu Tiron)

Pavilionul marinei comerciale moldoveneşti, figurat în albumul vexilologic al lui


K. Z. Steenbergen, Vlaggen van alle Nationen..., Amsterdam, Weytingh&Brave,
1865 (pl. 29, nr. 998, după Dan Cernovodeanu, Evoluţia..., pl. XCIII, fig. 4; idem,
Merchant flags of Walachia and Moldavia in the 19 th century,
in „The Flag Bulletin”, vol. XXVIII, 1989, nr. 1–4 (130), p. 38–43: 4 il.). Proiectul aceluiaşi pavilion pe o planşă originală aflată la Arhivele Naţionale Iaşi (colecţia
Pavilionul reprezintă o pânză galbenă purtând în mijloc un cap de bour negru, Documente, pachet 46, doc. 24, coală difolio desenată pe o singură parte 320 × 212 mm).
fără accesoriile uzuale şi cantonat de patru stele negre cu şase raze, Dimensiunile drapelului desenat sunt de 100 × 72 mm, adică având proporţia de 2 :3, din care
de aceeaşi culoare 2 mm reprezintă bordura de şnur aurit (Informaţie şi fotografie oferite de Sorin Iftimi)

156 157
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Coliţă dedicată Zilei


Tricolorului în România,
emisă de Poşta Română în
1998, 78 × 90 mm.
Are la bază tabloul
„România rupându-şi
cătuşele pe Câmpia
Libertăţii” de pictorul
Constantin Daniel
Rosenthal (1820–1851),
evocând în stil alegoric
Revoluţia română
de la 1848

„România Revoluţionară”,
tablou de C. D. Rozenthal,
în care apare înfăţişată
purtând un tricolor Maria
Rosetti (n. Mary Grant,
Revoluţionari români la Bucureşti 1819–1893), soţia lui
la 1 iunie 1848. Reproducere după C. A. Rosetti (1816–1885),
o stampă contemporană de Costache Petrescu unul dintre conducătorii
înaintea decretului din 13/25 iulie privind Revoluţiei de la 1848
dispunerea verticală a culorilor (Muzeul Naţional din Ţara Românească şi
de Istorie a României; după Enciclopedia României, ai luptei pentru Unirea
vol. I, Bucureşti, 1938) Principatelor

158 159
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Steagul domnitorului
Alexandru Ioan Cuza ca Steagul Armatei
domn al Principatelor Principatelor Unite stabilit
Unite cu stemele şi în 1863 şi distribuit de
stindardele celor două domnitorul Alexandru
ţări, cu banderola albastră Ioan Cuza unităţilor
stabilită prin Convenţia de militare în septembrie
la Paris, având inscripţia acelaşi an (Muzeul
„Unirea Principatelor. Naţional de Istorie
Fericirea Românilor. a României şi Muzeul
Trăiască A. Ioan I” Militar Naţional din
(1,8  × 2,13 m, Muzeul Bucureşti) (0,9  × 1,1 m,
Militar Naţional Muzeul Militar Naţional
din Bucureşti, după din Bucureşti, după
P. V. Năsturel, Steagul, P. V. Năsturel, Steagul,
stema..., fig. 29. Foto: stema..., fig. 28.
Tudor-Radu Tiron) Foto: Ana-Felicia Diaconu)

Carte poştală cu acelaşi steag, emisă în anii 1980 Drapelul Regimentului 7 Infanterie de linie, primit la 1 septembrie 1863
de Muzeul Naţional de Istorie a R.S. România şi păstrat la Muzeul Naţional de Istorie a României. Carte poştală emisă de
(colecţia Silviu Andrieş-Tabac) Editura Museion din Bucureşti în anii 2000 (colecţia Silviu Andrieş-Tabac)

160 161
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Stindard de cavalerie
model 1872, confecţionat
în 1873 (pătrat cu
latura de 465 mm,
Muzeul Militar Naţional
din Bucureşti, după
P. V. Năsturel, Steagul,
stema..., fig. 37. Foto:
Tudor-Radu Tiron)

Drapelul
Regimentului 2 Artilerie
de cetate model 1872,
confecţionat după 1882
(pătrat cu latura de
1 560 mm, Muzeul Militar Drapelul Batalionului V Vânători
Naţional din Bucureşti, model 1872, confecţionat în 1897
după P. V. Năsturel, (1,2  × 0,9 m, Muzeul Militar Naţional
Steagul, stema..., fig. 38. din Bucureşti, după P. V. Năsturel, Steagul,
Foto: Tudor-Radu Tiron) stema..., fig. 39. Foto: Tudor-Radu Tiron)

162 163
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Tricolorul purtat de ostaşii moldoveni la mitingul desfăşurat la


Odesa la 18 aprilie /1 mai 1917, având inscripţia „Trăiască Basarabia
Autonomă! Marinari şi soldaţi din Sevastopol” (după Simbol al Drapelul Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti,
demnităţii, Chişinău, 1990) 1917–1918 (după Simbol al demnităţii, Chişinău, 1990)

Drapelul Republicii Democratice Moldoveneşti independente, 1918


(după Simbol al demnităţii, Chişinău, 1990; poate fi şi cea
de-a doua faţă a drapelului precedent)

Drapelul Regimentului I Infanterie al Republicii Democratice


Moldoveneşti, 1918, faţă şi verso:
colorate – după Simbol al demnităţii, Chişinău, 1990;
necolorate – după George Potra, Luptători români în ţările străine,
în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, Bucureşti, II, 1938–1939,
nr. 3–4, p. 63

164 165
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Albastru, galben şi roşu – iată cele mai des întâlnite culori în vechile broderii popu­
la­re româneşti şi în veşmintele femeieşti. Aceste culori, conform mărturiilor istoricilor,
au fost culorile naţionale ale Daciei lui Traian (Neigebauer. Dacien aus den Überresten
des Klassischen Alterthums). Aceleaşi culori, în calitate de culori naţionale româneşti,
sunt menţionate în diploma Împărătesei Maria Terezia, dată românilor Transilvaniei
(ardeleni***) la 2 noiembrie 1762, şi compun şi în prezent drapelul oficial al Transilvaniei
(Pr. Hickmans. Taschenatlas von Österreich Ungarn; [H.G.] Ströl. Österreichisch-Ungarische
Wappenrolle [Viena, 1894; ed. II, 1899]). La 8 martie 1872, Parlamentul şi Senatul Regatului
României au aprobat definitiv drapelul naţional de stat, compus din cele trei culori arătate
mai sus, dispuse vertical, aşa cum s-a acceptat în multe ţări latine (Franţa, Italia, Belgia ş.a.),
recunoscându-le, conform concluziilor specialiştilor istorici şi heraldişti (Kogălniceanu,
Bolliac, Greceanu, Papadopol-Calimach, N. Ionescu, Urechia, Lecca ş.a.), drept culori na­
ţionale antice ale românilor.
Nu este de prisos, cred, să menţionez că, cu toată nedorinţa monarhiei austro-ungare
de a vedea vreo comunicare politică a românilor din Transilvania, Bucovina şi Banat cu
Paul Gore, circa 1914 românii din Regat, toţi românii acestor provincii ale Imperiului Habsburgic poartă liber
panglicile lor naţionale şi folosesc stindardele lor tricolore. Este adevărat că acea asuprire a
culturii naţionale, pe care am suferit-o noi, românii basarabeni, nu au cunoscut-o românii
Culorile naţionale ale românilor din Basarabia din Ardeal (Transilvania) şi Bucovina – ei îşi aveau societăţile lor naţionale, şcolile lor,
ziarele lor, imprimau cărţi în limba lor şi cu caracterele lor româneşti –, dar eu nu văd
Pe 18 aprilie /1 mai anul curent Partidul Naţional Moldovenesc a luat parte la fes­ pentru noi absolut niciun temei acum, în Rusia liberă şi pe pământul nostru strămoşesc,
tivitatea pe toată Rusia, organizată la Odesa*. În jur de zece mii de moldoveni (români de a renunţa la simbolul istoric al naţionalităţii noastre şi de a ne dezice de culorile noastre
basarabeni), împodobiţi cu panglici în culori naţionale, au defilat cu drapele naţionale pe naţionale numai pentru că ar putea cuiva să-i pară suspectă asemănarea drapelului nostru
străzile oraşului, de rând cu alte organizaţii politice şi naţionale. Peste o vreme, la Chişinău, cu drapelul României.
mi-a fost dat să aud părerea unor persoane, expusă cu o revoltă prost ascunsă, precum E nevoie doar de un respect faţă de trecutul naţional şi doar de puţin curaj pentru
că românii basarabeni au purtat drapele „româneşti” şi că această situaţie este o dovadă a a-ţi apăra drepturile naţionale legale. Nu insist deloc ca drapelul nostru naţional,
năzuinţei lor spre separatism. compus din trei fâşii colorate albastru, galben şi roşu, să aibă aceste fâşii dispuse vertical
Învinuirea românilor din Basarabia de separatism nu este nouă şi eu deloc nu-mi (drapelul Regatului României); aceste fâşii în ordinea indicată pot fi orizontale (adică
asum sarcina combaterii acestei afirmaţii, uneori fără a avea nimic la bază, dar de cele mai perpendiculare şi nu paralele faţă de hampă), dar culorile şi consecutivitatea lor trebuie
multe ori de rea-credinţă deschisă. Într-un timp încă nu prea îndepărtat, astefel de învinuiri, să le păstrăm, mai ales că toate aceste trei culori sunt şi în Stema Basarabiei (în câmp
de obicei în mod neoficial, erau practicate atât de adversarii politici ai fruntaşilor partidelor albastru un cap de bour de aur, cu ochii, limba şi coarnele roşii, însoţit, între coarne, de o
„moldoveneşti” ale nobilimii şi zemstvei locale, cât şi de guvernatorii doritori de a câştiga stea de aur cu cinci raze şi, din flancuri, la dreapta, de o roză de argint cu cinci petale şi,
merite şi arhiereii prost adaptaţi la rolul de preasfinţiţi ai bisericii. la stânga, de o semilună de argint spre stânga; bordură din culorile Imperiului****), care
În acest studiu scurt aş dori să aduc la cunoştinţa populaţiei noastre doar care sunt reprezintă, dacă eliminăm bordura din culorile Imperiului, stema antică a Principatului
într-adevăr culorile naţionale ale românilor basarabeni. Acum, când partidele naţionale Moldovei, iar drapelele, după cum se ştie, trebuie alcătuite conform regulilor exacte ale
poloneze, ucrainene, finlandeze şi altele ies [la manifestaţii] cu stindardele lor naţionale, heraldicii, potrivit culorilor câmpului şi emblemelor stemelor corespunzătoare.
această chestiune interesează pe mulţi.
Cunoaştem că, până la anul 1812, Basarabia noastră actuală nu se numea Basarabia, Paul GORE, 1917
Traducere din limba rusă de Silviu Andrieş-Tabac
exceptând o parte mică a ei din sud, ci era parte componentă a Principatului Moldovei.
Posesiunile fostei Moldove s-au împărţit în trei: Bucovina, anexată de Austria la 1775**,
Basarabia, anexată la 1812, şi actuala Moldovă a Regatului României. Băştinaşii tuturor
Acest studiu, scris în limba rusă, cu titlul original „Национальные цвета румын Бесса­ра­
acestor trei părţi ale fostei Moldove fac parte din neamul unic românesc de rasă latină, care бии”, s-a păstrat în fondurile Arhivelor Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, în două forme.
populează în număr de circa 12 milioane de suflete (această cifră nu include pe românii ce Din conceptul iniţial, au rămas primele două file manuscrise (fond „Paul Gore”, d. 33, f.  26-27).
locuiesc de cealaltă parte a Nistrului în guberniile Herson, Podolia, Ekaterinoslav, Harkov, Varianta finală, dactilografiată, corectată manual, semnată şi datată de autor cu ziua de 12 mai
Taurida, în Caucaz şi în Siberia) diferite ţări ale Europei. 1917, cuprinde trei file, dintre care primele două se află în fondul „Paul Gore” (d. 44, f. 1-2),

166 167
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

iar cea de-a treia în fondul „Sever Zotta” (d. 128, p. 90). Facsimilul manuscrisului iniţial şi al
celui dactilografiat se anexează.
Studiul a fost destinat fie publicării în presa locală, fie citirii la una din multele adunări naţi-
onale ce se ţineau la Chişinău în acel an revoluţionar. Pe prima filă a concepţiei finale, deasupra
primelor cinci rânduri se observă un început de traducere în limba română, făcută chiar de au-
tor manu propria. Se pare însă că lucrarea nu a mai văzut lumina tiparului, ca şi celelalte opere
heraldice ale lui Paul Gore de altfel, rămânând necunoscută heraldiştilor români.
Redescoperirea acestui manuscris de o nepreţuită valoare istorică, vexilologică şi chiar he-
raldică a fost semnalată la şedinţa de comunicări ştiinţifice din 12 septembrie 1995 a Filialei
Iaşi a Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (vezi:
Silviu Andrieş-Tabac, Paul Gore heraldist, în „Arhiva genealogică”, Iaşi, IV (IX), 1997, nr. 1–2, p.
246). Ulterior, ultimul alineat a fost reprodus în monografia aceluiaşi autor Heraldica teritorială
a Basarabiei şi Transnistriei (Chişinău: Museum, 1998, p. 94), în contextul expunerii istoricului
stemei Republicii Democratice Moldoveneşti.
Textul integral stabilit, tradus în limba română şi comentat de Silviu Andrieş-Tabac, a fost
pu­blicat în volumul Paul Gore. Omul şi opera (Chişinău: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei,
2003, p. 136 –138), de unde se reproduce, împreună cu comentariile, şi în acest volum.
Primele două file originale în limba rusă, în fotocopii şi transcrise, împreună cu unele co­
men­tarii şi finalul tradus în limba română din fila a treia a manuscrisului preluate de ediţia din
2003, au fost reproduse în: Vlad Mischevca, Ion Negrei, Simbolurile Ţării Moldovei. O istorie a
steagurilor pe parcursul secolelor XV–XX, ediţia a II-a, revăzută şi completată, Chişinău, 2010,
p. 71–75.
Textul autorului, care avea doar trei alineate (al doilea: „Albastru, galben şi roşu – iată cele...”,
al treilea: „E nevoie doar de ceva respect...”), pentru o mai bună înţelegere, a fost împărţit la tra-
ducere în mai multe. Greşelile mecanice au fost corectate tacit. Cursivele, completările din text
cuprinse între paranteze pătrate şi comentariile ce urmează aparţin traducătorului.
* Este vorba despre mitingul naţional moldovenesc din 18 aprilie / 1 mai 1917 la care au par­
ticipat peste 10 000 de militari din garnizoana locală din Odesa, dar şi studenţi, profesori, preoţi
ş.a. moldoveni, despre care au relatat ziarele „Cuvânt Moldovenesc” din 26 aprilie 1917 şi „Svo­
bod­naia Bessarabia” din 29 aprilie 1917. (Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi, Mişca­
rea naţională din Basarabia. Cronica evenimenetelor din anii 1917–1918, Chişinău: Civitas, 1998,
p.  19 –20; Eugen Şt. Holban, Ostaşii Moldovei. Monumente istorice 1917–1918, Chişinău: Museum,
1995, p.  10–11; Eugenia Istrati, Sfatul Deputaţilor Soldaţi şi Ofiţeri Moldoveni din Odesa şi rolul lui
în mişcarea de eliberare naţională din Basarabia în anul 1917, în „Destin Românesc”, 1994, nr. 3,
p.  23–33; Vitalie Ciobanu, Militarii în mişcarea de eliberare naţională din Basarabia. 1917–1918, în
„Tyragetia”, IX, 2000, p. 263–268).
** În manuscris data este greşită: 1777.
*** Cuvânt în româneşte în manuscris.
*** La traducere descrierea a fost normalizată în conformitate cu blazonarea oficială a stemei
Guberniei Basarabia din 5 iulie 1878 (vezi: Silviu Andrieş-Tabac, Heraldica teritorială a Basarabiei
şi Transnistriei, Chişinău: Museum, 1998, p. 48).

168 169
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

170 171
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

172 173
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1.
Drapelele Republicii
Autonome Sovietice
Socialiste Moldoveneşti
în componenţa Republicii
Sovietice Socialiste
Ucrainene (1924 –1940).
Reconstrucţii de
2. Mihailo Revnivţev
(Михайло Ревнiвцев, До
питання про державну
символiку Украïни для
Молдавськоï автономіï
в 1924-1940 рр., în
„Знак”, Львів, 2004, № 34,
грудень, с. 4 –5):
3. 1. 1926; 2. 1932; 3. 1938

Primul drapel al
Drapelul României în timpul lui Carol II (după Enciclopedia Republicii Sovietice
României, vol. I, Bucureşti, 1938) Socialiste Moldoveneşti
în componenţa
Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste
fixat prin Constituţia
din 10 februarie 1941
(reproducere după planşa
color anexată la: Sesia
întâia a Sovietului Suprem
a RSS Moldoveneşti,
8-12 fevrali anu 1941,
Chişinău, Editura de stat
a Moldovei, 1941;
volum oferit de
Lucheria Repida)

174 175
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1. 2. 7. 8.

3. 4. 9. 10.

Proiecte pentru noul drapel al RSS Moldoveneşti, elaborate în anii 1947–1951 (Arhiva Naţională
a Republicii Moldova, F. R-2948, inv. 8, f. 2-10, 45, 47, 48, 80, 88; vezi: Silviu Andrieş-Tabac,
Crearea simbolurilor de stat ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti: stema, steagul, imnul, în
Basarabia. Dilemele identităţii, Iaşi, 2001, p. 176–180):
1–7. proiecte elaborate de Uniunea pictorilor sovietici din RSSM
8. Proiectul definitiv cu „ornament naţional”
9–10. Proiectele cu „ornament tipic moldovenesc”
11–13. Proiecte ale bicolorului roşu–verde
5. 6. 14. Drapelul de Stat al RSS Moldoveneşti aprobat prin Legea RSSM din 11 aprilie 1952

176 177
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

11. 12.

13.

14. Drapelul de Stat al RSS Moldoveneşti,


în redacţia grafică din 1981

178 179
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Fotografia tricolorului arborat de Gheorghe Muruziuc la 28 iunie 1966 pe coşul Fabricii de Zahăr
din Alexăndreni, făcută şi anexată ca probă la dosarul de la KGB (Arhiva Serviciului de Informaţii Coperta dosarului şi fotografiile
şi Securitate al Republicii Moldova) urmăritului din dosarul de anchetă
(Arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate
al Republicii Moldova)
Tricolorul lui Gheorghe Muruziuc *
Gheorghe Muruziuc s-a născut la 19 noiembrie 1930 în orăşelul Făleşti în familia lui
Pavel şi Ana Muruziuc. A urmat şcoala primară românească din localitate, iar opt clase
le-a absolvit la sovietici. Urmează o şcoală de meserii în Rusia, apoi lucrează în Abhazia,
unde a ajuns în 1952, după care – la o mină de cărbune din regiunea Rostov. În 1962 revine
în Moldova şi se angajează la Fabrica de zahăr din Alexăndreni.
Şi-a exprimat de nenumărate ori dezacordul faţă de regimul sovietic prin luări
de cuvânt la adunările generale şi de partid considerate de procurori drept „agitaţie şi
propagandă îndreptată la aţâţarea vrajbei naţionale dintre moldoveni şi alte naţiuni con-
locuitoare ale URSS”.
În semn de protest faţă de politica naţională arborează, la 28 iunie 1966, pe coşul
fa­bricii de Zahăr din Alexăndreni un drapel tricolor românesc. În aceeaşi zi de 28 iunie
i-a fost deschis un dosar penal, iar la 3 iulie a fost arestat. A fost condamnat la doi ani
privaţiune de libertate, regim general, în lagărul din Sverdlovsk (fostul Ivdellag, unul dintre
locurile deţinerii moldovenilor arestaţi de NKVD după 28 iunie 1940) şi a stat termenul
integral.
A decedat la 25 septembrie 1998, fiind înmormântat în cimitirul din Făleşti.
Prin Decretul Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.  507-V din 23 august
2010, lui Gheorghe Muruziuc i-a fost conferit post-mortem Ordinul Republicii.
Drapelul lui Gheorghe Muruziuc avea următoarele dimensiuni: doi metri şi 57 centi-
metri lungime şi 78 centimetri lăţime. A fost ars la 13 ianuarie 1967 de către colaboratorii
KGB. Gheorghe Muruziuc
Mihai TAŞCĂ împreună cu soţia Ana
şi fiii Mihai şi Vadim,
* După: Mihai Taşcă, Tricolorul lui Gheorghe Muruziuc, în „Timpul”, Chişi­nău, 2010, nr. 140, circa 1960 (arhiva
30 iulie, p. 1, 4, 21; şi în „Timpul”, Chişinău, 2010, ediţie specială, 12 noiembrie, p. 1, 11–12. familiei Muruziuc)

180 181
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Tricoloruri spontane
artizanale afişate la Marile
Adunări Naţionale (1–5)
şi Podurile de Flori (6–8)
(Foto: Mihai Potârniche)

1. 3.

2. 4.

182 183
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

5. 7.

6. 8.

184 185
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1. 5.

Tricoloruri româneşti
spontane confecţionate
artizanal şi purtate de
participanţii la mişcarea
naţională de eliberare din
anii 1989 –1990:
1. Drapelul delegaţiei
Frontului Popular de
la Ungheni la Marea
Adunare Naţională din 2. Ilie Plămădeală, un
27 august 1989 (Muzeul fidel stegar al mişcării
Naţional de Arheologie şi naţionale de eliberare
Istorie a Moldovei, (Foto din arhiva Ilie
FB-24460, 286 × 90 cm. Plămădeală)
Foto: Oleg Cebotariov)
2. Muzeul Naţional de
Arheologie şi Istorie a
Moldovei, FB-24459,
30 × 60 cm (Foto: Oleg
Cebotariov)
3. Colecţia Silviu Pancartă cu sigla
Andrieş-Tabac, 30  × 60  cm Frontului Popular
(Foto: Oleg Cebotariov.
3. din Moldova în
Un drapel similar se tricolor, realizată de
păstrează la Muzeul Sava Mihailicenco
Naţional de Arheologie şi (Calabadău) şi purtată
Istorie a Moldovei, la mitinguri şi alte
FB-24461) acţiuni ale mişcării
naţionale de frontiştii
4. Colecţia Iurie din raionul Lenin
Caminschi, 120  × 90 cm (azi sectorul Centru)
(Foto: Iurie Caminschi) al Chişinăului, 1989
5. Colecţia Iurie (tempera, hârtie,
Caminschi, 70  × 80 cm, 980  × 980 mm, colecţia
faţă şi verso (Foto: Iurie Sava Mihailicenco.
Caminschi) 4. Foto: Oleg Cebotariov)

186 187
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1.
Insigne de piept cu simbolică naţională,
confecţionate artizanal şi purtate de
participanţii la mişcarea naţională de
eliberare din anii 1989–1990:
5.
1. Cu tricolor românesc simplu
(aluminiu, aplicaţii, 15  × 8 mm, colecţia
Iurie Caminschi) 9.
2. Cu tricolor simplu fluturând
(aluminiu, aplicaţii, 20  × 10 mm, colecţia
Silviu Andrieş-Tabac)
2.
3. Cu tricolor cu cap de bour în câmpul
galben (plastic cu fotografie color aplicată,
31  × 20 mm, colecţia Silviu Andrieş-Tabac)
4. Cu tricolor românesc cu gaură în mijloc,
imitând drapelul Revoluţiei Române, realizat
pe o piesă emisă de Uzina Electromecanică
din Chişinău cu Drapelul de Stat bicolor
6.
roşu–verde al RSS Moldoveneşti. Acesta 10.
din urmă a fost ros şi repictat în culori
naţionale (aluminiu, vopsea, ø 17 mm,
colecţia Iurie Caminschi)
5–6. Cu Ştefan cel Mare (plastic
cu fotografie alb-negru aplicată, ø 30 mm,
colecţia Iurie Caminschi)
7. Cu capul de bour şi tricolor (aluminiu, 3.
vopsea, 13,5  × 18,5, colecţia Iurie Caminschi)
7.
8. Cu tricolor şi cap de bour în emblema
Frontului Popular din Moldova (metal
comun galben, vopsea, 18  × 24 mm, 11.
colecţia Iurie Caminschi)
9. Distribuită la Conferinţa „Pactul
Molotov–Ribbentrop şi consecinţele lui
pentru Basarabia” (plastic, hârtie aplicată,
ø 38 mm, colecţia Iurie Caminschi)
10–11. Cu simbolica Societăţii „Limba
noastră cea Română” (plastic, hârtie aplicată,
ø 30 mm, colecţia Iurie Caminschi)
4.
12. Cu Decebal (plastic 8.
cu fotografie alb-negru aplicată, ø 30 mm,
colecţia Iurie Caminschi)
12.
188 189
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

1.

2.

Platforma electorală a Frontului Popular din Moldova,


lansată în campania electorală pentru alegerile Şarje de Dumitru Trifan la subiectul luptei pentru tricolor,
parlamentare din 25 februarie 1990 şi adoptată la publicate în hebdomadarul „Literatura şi arta” în 1990:
Adunarea republicană a alegătorilor la 11 februarie 1990 1. În nr. 15 din 12 aprilie, p. 3
(„Literatura şi arta”, 1990, nr. 6, 8 februarie, p. 2) 2. În nr. 18 din 3 mai, p. 3

190 191
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

a­­-şi restabili memoria istorică, zdruncinată din temelii în epocile de tristă amintire,
manifestă un viu interes faţă de tradiţiile sale, inclusiv faţă de tradiţiile legate de
simbolurile naţionale. Toate acestea ilustrează cu elocvenţă că lupta moldovenilor
de la răsărit de Prut pentru libertate şi independenţă, pentru suveranitatea politică
şi economică în cadrul unei federaţii fundamental restructurate a intrat într-o etapă
calitativ nouă.
La întâlnirile cu oamenii de la oraşe şi sate, cu reprezentanţii diferitelor grupuri
sociale cel mai frecvent răsună întrebarea: când va fi adoptat Tricolorul ca Drapel de
stat, când va fi adoptată Stema de stat? Tricolorul este îndrăgit de moldoveni. El face
parte din spiritualitatea noastră. Din experienţa acumulată de strămoşi poporul ştie
să aleagă esenţialul, să aprecieze pozitiv tot ceea ce îl ajută să supravieţuiască, să se în-
tărească spiritual şi moral, să pregătească un viitor demn pentru urmaşi. Anume prin
această prismă trebuie privită problema simbolurilor noastre.
Pentru a se convinge că steagul format din roşu, galben şi albastru, precum şi
stema cu bourul ca element central al ei, se bazează pe tradiţia istorică a moldovenilor,
că aceste simboluri îşi au rădăcinile împlântate în cele mai vechi timpuri ale istoriei
noastre. Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti a format o comisie specială
în frunte cu E. V. Sobor, care urma să studieze această problemă. Comisia a fost alcă-
tuită din 19 specialişti: istorici, etnografi, jurişti, arhivişti, scriitori, pictori, activişti pe
tărâm obştesc.
Pentru ca problema să fie studiată profund şi multilateral, comisia a creat 3 gru-
pe de lucru independente constituite din istorici, conduse de D. M. Dragnev, director
adjunct al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a RSSM, de A. G. Moraru,
director adjunct al Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PCM, şi de
subsemnatul, în calitate de preşedinte al Asociaţiei istoricilor din Moldova.
Pentru studierea aspectelor de drept şi filozofice ale problemei simbolurilor naţi-
onale au fost formate suplimentar două grupe: una de politologie şi alta de specialişti
în domeniul dreptului. În total la lucrările comisiei au fost antrenate circa o sută de
persoane.
Raportul deputatului Alexandru Moşanu Şedinţele comisiei au fost deschise. La ele au asistat reprezentanţi ai mijloacelor de
informare în masă, astfel populaţia având posibilitatea de a urmări dezbaterile respec-
cu privire la Drapelul de Stat, prezentat tive la televiziunea şi radioul moldovenesc. În calitate de invitaţi la şedinţe au participat
la şedinţa din 27 aprilie 1990 a Sovietului Suprem al RSSM * conducătorii şi reprezentanţii organizaţiilor de iniţiativă obştească, inclusiv ai Frontu-
lui Popular din Moldova, ai mişcării internaţionaliste „Unitatea–Edinstvo”, ai mişcării
Mult stimate Preşedinte al Sovietului Suprem! populare „Gagauz-halcî”, ai societăţii renaşterii naţionale bulgare „Vozrojdenie”.
Mult stimaţi deputaţi! Pe baza studierii diferitelor materiale comisia a ajuns la următoarele concluzii,
Faptul că în ordinea de zi a sesiunii întâi a Sovietului Suprem al RSS Moldove- care au fost aprobate de Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti şi recoman-
neşti de legislatura a douăsprezecea a fost inclus proiectul legii RSS Moldoveneşti „Cu date de acesta spre examinare actualei sesiuni.
privire la modificarea articolelor 167 şi 168 din Constituţia (Legea fundamentală) a Simbolurile de stat moldoveneşti au apărut la mijlocul secolului al XIV-lea odată
RSS Moldoveneşti” are o semnificaţie mult mai amplă decât problema propriu­-zisă cu formarea Statului Moldovenesc independent. Din ele făceau parte stema principa-
a simbolurilor naţionale. Iniţiativa punerii acestei probleme îi aparţine poporului tului şi steagurile – stindardele domnitorilor şi drapelele militare. Stema tradiţională a
moldovenesc. El a devenit activ ca niciodată, face eforturi tot mai energice pentru Statului Moldovenesc ce s-a păstrat pe ştampilele domnitorilor din a doua jumătate a
secolului al XIV-lea avea următoarele elemente: capul de bour (bourul simboliza pu-
* „Moldova Socialistă”, 1990, 12 mai. terea, fertilitatea, bogăţia), steaua deasupra lui, soarele (floarea de trandafir) în partea

192 193
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

dreaptă de jos, semiluna îndreptată spre stânga în partea stângă de jos. Aceste simbo- naţionale. Se poate afirma că tricolorul era purtat de participanţii la manifestările
luri se prezentau pe un scut heraldic şi erau specifice Principatului Moldovei. populare. Sub drapelul tricolor s-a desfăşurat lupta pentru unirea Principatelor.
Primele steaguri moldoveneşti reprezentau o pânză dreptunghiulară, monocoloră Din 1859 tricolorul devine drapelul oficial al Principatelor Unite, al României.
(culoarea deocamdată nu este identificată) cu sau fără dungă, cu inscripţii şi embleme Cât priveşte teritoriul dintre Prut şi Nistru, anexat de Rusia ţaristă în 1812, acesta
de diferite culori. Stindardele domnitorilor purtau stema Principatului, iar drapelele nu putea să aibă steag. Dar din 1826, ca regiune aparte, iar apoi ca gubernie, a avut
militare – chipurile sfinţilor ocrotitori ai ostaşilor, de obicei, al sfântului Gheorghe. numai stemă. Pe stema gubernială, aprobată în 1878, apar culorile: albastru (azuriu),
S-au păstrat două drapele din anii domniei lui Ştefan cel Mare: cu fundalul roşu şi galben (auriu) şi roşu.
ornament auriu (galben), argintiu, verde. Drapelul lui Ieremia Movilă din anul 1601 Întrucât în anii 1856–1878 extremitatea sudică a Basarabiei (judeţele Bolgrad, Ca-
reprezintă o pânză roşie cu o dungă de un galben-deschis şi cu ciucuri albaştri, hampa hul şi Ismail) făceau parte din componenţa Moldovei, iar mai apoi (din anul 1859) a
fiind vopsită în roşu şi galben. Principatelor Unite, a României, tricolorul cu repartizarea verticală şi egală a culorilor
În relatările călătorilor străini şi în alte surse istorice de la începutul secolului al devine drapelul oficial al basarabenilor din această regiune.
XV-lea – începutul secolului al XIX-lea sunt descrise circa douăzeci de drapele dom- Situaţia se schimbă radical, inclusiv în privinţa simbolurilor, după victoria revolu-
neşti şi ostăşeşti. Ele aveau o cromatică roşie sau vişinie, albastră-azurie, galbenă şi ţiei burghezo-democratice din februarie 1917 din Rusia. Mişcarea de eliberare naţio-
mai rar albă. Cromatica albă era specifică mai mult Munteniei. Drapelele moldoveneşti nală a moldovenilor de la răsărit de Prut se desfăşoară sub stindardul tricolor. El flutură
aveau, de cele mai dese ori, un câmp roşu, mai rar albastru, uneori alb, foarte rar gal- din luna aprilie 1917 la Chişinău, în satele basarabene, în oraşele Tiraspol, Odesa, Kiev,
ben. Galbenul şi albul, simboluri ale aurului şi argintului, erau folosite la compunerea Sevastopol, unde se aflau soldaţi şi studenţi moldoveni. Deasupra sediului primului
stemelor, la brodarea imaginilor de sfinţi. Dintre ele cel mai răspândit era galbenul- parlament al Basarabiei, Sfatul Ţării, care la 2(15) decembrie 1917 proclamă Republica
­auriu. Pe drapelele moldoveneşti era prezentă constant stema Moldovei: un cap de Democratică Moldovenească, fâlfâia Tricolorul pe care albastrul, galbenul şi roşul erau
bour, însoţit de figurile stilizate ale soarelui şi lunii pe de lături şi de o stea cu cinci raze dispuse vertical.
între coarnele bourului (pe drapelul din 1807 stema era încadrată în coroană de stejar). Oamenii muncii din Basarabia au folosit în lupta lor pentru eliberarea socială şi
Pe cealaltă parte a drapelului erau brodate chipuri ale sfinţilor, de obicei ale sfântului steagul roşu al revoluţiei. Sub acest steag au luptat mai ales soldaţii Frontului român
Gheorghe în auriu, uneori cu elemente argintii, albastre, verzi. Pe drapelul lui Tudor pentru Puterea Sovietelor.
Vladimirescu, conducătorul răscoalei ţărăneşti din Muntenia de la 1821, la care au par- În anii 1924–1940 Drapelul de stat pentru Republica Autonomă Sovietică Socialis-
ticipat şi moldoveni, se întâlnesc, artistic îmbinate, culorile roşu, galben şi albastru. tă Moldovenească a fost cel al Ucrainei Sovietice.
Astfel, conform datelor istorice de până la începutul secolului al XIX-lea, în Mol- În ianuarie 1941 sesiunea Sovietului Suprem al RSSM a adoptat Constituţia RSSM,
dova drapelul avea un câmp predominat de o singură culoare şi o ornamentaţie de conform căreia Steagul de stat al RSSM reprezenta o pânză de culoare roşie cu secera şi
câteva culori. Câmpul roşu avea, de obicei, ornamentaţie galbenă, uneori şi albastră. ciocanul şi cu literele aurii „RSSM” în colţul de sus în stânga. Acesta a fost Drapelul de
Câmpul albastru, dimpotrivă, era ornat cu roşu, galben, mai rar cu argintiu. stat al RSSM din 1941 până în aprilie 1952.
În anii 1832–1859 drapelul cu câmpul albastru-roşu (albastru în formă de cruce) În acelaşi timp, conform indicaţiilor Prezidiului Sovietului Suprem al URSS de
avea ornamentaţie auriu-argintie. Acesta a fost ultimul drapel oficial al Principatului la 20 ianuarie 1947, în republică începuse munca de cercetare şi de elaborare a noului
Moldovei adoptat în perioada Regulamentului Organic. proiect al drapelului RSSM. Comisia respectivă a propus un proiect de drapel în 3 cu-
În anul 1834, în urma solicitărilor domnului Alexandru Ghica, Poarta Otoma- lori (roşu, verde şi galben), dar organele de decizie l-au ignorat. În aprilie 1952 sesiunea
nă, prin firmanul său, a aprobat oştirii Ţării Româneşti utilizarea drapelului tricolor Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti a adoptat drapelul bicolor (roşu şi verde) al
cu fâşii dispuse orizontal, însă inegale: jumătatea superioară a suprafeţei era roşie, iar Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Articolul din Constituţia RSSM cu privire
partea inferioară era împărţită în mod egal între galben şi albastru. Revoluţia din 1848 la drapel a fost formulat precum urmează: „Steagul de stat al RSSM reprezintă o pânză
a marcat o nouă etapă istorică în lupta pentru eliberarea naţională şi socială, în dezvol- de culoare roşie şi verde având în colţul de sus din stânga, la o depărtare de 1/5 a lun-
tarea conştiinţei naţionale a maselor populare din Principatele Dunărene. O expresie gimii pânzei steagului, imaginea secerii şi ciocanului de aur şi de deasupra lor o stea
elocventă a acestei perioade a fost şi adoptarea tricolorului. cu cinci colţuri de măsură mai mică, încadrată într-un chenar auriu.” Deci e vorba de
Astfel în 1848 în Muntenia drapelul tricolor cu fâşii orizontale şi inscripţia „Drep- introducere prin metode voluntariste a bicolorului roşu–verde. Părţile componente ale
tate, frăţie,” cocardele şi eşarfele tricolore devin un simbol al revoluţiei. Aceste simbo- drapelului nu au fost stabilite pa baza tradiţiilor steagului poporului moldovenesc.
luri erau purtate şi propagate de revoluţionarii moldoveni. Dintr-o relatare din 1857 În perioada restructurării steagul tricolor a apărut din nou în oraşele şi satele Mol-
a unui diplomat străin adresată ministerului de externe al Franţei aflăm că în drum dovei Sovietice. Culoarea albastră simbolizează cerul senin, pacea, viaţa suverană, fără
spre Iaşi el a fost întâmpinat la Bacău de către moldoveni cu panglici şi brâuri tricolore războaie; culoarea galbenă simbolizează recoltele bogate ale lanurilor de grâu şi păpuşoi,

194 195
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

ce se coc sub razele soarelui sudic; culoarea roşie este simbolul revoluţionar al societăţii
noi, al mişcării înainte pe calea păcii, democraţiei şi progresului social.
Drapelul tricolor simbolizează mişcarea pentru renaşterea naţională, revenirea la
tradiţiile istorice, năzuinţa spre suveranitate naţională reală.
Pornind de la concluziile că:
– Tricolorul are o vechime considerabilă pe pământul Moldovei;
– universalitea Tricolorului s-a manifestat în preocupările moldovenilor ca parte
componentă a grupului etnic, est-romanic (vestimentaţie, ţesături, covoare, miniatură,
smalţuri, sfragistică, heraldică etc.) şi în preferinţele lor cromatice;
– pe steagul moldovenesc s-au reliefat concomitent şi de timpuriu (la început mai
puţin evident, apoi tot mai pronunţat) culorile albastru, galben şi roşu;
– momentele de maxim ataşament faţă de Tricolor coincid cu epocile revoluţiona­
re, când în lupta politică se afirmă cu o deosebită putere masele largi ale poporului
mol­dovenesc;
– în prezent Tricolorul se identifică cu suveranitatea şi independenţa naţională
a Statului Moldovenesc;
– drapelul tricolor nu contravine intereselor cetăţenilor de naţionalitate nemoldove-
nească care locuiesc în republică. Conţinând elemente ale simbolicii general-revoluţionare,
el va reflecta unitatea intereselor tuturor cetăţenilor RSS Moldoveneşti, indiferent de
apartenenţa lor naţională.
Comisia consideră necesar să pregătească şi să introducă modificări substanţiale
în Constituţia RSS Moldoveneşti privind Drapelul de stat şi Stema de stat ale RSS Mol-
doveneşti.
Decretând Tricolorul, a stabili descrierea Drapelului de stat al republicii în ur-
mătoarea redacţie: „Drapelul de stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti – Tri-
colorul – reprezintă o pânză dreptunghiulară, formată din trei fâşii de dimensiuni ega-
le, dispuse vertical în următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastru (azuriu),
galben, roşu. În centru, pe fâşia de culoare galbenă este imprimată Stema de stat a RSS
Moldoveneşti. Proporţia dintre lăţimea Stemei şi lungimea drapelului este de 1 : 5, pro-
porţia dintre lăţimea şi lungimea drapelului – 1 : 2”.
Comisia consideră că Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti trebuie să
reflecte prin îmbinarea armonioasă a vechii simbolici cu elementele moderne (capul de
bour stilizat cu o stea în cinci colţuri, soarele răsărind şi o cunună din frunze de stejar);
următoarele trăsături ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti: vechile tradiţii
ale statalităţii moldoveneşti, principiile democratice ale organizării de stat, egalitatea în
drepturi, frăţia şi prietenia tuturor cetăţenilor RSS Moldoveneşti, precum şi particulari-
tăţile naturii, economiei şi culturii ei.
În legătură cu aceasta comisia propune să fie anunţat un concurs pentru noua Stemă
a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, luându-se în considerare tradiţiile istorice
şi actualul nivel de dezvoltare al RSS Moldoveneşti.

Deputatul Gheorghe Ghimpu ridicând drapelul pe


clădirea Parlamentului (azi Palatul Preşedintelui
Republicii. Foto: Mihai Potârniche)

196 197
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Drapelul de Stat
al Republicii Moldova
arborat pe sediul Parlamentului
la 27 aprilie 1990, cu aplicarea
deasupra a Stemei de Stat
la 3 noiembrie 1990 şi având
pe câmpul galben semnăturile
deputaţilor din primul Parlament
(180  × 90 cm, Muzeul Naţional
de Arheologie şi Istorie
a Moldovei, FB-21487)

Legile Republicii Moldova


cu referire la Tricolor
(„Moldova Socialistă”,
1990, 1 mai şi 7 iunie)

198 199
Drapelul de Stat
al Republicii Moldova,
27 aprilie –
3 noiembrie 1990

Drapelul de Stat
al Republicii Moldova,
de la 3 noiembrie 1990
DRAPELUL DE STAT

Primul set de timbre


moldoveneşti cu drapelul
şi stema de stat, 1992

Arborarea tricolorului
la Comrat, decembrie 1994
(Foto: Nicolae Pojoga)

203
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

3.

Tudor Casapu, campion olimpic al


Republicii Moldova, datorită căruia,
pentru prima oară, Drapelul de Stat al
ţării noastre a fost urcat pe cea mai înaltă
culme sportivă:
1. Coliţă poştală (69 × 69 mm) dedicată
halterofilului Tudor Casapu, campion
la Jocurile Olimpice XXV de vară de la
Barcelona din 1992, emisă de Î.S. „Poşta
Moldovei” la 31 octombrie 1992 (colecţie
particulară)
2–4. Secvenţe de la ceremonia de
medaliere la Jocurile Olimpice de la
Barcelona (arhiva Tudor Casapu)
1.

2.

4.

204 205
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Tricolorul
Republicii Moldova
la Jocurile Olimpice
sub cerul Beijingului,
China, 2008 (arhiva
„Enciclopediei
Moldovei”)

Un tricolor românesc cu stema Cernăuţilor la o pomenire


din anii 1990 lângă crucea ridicată pe locul numit Lunca (actualmente
regiunea Cernăuţi), unde în noaptea de 6/7 februarie 1941 au fost
masacraţi 740 de români dintr-un mare grup care încerca să treacă
graniţa în Regat. În prim-plan câţiva dintre supravieţuitori
(foto din arhiva Zoe Diaconescu)

Tricolorul Republicii Tricolorul Republicii


Moldova pe muntele Moldova purtat în jurul
Everest arborat de omul lumii de bikerul Ghenadie
de afaceri şi alpinistul Şatrov. Poză în faţa
Andrei Carpenco la data piramidelor de la Moroë
de 20 mai 2009 la ora 5.34 (Sudan), 19 decembrie
dimineaţa (arhiva Andrei 2009, la miezul zilei
Carpenco) (arhiva Ghenadie Şatrov)

206 207
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Articolul 3. Respectul faţă de Drapelul de Stat


LEGE (1) Cetăţenii Republicii Moldova şi străinii aflaţi în Republica Moldova sînt
datori să manifeste respect faţă de Drapelul de Stat şi să nu comită acte prin care
privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova * s-ar aduce ofensă acestuia.
(2) La ceremoniile de arborare a Drapelului de Stat cu prilejul solemnităţi-
Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. lor, asistenţa va sta în picioare, bărbaţii îl vor onora cu capul descoperit, iar mi-
litarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare. Persoa-
Capitolul I nele juridice şi fizice pot stabili şi alte formule de onor şi salutare a Drapelului
DISPOZIŢII GENERALE de Stat, în conformitate cu necesităţile lor specifice, prin regulamente speciale
proprii avizate de Comisia Naţională de Heraldică.
Articolul 1. Drapelul de Stat
(3) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, şefii misiunilor diplo-
Drapelul de Stat al Republicii Moldova (în continuare – Drapelul de Stat)
matice şi ai oficiilor consulare ale Republicii Moldova, conducătorii persoane-
este un simbol oficial major al suveranităţii şi independenţei Republicii
lor juridice şi persoanele fizice care arborează, utilizează sau reproduc Drape-
Moldova. lul de Stat sînt obligaţi să asigure utilizarea corectă, demnitatea şi integritatea
Articolul 2. Descrierea şi imaginea Drapelului de Stat ­acestuia.
(1) Drapelul de Stat reprezintă o pînză dreptunghiulară, cu proporţia din- (4) Utilizarea Drapelului de Stat cu încălcarea prevederilor prezentei legi,
tre înălţimea şi lungimea pînzei de 1:2, tripartită vertical egal, începînd de la precum şi profanarea Drapelului de Stat prin murdărire, pătare, inscripţionare,
lance în culorile albastru, galben şi roşu, şi avînd în mijlocul cîmpului galben desenare, aplicare a unor obiecte, ardere, călcare în picioare, utilizare în calitate
imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova, a cărei lăţime constituie 1/5 din de faţă de masă, husă de scaun, draperie etc. atrag răspunderea contravenţiona-
lungimea drapelului. lă sau penală stabilită de legislaţie.
(2) Blazonarea heraldică a Drapelului de Stat este: tricolor (1:2) vertical (5) Ziua Drapelului de Stat este 27 aprilie.
albastru-galben (de aur)-roşu, purtînd în mijlocul cîmpului galben imaginea (6) Distrugerea Drapelului de Stat uzat sau deteriorat se face de manieră
Stemei de Stat a Republicii Moldova (1/5 L). ceremonioasă, prin ardere în privat.
(3) Versoul Drapelului de Stat este în oglindă în raport cu faţa pînzei. (7) Guvernul Republicii Moldova ia act de acţiunile de profanare a Drape-
(4) Imaginea grafică standard a Drapelului de Stat este prezentată în anexa lului de Stat în străinătate şi solicită guvernelor ţărilor respective explicaţii şi
nr. 1. asigurarea demnităţii Drapelului de Stat.
(5) Nuanţele heraldice ideale ale culorilor Drapelului de Stat sînt albastru
(azur) de Berlin, galben crom şi roşu vermion. Capitolul II
(6) Recomandările tehnice privind respectarea nuanţelor cromatice şi a ARBORAREA ŞI REPRODUCEREA DRAPELULUI DE STAT
proporţiilor la fabricarea şi reproducerea Drapelului de Stat sînt stabilite în ane-
xa nr. 2. Articolul 4. Arborarea permanentă
(7) Drapelul de Stat şi imaginea acestuia, indiferent de dimensiunile lor, Drapelul de Stat se arborează permanent:
trebuie să corespundă întocmai nuanţelor şi proporţiilor stabilite. a) pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, în birourile
(8) Drapelul de Stat de ceremonie arborat sau purtat poate avea decoruri ve- de serviciu ale conducătorilor, în sălile de şedinţă, de protocol şi de festivităţi
xilare exterioare suplimentare (franjuri, ciucuri, cravate, panglici, vîrf de hampă ale acestora;
etc.), prevăzute în regulamente speciale avizate de Comisia Naţională de Heral- b) în locurile de dislocare permanentă a unităţilor militare ale Forţelor Ar-
dică, acestea neafectînd dimensiunile, proporţiile şi demnitatea drapelului. mate ale Republicii Moldova;
c) la sediul partidelor, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţămînt, ştiinţă
* „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2010, nr. 231–234, 26 noiembrie, p. 8–13, art.  728.
şi cultură;
Legea a fost promulgată prin Decretul Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.  634-V d) la punctele de trecere a frontierei de stat, în porturi, debarcadere, aero-
din 17 noiembrie 2010, publicat ibidem, p. 8, art. 727. porturi, gări, autogări cu trafic internaţional.
208 209
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Articolul 5. Arborarea temporară Articolul 7. Arborarea în străinătate


(1) Drapelul de Stat se arborează temporar cu prilejul: (1) Drapelul de Stat se arborează permanent la sediul misiunilor diplomati-
a) zilelor de sărbătoare – în locurile publice stabilite de autorităţile admi- ce şi al oficiilor consulare ale Republicii Moldova, precum şi la reşedinţa şefilor
nistraţiei publice locale; misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare, potrivit uzanţelor de protocol.
b) festivităţilor şi ceremoniilor oficiale de caracter local, naţional şi interna- (2) Drapelul de Stat se arborează pe mijloacele de transport ale şefilor de
ţional – în locurile de desfăşurare a acestora; misiuni diplomatice şi de oficii consulare ale Republicii Moldova în deplasările
c) vizitelor oficiale întreprinse în Republica Moldova de şefi de state şi de oficiale ale acestora.
guverne străine, precum şi de înalte personalităţi politice reprezentînd princi- (3) Drapelul de Stat se arborează la acţiunile de protocol desfăşurate în stră-
palele organisme internaţionale interguvernamentale – pe traseele de deplasare inătate în afara sediilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, potrivit
a acestora; uzanţelor de protocol.
d) desfăşurării ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare; (4) Drapelul de Stat se arborează la sediile organismelor internaţionale din
e) ceremoniilor de depunere a jurămîntului de către Preşedintele Republicii care Republica Moldova face parte, în conformitate cu normele dreptului inter-
Moldova, membrii Guvernului, militari, judecători, funcţionari publici şi de alţi naţional şi cu protocolul diplomatic.
angajaţi ai statului cu statut special; (5) Drapelul de Stat poate fi arborat la sediile organizaţiilor şi asociaţiilor
f) desfăşurării competiţiilor sportive – pe stadioane, edificii, complexe şi cetăţenilor Republicii Moldova de peste hotare cu avizul misiunii diplomatice a
alte baze sportive; Republicii Moldova sau al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europe-
g) campaniilor electorale şi pe durata alegerilor – la sediul consiliilor elec- ne al Republicii Moldova.
torale de circumscripţie şi al birourilor electorale ale secţiilor de votare atît din
ţară, cît şi de peste hotare; Articolul 8. Arborarea alături de drapelele altor state
h) zilelor de doliu declarate în modul stabilit şi al solemnităţilor funebre – (1) Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul Republicii Moldova, cu
în bernă. prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni inter-
(2) Jurămîntul militar al studenţilor şi elevilor cetăţeni ai Republicii Moldo- naţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite, numai împreună cu
va trimişi la studii în străinătate se depune în anul întîi de învăţămînt, cu acor- Drapelul de Stat şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
dul părţilor contractante, la data şi în locul convenit, în cadrul unui ceremonial (2) În cazul arborării Drapelului de Stat împreună cu drapelele altor state pe
organizat de Republica Moldova, utilizîndu-se textul jurămîntului şi Drapelul teritoriul Republicii Moldova, Drapelul de Stat are prioritate şi va ocupa locul
de Stat al Republicii Moldova. de onoare, iar dimensiunile liniare ale altor drapele nu vor depăşi dimensiunile
liniare ale Drapelului de Stat. Fiecare drapel de stat va fi arborat pe catarg sau
Articolul 6. Arborarea pe mijloacele de transport hampă proprii. Poziţia corectă a Drapelului de Stat faţă de celelalte drapele este
(1) Drapelul de Stat se arborează permanent ca pavilion pe navele fluviale prevăzută la anexa nr. 3. Drapelele altor state se arborează în condiţii egale, în
şi maritime de orice tip şi pe alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilionul Re- ordinea alfabetică a denumirii ţărilor în limba de stat a Republicii Moldova.
publicii Moldova, în conformitate cu prevederile Codului navigaţiei maritime (3) Arborarea Drapelului de Stat la manifestările care se desfăşoară sub
comerciale al Republicii Moldova şi ale altor acte normative în domeniu. egida organizaţiilor internaţionale se face potrivit reglementărilor şi uzanţelor
(2) Drapelul de Stat se imprimă pe toate navele aeriene care aparţin Repu- internaţionale.
blicii Moldova, pe navele aeriene înregistrate în Republica Moldova, aparţinînd (4) În locurile unde se arborează Drapelul de Stat poate fi arborat şi drape-
persoanelor fizice şi juridice. lul Uniunii Europene.
(3) Drapelul de Stat poate fi imprimat sau arborat pe autovehiculele ce
aparţin Republicii Moldova care efectuează transportul internaţional. Articolul 9. Arborarea alături de alte drapele din Republica Moldova
(4) Drapelul de Stat poate fi imprimat sau arborat pe materialul rulant fero- (1) În cazul arborării Drapelului de Stat împreună cu alte drapele naţiona-
viar ce aparţine Republicii Moldova care efectuează transportul internaţional, le, teritoriale, corporative sau private din Republica Moldova pe teritoriul Re-
alături de Stema de Stat a Republicii Moldova şi de abrevierea denumirii „Calea publicii Moldova, Drapelul de Stat va ocupa locul de onoare, iar dimensiunile
Ferată din Moldova” – „C.F.M.”. liniare ale altor drapele nu vor depăşi dimensiunile liniare ale Drapelului de
210 211
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Stat. Poziţia corectă a Drapelului de Stat faţă de celelalte drapele este prevăzută (4) Utilizarea sau reproducerea comercială a Drapelului de Stat se autori-
la anexa nr. 3. zează de către Guvernul Republicii Moldova, cu avizul Comisiei Naţionale de
(2) Ordinea de arborare a drapelelor împreună cu Drapelul de Stat, cu res- Heraldică.
pectarea succesiunii descendente, este următoarea: Articolul 11. Restricţii la arborare şi la utilizare
a) Drapelul/Pavilionul Civil al Republicii Moldova; (1) Se interzice utilizarea Drapelului de Stat:
b) Drapelul/Pavilionul de Stat al Republicii Moldova; a) sub orice formă, într-un conflict armat la care Republica Moldova nu
c) Drapelul/Pavilionul de Război al Republicii Moldova; este parte;
d) Stindardul Preşedintelui Republicii Moldova; b) ca mărci de fabrică sau de comerţ ori ca elemente ale acestor mărci;
e) Stindardul Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova; c) ca bază pentru elaborarea însemnelor vexilare, heraldice, faleristice şi
f) Stindardul Prim-ministrului Republicii Moldova; uniformistice ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale celor corpo-
g) Stindardul ministrului apărării al Republicii Moldova; rative şi private, exceptînd anumite cazuri de interes naţional stabilite de Comi-
h) drapelele autorităţilor şi instituţiilor naţionale, cu respectarea ierarhiilor; sia Naţională de Heraldică.
i) drapelul municipiului Chişinău, capitala Republicii Moldova; (2) Se interzice publicitatea:
j) drapelul UTA Găgăuzia; a) neautentică, ce conţine date care nu corespund realităţii în ce priveşte
k) drapelele municipale, în ordinea alfabetică a denumirii municipiilor; dreptul de utilizare a Drapelului de Stat;
l) drapelele raionale, în ordinea alfabetică a denumirii raioanelor; b) amorală, care discreditează Drapelul de Stat.
m) drapelele unităţilor teritorial-administrative din componenţa municipi- (3) Drapelul Republicii Moldova nu se arborează:
ilor şi raioanelor, ierarhic şi în ordinea alfabetică a denumirilor; a) pe clădirile avariate sau în care se efectuează reparaţii capitale, inclusiv
n) drapelele corporative; pe cele a căror faţadă se repară;
o) drapelele private; b) în alte cazuri asupra cărora decid Preşedintele, Parlamentul sau Guver-
p) drapelele istorice; nul Republicii Moldova, Comisia Naţională de Heraldică sau autorităţile admi-
q) drapelele etnice; nistraţiei publice locale, dacă această interdicţie nu contravine prezentei legi.
r) Culorile Naţionale.
(3) Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi arborate numai drapele şi alte Capitolul III
însemne vexilare înregistrate oficial de Comisia Naţională de Heraldică în Ar- ÎNSEMNELE VEXILARE DERIVATE DIN DRAPELUL DE STAT
morialul General al Republicii Moldova.
Articolul 12. Drapelul Naţional al Republicii Moldova
Articolul 10. Reproducerea imaginii Drapelului de Stat în alte însemne şi (1) Pînă la adoptarea unor însemne vexilare distincte, Drapelul de Stat
pe obiecte exercită funcţiile Drapelului Naţional al Republicii Moldova, cumulînd calităţile
(1) Imaginea Drapelului de Stat poate fi folosită în distincţiile de stat şi în de Drapel Civil, Drapel de Stat şi Drapel de Război.
alte însemne vexilare, heraldice, faleristice şi uniformistice de nivel naţional, (2) În calitate de Drapel Civil al Republicii Moldova, Drapelul de Stat poate
simbolizînd statalitatea, în conformitate cu rigorile ştiinţifice şi numai cu avizul fi arborat de persoanele fizice la domiciliu sau la reşedinţa lor, precum şi de
Comisiei Naţionale de Heraldică. persoanele juridice înregistrate oficial în Republica Moldova la sediile lor, cu
(2) Imaginea Drapelului de Stat poate fi utilizată în însemnele vexilare, he- respectarea prezentei legi.
raldice, faleristice şi uniformistice teritoriale, corporative şi private numai în Articolul 13. Pavilionul Naţional al Republicii Moldova
cazuri excepţionale, cu avizul Comisiei Naţionale de Heraldică. (1) Pînă la adoptarea unor însemne vexilare distincte, Drapelul de Stat
(3) Imaginea Drapelului de Stat poate fi reprodusă nestingherit pe diverse exercită funcţiile Pavilionului Naţional al Republicii Moldova, cumulînd
ediţii, suvenire, obiecte de protocol realizate de Preşedintele, Parlamentul sau calităţile de Pavilion Civil, Pavilion de Stat şi Pavilion de Război.
de Guvernul Republicii Moldova, iar pe alte ediţii, emisiuni poştale, suvenire, (2) Arborarea pavilioanelor Republicii Moldova se face în conformitate cu
obiecte de protocol etc. – numai cu avizul Comisiei Naţionale de Heraldică. uzanţele internaţionale şi cutumele marine şi fluviale.
212 213
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Articolul 14. Culorile Naţionale ale Republicii Moldova (3) Duplicate şi copii ale Stindardului Preşedintelui Republicii Moldova se
(1) Culorile albastru, galben şi roşu din Drapelul de Stat, în succesiunea arborează pe Palatul Preşedintelui din Chişinău, pe alte reşedinţe prezidenţiale
indicată şi cît mai apropiate de nuanţele exacte definite în prezenta lege, pe timpul aflării sale în aceste incinte şi se instalează pe mijloacele de transport
constituie Culorile Naţionale ale Republicii Moldova. ale Preşedintelui.
(2) Culorile Naţionale ale Republicii Moldova, materializate în drapele, (4) Regulamentul Stindardului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă
fanioane, steguleţe, panglici, eşarfe, brîie, banderole, funde, cocarde, insigne, prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova, cu avizul Comisiei Naţionale
baloane şi în alte ornamente, tricolore sau separate pe culori şi realizate din de Heraldică.
materiale naturale sau artificiale, se utilizează în scop decorativ în cadrul unor
Articolul 17. Stindardul Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova
sărbători, întruniri sau manifestaţii publice, la înfrumuseţarea străzilor, sediilor,
(1) Stindardul Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova reprezintă o
locurilor publice şi a altor locuri de adunare, precum şi în alte cazuri cînd
pînză pătrată, roşie, avînd în mijloc Stema de Stat a Republicii Moldova, a cărei
utilizarea Drapelului de Stat ar fi pleonastică sau banalizantă.
acvilă este de aur, şi avînd bordură componată din pătrate de 1/9 h, în culorile
(3) Culorile Naţionale ale Republicii Moldova se utilizează nestingherit de toate
naţionale ale Republicii Moldova, în formula albastru-galben-roşu-galben.
persoanele juridice şi fizice, cu condiţia respectării demnităţii acestor ornamente.
(2) Originalul Stindardului Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova
Articolul 15. Drapelul de luptă al unităţii militare a Forţelor Armate ale se păstrează în biroul său de serviciu.
Republicii Moldova (3) Duplicate şi copii ale Stindardului Preşedintelui Parlamentului Republicii
(1) Drapelul de luptă al unităţilor militare, structurilor, subdiviziunilor Moldova se arborează pe reşedinţele oficiale ale Preşedintelui Parlamentului
şi instituţiilor Forţelor Armate ale Republicii Moldova reprezintă o pînză de Republicii Moldova pe timpul aflării sale în aceste incinte şi se instalează pe
mătase dreptunghiulară (825x1650 mm), reluînd pe faţă compoziţia Drapelului mijloacele de transport ale acestuia.
de Stat şi purtînd deasupra stemei, în semicerc, strigătul de arme stabilit, iar (4) Regulamentul Stindardului Preşedintelui Parlamentului Republicii
pe verso – compoziţia Drapelului de Stat în oglindă şi avînd deasupra şi de Moldova se aprobă prin hotărîre a Parlamentului, cu avizul Comisiei Naţionale
dedesubtul stemei legendele ce indică apartenenţa drapelului. Pînza are pe de Heraldică.
perimetru franjuri de aur, exceptînd latura de la lance care este fie prevăzută cu
un manşon de îmbrăcare pe hampă, fie festonată cu fir de aur şi înzestrată cu Articolul 18. Stindardul Prim-ministrului Republicii Moldova
elemente de prindere de catarg. Pe colţurile batantului sînt prinşi cîte un ciucure (1) Stindardul Prim-ministrului Republicii Moldova reprezintă o pînză
de aur. Hampa de drapel are lungimea de 2500 mm şi este dotată cu vîrf standard pătrată, albastră, avînd în mijloc Stema de Stat a Republicii Moldova, a cărei
pentru hampele drapelelor instituţiilor de stat ale Republicii Moldova. acvilă este de aur, şi avînd bordură componată din pătrate de 1/9 h, în culorile
(2) Drapelul de luptă se acordă prin decretul Preşedintelui Republicii naţionale ale Republicii Moldova, în formula albastru-galben-roşu-galben.
Moldova. (2) Originalul Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldova se păs­
(3) Regulamentele drapelelor de luptă pentru componentele Forţelor trează în biroul său de serviciu.
Armate ale Republicii Moldova se aprobă prin decrete ale Preşedintelui (3) Duplicate şi copii ale Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldova
Republicii Moldova. se arborează pe reşedinţele oficiale ale Prim-ministrului Republicii Moldova pe
timpul aflării sale în aceste incinte şi se instalează pe mijloacele de transport ale
Articolul 16. Stindardul Preşedintelui Republicii Moldova acestuia.
(1) Stindardul Preşedintelui Republicii Moldova reprezintă o pînză pătrată (4) Regulamentul Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldova se
de purpură, avînd în mijloc Stema de Stat a Republicii Moldova, a cărei acvilă aprobă prin hotărîre de Guvern, cu avizul Comisiei Naţionale de Heraldică.
este de aur, şi avînd bordură componată din pătrate de 1/9 h, în culorile naţionale
ale Republicii Moldova, în formula albastru-galben-roşu-galben. Articolul 19. Stindardul ministrului apărării al Republicii Moldova
(2) Originalul Stindardului Preşedintelui Republicii Moldova se înmînează (1) Stindardul ministrului apărării al Republicii Moldova se aprobă prin
Preşedintelui la ceremonia de învestire în funcţie şi se păstrează în biroul său decretul Preşedintelui Republicii Moldova, cu avizul Comisiei Naţionale de
de serviciu. Heraldică.

214 215
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

(2) Regulamentul Stindardului ministrului apărării al Republicii Moldova Articolul 21. Arborarea cu hampă
se aprobă prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, cu avizul Comisiei (1) La arborarea drapelelor cu hampă pe acoperişul sau pe faţada clădirilor,
Naţionale de Heraldică. pe acoperiş sau pe faţadă se instalează suporturi speciale, în care să se poată fixa
(3) Pînă la adoptarea Stindardului ministrului apărării al Republicii coada hampei.
Moldova, în calitate de stindard de funcţie al ministrului apărării se va folosi (2) Pe acoperiş, hampa drapelului se fixează, de regulă, vertical.
Drapelul de Stat. (3) Pe faţadă, hampa se fixează în suport astfel încît să formeze în raport cu
faţada un unghi de cel mult 45 de grade, iar partea de jos a flamurii să se afle la
Capitolul IV înălţimea de cel puţin 2,5 m de pămînt.
MODUL DE ARBORARE A DRAPELULUI DE STAT (4) La o fereastră sau la un balcon, drapelul poate fi arborat şi cu hampa în
poziţie orizontală, încît pînza să fluture în poziţie verticală.
Articolul 20. Arborarea pe catarg (5) În cazul în care în aceeaşi clădire îşi au sediul mai multe autorităţi sau
(1) Catargele de arborare a drapelelor pot fi catarge exterioare permanente instituţii publice, Drapelul de Stat se arborează numai într-un singur loc –
(instalate pe imobile sau pe terenuri adiacente imobilelor), catarge exterioare deasupra sau la stînga intrării principale a clădirii.
amovibile şi catarge interioare. (6) În birouri şi în alte încăperi de serviciu, drapelul cu hampă se fixează
(2) Catargele exterioare se dotează cu un dispozitiv ce permite ridicarea vertical în suporturi speciale instalate pe podea, în faţa peretelui principal, în
şi coborîrea drapelului, schimbarea rapidă şi coborîrea în bernă şi care este partea stîngă, încît proprietarul biroului aşezat la masa de scris şi privind spre
compus, de regulă, dintr-o fungă, două scripete, din verigi de prindere şi fixare vizitatori sau oratorul privind spre spectatori să aibă drapelul în dreapta sa, în
etc. spate.
(3) Dimensiunile drapelului trebuie să fie proporţionale cu lungimea (7) La arborarea drapelelor cu hampă în stradă, pe piloni cu suporturi
catargului, după cum urmează: speciale, se respectă regulile amplasării pe faţadele clădirilor.
Dimensiunile drapelului Lungimea catargului Articolul 22. Arborarea desfăşurată pe un perete
0,825 × 1,65 m 5–6 m (1) În situaţii temporare de solemnitate redusă sau de urgenţă, Drapelul
1 × 2 m 5,5–7 m de Stat poate fi desfăşurat în faţa unui perete fără catarg sau hampă, fie lipit
1,5 × 3 m 9,5–12 m orizontal de perete, fie suspendat vertical sau orizontal de o traversă orizontală
2 × 4 m 13,5–15 m agăţată într-un cui. Pe perete Drapelul de Stat se arborează cu faţa spre spectatori,
fie în centru, fie în partea stîngă a peretelui.
2,5 × 5 m 15–17 m
(2) În caz de imprimare a imaginii Drapelului de Stat pe peretele unei săli
(4) În anumite cazuri, catargele pot fi dotate cu dispozitive pentru arborarea de conferinţe de presă etc., imaginea se imprimă orizontal, în centru, în spatele
a două sau mai multe drapele. Drapelul de Stat întotdeauna se instalează separat, tribunei sau mesei de conferinţă, la o înălţime care să permită vizionarea integră
pe catarg propriu. a Stemei de Stat din drapel, fără ca vorbitorii, stînd în picioare sau la masă, s-o
(5) Drapelul se ridică rapid şi se coboară lent, ceremonios. Drapelul se acopere cu capul.
ridică cît mai aproape de vîrful catargului. Funga trebuie să fie întinsă strună. Articolul 23. Arborarea suspendată
(6) Drapelul trebuie manipulat cu veneraţie şi astfel încît să nu atingă (1) Drapelul de Stat poate fi arborat suspendat, orizontal sau vertical,
niciodată solul sau apa. deasupra unei străzi, la mijlocul acestei străzi, cu faţa spre călătorii şi pietonii
(7) În cazul în care catargul este fixat pe sau lîngă o estradă ori o scenă, care circulă în direcţia centrului localităţii.
acesta trebuie să se afle în dreapta oratorului privind spre spectatori. (2) Drapelul de Stat poate fi arborat vertical pe o traversă orizontală
(8) La înălţarea Drapelului de Stat pe catarg în cadrul unor ceremonii suspendată de vîrful unui catarg cu faţa spre privitor şi avînd catargul în spate
solemne, se intonează Imnul de Stat al Republicii Moldova, asistenţa va sta în sau suspendat pe o traversă pivotantă fixată perpendicular de vîrful unui catarg,
picioare, bărbaţii îl vor onora cu capul descoperit, iar militarii de toate gradele cu capul acvilei din Stema de Stat de pe drapel îndreptat spre exterior de la
vor da onorul conform regulamentelor militare. catarg.
216 217
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Articolul 24. Arborarea pe autovehicule Capitolul V


Pe autovehicule Drapelul de Stat se instalează pe un catarg prins rigid în DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
faţă, pe dreapta.
Articolul 27
Articolul 25. Arborarea în semn de doliu Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
(1) Drapelul de Stat se arborează în semn de doliu în zilele de doliu declarate va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
în modul stabilit şi în cadrul unor ceremonii funerare. Articolul 28
(2) Drapelul de Stat pe catarg se arborează în bernă, astfel încît să fluture la La data intrării în vigoare a prezentei legi:
jumătatea catargului. Pentru a arbora drapelul în bernă, acesta mai întîi se ridică a) se abrogă:
pînă la vîrful catargului, fără a-l atinge, apoi se coboară încet pînă la mijlocul – Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti nr. 17-XII din 12
catargului. De regulă, mijlocul drapelului arborat în bernă coincide cu mijlocul mai 1990 despre aprobarea Regulamentului cu privire la Drapelul de Stat al
catargului. Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (Veştile Sovietului Suprem şi ale
(3) La Drapelul de Stat cu hampă amplasat pe faţada clădirilor, de vîrful Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1990, nr. 5, art. 93);
hampei se prinde o panglică de culoare neagră, proporţională cu dimensiunea – Legea nr. 82-XII din 5 iunie 1990 despre introducerea unor completări
drapelului. în Regulamentul cu privire la Drapelul de Stat al Republicii Moldova (Veştile
(4) La Drapelul de Stat cu hampă de ceremonie amplasat fix sau purtat în Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldova, 1990, nr. 6–7, art. 132);
procesiune, de vîrful hampei se prinde o cravată de culoare neagră. b) Preşedintele Republicii Moldova va abroga Decretul Preşedintelui
(5) În cadrul unei ceremonii funerare însoţite de onorarea cetăţeanului Republicii Moldova nr. 93 din 20 aprilie 1992 cu privire la folosirea simbolurilor
Republicii Moldova decedat, Drapelul de Stat care acoperă sicriul cu corpul de stat ale Republicii Moldova pe navele aeriene şi fluviale şi pe transportul
neîn­sufleţit se aşază peste sicriu cu faţa în sus şi cu ghindantul spre capul feroviar (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1992, nr. 4, art. 100),
defunctului. Înainte de coborîrea sicriului în groapă, Drapelul de Stat se ia de cu modificările ulterioare introduse prin Decretul Preşedintelui Republicii
pe sicriu, se strînge ceremonios şi se înmînează rudelor decedatului. Moldova nr. 134 din 2 septembrie 1993.
(6) Arborarea Drapelului de Stat în semn de doliu implică arborarea în
semn de doliu a tuturor altor drapele utilizate în context.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI MIHAI GHIMPU
Articolul 26. Calendarul şi orarul arborării
(1) În mod obişnuit, în exterior, în locul arborării permanente, Drapelul de Chişinău, 17 septembrie 2010.
Stat se arborează la răsăritul şi se coboară la apusul soarelui, exceptînd zilele cu Nr. 217.
timp foarte aspru. Drapelul poate rămîne arborat şi pe timp de noapte dacă este
iluminat în mod special.
(2) Drapelul de Stat se arborează temporar în zilele de sărbătoare declarate
în modul stabilit.
(3) Drapelul de Stat se arborează temporar în bernă în zilele de doliu
declarate în modul stabilit.
(4) Drapelul de Stat se arborează temporar la ora 6.00 şi se coboară după
ora 24.00 sau după încheierea festivităţilor şi ceremoniilor prevăzute.
(5) Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, şefii misiunilor
diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova în străinătate şi şeful Marelui
Stat Major pot stabili orare speciale pentru arborarea permanentă sau temporară
a Drapelului de Stat în aria lor de competenţă.

218 219
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Anexa nr. 1
Imaginea grafică standard a Drapelului de Stat
(color şi alb-negru)

Faţă

Verso

220 221
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DRAPELUL DE STAT

Anexa nr. 2 Anexa nr. 3


Recomandări tehnice Poziţia corectă a Drapelului de Stat
privind respectarea nuanţelor cromatice şi a proporţiilor arborat împreună cu alte drapele
la fabricarea şi reproducerea Drapelului de Stat
1. Drapelul de Stat nu poate fi arborat mai jos decît alte drapele.
I. Nuanţele cromatice recomandate pentru Drapelul de Stat: 2. La arborarea a două drapele, Drapelul de Stat trebuie să se afle în partea
stîngă a privitorului. În cazul încrucişării hampelor celor două drapele, hampa
Culoarea Nuanţa Pantone CMYK RGB HTML Drapelului de Stat trece deasupra hampei celuilalt drapel.
3. La arborarea a trei drapele în rînd, Drapelul de Stat se instalează în mijloc,
Albastru Albastru de 293c 97.81.0.0 0-70-174 #0046AE
al doilea drapel ca importanţă – în stînga lui, iar cel de-al treilea – în dreapta
(azur) Berlin
Drapelului de Stat. În cazul în care cele două drapele însoţitoare sînt de aceeaşi
Galben Crom 109c 1.15.100.0 255-210-0 #FFD200
importanţă, se va aplica ordinea alfabetică a denumirii purtătorilor.
4. La arborarea a patru drapele în rînd, Drapelul de Stat ocupă primul loc
Roşu Vermion 186c 13.100.90.4 204-9-47 #CC092F
din stînga privitorului.
Maro 4645c 28.15.68.7 176-126-91 #B07E5B 5. La arborarea a cinci şi a mai multor drapele în rînd, Drapelul de Stat se
[la acvilă] arborează de două ori, încadrînd şirul de drapele din stînga şi din dreapta.
Verde 3415c 100.26.86.14 0-122-80 #007A50 6. La arborarea a cinci şi mai multe drapele în semicerc, Drapelul de Stat
[la ramura se plasează în centru. Dacă numărul drapelelor este par, Drapelul de Stat va fi
de măslin] amplasat în stînga drapelului împreună cu care ocupă centrul.
7. La arborarea mai multor drapele în cerc închis, în exterior Drapelul de
II. Proporţiile Stemei de Stat reprezentate pe Drapelul de Stat faţă de pînza Stat se amplasează la intrarea principală a edificiului sau arenei, iar în interior –
drapelului se determină după următoarele principii: faţă în faţă cu intrarea principală, încît să fie primul văzut de persoana care
1. Centrul stemei se află la intersecţia axei verticale care trece prin vîrful intră. Ordinea de succesiune descendentă a drapelelor urmează sensul acelor
scutului heraldic cu axa orizontală care trece prin linia de tăiere a scutului de ceasornic.
heraldic şi prin vîrfurile urechilor capului de bour (anexa nr. 1). 8. La arborarea mai multor drapele în două rînduri creînd un culoar,
2. Stema se înscrie într-o circumferinţă cu raza egală cu distanţa dintre Drapelul de Stat ocupă primul loc din stînga de la intrarea în culoar.
centrul stemei şi extremitatea de sus a crucii din ciocul acvilei, astfel încît şi 9. La arborarea mai multor drapele în forma literei V, Drapelul de Stat este
vîrfurile extreme de jos ale aripilor acvilei se înscriu în această circumferinţă amplasat în vîrful literei, pe primul loc.
(anexa nr. 1). 10. De regulă, toate drapelele se arborează pe catarge sau hampe proprii, de
3. Centrul stemei este mai ridicat faţă de centrul pînzei drapelului cu 0,03 aceeaşi înălţime, pînzele avînd aceeaşi înălţime. Toate drapelele se arborează la
din înălţimea drapelului. aceeaşi înălţime de la pămînt.
4. Proporţia dintre lăţimea stemei şi lungimea drapelului este de 1:5. 11. Dacă nu este posibilă ridicarea şi coborîrea concomitentă a tuturor
5. Lăţimea stemei reprezintă segmentul imaginar de pe axa orizontală cu drapelelor arborate pe catarge, Drapelul de Stat se ridică primul şi se coboară
extremităţile pe marginile exterioare ale aripilor acvilei. ultimul.
6. În cazul cînd Drapelul de Stat are formatul standard de 1:2 m, lăţimea 12. În cadrul defilărilor şi al cortegiilor, Drapelul de Stat este purtat întot­
Stemei de Stat este de 0,4 m, diametrul circumferinţei de înscriere a stemei este deauna ridicat şi liber şi are prioritate faţă de celelalte drapele.
de 0,56 m, iar centrul stemei este deplasat pe verticală faţă de centrul pînzei
drapelului cu 0,03 m (anexa nr. 1).

222 223
CAPITOLUL III
IMNUL DE STAT
„Hymnus cantus est cum laude Dei. Si laudas Deum,
et non cantas, non dicis hymnum; si laudas aliud quod
non pertinet ad laudem Dei; et si cantando laudas, non dicis
hymnum. Hymnus ergo tria ista habet, et cantum, et laudem,
et Dei. Laus ergo Dei in cantico, hymnus dicitur.”
(„Imnul este un cântec de laudă lui Dumnezeu. Dacă
îl lauzi [verbal, în versuri] pe Dumnezeu,
dar nu cânţi, nu spui că este imn. Dacă lauzi altceva care
nu ţine de lauda lui Dumnezeu, chiar dacă lauzi cântând,
nu spui că este imn. Imnul deci are aceste trei [elemente],
şi cântec, şi laudă [verbală, în versuri], şi lui Dumnezeu.
Deci lauda lui Dumnezeu în cântec se numeşte imn.”)
Sf. Augustin (354–430, Enarrationes in Psalmos)
I
mnul (gr. ϋμνος, lat. hymnus, fr. hymne) este o poezie sau un cântec solemn
compus pentru preamărirea unei divinităţi, a unei idei, a unui eveniment,
a unui erou legendar sau real etc. În esenţă, toate imnurile pot fi clasificate
după scopul lor în trei categorii distincte, care au determinat ramificarea ştiinţei
despre imnuri – imnologia – în trei discipline autonome, fiecare operând cu
instrumente de lucru proprii:
– imnuri sacre, adică destinate lăudării unei divinităţi;
– imnuri artistice, al căror rol este doar unul estetic, fie literar, fie muzical,
fie împreunat;
– imnuri politice, menite a coagula comunităţile umane în vederea reali­
zării unor deziderate comune (sociale, naţionale, etnice, culturale, economice,
politice etc.) şi care pot proveni din primele două categorii sau pot fi create
ad-hoc.
Imnul este cunoscut în poezia sacră a multor popoare şi îşi are originea în
rugăciune.
În Orientul antic – Babilon, India, Egipt – sacerdoţii interpretau în temple
cân­tări religioase în cinstea zeilor. Marele imn către Aton scris de faraonul
Akhenaton a preluat ideile unor imnuri mai vechi către Osiris şi Aton, dar a fost
preluat la rândul său de ebraici în Psalmii lui David şi în Pildele lui Solomon.
Modele de imnuri sacre sunt Vedele 1 în tradiţia hinduismului şi Psalmii Vechiului
Testament.
În Grecia antică imnul era un cântec de cult consacrat unuia dintre zei.
Tradiţia antică atribuie crearea celor mai vechi imnuri lui Olenos din Lycia, lui
Orfeu, Eumolpos, Musaeus. Pentru imnul grecesc era caracteristică o structură
din trei părţi: invocaţia divinităţii, mitul despre aceasta, rugăciunea cu solicitarea
unui ajutor. Mai târziu denumirea de imn unea genuri diferite: peanul, ditiram­
bul, prozodia, prologul etc. În secolele VII–V î.Hr. au compus imnuri Alceu

1
Imnuri vedice, tălmăcite în versuri de Ion Larian Postolache, după texte franceze, germane şi
engleze traduse şi comparate de Viorica Vizante, Bucureşti: Editura pentru literatură universală,
1969.
227
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

din Mytilene, Alcman din Sparta, Pindar, Bahilide şi alţii. Arheologia a scos la Sf. Hilarie de Poitiers (care a compus în latină imnuri strofice după toate regulile
lumină câteva fragmente muzicale de acest gen: două imnuri delfice către Apollo, versului clasic grec) sau Sf. Prudentius de Spania, care scrie, de asemenea, lungi
imnul Către Soare de Mesomede din Creta (sec.  II) ş.a. Fragmente cu note ale compoziţii strofice după diverşi metri latini.] Elementul ordonator al scandării
trei imnuri – către Muza, Helios şi Nemesis (sec. II) – au fost pentru prima imnice a fost piciorul metric preluat din versificaţia clasicilor Antichităţii.
dată publicate în 1581 la Florenţa de Vincenzo Galilei în lucrarea sa „Dialogo Modelul structural al imnului era determinat deci de rigorile strofei-model, în
fiorentino della musica antica et della moderna”. Este de remarcat şi faptul că în baza căreia se cântau şi celelalte strofe. Toate imnurile se încheiau cu aceeaşi
timpul celui de-al doilea război messenian (cca 660–640 î.Hr.), atenianul Tirteu a formulă melodică ce era pliată pe finalisul modului respectiv. În principiu,
adus în Sparta imnurile militare bărbăteşti, care au stimulat curajul războinicilor. structura imnului urmăreşte o catenă cu un anumit număr de strofe, încheiate
Sub denumirea de imnuri ne-au rămas din acele vremuri şi lucrări poetice cu cu clasicul Amen (adaus de dată mai recentă)” 2.
caracter epic-narativ, dintre care cele mai cunoscute sunt imnurile homerice, Dat fiind că elementul de bază al modelului structural imnic este strofa
care se declamau de rapsozi în timpul sărbătorilor, şi imnurile orfice din epoca versificată, imnul rămâne strâns legat de poezie. Termenul „cantus” în limba
elenistică târzie. latină însemna atât cântec, cât şi poezie în versuri. Imnurile din tradiţia cântului
Primele imnuri creştine iniţial erau nişte cântări îndreptate către Dumnezeu, gregorian au fost compuse în limba latină, de diferiţi autori, în temeiul legilor
iar mai târziu şi către sfinţi. Un fragment al unui asemenea imn creştin timpuriu, poeziei de tradiţie greco-latină. În secolul V, Sf. Augustin explica faptul că imnul
cunoscut din papirusurile descoperite la Oxyrhynchus, datează din secolele III– este imn numai dacă întruneşte lauda lui Dumnezeu, spusă şi cântată.
IV. Termenul imn raportat la serviciul divin creştin se referă aproape la toate Tradiţia atribuie textele primelor imnuri din Europa Occidentală Sfântului
tipurile de cântări religioase ale Bizanţului, unde autorii lor erau numiţi imnografi, Ambrozie de Milano (* cca 339, Trier – † 4 aprilie 397, Milano; din 374 –
şi cele ale Europei Occidentale. Printre imnografii bizantini cei mai importanţi episcop de Milano), părintele imnografiei latine, şi discipolului său Sf. Augustin
sunt Sfântul Ioan Damaschinul (* cca 676, Damasc, Siria – † 4 decembrie 749, de Hipona (* 13 noiembrie 354, Thagaste în Numidia – 28 august 430, Hippo
mănăstirea Sfântul Sava din Palestina) şi Sfântul Roman Melodul (* ante 490, Regius, pe teritoriul Algeriei de azi; din 396 – episcop de Hippo Regius). Primele
culegeri de imnuri, cu notaţia melodiei, ţin de secolele XI–XII şi reprezentau
Emesa, Siria – † cca 560). Cântecele practicate în ritul bizantin poartă denumirea
compoziţii strofice cu repetarea melodiei primei strofe în strofele următoare.
generică de imnuri. Astfel stihira, troparul, oda, condacul, canonul – toate sunt
Unele dintre imnurile Bisericii occidentale au avut o influenţă foarte mare
imnuri. În Biserica de răsărit imnurile au formă fixă strofică.
asupra dezvoltării liricii religioase şi laice din Apus în Evul Mediu târziu. La
În practica imnologică de tradiţie apuseană (gregoriană) s-au afirmat
sfârşitul secolului XIV, odată cu dezvoltarea polifoniei, apar imnuri bisericeşti
două modele structurale distincte: psalmul şi imnul. Ceea ce cunoaştem azi ca
polifonice care se interpretau şi în cadrul unor ceremonii oficiale de stat sau
„muzică gregoriană” se bazează pe muzica veche a ritului roman şi se referă mai
acte civile de importanţă. Cântările imnice creştine în Evul Mediu îndeplineau
mult simbolic la papa Grigore cel Mare (* cca 540 – † 12 martie 604; papă din funcţia imnurilor de stat ulterioare. Un bun exemplu este „Bogurodzica”
3 septembrie 590 până la moarte). Prin ponderea cântecelor legate de textele („Bogurodzica, dziewica, Bogiem sławiena Maryja...” – „Născătoare de Dumnezeu
scripturale, Biserica apuseană îşi conturează în esenţă deosebirile faţă de muzica Fecioară, Bucură-Te”), cel mai vechi imn religios polonez scris între secolele XI
Bisericii răsăritene care va fi dominată de aşa-numitele cântări duhovniceşti. şi XIII. Originile lui sunt neclare, unii autori considerând că ar fi fost scris în
Imnul din Biserica de apus „este un al doilea model structural al cântului memoria Sfântului Stanislav. Cavalerii polonezi l-au cântat înainte de lupta de
gregorian care a fost preluat de către Sf. Ambrozie din practica răsăriteană. la Grunwald (cunoscută şi ca prima bătălie de la Tannenberg sau ca bătălia de la
Într-o primă fază şi-a păstrat o formă ditirambică liberă (Gloria in excelsis sau Zalgiris, 15 iulie 1410), în care Ordinul Teutonic a fost învins de coaliţia polono-
Te Deum sunt formate din versete în proză cvasipsalmodică). La baza imnului lituaniană şi aliaţii lor, printre care şi mercenari moldoveni, precum şi înainte de
gregorian stă poezia liturgică, compusă de diverşi autori, în care alternanţa bătălia de la Varna contra turcilor din 10 noiembrie 1444. Acelaşi cântec însoţea
dintre accentuat şi neaccentuat împreună cu numărul fix de silabe dă impresia ceremoniile de încoronare a primilor regi Jagelloni. Deşi importanţa sa a scăzut
de scandare metrică. [În afară de Sf. Ambrozie de Milano, căruia i se atribuie în secolul XVI, „Bogurodzica” se mai cântă şi astăzi în bisericile poloneze.
un mare număr de imnuri (în scandare iambică), mai cunoaştem creaţii ale
2
Valentin Timaru, Dicţionar noţional şi terminologic: prolegomene ale unui curs de analiză mu-
*
Ca semn pentru „născut” simbolizează steaua care răsare când se naşte un nou om (asterisc). zicală, Oradea: Editura Universităţii din Oradea, 2002.
228 229
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

A avut funcţia de imn şi coralul protestant (germ. Evangelisches Kirchenlied  – majoritatea imnurilor naţionale europene, fapt istoric determinat de momentul
cântec bisericesc evanghelic, Choral), un cântec religios liturgic pe mai multe genezei naţiunilor contemporane.
voci în limba germană apărut în secolul XVI în epoca Reformei şi a războaielor Imnul naţional poate fi definit ca piesă muzicală cu caracter solemn, de
ţărăneşti, care, în conformitate cu ideile lui Thomas Müntzer (*cca 1489, Stolberg cele mai multe ori un cântec istoric consacrat, care are funcţia de emblemă a
(Harz) – † 27 mai 1525, lângă Mühlhausen) şi Martin Luther (* 10 noiembrie 1483, unei naţiuni, este intonat în împrejurări oficiale sau de sărbători naţionale şi
Eisleben, Sachsen-Anhalt – † 18 februarie 1546, tot acolo), a înlocuit liturghia care adesea este adoptat în calitate de imn de stat. Imnurile naţionale constituie
latină în noua Biserică Protestantă. Aceeaşi funcţie imnică au purtat-o şi cântecele segmentul imnic laic cel mai reprezentativ şi care dictează regulile genului.
husite, flamande, hughenote, engleze şi psalmii polonezi – toate înrudite cu cora­lul Stricto sensu, cel mai vechi imn naţional din lume, datorită vechimii ver­su­ri­
şi toate create în baza vechii muzici bisericeşti, laice şi populare, cu texte traduse lor, este imnul Japoniei „Kimi ga Yo”. Versurile sale adresate împă­ratului reprezintă
din latină, adaptate noilor realităţi sau compuse cu diverse ocazii. Unele din aces­ o poezie în genul japonez waka, practicat în epoca Heian (794–1185). Muzica a
te melodii au devenit adevărate imnuri ale epocii. Aşa a fost, de exemplu, coralul fost compusă în domnia împăratului (epoca) Meiji (1868–1912), în 1880. Dar
„Ein’ feste Burg ist unser Gott” („Domnul este întărirea mea”, rus. „Господь  – adoptarea oficială ca imn naţional nu s-a făcut decât la 29 iunie 1999. Este cel mai
твердыня наша”), scris (versurile şi muzica) de Martin Luther între 1527 şi scurt imn din lume şi versurile lui exprimă următoarele: „Fie ca domnia Voastră
1529, ca o parafrază la Psalmul 46. Nemţii au mers îndemnaţi de acest imn până să dureze o mie de ani, pentru opt mii de generaţii, până atunci când prundişul
şi în războaiele napoleoniene. Tradus din germană în mai multe limbi, acest coral va deveni stâncă acoperită de muşchi”.
a rămas unul din cele mai îndrăgite imnuri din tradiţia luterană şi protestantă, iar Majoritatea imnurilor naţionale europene îşi au originile în a doua jumătate
uneori era numit „Imn de luptă al Reformei protestante”. Conform tradiţiei, regele a secolului XVIII – prima jumătate a secolului XIX, adică în epoca genezei
Gustav II Adolf al Suediei ar fi ordonat intonarea lui înainte de intrarea forţelor naţiunilor contemporane. Diverse imnuri s-au creat având la bază diferite
sale în una din bătăliile Războiului de Treizeci de Ani (1618–1648). Tradus condiţii, purtau idei diferite şi trezeau emoţii diferite.
în suedeză pe la 1536, în secolul XIX acest coral deveni imnul primei mişcări O parte dintre imnuri a fost creată în baza unor melodii apropiate de cele de
socialiste din Suedia. Friedrich Engels l-a apreciat drept „Marsilieza secolului rugăciune. Aşa au fost, de exemplu, imnul englez „God save the King” („Doamne,
XVI”. Un alt exemplu elocvent îl constituie marşurile de luptă husite „Povstaň, ocroteşte-l pe Rege”, 1775) şi imnul rus „Боже, царя храни” („Doamne, ocroteşte-l
povstaň, veliké město Pražské!” („Ridică-te, ridică-te, măreţe oraş Praga!”) şi „Kdož pe Ţar”, prima versiune 1815). Imnul regal francez „Domine, salve fac regem”
jsou Boží bojovníci” („Voi, care sunteţi războinicii lui Dumnezeu”). („Doamne, ocroteşte-l pe Rege”) a fost scris în aceeaşi tradiţie de către ducesa de
Pe parcursul întregului secol XVIII, funcţiile imnice erau îndeplinite de Brinon pe o melodie de Jean Baptiste Lully (1632–1687), în 1686.
imnul paneuropean „Te Deum laudamus” („Pe Tine Te lăudăm, Doamne”) sau În a doua jumătate a secolului XVIII, majoritatea ţărilor Europei îşi în­
prescurtat „Te Deum”, unul dintre cele mai vechi, cele mai frumoase şi cele mai tâmpinau suveranul cu melodia „God save the King” împrumutată de la englezi
vestite imnuri din literatura creştină. Paternitatea lui rămâne nesigură. Mult timp (numele compozitorului şi cel al autorului versurilor rămân necunoscute,
a fost atribuit greşit Sfântului Ambrozie de Milano, după care adesea era denumit cert este că prima publicaţie a imnului integral s-a făcut în „The Gentelman’s
„Imnul ambrozian”. Alţi cercetători l-au indicat drept autor pe Sf.  Augustin, a cărui Magazin” în 1745, cu titlul „God save our lord the king: A new song set for two
paternitate a fost respinsă în ultima vreme. O altă legendă din secolul VIII, de voices”). Imnul britanic a provocat multiple imitaţii în Franţa, Germania şi în
asemenea respinsă, spunea că imnul a fost compus şi cântat spontan de către trei alte ţări, care, pornind de la melodia şi versurile imnului englez, şi-au construit
sfinţi în noaptea botezului Sfântului Augustin. Autorul cu cel mai mult credit din compoziţii imnice proprii. Primul imn naţional german „Heil dir im Siegerkranz”
partea istoricilor de azi ai bisericii este Sf. Niceta din Remesiana (* cca 335, Dacia  – a folosit melodia imnului englez cu cuvinte schimbate. Este extraordinar şi
† cca 414, episcopul Remesianei, actuala Bela-Palanka, pe râul Nišava, între Niš şi uimitor faptul că imnul regal britanic, în diferite variaţii, a fost adoptat de 25
Pirot, în Dacia de altă dată, astăzi în Voivodina, Serbia). „Te Deum laudamus”, în de state germanofone. Imnul britanic a determinat, într-o măsură mai mare sau
afara uzului liturgic şi cu alte ocazii bisericeşti, era utilizat şi în situaţii cu caracter mai mică, apariţia mai multor creaţii imnice majore din Elveţia („Rufst Du, mein
mai mult sau mai puţin laic – ca anunţarea unui tratat de pace, încoronarea unui Vaterland”), Norvegia („Kongesangen”), Suedia („Bevare Gud vår Kung”), SUA
rege, eliberarea de ocupaţie militară etc. („America”, cunoscut mai ales după primul vers ca „My Country, ‘Tis of Thee”),
Trecerea de la imnurile religioase la cele laice s-a produs în a doua jumătate iar melodia a fost şi rămâne în uz în bisericile creştine. Este de remarcat că şi
a secolului XVIII – prima jumătate a secolului XIX, atunci când s-au născut românii nu au fost străini de această popularizare. Astfel, pe aceeaşi melodie,
230 231
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Gheorghe Asachi va scrie „Imnul moldovenilor la anul nou 1836”. Popularitatea Garibaldi”, 1858, de Alessio Olivieri pe versuri de Luigi Mercantini). Imnurile
imnului „God save the King” poate fi explicată prin factori diferiţi, cum ar fi revoluţionare chemau la apărarea patriei şi jertfire în numele ei. Dar s-au născut
orientarea spre Marea Britanie – ţara care dicta în epocă moda europeană, şi imnuri „cuminţi”, axate doar pe dragostea pentru natură şi caracterul patriei,
preponderenţa statelor-monarhii pe continent, şi, bineînţeles, frumuseţea cum a fost cântecul liric ceh „Kde domov můj?” („Unde este casa mea?”, scris
melodiei. „God save the King” devenise un model, la fel ca şi tricolorul olandez de compozitorul František Škroup şi dramaturgul Josef Kajetán Tyl, ca parte
sau francez la vremea lor pentru drapelele naţionale europene. În esenţă, a fost a comediei „Fidlovačka aneb Žádný hněv a žádná rvačka”, jucată prima dată la
imnul comun al capetelor încoronate europene. Teatrul de Stat din Praga la 21 decembrie 1831).
Alte imnuri erau marşuri militare, ca „La Marcha Real” spaniol („Marşul Drept bază pentru imnuri adesea au servit texte deja existente, uneori
regal”, 1770) sau marşul regal portughez. Acestea erau menite slăvirii suveranului. imnurile se scriau pe o anumită melodie de circulaţie largă.
Prin­tre imnurile vechi existau şi unele care slăveau gloria militară sau a dominaţiei Pentru exemplificare este semnificativ cazul imnului Austro-Ungariei
ţării, cum au fost imnul englez „Rule, Britannia!” („Domneşte, Britanie, peste „Doamne, ocroteşte-l pe împăratul Franz” („Gott erhalte Franz den Kaiser”, 1797).
mări!”, James Thomson, muzica Thomas Arne, 1740) sau imnul rus „Гром по­ În 1796 contele Franz Joseph Saurau, comandantul garnizoanei oraşului Viena,
беды, раздавайся!” („Să răsune tunetul victoriei!”, Gavriil Derjavin, muzica Osip le-a comandat poetului Lorenz Leopold Haschka (1749–1827) şi com­po­zi­torului
Kozlovski, 1791). Joseph Haydn (1732–1809) un cântec mobilizator care să trezească entuziasmul
Apariţia celor mai multe dintre imnurile naţionale se leagă însă de mişcările maselor şi dorinţa de a lupta pentru împărat şi ţară. Sub influenţa efectului
pentru neatârnare. Aşa a fost, de exemplu, cazul imnului naţional olandez psihologic asupra maselor al imnului britanic, efect observat de compozitor
„Wilhelmus van Nassouve” (sau prescurtat „Het Wilhelmus”) – considerat cel vizitând curtea Angliei, Haydn compune aşa-numitul „Kaiserlied” inspirat din
mai vechi imn naţional din lume în adevăratul sens al acestei definiţii teoretice –, melodia populară croată „Vjutro rano se ja vstanem malo pred zorom”, pe care
scris între 1568 şi 1572, pe motivul cântecului soldăţesc francez „Autre chanson o cunoştea din locul său natal Burgerland. Datorită versurilor simple şi liniei
de la ville de Chartres assiégée par le prince de Condé” (popular prin 1569). melodice, imnul interpretat pentru prima oară la 12 februarie 1797 cu ocazia zilei
Melodia a fost prelucrată şi dezvoltată de compozitorul Adrian Valerius (cca de naştere a împăratului Franz II a fost uşor asimilat şi îndrăgit de populaţie. Tema
1575–1625), ultima versiune fiind aranjată în 1932 de Walther Boer. Autorul melodică s-a făcut şi mai cunoscută prin faptul că a fost prelucrată de Haydn
versurilor rămâne necunoscut, deşi paternitatea lor a fost atribuită de unii autori în cvartetul pentru coarde C-dur op. 76 nr. 3 „Kaiserquartet”. Melodia, cu text
fie lui Philipe van Marnix, baron de Sainte-Aldegonde, fie lui Dirck Coornhert. schimbat, a fost preluată ulterior de germani şi asimilată ca un cântec naţional
Cântecul a fost popular în timpul răscoalei din 1572 a olandezilor împotriva german. Pe 2 septembrie 1922 preşedintele Germaniei Friedrich Ebert declară ca
dominaţiei Habsburgilor, răscoală sub conducerea lui Wilhelm de Nassau, prinţ imn naţional al Germaniei „liedul german «Deutschland, Deutschland über alles»”
de Orania (1533–1584), cel care este eroul liric al imnului şi de la care a rămas şi („Germania mai presus de toate”), care nu era altceva decât melodia lui Haydn cu
primul drapel naţional modern – Prinsenvlag-ul oranj–alb–albastru. Aproba­rea versurile scrise în 1841 de Hoffmann von Fallersleben (1798–1874). Peste câţiva
oficială ca imn naţional al Olandei s-a făcut abia la 10 mai 1932. ani, Austria, care renunţase în 1918 la imnul imperial, în 1929 decide revenirea
Şi alte cântece de protest, născute în timpul mişcărilor revoluţionare, sociale la melodia lui Haydn, cu un text nou „Fii veşnic binecuvântat pământ al ţării”
sau de eliberare naţională, care proslăveau o idee, un erou sau un eveniment de Ottokar Kernstock (1848–1928), care va rămâne imn naţional austriac până
istoric extraordinar, au devenit foarte populare şi răspândite, apoi adevărate în 1946. Austria renunţă în 1946 la această melodie asociată cu regimul nazist
imnuri. Aşa au fost imnurile Revoluţiei Franceze „La Marseillaise” de Rouget german şi organizează un concurs pentru imnul de stat. Alegerea a căzut pe un
de L’Isle (1792), „Imnul libertăţii” de François Joseph Gossec, „Imnul raţiunii” alt imn – pe tema principală din cantata K 623a de W. A. Mozart, scrisă în 1791
de Étienne Méhul sau „Mazurek Dąbrowskiego” („Mazurca lui Dąbrowski”, pentru francmasonerie şi, de la prima audiţie din 15 noiembrie 1791 (cu textul
scris de Józef Wybicki în 1797, cunoscut şi cu denumirea „Jeszcze Polska nie schimbat în 1806), rămasă drept imnul universal al francmasonilor. Versurile
zginęła”), imnul ungar „Marşul lui Rácóczy” („Rácóczy-march”, compus în noului imn austriac „Bundeslieds” a fost scris de Paula von Preradovic (1887–
1809 de Janosz Bihari, orchestrat de Hector Berlioz, refăcut şi reorchestrat în 1951), nepoata poetului naţional croat Petar von Preradovic (1818–1872).
cele din urmă de Ferenc Liszt), „Imnul lui Riego” („Himno de Riego”, 1822, de Imnul a fost aprobat la 25 februarie 1947 3.
Francisco Huerta, modificat şi adaptat de José Melchor Gomis), imnul belgian
„Brabançonne” („Cântecul Brabantului”, 1830, versuri Jenneval (Alexandre 3
Julia Maria Cristea, Imnul naţional al Austriei, în „Revista AGERO”, revista pe internet a
Dechet), muzica François Van Campenhout), „Imnul lui Garibaldi” („Inno di Asocia­ţiei Germano-Române, 2005 (http://www.agero-stuttgart.de).
232 233
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

În unele ţări funcţia de simbol muzical naţional era îndeplinită concomitent Spaniei – galicienii, bascii sau catalanii – acceptă un imn scris în dialectul
de mai multe cântece, situaţie atestată pentru secolul XIX în Marea Britanie, castilian oficial. Nu au cuvinte oficiale imnul naţional al Republicii San-Marino
Ungaria, SUA. Alte ţări – China, Coreea, Luxemburg – nici la sfârşitul secolului (de Maitre Federico Consolo, adoptat la 11 septembrie 1894), imnul naţional al
XIX încă nu-şi aveau un imn naţional. În Imperiul Otoman, pentru fiecare Bosniei şi Herţegovinei „Državna himna Bosne i Hercegovine” („Intermeco” de
sultan nou se scria un nou marş militar. Tunisia, la sfârşitul secolului XIX, avea Dušan Šestić, aprobat la 25 iunie 1999), imnul „Europa” al nou-proclamatului
15 imnuri-marşuri. stat al Republicii Kosovo (de Mendi Mengjiqi, adoptat la 11 iunie 2008), în acest
Evoluţia imnurilor naţionale europene în epoca modernă şi contemporană caz pentru a reflecta „caracterul multietnic” al Republicii Kosovo. Nici imnul
relevă anumite legităţi. Ca o regulă generală, se poate admite că un imn adevărat „Патриотическая песня” („Cântec patriotic”) de Mihail Glinka, utilizat ca
nu a fost din start o compoziţie elaborată în acest scop: imnurile, mai ales cele imn de stat al Rusiei în anii 1990–2000, nu a avut cuvinte. Exemplele citate ne
naţionale, reprezintă cântece de genuri muzicale diferite consfinţite în cadrul arată că lipsa cuvintelor de cele mai multe ori este dictată de situaţii politice de
mişcărilor de emancipare socială sau naţională şi adoptate ulterior consacrării conflict, unele de lungă durată. Parafrazându-l pe Sf. Augustin, putem afirma
populare în calitate de simboluri muzicale oficiale. Cu toate acestea, se pot că dacă nu există laudă, muzică şi versuri, nu putem spune că este imn adevărat
deduce anumite trăsături comune ale imnurilor oficializate: nici în sensul imnului politic.
– naşterea într-un moment de cumpănă în viaţa unei societăţi umane, când
aceasta este solicitată să-şi mobilizeze întreaga fiinţă colectivă pentru a rezista ***
sau înainta; Ca şi în alte părţi, la români, cântecul politic cu caracter imnic are mai
– un text mobilizator, de regulă precedând melodia, capabil să exprime mulţi precursori.
sentimente şi năzuinţe destinate a uni în cuget şi sentiment societatea umană În biserică, domnii ţărilor române erau proslăviţi prin cântarea unor anumiţi
respectivă; psalmi. De exemplu, după mărturia lui Dimitrie Cantemir, la încoronarea
– o melodie cu caracter solemn, dar suficient de simplă şi de melodioasă domnului psalţii cântau „vrednic este”4. Orchestrele de la curtea domnească,
încât să permită o învăţare şi o memorizare rapidă de către masele cele mai evident, au avut în repertoriul lor melodii de întâmpinare a domnilor, de intrare,
largi; de încoronare, toate cu destinaţie de preamărire a suveranului şi de mobilizare a
– o istorie a consacrării, care să verifice şi să certifice rezistenţa opusului în supuşilor. Acelaşi Dimitrie Cantemir invocă importanţa şi semnificaţia muzicii
timp; la ritualul de căpătare a domniei de către domnii Moldovei şi Munteniei la
– un aranjament în tempo de marş (pentru parada militară) şi adaptat Istanbul: tabulhaneaua, adică muzica împărătească, orânduită special pentru
pentru cor, care este, de cele mai multe ori, aplicat abia la momentul recunoaşterii domnitor, însoţeşte aducerea steagurilor de domnie de la curtea sultanului la casa
oficiale ca imn. din Constantinopol a domnului şi „rămâne la domn şi în fiecare zi, cu trei ore
De regulă, imnurile naţionale se cântă în limba comună a ţării, oficială sau mai înainte de apusul soarelui (la vremea care la turci se numeşte ikindi) îi cântă
cea de facto. Totuşi imnul Pakistanului are versurile nu în urdu, ci în persană, iar răsunând sărbătoreşte neubet, adică semnalul străjilor. O asemenea cinste nu se
imnul Indiei este scris într-o versiune a sanscritei din Bengal. Statele care au mai face decât domnitorilor Moldovei şi Valahiei. Căci niciunui paşă, atâta timp cât se
mult de o limbă oficială au şi mai multe versiuni ale imnului lor: imnul naţional află înăuntrul zidurilor Constantinopolului, nu-i este îngăduit să se folosească de
elveţian, de exemplu, are câte o versiune în fiecare dintre cele patru limbi oficiale acea muzică împărătească ” 5. Muzica era parte componentă şi a ceremonialului
ale ţării (franceză, germană, italiană şi retoromană). Un caracter cu totul singular de înscăunare ce urma în capitalele româneşti. La înscăunarea domnului Ţării
îl are imnul sud-african, deoarece textul său foloseşte versuri în cinci din cele Româneşti Alexandru Suţu în 1818, după mărturiile lăsate de consulul Prusiei
unsprezece limbi oficiale ale ţării: câte o strofă în fiecare limbă. În acest context, la Bucureşti Ioan Marco, au fost antrenate trei tipuri de manifestări muzicale:
remarcăm un procedeu similar, dar pentru melodie în imnul fostei Cehoslovacii, cântarea cultică, meterhaneaua (formaţie de muzică turcească în care predomină
care cuprindea fragmente distincte din vechile imnuri ceh şi slovac.
tobele) şi un ansamblu instrumental; după ce clericii au îmbrăcat veşmintele
Alte imnuri nu au deloc cuvinte. De exemplu, imnul spaniol „La Marcha
Real” nu are cuvinte, după înlăturarea lor la moartea dictatorului Franco, iar un
concurs în acest scop, anunţat în iunie 2007 de către Comitetul Olimpic Naţional,
4
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere după originalul latin de Gh. Guţu, Bucu­
reşti: Editura Academiei RPR, 1973, p. 155.
nu s-a încununat de succes, inclusiv din motivul că nu toate comunităţile 5
Ibidem, p. 165.
234 235
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

de cult, în prezenţa domnitorului s-au cântat „imnuri de mărire şi mulţumire În 1842, în sala Teatrului Naţional din Iaşi, cu prilejul zilei onomastice
pentru bun venit”, apoi clericii au cântat un fel de „Te Deum”; iar meterhaneaua a domnului Mihail Sturza, a fost intonat un „imn naţional”, scris de spătarul
şi formaţia de circa 500 de instrumentişti au fost antrenate în diverse acţiuni pe Costache Negruzzi şi pus pe muzică de capelmaistrul Herfner, după cum relata
parcursul deplasărilor şi alte ocazii ale zilei şi evenimentului  6. „Albina românească”. Intonarea acestei piese oficiale de inspiraţie românească
Un alt precursor al imnurilor naţionale ar fi cântecul ostăşesc şi cântecul de deveni tradiţională la sosirea domnului în teatru. La 8 noiembrie 1845, acelaşi
protest, adeseori cu caracter de marş. Aşa au fost cântecele vechi de haiducie, ziar scria: „Îndată la intrarea Înălţimii Sale în lojă, orchestra a intonat armonioase
de exemplu. În epoca modernă însă au pătruns la noi şi cântecele revoluţionare acorduri, după care un cor alcătuit din 20 moldoveni actori şi actriţe, începură
din Occident. Trupele lirice străine, în 1789 şi după, au adus pe pământurile a cânta imnul naţional. Liniştea şi luarea-aminte erau aşa depline încât atât
româneşti ecouri muzicale ale Revoluţiei Franceze. Marseillaise a lui Rouget de acordurile, cum şi cuvintele se auzeau, se înţelegeau şi se simţeau foarte bine [de]
L’Isle şi Carmagnola au avut o circulaţie largă în Moldova, Muntenia şi Ardeal, către ascultătorii care preţuiau în acest cântec o publică urare pentru fericirea
cunoscând traduceri şi adaptări. O adevărată izbucnire a cântecului patriotic de domnitorului şi a patriei iubite. Toată muzica era nouă, dupre o melodie moldo-
protest s-a întâmplat la 1821, în cadrul mişcării eteriste şi a revoluţiei lui Tudor română, compoziţie a d[omnu]lui Herfner, capelmaestrul a bandei naţionale
Vladimirescu. Atunci au fost foarte populare aceleaşi cântece franţuzeşti, în şi a teatrului, a căruia bun gust publicul nostru îl cunoaşte de mulţi ani. La
versiune originală, în traducerile greceşti ale lui Rigas sau în versiuni româneşti începutul cântării se revărsau din galerie exemplarele imnului şi toţi privitorii
adaptate. Şi melopeile greceşti compuse şi cântate la 1821 au influenţat cântecul se grăbeau a căpăta câte un exemplar ce era tipărit româneşte şi franţuzeşte”.
revoluţionar românesc de epocă. Cântecul zaverei („Nu-i nădejde, nu-i”) este Aceeaşi cronică consemna faptul că şi o altă piesă înscrisă în programul serii –
o mărturie în acest sens. Mişcarea de la 1821 nu putea să nu producă şi creaţii Uvertura naţională – a stârnit „un ecou plăcut în inimile moldovenilor din care
autohtone, printre care cităm Mugur, mugurel („Bate-i Doamne pe ciocoi,/ Cum s-au cunoscut înfocarea şi simţirea naţionalităţei ” 10.
ne bat şi ei pe noi,/ Mugur, mugurel...”) de Ilarion Argeşiu (episcopul Ilarion Şi domnul Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu s-a bucurat de imnuri în
al Argeşului), cel mai reprezentativ şi cel mai răspândit până târziu în mediul aceeaşi epocă. La 1843, cu ocazia revenirii domnului de la Constantinopol,
ţărănesc apoi şi cult, precum şi cântecul de pribegie Plângerea lui Veniamin compozitorul Lago Massini a compus o Cantată omagială pentru solişti, cor
(„Dintr-a patriei dulci sânuri,/ Vrăjmaşul mă izgoneşte...”), scris de mitropolitul şi orchestră, care a şi fost interpretată la 16 octombrie, în cadrul spectacolului
Moldovei Veniamin Costache în timpul bejeniei la Colincăuţii basarabeni 7. organizat la Bucureşti. Un imn i-a fost dedicat aceluiaşi domn la aniversarea din
Introducerea miliţiei pământene şi a muzicii militare la 1829 în Principate 1847 de poetul Domenico Marselli şi compozitorul Ludwig Wiest 11.
a stimulat răspândirea marşului instrumental şi a imnului cu caracter patriotic Anul revoluţionar 1848 va aduce cu sine naşterea unor melodii revoluţionare
naţional. În aceeaşi perioadă a Regulamentelor Organice se produce şi o creştere de răsunet ca Pandurul (anonim, muzica, poate, de Gh. Ucenescu), Marşul de
a popularităţii imnurilor literare, cu sau fără melodie. Astfel, Gheorghe Asachi la 1848 („Aideţi, fraţi, într-o unire...”, versuri de Ioan Catina, autorul melodiei
este autorul a câteva opere imnice de răsunet: Anul nou al moldoromânilor necunoscut), Cântecul Iancului/ Marşul lui Iancu (versuri adaptate după „Marşul
1830, în care s-a lucrat Regulamentul Organic, acel întâi cod administrativ şi lui Dragoş” de Costache Negruzzi, melodie de Gioacchino Rossini, adaptată
legislativ al Moldovei; Imnul moldovenilor la anul 1832, când s-a introdus noul de Nicolae Begnescu), Marşul românesc de la 1848 („Astăzi, fraţilor români...”,
aşezământ politic (cunoscut şi ca Imnul moldovenilor la anul 1829 şi destinat a anonim) sau Apelul moldovenilor la ’48 (muzica Alexandru Flechtenmacher, ver­
fi intonat „după melodia horului din Moisi” de Rossini, a fost difuzat şi ca foaie suri Ioan Poni), care va deveni ulterior, în 1877, cunoscutul cântec Sfânta zi de
volantă anonimă 8); Imnul moldovenilor la anul 1836 pe melodia „Good Save libertate (versuri de Eugeniu Carada, denumirea iniţială „Cântec ostăşesc”)12.
the King ” 9. Acelaşi an va da naştere şi imnului naţional al românilor de pretutindeni
Deşteaptă-te, române!, cântec care va rămânea un simbol peste vremi al năzuinţe­
6
Petre Brâncuşi, Muzica românească şi marile ei primeniri, vol. II, Bucureşti: Editura Muzicală,
1980, p. 128.
lor de emancipare naţională şi socială.
7
Viorel Cosma, De la cântecul zaverei la imnurile unităţii naţionale. Contribuţii la istoria cânte-
cului patriotic (1821–1918), Timişoara: Facla, 1978, p. 15–28. 10
Viorel Cosma, op. cit., p. 30–31. Citat din „Albina românească” după V. Cosma.
8
Ibidem, p. 28–29. 11
Ibidem.
9
Gheorghe Asachi, Opere, vol. I, Chişinău, 1991, p. 171–174. 12
Ibidem, p. 35–61.
236 237
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Andrei Mureşanu
(1816–1863). Portret de
Mişu Popp
Gheorghe Ucenescu
(1830–1896). Tablou
în ulei expus la
muzeul „Prima şcoală
românească”
din Braşov

Carte poştală emisă de


Internatul Şcolii secundare
de fete „Principesa
Ileana” din Abrud în 1923
reproducând litografia
lui Mişu Popp „Andrei
Mureşanu” păstrată
azi la muzeul „Casa
Mureşenilor” din Braşov
(colecţia Silviu Andrieş-
Tabac). Poetul este
reprezentat alegoric
în chip de tribun, cu
pelerină drapată şi ţinând Anton Pann (n. Antonie
în mâna stângă un sul cu Pantoleon-Petroveanu,
versurile „Deşteaptă-te, între 1793 şi 1797,
române!” † 1854)

238 239
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Deşteaptă-te, române!*

1. 7.
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
În care te-adânciră barbarii de tirani! Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

2. 8.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume N-ajunse iataganul barbarei semilune,
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Triumfător în lupte, un nume de Traian! Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

3. 9.
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii! Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

4. 10.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi. Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

5. 11.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi! Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

6.
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

Clavirul imnului „Deşteaptă-te, române!”, Imnul de Stat al


României din decembrie 1989, oficializat printr-un Decret-lege din
24 februarie 1990 (după „Monitorul oficial al României”,
* Imnul este alcătuit din unsprezece strofe. De regulă se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11. anul VI, 1994, patrea I, nr. 237, 26 august)

240 241
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Bibliografia dedicată acestuia este numeroasă13. Rezumând istoricul imnului,


re­marcăm faptul că versurile imnului „Deşteaptă-te, române!” au fost scrise de
cunos­cutul poet-tribun ardelean Andrei Mureşanu (1816–1863) în timpul revo­
luţiei de la 1848, cu titlul iniţial „(Un) Răsunet”. Muzica îşi are rădăcinile în creaţia
populară, de unde pătrunde în notaţia psaltică a lui Anton Pann (cca 1796–1854),
considerat drept autor în ediţiile oficiale ale imnului, cel care o îmbină cu textul
romanţei pa­triotice „Adio. La Târgovişte” („Din sânul maicii mele”) de poetul
muntean Grigore Alexandrescu (cca 1810–1885). Romanţa a servit drept model
poetic şi muzical pentru Andrei Mureşanu. Gheorghe Ucenescu (1830–1896),
elev al lui Anton Pann, psalt la biserica „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului,
a adaptat melodia la textul lui Andrei Mureşanu şi a contribuit la răspândirea ei.
Statutul de marş al melodiei, combinat cu cel de imn, este dat de Gavriil Musicescu
(1847–1903) şi definitivat de D. G. Kiriac (1866–1928).
Aceluiaşi an revoluţionar îi datorăm stimularea creatorilor întru defini­ Marşul Unirii
de Alexandru
ti­varea unui imn de stat, naţional şi patriotic, nu domnesc. Dar încercările Flechtenmacher
com­pozitorilor şi poeţilor de a crea astfel de imnuri nu erau susţinute de domnie, (1823–1898). Coperta
ci interpretate mai curând ca manifestaţii revoluţionare. (după Petre Brâncuşi)
În sfârşit, în anul 1848 Vasile Alecsandri va scrie celebra poezie Hora
Ardealului, care în 1856, în ajunul Unirii Principatelor, va fi rescrisă şi publicată
în „Steaua Dunării” (nr. 51 din 9 iunie 1856) ca Hora Unirii. Evenimentul
se desfăşura pe fundalul unor preocupări multiple literare şi muzicale care
pregăteau Unirea, horele Unirii devenind un gen cu adevărat popular în epocă.
O primă melodie pentru versurile lui Alecsandri a fost scrisă în acelaşi an 1856
de Alexandru Flechtenmacher şi interzisă de autorităţi, dar nu opera sa a devenit
cea populară, ci o versiune lentă de horă lăutărească anonimă, pe care se pare că
Alecsandri ar fi avut-o în vedere din start. Muzicologii au semnalat ca posibilă
sursă de inspiraţie pentru lăutarii români în această chestiune o arie din opera
Lulu de compozitorul danez Friedrich Kuhlau (1786–1832). Calificată de poetul
însuşi ca „Marsilieza unirii românilor”, Hora Unirii a rămas până în zilele noastre
un imn românesc deosebit de îndrăgit şi apreciat nu numai de adulţi, ci şi de
copii. Nu există localitate românească unde aceasta să nu fi fost interpretată şi
astăzi, ea este imnul zilei de 24 ianuarie care comemorează Unirea Principatelor.
Este interesant faptul că Hora Unirii, cu titlul Hora muncitorilor, a fost tipărită
în RASS Moldovenească, într-o culegere de „Cântece populare şi revoluţionare
moldoveneşti”, editată de Pavel Chioru şi Mihail Bak la Balta în 1928–1929 14.

13
Ion Buzaşi, Andrei Mureşanu. Biografia imnului naţional, Bucureşti: Editura Didactică şi Peda-
gogică, R.A., 1996; Vasile Vasile, Vârstele imnului „Deşteaptă-te, române!”, în „Studii şi cercetări
de istoria artei, Seria teatru, muzică, cinematografie”, tomul 43, 1996, p. 25–52; Vasile Oltean,
Imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”. Scurt istoric, Braşov, 2001 şi altele. Theodor Aman,
Hora Unirii la Craiova
14
Viorel Cosma, op. cit., p. 67–88.
242 243
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Hora Unirii
Hai să dăm mână cu mână Unde-i unul, nu-i putere Vin’ la Milcov cu grăbire
Cei cu inimă română, La nevoi şi la durere. Să-l secăm dintr-o sorbire,
Să-nvârtim hora frăţiei Unde-s doi, puterea creşte Ca să treacă drumul mare
Pe pământul României! Şi duşmanul nu sporeşte! Peste-a noastre vechi hotare,

Iarba rea din holde piară! Amândoi suntem de-o mamă, Şi să vadă sfântul soare
Piară duşmănia-n ţară! De-o făptură şi de-o seamă, Într-o zi de sărbătoare
Între noi să nu mai fie Ca doi brazi într-o tulpină, Hora noastră cea frăţească
Decât flori şi omenie! Ca doi ochi într-o lumină. Pe câmpia românească!

Măi muntene, măi vecine, Amândoi avem un nume,


Vină să te prinzi cu mine Amândoi o soartă-n lume.
Şi la viaţă cu unire, Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
Şi la moarte cu-nfrăţire! În noi doi un suflet bate! Vasile Alecsandri,
1857

244 245
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

În perioada premergătoare Unirii Principatelor au continuat încercările de


compunere a unor imnuri separate. Un Himn naţional moldovenesc a fost scris
de poetul Ioan Ianov şi compozitorul Gheorghe Burada în 1855.
După Unirea Principatelor din 1859, în epoca lui Alexandru Ioan Cuza genul
imnurilor, marşurilor şi horelor unirii, patriotice şi domneşti a înflorit neîncetat,
antrenând cele mai valoroase forţe creatoare literare şi muzicale. În 1862, prin
Ordinul de zi pentru toată oastea din 22 ianuarie, publicat în „Monitorul Oştirii”
(vol. 5 din 1862), în urma unui concurs a apărut în sfârşit primul imn de stat  –
Marşul triumfal spre primirea Steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor de
Eduard Hübsch (1825–1894) – ca piesă instrumentală pentru fanfara militară,
fără versuri. Acesta însă nu a întrecut popularitatea Horei Unirii, care adeseori
îl înlocuia în cadre oficiale.
Problema imnului naţional a revenit după obţinerea independenţei şi mai
ales în ajunul proclamării regatului. La încoronarea regelui Carol I la 10 mai
1881 a fost intonat imnul vechi al lui Eduard Hübsch. În 1884 imnul a fost
transformat în Imn Regal, pentru care poetul Vasile Alecsandri a scris şi versuri.
Eduard Hübsch
Ecourile contradictorii din societate au generat alte propuneri de imnuri (1833–1894).
naţionale, dar niciuna dintre propunerile făcute nu s-a impus. Imnul Regal a Fotografie din colecţia
rămas în vigoare până la 1947. muzicologului Viorel
În secolul XIX s-au născut alte două imnuri româneşti de rezistenţă. Cosma
Unul dintre ele este Pe-al nostru steag e scris unire (Imnul „României June”,
Imnul Unirii, Steagul Nostru, Deviza). Pe la 1880, tânărul poet român Andrei
Bârseanu (1858–1922), la un concurs al Societăţii Academice Literare „România
Jună” din Viena (constituită la 20 martie 1871 şi condusă de Dimitre Onciul),
scrie poezia Steagul Nostru („Pe-al nostru steag e scris Unire, / Unire-n cuget şi
simţiri...”) dedicată Unirii Principatelor Române Moldova şi Ţara Românească de
la 1859. În curând, această poezie cu acelaşi ritm ca şi al celebrei creaţii Cânte­
cul gintei latine („Latina gintă e regină / Între-ale lumei ginte mari...”) de Vasile
Alecsandri, a fost pusă pe note (deşi este posibil ca melodia să fi fost anterioară)
de compozitorul Ciprian Porumbescu (1853–1883), care în perioada 1879–
1881 urmează cursurile Conservatorului din Viena şi dirijează corul Societăţii
studenţeşti „România Jună”. C. Porumbescu va crea şi el o melodie care avea
similitudini cu melodia scrisă la aceeaşi poezie Cântecul gintei latine de către
compozitorul italian Filippo Marchetti în 1878, dar opera sa va fi „mai simplă,
mai directă şi mai emoţionantă”15. La Viena, C. Porumbescu va scoate, în anul
1880, colecţia de 20 de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune
de cântece sociale pentru studenţii români”, cuprinzând celebrele Cântecul gintei Vasile Alecsandri
latine, Cântecul tricolorului şi Imnul Unirii  – Pe-al nostru steag. (1821–1890).
Portret de Theodor
15
Viorel Cosma, op. cit., p. 111. Aman

246 247
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Ciprian Porumbescu
(1853–1883)
Clavirul Imnului Regal
Român

Pe-al nostru steag e scris Unire


Imnul Regal Român Versuri: Andrei Bârseanu
Versuri: Vasile Alecsandri Muzica: Ciprian Porumbescu
Muzica: Eduard Hübsch

Trăiască Regele Trăiască Patria Pe-al nostru steag e scris Unire, Şi-n cartea veşniciei scrie
În pace şi onor, Cât soarele ceresc, Unire-n cuget şi simţiri Că ţări şi neamuri vor pieri,
De ţară iubitor Rai vesel pământesc Şi sub măreaţa lui umbrire Dar mândra noastră Românie
Şi-apărător de ţară! Cu mare, falnic nume! Vom înfrunta orice loviri. Etern, etern va înflori.
Acel ce-n luptă grea se teme Învingători cu verde laur
Fie Domn glorios, Fie-n veci el ferit Ce singur e rătăcitor, Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Fie peste noi. De nevoi, nevoi! Iar noi uniţi în orice vreme Nici scumpele grămezi de aur
Fie-n veci norocos, Fie-n veci locuit Vom fi, vom fi învingători. Drept răsplătire nu dorim.
În război, război! De eroi, eroi! Am înarmat a noastră mână Ştiind că-n viaţa trecătoare
Ca să păzim un scump pământ, Eterne fapte-am împlinit
O! Doamne Sfinte, O! Doamne Sfinte, Dreptatea e a lui stăpână, Şi chinul morţii-ngrozitoare
Ceresc Părinte, Ceresc Părinte, Bogat, bogat e răsplătit.
Iar domn e adevărul sfânt.
Susţine cu a Ta mână Întinde a Ta mână
Coroana Română. Pe Ţara Română!

248 249
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Pe lângă recunoaşterea naţională de netăgăduit Pe-al nostru steag e scris


Cântecul Tricolorului* unire, tradus în albaneză de Aleksander Stavri Drenova (1872–1947), a fost adoptat
în 1912 ca imn naţional al Albaniei cu denumirea „Hymni i Flamurit” („Imnul
Muzică şi versuri: Ciprian Porumbescu Steagului”)16.
Celălalt imn este Cântecul tricolorului (Cântecul treicolorului, Tricolorul,
Trei culori cunosc pe lume...). Acesta, ca şi Pe-al nostru steag..., a fost făcut public
Trei colori cunosc pe lume în aceeaşi „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români compuse şi
Ce le ţin de-un sânt odor dedicate junimii academice române de Ciprian Golembiovschi-Porumbescu,
Sunt colori de-un vechi renume candidat de profesură şi elev la Conservatoriul de Muzică din Viena”, editat
Suveniri de-un brav popor. de C. Porumbescu la Viena în 1880. Cântecul tricolorului are nr. 3 din cele 20
de cântece publicate şi este plasat după Cântecul gintei latine şi Imnul unirii.
Roşu-i focul ce-mi străbate Autorul muzicii şi versurilor este însuşi editorul, Ciprian Porumbescu.
Inima-mi plină de dor Popularitatea incontestabilă a acestui cântec, interzis în anii postbelici, ca şi alte
Pentru sânta libertate cântece patriotice româneşti, a fost exploatată de regimul Ceauşescu, care din
Şi al patriei amor. 28 octombrie 1977, cu un text „adaptat” din punct de vedere politic şi care altera
simţitor textul original, l-a declarat Imn de Stat al Republicii Socialiste România.
Auriu ca mândrul soare La 17 noiembrie 1977, textul este supus unei noi „adaptări” şi, astfel, va rămâne
Fi-va’l nostru viitor simbolul muzical oficial al României până la Revoluţia din 1989 17.
Pururea’n eternă floare Primul Război Mondial şi transformările social-politice declanşate de acesta,
Şi cu luci netrecător. la fel ca şi alte evenimente de rezonanţă naţională sau socială – Războiul de
Independenţă din 1877–1878, proclamarea Regatului în 1881, frământările so­
Iar albastrul e credinţa ciale din 1905–1907 –, au solicitat reactualizarea repertoriului de opere imnice
Pentru naţie ce-o nutrim cu caracter naţional, patriotic şi de protest. În acest context, ne interesează în
Credincioşi fără schimbare primul rând simbolurile muzicale din 1917–1918 ale Basarabiei. Cercetările
Pân’ la moarte o să-i fim. au demonstrat fără echivoc faptul că imnul oficial al Republicii Democratice
Mol­doveneşti a fost „Deşteaptă-te, române!”. Calea de consacrare a acestuia
Pân’ pe cer şi cât în lume în provincia dintre Nistru şi Prut a fost similară tricolorului. „Deşteaptă-te,
Vor fi aste trei colori române!” a penetrat, la fel, mai întâi ca imn etnic şi doar apoi ca statal. Imnul
Vom avea un falnic nume revo­lu­ţionar de la 1848 era bine cunoscut printre fruntaşii moldoveni. Prima
Şi un falnic viitor. publicare a acestei poezii în nr. 78 din 11 martie 1907 al ziarului „Basarabia” a
condus la închiderea periodicului 18. Evenimentele revoluţionare au reactualizat
Iar când fraţilor m’ oi duce poezia lui Andrei Mureşanu, care a fost republicată la Chişinău de ziarul „Cuvânt
De la voi ş’ oi fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi 16
Silviu Andrieş-Tabac, Simbolurile naţionale din estul Europei, Partea I. Noţiuni teoretice, în
Mândrul nostru tricolor. „Cursuri la masterat în domeniul studiilor sud-est europene”, Universitatea de Stat din Moldova,
Catedra UNESCO de studii sud-est europene, vol. 3. Virgil Pâslariuc, Marin Cerchez, Silviu
Andrieş-Tabac, Europa de Sud-Est: elite locale, spiritualitate şi simboluri naţionale, Chişinău:
______________ USM, 2009, p.  167–169.
* După Ilie Radu-Nandra, Imnurile de Stat ale României, în „Excelsior”, Cluj- 17
Ilie Radu-Nandra, Imnurile de Stat ale României, în „Excelsior”, Cluj-Napoca, IV, 1995, nr. 8,
Napoca, IV, 1955, nr. 8, p. 53. p.  50–53.
18
Valeriu Popovschi, Drapelul, imnul şi stema Republicii Democratice Moldoveneşti, în „Destin
românesc”, 1994, nr. 4, p. 34; Paul Vataman, Figuri sorocene, Chişinău, 1993, p. 27–28, 32.
250 251
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

moldovenesc”, în numărul său de Paşti din 2 aprilie 191719. Imnul panromânesc la


1917 era interpretat la toate manifestaţiile naţionale moldoveneşti din Basarabia şi
din afara ei. Popularitatea lui creştea în progresie geometrică. Astfel, la 13 august
1917, la concertul din Sala Eparhială, prezentat de corul organizat de preotul
Mihail Berezovschi din participanţii la cursurile de vară de limbă şi literatură
română, imnul naţional „Deşteaptă-te, române!” a fost interpretat de trei ori, sala
ridicându-se în picioare20. Până la deschiderea Sfatului Ţării mai erau trei luni,
iar până la proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti – patru. În lumina
acestor interpretări înţelegem de ce utilizarea tricolorului panromânesc albastru–
galben–roşu şi a imnului panromânesc „Deşteaptă-te, române!” a fost firească la
deschiderea solemnă a Sfatului Ţării în ziua de 21 noiembrie 1917. Oficializarea
simbolurilor statalităţii RDM, deşi s-a intenţionat, nu s-a reuşit în scurta perioadă
de existenţă a acestei entităţi, iar după votarea din 27 martie 1918 nu mai era
actuală 21.
Anul 1917 este anul de început al unui alt imn naţional – Limba noastră.
Poezia Limba noastră a fost scrisă de poetul, folcloristul, lingvistul, traducăto­
rul şi publicistul Alexie Mateevici (* 16/28 martie 1888, satul Căinari, fostul
judeţ Bender – † 13 august 1917, spitalul central din Chişinău, (†) Cimitirul
Central din Chişinău) la 17 iunie 1917, la Chişinău, şi a doua zi a fost citită
de autor la deschiderea cursurilor de învăţători moldoveni în Chişinău. Pentru Alexie Mateevici (1888–1917). Alexandru Cristea (1890–1942)
prima dată a fost publicată la 21 iunie 1917 în ziarul „Cuvânt moldovenesc”. Fotografie din 1915
Istoricul Ştefan Ciobanu aprecia astfel valoarea acestei creaţii: „A. Mateevici
a lăsat şi alte scrieri în româneşte, a lăsat câteva cercetări cu caracter cultural,
referitoare la Basarabia, dar numele lui nu va fi legat de aceste lucrări. Numele
lui va fi rămas în literatura română, chiar dacă ar fi scris numai poezia Limba
noastră ” 22. Muzica imnului Limba noastră a fost scrisă de tenorul, profesorul,
dirijorul şi compozitorul Alexandru Cristea (* 13 decembrie 1890, Chişinău –
†  27  noiembrie 1942, Chişinău, (†) Cimitirul Central din Chişinău). Deşi
nu­meroşi compozitori au încercat punerea pe muzică a acestei poezii, numai
opera realizată de A. Cristea a fost recunoscută. Se consideră că piesa a avut trei
armonizări. Prima armonizare ar fi fost scrisă prin 1926.

19
Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica
evenimentelor din anii 1917–1918, Chişinău: Civitas, 1998, p. 16.
20
„Şcoala Moldovenească”, 1917, nr. 2–4, p. 133–134. Apud: Mihai Adauge, Eugenia Danu,
Valeriu Popovschi, op. cit., Chişinău: Civitas, 1998, p. 47.
21
Silviu Andrieş-Tabac, Simbolurile Republicii Democratice Moldoveneşti (1917–1918). Interpre-
tări semantice, în „Tyragetia”, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, serie nouă,
vol. II (XVII), nr. 2. Istorie şi Muzeologie, Chişinău, 2008, p. 291–294. Coperta primei cărţi „Limba noastră”
22
Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpînirea rusă, Chişinău, 1992, Coperta partiturii cântecului „Limba noastră” ­editate cu grafie latină la Chişinău de editura
p. 222. publicată la Chişinău în 1938 „Literatura artistică” în 1989

252 253
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Limba noastră*

Versuri: Alexie Mateevici


Muzica: Alexandru Cristea

1. Limba noastră-i o comoară 7. Limba noastră îi aleasă


În adâncuri înfundată Să ridice slava-n ceruri,
Un şirag de piatră rară Să ne spuie-n hram şi-acasă
Pe moşie revărsată. Veşnicele adevăruri.

2. Limba noastră-i foc ce arde 8. Limba noastră-i limbă sfântă,


Într-un neam, ce fără veste Limba vechilor cazanii,
S-a trezit din somn de moarte Care-o plâng şi care-o cântă
Ca viteazul din poveste. Pe la vatra lor ţăranii.

3. Limba noastră-i numai cântec, 9. Înviaţi-vă dar graiul,


Doina dorurilor noastre, Ruginit de multă vreme,
Roi de fulgere, ce spintec Ştergeţi slinul, mucegaiul
Nouri negri, zări albastre. Al uitării ‘n care geme.

4. Limba noastră-i graiul pâinii, 10. Strângeţi piatra lucitoare


Când de vânt se mişcă vara; Ce din soare se aprinde –
În rostirea ei bătrânii Şi-ţi avea în revărsare
Cu sudori sfinţit-au ţara. Un potop nou de cuvinte.

5. Limba noastră-i frunză verde, 11. Nu veţi plânge-atunci amarnic,


Zbuciumul din codrii veşnici, Că vi-i limba prea săracă,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Ai luceferilor sfeşnici. Graiul ţării noastre dragă.

6. Limba noastră-i vechi izvoade. 12. Răsări-va o comoară


Povestiri din alte vremuri; În adâncuri înfundată,
Şi citindu-le ‘nşirate, – Un şirag de piatră rară
Te-nfiori adânc şi tremuri. Pe moşie revărsată.

* În calitate de imn al Republicii Moldova, în conformitate cu Legea din 22 iulie 1995,


se interpretează catrenele 1, 2, 5, 8 şi 12.
Manuscrisul poeziei Limba noastră de Alexie Mateevici. Facsimil

254 255
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Cea de-a doua armonizare, recunoscută azi, s-a datorat concursului din din Moscova), Clementii Korcimariov (compozitor din Moscova), Iancu Leibovici,
1935–1936 pentru cea mai bună melodie la poezia Limba noastră, concurs Ştefan Neaga, N[aum] G. Propişcean, G(h). Strahilevici, Petru Şerban, Orest
organizat la cererea Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău, Tarasenco, Constantin Zlatov, Semion Zlatov.
ţinut la Iaşi şi prezidat de Sofia Teodoreanu (fiica lui Gavriil Musicescu), La 24 iulie 1944 Biroul CC al PC(b)M a decis aprobarea textului imnului scris
directoare a Conservatorului din Iaşi. Lucrarea lui A. Cristea s-a clasat pe locul I de poeţii Bogdan Istru (1914–1993) şi Emilian Bucov (1909–1984) şi a muzicii
şi mitropolitul Gurie i-a acordat compozitorului o diplomă şi un premiu bănesc compozitorului Ştefan Neaga (1900–1951). Coordonările cu Moscova au durat
în valoare de 10 000 lei. Partitura a fost publicată la Chişinău, în 1938. În acelaşi însă aproape un an. Pe 24 iulie 1945 Comisia pentru imn a decis traducerea
an piesa a fost interpretată de corul mixt, format din elevele Şcolii Eparhiale textului în limba rusă, scrierea în termen de trei zile a partiturii imnului pentru
şi elevii Seminarului Teologic din Chişinău, în cadrul concursului „Tinerimii cor, orchestră simfonică şi fanfară, urmând ca imnul să fie imprimat pe bandă
Române” de la Bucureşti, corul în­ vrednicindu-se de „Premiul Excepţional de un cor.
Onorific”. Armonizarea a treia, finală, este ulterioară acestei date 23. Întregul pachet final de acte referitoare la imn a fost trimis la Moscova pe
30 iulie 1945, iar pe 15 august autorităţile RSSM, printr-o telegramă către Molo­
*** tov, locţiitorul preşedintelui Sovietului Comisarilor Norodnici al URSS, rugau
În condiţiile URSS, crearea imnurilor republicilor unionale în limbile naţio­ ur­gentarea examinării imnului, pentru ca acesta să fie interpretat pe 24 august
nale a demarat abia în urma Hotărârii Prezidiului Sovietului Suprem al URSS 1945, în cadrul sărbătoririi celei de-a 5-a aniversări a creării RSSM. Într-un târziu,
din 3 februarie 1944. Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, la Moscova, pe imnul aprobat la şedinţa Biroului CC al PC(b)M din 19–20 septembrie 1945 a
6 februarie 1944 adoptă Hotărârea Despre Imnul de Stat al RSSM. Socotind fost aprobat definitiv prin Ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din
„de trebuinţă” crearea Imnului de Stat al RSSM, Prezidiul decidea: 21 septembrie 1945, cu introducere pentru interpretare pe teritoriul republicii
„2. La alcătuirea textului Imnului de Stat al RSSM trebuie de avut în vedere de la 1 noiembrie 1945.
ca Imnul de Stat al RSS Moldoveneşti să corespundă: În continuare, textul imnului a fost modificat, după moartea lui Stalin,
a) rolului Partidului Comunist şi al marelui Stalin în eliberarea norodului odată cu cel al imnului unional. O nouă redacţie a textului, dată de Emilian
moldovenesc de sub jugul boierilor şi capitaliştilor; Bucov şi Bogdan Istru, şi a muzicii refăcute de compozitorul Eduard Lazarev
b) dezvoltarea stării materiale şi culturale a norodului moldovenesc pe baza (*1935) (Ştefan Neaga a murit în 1951), a fost aprobată prin Decretul Prezidiului
socialismului în marea familie frăţească a noroadelor sovietice; Sovietului Suprem al RSSM din 2 octombrie 1980, cu interpretarea începând
c) izgonirea cotropitorilor faşişti (sic) de pe pământul sfânt al Moldovei. din 12 octombrie 1980 – ziua creării RASSM 25.
3. Muzica imnului să fie compusă pe baza melodiilor şi motivelor mol­do­ Deşi imnul RSS Moldoveneşti nu avea impact imnic, era puţin cunoscut
veneşti. şi intonat practic doar la deschiderea programelor radioului republican, alte
4. Să se atragă la crearea Imnului de Stat al Moldovei toţi poeţii, scriitorii şi intonări publice fiind cu totul rare, în mod surprinzător acesta a fost atacat ca
compozitorii.” 24 simbol moldovenesc: în iunie 1989, la deschiderea solemnă a campionatului
La concurs au participat 11 poeţi: Emilian Bucov, Bogdan Istru, Leonid URSS la fotbal, liga secundă, pe stadionul din Tiraspol, imnul RSSM care a
Corneanu, Liviu Deleanu, George Meniuc, Alexandru Luchianenco, Ion Canna, urmat celui al URSS a fost fluierat şi majoritatea spectatorilor s-au aşezat pe
Andrei Lupan, David Vetrov, Emil Samoilă şi un poet neidentificat. Dintre scaune demonstrativ 26.
compozitori am identificat 18: Vladimir Baronciuc, V. Belâi, G[heor­ghe] Borş(ci),
Iurii Ceapkovski (compozitor din Moscova), Eugeniu Coca (care a scris cinci
variante), David Gherşfeld (Grădină) – preşedintele Uniunii Com­po­zitorilor
Sovietici a RSSM, Leonid Gurov, Gavril Iudin, Zinovii Kompaneeţ (compozitor
23
Vlad Dumbravă, Alexandru Cristea – autorul creaţiei muzicale „Limba noastră”, în „Literatura
şi arta”, 1996, nr. 15, 11 aprilie, p. 6; Maria Vieru-Işaev, Alexandru Cristea (1890–1942). Viaţa şi 25
Silviu Andrieş-Tabac, Crearea simbolurilor de stat ale Republicii Sovietice Socialiste Moldove-
activitatea reflectate în timp, Chişinău: Civitas, 2001, p. 129–137. neşti: stema, steagul, imnul, în „Basarabia. Dilemele identităţii”, Iaşi, 2001, p. 180–187.
24
A.N.R.M., F. R-2948, inv. 6, d. 1, f. 24. 26
Ion Sandu, Cui nu-i place imnul?, în „Literatura şi arta”, 1989, nr. 26, 22 iunie, p. 1.

256 257
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Partitura Imnului de Stat al RSS Moldoveneşti, Imnul de Stat al RSSM aprobat prin Ucazul Prezidiului
prima versiune pe versurile lui Emilian Bucov, manuscris, Sovietului Suprem al RSSM din 21 septembrie 1945, textul şi partitura
fila 2 (arhiva Larisa Neaga) (Arhiva Naţională a Republicii Moldova, F. R-2948, inv. 8, d. 18, f. 332-333)

258 259
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

260 261
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Eduard Lazarev (n. 1935)

Coperta ediţiei oficiale a Imnului de Stat al


RSSM în noua redacţie aprobată prin Decretul
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din
2 octombrie 1980, cu interpretarea începând
Bogdan Istru (Ion Bădărău, 1914–1993) Emilian Bucov (1909–1984) din 12 octombrie 1980 (Chişinău, editura
„Literatura artistică”, 1981)

Textul Imnului de Stat al RSSM în noua redacţie, după ediţia oficială


Ştefan Neaga (1900–1951). Paris, 1937 (foto din „Stema, Steagul, Imnul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti”
arhiva fiicei Larisa Neaga) (Chişinău, editura „Cartea Moldovenească”, 1982)

262 263
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

***
Apariţia pe harta Europei a noului stat Republica Moldova a determinat
necesitatea adoptării unui imn oficial. Dacă problema drapelului şi cea a stemei de
stat ale ţării noastre au fost rezolvate încă înainte de declararea independenţei ei,
necesitatea adoptării unui imn oficial nou a fost simţită numai odată cu realizarea
acestei independenţe. De regulă, după cum am arătat mai sus, imnurile oficiale
ale ţărilor europene nu sunt nişte compoziţii imnice elaborate în acest scop, ci
reprezintă melodii de genuri muzicale diverse consfinţite în cadrul mişcărilor
de emancipare socială sau naţională şi adoptate ulterior în calitate de simboluri
muzicale oficiale.
În anii mişcărilor de emancipare naţională din 1988–1991, mai multe
melodii istorice, cum erau Când a fost să moară Ştefan (La moartea lui Ştefan
Vodă), Deşteaptă-te, române!, Limba noastră, sau alcătuite ad-hoc, cum au
fost, de exemplu, creaţiile regretatului Ion Aldea-Teodorovici (1954–1992), au
căpătat valoarea unor imnuri.
Problema imnului de stat a fost discutată în şedinţa conducerii Uniunii
Compozitorilor din 4 mai 1990. 11 (Ghenadie Ciobanu, Tudor Chiriac, Eugen
Mamot, Pavel Rivilis, Eugen Doga, Ion Păcuraru, Vasile Zagorschi, Iulia Ţibulschi,
Teodor Zgureanu, Constantin Rusnac, Pavel Rusu) din cei 12 membri prezenţi, cu
o singură abţinere (Eugeniu Cletinici), au votat propunerea imnului Deşteaptă‑te,
române! ca imn de stat al RSS Moldova. În cadrul şedinţei, Eugen Doga a sugerat
realizarea unei înregistrări orchestrale de excepţie, scriitorii urmând să se pronunţe
asupra textului. S-a decis, de asemenea, revenirea la problema imnului în cadrul
unei adunări generale a compozitorilor şi scriitorilor pentru a se lua o decizie
definitivă 27.
Opinia publică a fost antrenată în discuţia problemei prin articolul Rodicăi
Iuncu „Despre imnul de stat al republicii”, publicat la 19 iulie 1990 în hebdoma­
da­rul „Literatura şi arta”. Autoarea arăta nepotrivirea ce s-a creat după aprobarea
Tricolorului între mesajele transmise de noul drapel şi de vechiul imn şi pleda
pentru adoptarea imnului Deşteaptă-te, române! Evenimentele politice curente
nu au favorizat însă rezolvarea rapidă a chestiunii imnului.
Abia peste un an, cea de-a III-a Mare Adunare Naţională din 27 august
1991 a cerut conducerii republicii adoptarea imnului Deşteaptă-te, române!,
Partitura Imnului
care din 24 ianuarie 1990 era şi Imnul de Stat al României, în calitate de Imn
de Stat al RSSM în noua de Stat al Republicii Moldova. În aceeaşi zi, Parlamentul ţării, după adoptarea
redacţie, după ediţia Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova, a votat imnul cerut, prin
oficială „Stema, Steagul, Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 691a-XII. Primul Imn de Stat
Imnul Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti”
al Republicii Moldova Deşteaptă-te, române! a fost în vigoare până la data de
(Chişinău, editura 7 iunie 1994.
„Cartea Moldovenească”,
1982) 27
Rodica Iuncu, Despre imnul de stat al republicii, în „Literatura şi arta”, 1990, nr. 29, 19 iulie, p. 6.
264 265
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Mitingurile de la Teatrul de Vară din Chişinău


unde se cântau imnuri şi cântece patriotice (Foto:
Mihai Potârniche)

266 267
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Primul val al contrarevoluţiei antidemocratice şi antiromâneşti, pornit încă


de la sfârşitul anului 1991 şi condus de Partidul Democrat Agrar din Moldova,
a culminat cu congresul de campanie electorală „Casa noastră – Republica
Moldova” din 5 februarie 1994 şi cu victoria PDAM la alegerile parlamentare din
27 februarie 1994. În acest cadru, atacurile asupra noilor simboluri naţionale au
devenit ceva frecvent, imnul deţinând întâietatea. Preşedintele Parlamentului
Petru Lucinschi a declarat chiar în primele zile de după alegeri că intenţionează
să anunţe un concurs pentru un nou imn de stat în locul celui în vigoare.
În replică, intelectualitatea de creaţie şi oamenii ataşaţi de idealurile naţionale au
încercat să contracareze ofensiva noii ideologii a „moldovenismului antiromânesc”
pe diverse căi. Astfel, revista „Literatura şi arta”, începând cu numărul din 10 martie
1994, demarează acţiunile de protest împotriva intenţiilor autorităţilor de a schimba
imnul de stat al ţării. Chiar pe prima pagină se publică blestemul poetului Grigore
Vieru: „Dreptatea istorică va blestema poetul şi compozitorul care vor îndrăzni
să ridice mâna asupra Imnului «Deşteaptă-te, române!», cocoţându-se ei în locul File dintr-un carneţel
strălucirii şi dureroasei lui necesităţi”, care va fi reluat din număr în număr. În particular contemporan
acelaşi timp, redacţia a anunţat un concurs de parodii de imnuri „ce ar corespunde mişcării de emancipare
naţională din anii
«noilor realităţi» şi care ar fi pe potriva gusturilor conducătorilor noştri agrarieni”.
1989–1990 cu versurile
Pe pagina a 8-a a revistei din aceeaşi zi se va publica şi prima parodie Imnul naţiei şi clavirul cântecului
moldoveneşti (parodie) de Grigore Vieru, o satiră de mare talent la realităţile patriotic „Când a fost
dureroase moldoveneşti mai vechi sau mai noi. să moară Ştefan”
La 7 iunie 1994 Parlamentul Republicii Moldova, prin Hotărârea nr. 140- XIII, („La moartea lui Ştefan
Vodă”, versuri de Ştefan
a abrogat imnul Deşteaptă-te, române!, înlocuindu-l provizoriu cu Limba Octavian Iosif (1875–
noastră (catrenele 1, 2, 4, 5, 8 şi 12), până se va aproba un nou imn elaborat 1913) şi populare,
prin concurs. În acelaşi timp se anunţa şi concursul pentru noul imn. Conform muzica populară),
acestei hotărâri, imnul Limba noastră a fost intonat la radio doar în prima zi, pe copiate din
8 iunie, după care s-a folosit numai melodia. La 16 iunie 1994, prin Hotărârea hebdomadarul
„Literatura şi arta”
Parlamentului Republi­cii Moldova nr. 148-XIII, a fost constituită Comisia (1989, nr. 1, 1 ianuarie;
de desfăşurare a concursului pentru crearea noului imn de stat, în frunte cu nr. 4, 19 ianuarie;
preşedintele Parlamentului Petru Lucinschi. nr. 28, 6 iulie)
Societatea civilă a protestat vehement împotriva acestei hotărâri, iar intelec­ (colecţia Silviu
tualitatea de creaţie a sabotat deschis concursul, care a eşuat. În cele din urmă, Andrieş-Tabac)
la 22 iulie 1995, Parlamentul a votat Legea nr. 571-XIII cu privire la Imnul de
Stat al Republicii Moldova, prin care Limba noastră (strofele 1, 2, 5, 8 şi 12)
devenea imn de stat oficial al ţării. Regulamentul privind intonarea Imnului de
Stat al Republicii Moldova a fost aprobat la 15 octombrie 1998.
Faptul că acest cântec istoric a avut merite în mişcarea de eliberare naţională
din anii 1988–1991 a salvat în mod fericit situaţia cu însemnul muzical oficial al
statului. Totuşi pe timpul preşedintelui Petru Lucinschi, de exemplu, imnul era
doar tolerat şi nu se intona nici la înmânarea distincţiilor de stat.
Actualmente, imnul Limba noastră şi-a ocupat locul pe care-l merită în
pan­teonul simbolurilor naţionale ale Republicii Moldova.
268 269
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Trei culori
Versuri: Grigore Vieru
Muzica: Ion Aldea-Teodorovici

Străine pofte ne-au răpit


Când via dulce, când ogorul.
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă tricolorul.

Fusese vremea mult prea cruntă


Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul.
Că azi ne strângem şi la nuntă,
Şi la botez cu tricolorul.

Refren:
Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească,
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească.
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească.

Atât de minunat scânteie Ion şi Doina Aldea-Teodorovici


De crezi că de pe bolţi albastre interpretând cântecul
L-a rupt Hristos din curcubeie „Trei culori”
Şi l-a dat românimii noastre.

E cald sub el ca sub o rană


Ce-a chinuit mântuitorul,
E cald în ţara cea Ştefană
Ne încălzeşte tricolorul.

Refren.

Străine pofte ne-au răpit


Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă tricolorul.

Sub a lui pânză cu dreptatea


Mai strâns unească-se poporul.
Sus, cât mai sus latinitatea,
Sus inima şi tricolorul!

Refren.

270 271
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Grigore Vieru (1935–2009)

Ediţia din 10 martie 1994 (nr. 11)


a hebdomadarului „Literatura şi arta”
care a marcat începutul campaniei de rezistenţă
civilă şi artistică împotriva intenţiilor autorităţilor
de a crea un imn nou în locul imnului anulat
Pagină din „Literatura şi arta” (1990, nr. 35, 30 august, p. 5) cu versurile şi clavirele „Deşteaptă-te, române!”.
unor cântece patriotice populare în epocă pe versuri de Grigore Vieru şi muzică de Fragmente din p. 1 şi 8 cu intervenţiile
Mihai Dolgan, Ion Aldea-Teodorovici, Anatol Chiriac hotărâtoare ale poetului Grigore Vieru

272 273
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

1.

Şarje ale pictorului


Dumitru Trifan în
„Literatura şi arta” la
subiectul protestelor
societăţii civile şi de
creaţie împotriva
atacurilor autorităţilor
politice contra imnului
„Deşteaptă-te, române!”
în 1994:

1. Nr. 27, 30 iunie, p. 1


2. Nr. 30, 21 iulie, p. 3

2.

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova


privind constituirea comisiei de desfăşurare a
concursului pentru crearea noului Imn de Stat al
Republicii Moldova din 16 iunie 1994, publicată
împreună cu materiale de protest în „Literatura şi arta”
(1994, nr. 28, 7 iulie, p. 1)

274 275
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Anexa nr. 1
LEGE la Legea cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova
cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova *
Textul şi notele Imnului de Stat al Republicii Moldova
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Versuri de Alexei MATEEVICI Muzica de Alexandru CRISTEA
Art. 1. - Se aprobă în calitate de Imn de Stat al Republicii Moldova cîntecul
„Limba noastră”, versuri de Alexei MATEEVICI (strofele 1, 2, 5 8, 12), muzica de
Alexandru CRISTEA, aranjament de Valentin DÎNGA, cuprins în anexa nr.  1 care
face parte integrantă din prezenta lege. LIMBA NOASTRĂ
[Art.1 modificat prin L160/15.10.98, MO105/26.11.98 art.644]
Limba nostră-i o comoară Limba noastră-i frunză verde,
Art. 2. - Se aprobă Regulamentul privind intonarea Imnului de Stat al Republicii
În adîncuri înfundată, Zbuciumul din codrii veşnici,
Moldova, cuprins în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.
Un şirag de piatră rară Nistrul lin, ce-n valuri pierde
[Art.2 introdus prin L160/15.10.98, MO105/26.11.98 art.644 art.2 devine art.3]
Pe moşie revărsată. Ai luceferilor sfeşnici.
Art. 3. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Limba noastră-i foc ce arde Limba noastră-i limbă sfîntă,
Într-un neam, ce fără veste Limba vechilor cazanii,
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI S-a trezit din somn de moarte, Care-o plîng şi care-o cîntă
Ca viteazul din poveste. Pe la vatra lor ţăranii.
Chişinău, 22 iulie 1995.
Nr.  571-XIII. Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

* „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1995, nr. 45–46, 17 august, p. 19–20, art. 555; pro­
mulgată prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 73-p din 4 august 1995, publicat
ibidem, p. 19, art. 554. Legea a fost modificată şi completată prin Legea nr. 160- XIV din
15  octombrie 1998 (ibidem, 1998, nr. 105, 26 noiembrie, art. 644) şi prin Legea nr.  543- XV
din 12 octombrie 2001 (ibidem, 2001, nr. 141, 22 noiembrie, art. 1095).

276 277
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

278 279
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA IMNUL DE STAT

Anexa nr. 2 b) la inaugurarea unor expoziţii de amploare cu tematică istorică şi cultura­


la Legea cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova lă;
c) la deschiderea manifestărilor consacrate începutului anului de studii, pre­
cum şi a altor manifestări solemne, în toate instituţiile de învăţămînt.
REGULAMENTUL 8. Textul Imnului de Stat al Republicii Moldova se tipăreşte pe prima pagină
privind intonarea Imnului de Stat al Republicii Moldova a abecedarelor.
9. Respectul profund faţă de Imnul de Stat al Republicii Moldova este o da­
torie patriotică a fiecărui cetăţean al Republicii Moldova.
1. Imnul de Stat al Republicii Moldova este un simbol al suveranităţii şi 10. La intonarea publică a Imnului de Stat al Republicii Moldova, asistenţa va
indepen­denţei statului. sta în picioare, bărbaţii se vor descoperi.
2. Imnul de Stat al Republicii Moldova se intonează în intrepretare orches­ 11. Responsabilitatea pentru îndeplinirea prezentului regulament revine
trală şi vocală. Se admite utilizarea înregistrărilor audio. Guvernului, în persoana Primului-ministru, şi conducătorilor autorităţilor ad­
3. În interpretare vocală, Imnul de Stat al Republicii Moldova se intonează în ministraţiei publice centrale de specialitate şi locale, ai întreprinderilor, institu­
limba de stat, în deplină concordanţă cu textul prevăzut de anexa nr. 1. ţiilor şi orga­ni­zaţiilor sub egida cărora se desfăşoară manifestările respective.
4. Imnul de Stat al Republicii Moldova se intonează:
a) la ridicarea Drapelului de Stat al Republicii Moldova;
b) la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales al Republicii
­Moldova;
c) la deschiderea şi închiderea sesiunilor Parlamentului;
d) la inaugurarea monumentelor;
e) în cadrul ceremoniilor oficiale de înmînare a distincţiilor de stat;
f) la întîmpinarea şi la plecarea şefilor de state şi de guverne, care întreprind
vizite oficiale în Republica Moldova. În acest caz, Imnul de Stat al Republicii
Moldova se intonează după imnul de stat al ţării respective;
g) la deschiderea adunărilor solemne, congreselor, simpozioanelor consa­
crate unor date remarcabile din istoria şi cultura ţării.
5. Intonarea Imnului de Stat al Republicii Moldova în unităţile militare ale
Forţelor Armate, în organele şi subdiviziunile afacerilor interne şi ale securităţii
statului, precum şi onorarea Imnului de Stat al Republicii Moldova de către
mi­li­tari şi persoanele din trupele şi corpul de comandă ale organelor afacerilor
interne şi securităţii naţionale sînt reglementate de regulamentele interne de
servi­ciu ale Forţelor Armate, ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale organelor
securităţii statului.
[Art. 5 modificat prin L543/12.10.2001, MO141/22.11.2001 art.1095]
6. Imnul de Stat al Republicii Moldova se transmite de către posturile de
radio şi televiziune ale Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”:
a) la deschiderea şi închiderea emisiunilor;
b) în noaptea de revelion, după ce orologiul anunţă începutul unui nou an.
7. Imnul de Stat al Republicii Moldova poate fi intonat, cu autorizaţia persoa­
nelor indicate la pct. 11 din prezentul regulament, şi la:
a) inaugurarea concursurilor şi festivalurilor raionale, zonale, republicane şi
internaţionale;
280 281
CAPITOLUL IV
SIMBOLURILE NAŢIONALE
DERIVATE
ŞI COMPLEMENTARE
G
eneza şi afirmarea simbolicii naţionale este un proces istoric de durată
şi cu bătaie lungă. Fiecare stat nou apărut sau refăcut din temelii se
vede nevoit a-şi determina identitatea simbolică şi a-şi găsi (sau re-
găsi) locul potrivit în familia mondială. Este o realitate prin care trece şi ţara
noastră – Republica Moldova – stat apărut în anul 1991 pe ruinele imperiului
sovietic.
Identitatea simbolică a statului are mai multe componente. Unele apar pe
ordinea de zi odată cu geneza statului, altele odată cu naşterea, iar altele se con-
turează la vremea când societatea civilă şi forurile politice conştientizează opor-
tunitatea lor.
Prima componentă simbolică identitară de nivel naţional este identitatea
onomastică. Aceasta cuprinde două elemente: denumirea oficială a statului şi
abrevierea internaţională a denumirii lui.
Denumirea oficială s-a născut încă în faza genezei statului nostru. Până la
5 iunie 1990 denumirea oficială a structurii a fost „Republica Sovietică Soci-
alistă Moldovenească”, între 5 iunie 1990 şi 23 mai 1991 „Republica Sovietică
Socialistă Moldova”, iar din 23 mai 1991 „Republica Moldova”. Cea de-a treia
denumire a fost păstrată şi după 27 august 1991 – data adoptării Declaraţiei de
Independenţă.
În ceea ce priveşte denumirea abreviată internaţională a Republicii Moldo-
va, standardele internaţionale ISO 3166-1 şi ISO 3166-2 prevăd abrevierea de
două litere în formula „MD”, care se utilizează de serviciile poştale, transportul
auto şi în alte cazuri, abrevierea de trei litere în formula „MDA”, pentru actele
de identitate emise în ţara noastră, precum şi codul numeric 498. Standardul in-
ternaţional ISO 4217, care defineşte codurile pentru moneda naţională, prevede
abrevierea „MDL” pentru leul moldovenesc.
Identitatea onomastică pare, la prima vedere, a fi o componentă mai mult
formală. Totuşi stabilirea ei nu se face întotdeauna fără conflicte interne sau
internaţionale. Experienţa grăitoare cea mai recentă o constituie cazul statului
care se numeşte astăzi oficial „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”. Nici
285
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

la Chişinău lucrurile nu au fost decise decât în a treia etapă de „botez”. Să ne Necesitatea simbolurilor naţionale complementare a fost determinată de
aducem aminte că şi actuala denumire concura cu denumirea „Republica Mol- uzul foarte reglementat al simbolurilor de stat primare şi derivate. Trăsăturile
dovenească”, mai corectă din punct de vedere istorico-filologic, sau cu unele comune ale acestora din urmă sunt: rădăcinile istorice profunde, continuitatea
denumiri provocatoare ca „Republica Română Moldova”. Nici în problema peste epoci, ermetismul relativ şi cadrul deosebit de solemn care exclude folo-
abrevierilor lucrurile nu sunt întotdeauna fără cusur. Se poate cita chiar cazul sirea cotidiană la îndemâna oricui. Putem afirma, în cele din urmă, că simbolu-
României. În perioada interbelică ea purta o singură literă „R”, la fel ca şi ceilalţi rile de stat poartă în sine o sacralitate ce nu admite abordarea vulgară, profană.
fondatori ai clubului automobilistic internaţional european, iar în prezent poar- Statele Unite ale Americii este, probabil, singurul stat din lume în care se poate
tă abrevierea poştală şi auto „RO”. purta fără sancţionare un slip cu motivele drapelului american.
Cea de-a doua componentă a identităţii simbolice de nivel naţional este Or, omul şi-a dorit întotdeauna să aibă şi simboluri neoficializate, profane,
constituită din identitatea emblematică. apropiate, „calde”, pe care să le poată pipăi şi aprecia fără o încărcătură solemnă
După cum am arătat şi în capitolul introductiv, dacă un simbol este definit restrictivă. Cu atât mai mult omul contemporan, cel care este produsul revol-
drept simbol naţional, calificativul presupune că avem de a face cu simbolul tei şi emancipării maselor populare, cel care alege libertatea personală ca pe
aparţinând unei naţiuni sau unui stat independent, ori unui grup naţional nein- o condiţie a echilibrului său psihic. Credem că tocmai prin aceasta se explică
dependent care posedă un organ guvernamental propriu. În Europa modernă, voga emblemelor naţionale nesolemne – floarea naţională, pasărea naţională,
de cele mai multe ori componenta simbolică etnică a jucat un rol însemnat în animalul naţional, copacul naţional etc. –, a căror răspândire s-a produs masiv
procesul creării simbolurilor naţionale, care s-au produs sub forme diferite: mi- în cea de-a doua jumătate a secolului trecut.
turi, eroi, monumente, embleme etc. Simpla trecere în revistă a emblematicii complementare mondiale pledează
de la sine pentru adoptarea unei simbolici complementare şi pentru ţara noastră.
Am arătat, de asemenea, că într-un sens mai restrâns, în uzul curent şi chiar
Utilitatea ei devine clară. Unele state au doar câte una-două asemenea embleme,
profesional, termenul „simbol naţional” defineşte doar grupul de embleme care
altele au poate prea multe. De exemplu, Letonia, la capitolul „alte simboluri”
marchează pe plan internaţional identitatea unui stat contemporan, noţiunile
dispune de o pasăre naţională – codobatura (Motacilla alba), de o insectă naţio-
„simbol” şi „emblemă” ajungând a fi sinonime.
nală – buburuza (Adalia bipunctata), de o floare naţională – marga­reta (Leucan-
În sfârşit, am explicat mai sus că în plan teoretic totalitatea simbolurilor-
themum vulgare sau, mai vechi, Chrysanthemum leucanthemum), de doi arbori
embleme naţionale se clasifică în trei grupuri. naţionali – teiul (Tilia cordata) şi stejarul (Quercus robur), de o piatră naţiona-
Primul grup este constituit din cele trei simboluri naţional-statale primare lă – chihlimbarul, de un râu naţional – Daugava, ca simbol al destinului Leto-
sau majore – stema de stat, drapelul de stat şi imnul de stat, cărora le-am dedicat niei, un monument sculptural naţional  – Monumentul Libertăţii din Riga şi,
câte un capitol aparte în această carte. în sfârşit, de o sărbătoare naţională populară – „Ligo” sau ziua Sf. Ioan Boteză­
Al doilea grup este compus din simbolurile naţionale secundare sau deri- torul, din 23 spre 24 iunie, legată de obiceiurile solstiţiului de vară. În Letonia
vate, care au rezultat mai mult sau mai puţin din emblemele primului grup, toate aceste simboluri complementare sunt oficializate.
cum sunt sigiliul de stat, culorile naţionale, pavilionul naţional, însemnele de Emblemele naţionale complementare celor heraldice îşi au originile în
apartenenţă statală pe transportul internaţional, însemnele de funcţie ale pri- mentalul colectiv al fiecărei naţiuni. Sursele de inspiraţie pentru crearea em-
melor persoane publice etc. Instituirea şi funcţionarea acestor simboluri este blemelor-simbol complementare le vedem în următoarea succesiune: 1) religia
determinată de necesităţile interne sau internaţionale curente. şi credinţele religioase; 2) condiţiile naturale şi ocupaţiile economice dictate de
Cel de-al treilea grup este format de simbolurile naţionale complementare. acestea; 3) ornamentica populară; 4) folclorul şi literatura cultă; 5) arhitectura
Grupul cuprinde emblemele fără legătură cu simbolurile naţionale primare şi şi artele plastice.
care la un moment istoric dat au dobândit funcţia desemnării aceloraşi entităţi Procesele de adoptare a emblemelor complementare au fost diferite. În
naţionale. Din această categorie fac parte diferite embleme florale, zoomorfe unele ţări ca, de exemplu, Canada a fost importantă raţiunea economică, în al-
sau avimorfe, mărcile naţionale, însemnele monedei naţionale, anumite mo- tele a prevalat tradiţia istorică, politică sau religioasă, iar în altele s-a pus accen-
numente ale naturii sau de for public, tradiţii şi obiceiuri, bogăţii naturale care tul pe frumuseţea naturală şi utilitate. Alegerea emblemei-simbol, neavând legi
în timp s-au consacrat ca embleme identitare şi au fost oficializate ca atare de ­canonice ca în heraldică sau vexilologie, a fost determinată, în general, numai
autorităţile statale. de condiţiile interne.
286 287
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Este instructiv exemplul Estoniei în procesul de stabilire a florii naţionale. câte 15%; Gheorghi Jukov – 8%; Aleksandr Suvorov, Ecaterina II şi Vladimir
Campania a fost organizată de Societatea Estoniană de Protecţie a Naturii în Putin – câte 5%. Dintre evenimentele istorice-simbol poziţia de lider în sondaj
anii 1967–1968 şi a fost televizată. Favoritul era albăstreaua decorativă şi alege- a aparţinut Marelui Război pentru Apărarea Patriei cu 29% şi Revoluţiei din
rea ei a fost dictată de factori ca popularitatea, aspectul decorativ, aplicabilitatea Octombrie 1917 cu 10%; circa 7% au optat în cumul pentru diferite evenimente
artistică şi provenienţa casnică, asocierea cu câmpul de secară hrănitor. Este legate de căderea URSS. În ceea ce priveşte realizările din domeniul culturii şi
posibil însă ca victoria albăstrelei în 1968 să se datoreze şi altui fapt. Oamenii ştiinţei, au învins cosmosul şi baletul.4
ştiau că albastrul din drapelul estonian interzis avea explicaţia „albastru ca al- În cele ce urmează, ne vom referi la simbolurile naţionale derivate şi com-
băstreaua”, ceea ce acorda florii conotaţia de simbol al rezistenţei antisovietice. plementare necesare ale Republicii Moldova, unele dintre care deja există, dar
Din această cauză albăstreaua a început să fie persecutată. Astfel, la centenarul cele mai multe se află încă în faza de propuneri ale Comisiei Naţionale de Heral-
Festivalului cântecului estonian din 1969, toate albăstrelele utilizate în decoraţii dică, nelegiferate de Parlamentul ţării. Cea de-a douăzecea aniversare a Repu-
au fost revopsite în roşu şi prezentate ca garofiţe1. blicii Moldova este tocmai un bun prilej pentru reconsiderarea patrimoniului
Este de asemenea demnă de luat în considerare şi experienţa Canadei, care simbolic naţional şi pentru revigorarea programelor de dezvoltare a simbolicii
are un sistem bine definit legislativ în privinţa utilizării simbolicii naţionale şi publice în general.
care poate servi drept model pentru orişicare alt stat.
Vecinii imediaţi ai Republicii Moldova nu s-au preocupat încă de o astfel de
emblematică, fapt care explică, în mare măsură, întârzierea Republicii Moldova
la acest capitol. Pentru România problema nu s-a pus deloc. Nici Ucraina nu a
adoptat vreo emblemă complementară, deşi ar fi anumite perspective. Televi-
ziunea ucraineană vehiculează foarte mult imaginea florii-soarelui, emblemă
care se pare că se datorează epocii lui Nikita Hruşciov. Ucrainenii din Canada
utilizează fructele de vişin: un triunghi format din 10 vişine aranjate 1:2:3:42,
emblemă care s-ar datora unui poem celebru de Taras Şevcenko. Şansa cea mai
mare de consacrare însă o are călinul3.
Este interesantă şi experienţa Rusiei care, de asemenea, încă nu şi-a stabilit
emblemele complementare. În anul 2001 aici s-a efectuat un sondaj referitor
la simbolurile neoficiale ale ţării, care a arătat că adeseori simbolica neoficială
formează într-o măsură mai importantă imaginea despre o ţară decât simbolica
oficială. Respondenţii au delimitat clar simbolurile neoficiale „adevărate”, adică
cele ce arată măreţia ţării, realizările şi rolul ei în istoria mondială, de „simbolu-
rile-etichetă”, care sunt nişte stereotipuri primitive vehiculate de străini. Printre
acestea din urmă au fost numite: vodca, matrioşca, balalaica, ursul, mesteacă-
nul, emblema comunistă „secera şi ciocanul”, drapelul roşu. Printre simbolurile
„adevărate” au fost trecute în revistă Kremlinul (41% din răspunsurile cu refe-
rire la monumentele simbolice), Piaţa Roşie cu ansamblul, Sankt Petersburgul.
Printre persoanele-simbol au fost predominante numele comandanţilor mili-
tari şi ale şefilor de stat: Petru cel Mare – 27%; Iosif Stalin şi Vladimir Lenin –

1 
Natyonal symbols of Estonia, [pliant], s.l., s.a.
2 
В. В. Похлебкин, Словарь международной символики и эмблематики, Москва: Центр­
поли­граф, 2004, р. 534. Е. Гвоздева, Неофициальные символы России – от Кремля до матрешки: отчет, 24.01.2002
4 
3 
Comunicat de dr. Andrii Grecilo, preşedintele Societăţii Ucrainene de Heraldică. (www.fom.ru). Extras 17 decembrie 2006.
288 289
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

1. Simboluri naţionale derivate

Sigiliul Mare de Stat al Republicii Moldova

Pentru mai multe ţări sigiliul mare de stat reprezintă cel de-al patrulea sim-
bol oficial statal, care are valoarea de însemn al suveranităţii naţionale şi de ga-
rant al autenticităţii actelor statului, în special a celor cu caracter internaţional.
El se introduce prin lege, alături de stema, drapelul şi imnul de stat, aşa cum s-a
întâmplat în Canada, Republica Cehă, Republica Slovacă, România, Ucraina şi
în multe alte state. Sigiliul de stat poate fi deţinut de preşedintele ţării, Minis-
terul de Externe sau de o altă autoritate naţională. Originea acestui sigiliu se
regăseşte în bulele imperiale şi sigiliile regale de maiestate, iar pentru noi – în
peceţile domneşti.
Actualmente, tiparul peceţii care se aplică pe tratatele internaţionale ale Re-
publicii Moldova de către Ministerul de Externe se păstrează la Guvern şi are
Primul proiect al Sigiliului Mare de Stat al Republicii Moldova realizat de pictorul Gheorghe
legenda „Guvernul Republicii Moldova”. Iniţial a fost confecţionat un sigiliu cu Vrabie la solicitarea Comisiei Naţionale de Heraldică în 1996, schiţă (arhiva Gheorghe Vrabie)
legenda în limbile română şi rusă, iar astăzi se foloseşte un al doilea, cu legenda
în română şi engleză. Ambele sigilii nu sunt concepute ca solemne.
Concepţia Sigiliului Mare de Stat al Republicii Moldova a fost elaborată de
Comisia Naţională de Heraldică în şedinţele sale din 12 ianuarie şi 16 august
1996, iar desenul final, realizat de pictorul Gheorghe Vrabie, a fost aprobat abia
în şedinţa aceleiaşi comisii din 4 august 2010. Proiectul de sigiliu include ca
emblemă de bază stema de stat în vigoare şi preia elemente decorative şi grafice
din sigiliile domnilor Ţării Moldovei din secolele XIV–XV şi din moneda mol-
dovenească din secolul XIV. Descrierea lui este:
Sigiliul Mare de Stat al Republicii Moldova reprezintă în amprentă un sigi-
liu rotund cu diametrul de 75 mm, având în câmpul sigilar imaginea conturată
a Stemei de Stat a Republicii Moldova inclusă într-un cadru floral octalobal, iar
în exergă, între două cercuri, cel interior liniar şi cel exterior perlat, legenda cu
litere latine gotice moldoveneşti: „+ REPUBLICA MOLDOVA” şi pe margine
un cerc liniar.

Proiectul Sigiliului Mare de Stat al Republicii Moldova în conformitate cu concepţia Comisiei


Naţionale de Heraldică, 1996. Desen: Gheorghe Vrabie (arhiva Comisiei Naţionale de Heraldică)

290 291
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Primul sigiliu al Guvernului Republicii Moldova Cel de-al doilea sigiliu al Guvernului Republicii Moldova
care s-a aplicat pe tratatele internaţionale ale Republicii Moldova care se aplică pe tratatele internaţionale ale Republicii Moldova în prezent
şi a avut funcţia Sigiliului Mare de Stat (Foto: Oleg Cebotariov) şi are funcţia Sigiliului Mare de Stat (Foto: Oleg Cebotariov)

292 293
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Culorile naţionale Culorile Naţionale ale Republicii Moldova, ca simbol derivat din Drapelul
de Stat al ţării, au fost legiferate la 17 septembrie 2010 prin Legea nr. 217 privind
Termenul culori naţionale în vexilologie este folosit cu trei sensuri. Cel mai Drapelul de Stat al Republicii Moldova, într-un articol special cu următorul
des sintagma apare ca sinonim metaforic al noţiunii de drapel naţional sau de conţinut:
pavilion naţional. Alteori desemnează culorile drapelului naţional, în general „Articolul 14. Culorile Naţionale ale Republicii Moldova
juxtapuse sub forma unor benzi paralele, care pot fi repetate şi multiplicate5. În (1) Culorile albastru, galben şi roşu din Drapelul de Stat, în succesiunea
cel mai larg sens însă ideea de culori naţionale se referă la culorile preluate din indicată şi cât mai apropiate de nuanţele exacte definite în prezenta lege, consti-
drapelul naţional şi folosite cu funcţie mai mult decorativă decât solemnă. tuie Culorile Naţionale ale Republicii Moldova.
Pentru Republica Moldova, unde de câţiva ani se impune de autorităţi pla- (2) Culorile Naţionale ale Republicii Moldova, materializate în drapele,
sarea inoportună, dar obligatorie a stemei pe toate steguleţele de stradă şi pe alte fanioane, steguleţe, panglici, eşarfe, brâie, banderole, funde, cocarde, insigne,
fanioane decorative, este utilă experienţa altor state. Exemplul Argentinei este baloane şi în alte ornamente, tricolore sau separate pe culori şi realizate din
unul didactic. Drapelul de stat argentinian adoptat la 1812 reprezenta o pânză materiale naturale sau artificiale, se utilizează în scop decorativ în cadrul unor
tripartită orizontal, fâşiile marginale fiind alb-albastre, iar cea din mijloc albă. În sărbători, întruniri sau manifestaţii publice, la înfrumuseţarea străzilor, sediilor,
1818 în mijlocul drapelului a fost plasat un soare galben (Sol de Mayo). Această locurilor publice şi a altor locuri de adunare, precum şi în alte cazuri când uti-
versiune plină, cu imaginea soarelui, poartă denumirea de „drapel oficial de cere- lizarea Drapelului de Stat ar fi pleonastică sau banalizată.
monie” (Bandera Oficial de Ceremonia), iar drapelul fără soare poartă altă denu- (3) Culorile Naţionale ale Republicii Moldova se utilizează nestingherit de
mire – „drapel de sărbătoare” (Bandera de Ornato). Atunci când ambele drapele toate persoanele juridice şi fizice, cu condiţia respectării demnităţii acestor
se utilizează împreună, drapelul oficial de ceremonie se ridică mai sus decât cel ornamente”.
de sărbătoare.
În şedinţa din 4 august 2010, Comisia Naţională de Heraldică a explicat că în Pavilionul naţional
cazul Republicii Moldova noţiunea culori naţionale are în vedere culorile albastru,
galben şi roşu din Drapelul de Stat, în nuanţele exacte definite anterior de comisie. Termenul pavilion desemnează majoritatea tipurilor de drapele care se ar-
De asemenea, CNH a făcut recomandări referitoare la uzul culorilor naţionale. borează pe nave. Principalele tipuri de pavilioane care marchează apartenenţa
statală sunt:
– pavilionul naţional – indică identitatea naţională a navelor comerciale, de
război sau de agrement, reprezentând o emblemă vexilologică în culorile naţio-
nale, arborată obligatoriu în partea din spate a tuturor navelor;
– pavilionul naval sau pavilion de război – indică identitatea naţională ar-
borat la pupa unui vas de război şi care poate fi diferit ca desen de pavilionul
naţional;
Brăţară artizanală – pavilionul civil – indică identitatea naţională arborat la pupa unui vas co-
din anii 1989–1990
cu cele trei culori
mercial sau de agrement şi care poate fi diferit ca desen de pavilionul naţional;
naţionale încorporate uneori era (şi mai este) denumit pavilion comercial, dar acest termen se evită de
ca segment principal specialişti şi marinari în favoarea sensului de „drapel al unei firme comerciale
(mărgele din lemn arborat pe mare sau pe sediul său terestru”;
colorat, colecţia Iurie
Caminschi. Foto:
– pavilionul de curtoazie – pavilion civil al ţării de primire arborat de toate
Iurie Caminschi) iahturile sau vasele comerciale la intrarea într-un port străin;
– pavilion de concesiune (în franceză pavillon de complaisance) – indică o
Whitney Smith, Les drapeaux a travers les ages et dans le monde entier, traduction française
5  identitate naţională fictivă a navelor înregistrate de armator într-o ţară cu regle-
Georges Pasch, Paris: Fayard, 1976, p. 14. mentări maritime mai puţin severe, cu scopul eschivării fiscale în ţara sa.
294 295
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Actualmente, Republica Moldova nu posedă pavilioane sau alte drapele de DECRETUL


uz internaţional, care să indice apartenenţa naţională, diferite de Drapelul de PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA
Stat al ţării. Comisia Naţională de Heraldică a accentuat cu diverse ocazii ne-
cesitatea diversificării însemnelor vexilare din această categorie şi necesitatea Cu privire la folosirea simbolurilor de stat ale Republicii Moldova
elaborării unor acte legislative adecvate. Singurul document normativ care re- pe navele aeriene şi fluviale şi pe transportul feroviar *
glementa în ţara noastră acest aspect până nu demult rămânea Decretul Preşe-
dintelui Republicii Moldova nr. 93 din 20 aprilie 1992, completat prin alt Decret În conformitate cu articolul 169 „1” din Constituţia Republicii Moldova
prezidenţial, nr.  134 din 2 septembrie 1993, şi care avea ca subiect folosirea şi cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova şi până la introducerea
simbolurilor de stat ale Republicii Moldova pe navele aeriene şi fluviale şi pe modificărilor corespunzătoare în legislaţia în vigoare
transportul feroviar.
Legea nr. 217 din 17 septembrie 2010 privind Drapelul de Stat al Republi- d e c r e t e z:
cii Moldova a introdus următoarele prevederi legale referitoare la Pavilionul
Naţio­nal al ţării: 1. Se stabileşte că:
„Articolul 13. Pavilionul Naţional al Republicii Moldova pe navele aeriene ale Companiei de Stat „AIR Moldova”, pe celelalte nave
(1) Până la adoptarea unor însemne vexilologice distincte, Drapelul de Stat aeriene ale republicii se imprimă imaginea Drapelului de Stat al Republicii Mol-
exercită funcţiile Pavilionului Naţional al Republicii Moldova, cumulând calită- dova;
ţile de Pavilion Civil, Pavilion de Stat şi Pavilion de Război. pe materialul rulant feroviar, proprietate a republicii, se imprimă denumi-
(2) Arborarea pavilioanelor Republicii Moldova se face în conformitate cu rea prescurtată a Căii Ferate din Moldova – „C.F.M.”;
uzanţele internaţionale şi cutumele marine şi fluviale”. navele Asociaţiei Republicane de Producţie a Navigaţiei Fluviale de pe Nis-
Un alt articol a reglementat suplimentar, într-un cadru mai larg, folosirea tru, precum şi ale altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, situate pe teritoriul
drapelelor de marcare a apartenenţei statale pe mijloacele de transport, inclusiv republicii, navighează sub Pavilionul Naţional al Republicii Moldova.
pe cele fluviale şi maritime: [Pct. 1 modificat prin Decretul Preşedintelui nr. 134 din 02.09.93]
„Articolul 6. Arborarea pe mijloacele de transport
2. Prezentul decret intră în vigoare din ziua publicării lui.
(1) Drapelul de Stat se arborează permanent ca pavilion pe navele fluviale
şi maritime de orice tip şi pe alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilionul Re-
publicii Moldova, în conformitate cu prevederile Codului navigaţiei maritime
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
comerciale al Republicii Moldova şi ale altor acte normative în domeniu.
(2) Drapelul de Stat se imprimă pe toate navele aeriene care aparţin Repu- or. Chişinău, 20 aprilie 1992,
blicii Moldova, pe navele aeriene înregistrate în Republica Moldova, aparţinând nr. 93.
persoanelor fizice şi juridice.
(3) Drapelul de Stat poate fi imprimat sau arborat pe autovehiculele ce
aparţin Republicii Moldova care efectuează transportul internaţional.
(4) Drapelul de Stat poate fi imprimat sau arborat pe materialul rulant fero-
viar ce aparţine Republicii Moldova care efectuează transportul internaţional,
alături de Stema de Stat a Republicii Moldova şi de abrevierea denumirii «Calea
Ferată din Moldova» – «C.F.M.»”.

*  „Monitorul Parlamentului Republicii Moldova”, 1992, nr. 4, 30 aprilie, art. 100.

296 297
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Vapor sub Pavilionul de


Stat al Republicii Moldova
(Foto: Mihai Potârniche)

Avioane şi elicopter cu imaginile


Stemei şi /sau Drapelului de Stat ale Republicii Moldova
(Foto: Valerii Corcimari)

Tren cu imaginea Drapelului de Stat al Republicii Moldova (Foto: Valerii Corcimari)

298 299
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Însemnele de funcţie ale Preşedintelui Domni ai Ţării Moldovei şi membri ai familiilor lor reprezentaţi purtând
Republicii Moldova pe cap coroane (legendele de Emil Dragnev)

Însemnele de funcţie ale şefilor statelor contemporane, majoritatea cu for-


mă republicană de guvernământ, îşi regăsesc originea în însemnele regalităţii
medievale: coroane de suveranitate, buzdugane de voievod, spade de învestitu-
ră, colane de Mare Maestru al ordinelor cavalereşti, stindarde ale suveranilor,
globul crucifer şi altele. Domnii ţărilor române au cunoscut astfel de însemne,
primii dintre ei se pare că au avut coroane sau diademe cu funcţie suverană rea-
lă, dar tradiţia artistică îi va reprezenta cu capul încoronat şi pe cei din secolele
ulterioare, când acest însemn nu se mai purta efectiv la noi. În schimb spada şi
buzduganul vor rămâne simboluri obligatorii ale ceremoniei de ungere la dom- Alexandru cel Bun (1400–
1432) şi doamna Ana în scena
nie până la Alexandru Ioan Cuza inclusiv. O recunoaştere specială au avut-o în Aducerii moaştelor
Moldova şi Muntenia steagurile şi tuiurile domneşti, a căror etalare în public Sf. Ioan cel Nou la Suceava,
însemna foarte mult în secolele XVII–XIX. Odată cu proclamarea Regatului în de pe zidul sudic al naosului
1881, coroanele şi celelalte însemne ale regalităţii au revenit în forţă şi în întrea- bisericii „Sf. Gheorghe” din
Suceava, pictată cca 1601
ga lor splendoare. (Foto: Emil Dragnev, 2004)
În republici, bineînţeles, toate aceste însemne ale suveranităţii nu mai au
aceeaşi încărcătură sacrală de altădată, ci sunt doar simple simboluri ale solem-
nităţii persoanei desemnate a se afla în fruntea statului. Totuşi ceremonialul
de învestitură a şefilor statelor republicane are de câştigat în spectaculozitate şi
impact public dacă însemnele de suveranitate îşi găsesc locul şi cinstea cuvenită
în cadrul său.

Ştefan cel Mare (1457–1504), soţia sa Maria Voichiţa, fiul său Bogdan şi o fiică a sa (Maria sau Ana)
în tabloul votiv din zona sudică a zidului estic al naosului bisericii „Sf. Gheorghe” a mănăstirii
Voroneţ, pictat cca 1496 (?). Carte poştală emisă de mănăstirea Voroneţ
(Sibiu, tipografia Masib SRL, f.a.; colecţia Silviu Andrieş-Tabac)

300 301
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Ştefan cel Mare (1457–1504), Bogdan cel Orb (1504–1517) şi Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546)
în tabloul votiv din partea sudică a zidului vestic al naosului bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”
a mănăstirii Dobrovăţ, pictat cca 1529 (Foto: Emil Dragnev, 2006)

Ştefan cel Mare (1457–1504), fiul său Bogdan, doamna Maria Voichiţa şi fiicele lor
Ana şi Maria, fragment din tabloul votiv din extremitatea vestică a zidului sudic al naosului
de la biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi, pictat între 1496–1499 (?)
(Foto: Emil Dragnev, 2008)

Ştefan cel Mare (1457–1504), fragment din tabloul votiv din zona sudică Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546), doamna sa Elena-Ecaterina Brancovici
a zidului vestic al naosului bisericii „Sf. Ilie” din Suceava, pictat după 1488, şi fiul lor Iliaş (?) în tabloul votiv de pe zidul vestic al naosului din biserica „Adormirea Maicii
restaurat, probabil, după 1538 (Foto: Emil Dragnev, 2004) Domnului” a mănăstirii Humor, pictat la 1535 (Foto: Emil Dragnev, 2004)

302 303
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Petru Rareş (1527–1538,


1541–1546), fiii Iliaş şi
Ştefan, doamna Elena-
Ecaterina Brancovici,
fiul Constantin şi fiica
Ruxandra în tabloul votiv
din partea sudică a zidului
vestic al naosului bisericii
„Sf. Nicolae” a mănăstirii
Probota, pictat între 1542–
1551 (Foto: Emil Dragnev,
2004)
Ieremia Movilă (1595–1600, 1600–1606), urmat de mama sa Maria, soţia Elisabeta Movilă
şi copiii lor, mitropolitul Gheorghe Movilă şi Simion Movilă cu soţia sa Marghita şi copiii lor,
în scena Ofranda Baldachinului de pe zidul sudic al naosului bisericii „Sf. Gheorghe”
din Suceava, pictată cca 1601 (Foto: Emil Dragnev, 2004)

Portretul domnului
Miron Barnovschi într-o
miniatură pe o carte de
danie mănăstirii
„Adormirea” din Iaşi din
12 decembrie 1627
pentru satele Şipotele din
ţinutul Hârlău şi Munteni
Ieremia Movilă (1595–1600, 1600–1606), precedat de fiul său Constantin, urmat de fiica sa din ţinutul Vaslui (Arhiva
Irina şi mama sa Maria, fragment din tabloul votiv de pe partea sudică a zidului vestic Naţională a Republicii
al pronaosului bisericii „Învierea” a mănăstirii Suceviţa, pictat cca 1596 Moldova, F. 220,
(Foto: Emil Dragnev, 2006) inv. 1, u.p. 185)

304 305
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Tronul domnesc al
domnilor Alexandru
Moruzi (1792–1793;
1802–1806; 1806–1807)
şi Alexandru Callimachi
(1795–1799) (Muzeul
Unirii din Iaşi, h 1,70 m,
lăţime 0,78 m, adâncime
0,70 m, lemn sculptat şi
aurit. Catifea vişinie.
Vedere generală şi detaliu.
Foto: Sorin Iftimi)

Tronul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza cu stema unită a celor două Principate
în scut despicat; pe spătar se observă monograma lui Carol I care a înlocuit la 1869
monograma originală (Muzeul Naţional de Istorie a României, nr. inv. 75046, h 1,74 m,
lemn sculptat şi aurit. Catifea grena. Vedere generală şi detaliu. După Sorin Iftimi,
Aurica Ichim, Alexandru Ioan Cuza – steme, monograme, decoraţii, Iaşi, 2009, p. 16)

306 307
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Însemne ale puterii domneşti – buzdugan cu spadă încrucişate, peste care broşează capul de bour
şi coroana regală timbrând scutul heraldic – pe o gravură de carte, realizată de protoiereul Mihail
(Vieţile Sfinţilor din luna Martie, mănăstirea Neamţ, 1813, verso foii de titlu). În versurile la stema
însoţitoare, dedicate domnului Scarlat Callimachi, sunt invocate buzduganul şi spada:
Dumnezeu, cel ce pre toate le ştie mai nainte de a să face,
Pre unsul său aflându-l Bărbat dupre cum îi place,
Pre măriia sa, zic, pre Domnul nostru Scarlat,
Pre scaunul domniei Moldovei l-au prea înălţat Portretul domnului
Şi cu semnul sfintei Cruci prinprejur l-au îngrădit, Grigore Alexandru Ghica
Şi cu Spată şi cu Buzdugan l-au întărit. (1849–1853; 1854–1856),
Ca pre văzuţii şi pre nevăzuţii săi vrăjmaşi să-i prăpădească, executat la Iaşi de Nic-
Iară ţara, cu linişte şi pace să şi-o domnească. colo Livaditi (Muzeul de
Să ne rugăm dar şi noi lui Dumnezeu, să-l îndelunge întru Domnie, Artă din Iaşi. Foto: Sorin
Aicea, adecă, vremealnic, iară acolea cu sfinţii în vecie.
Iftimi).
Pe măsuţa de care se
(Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche. 1508–1830, tom III, fasc. I-II.
sprijină domnul cu mâna
1809–1817, Bucureşti, 1912, p. 88)
dreaptă se poate observa
sceptrul domnesc

308 309
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

1. 2.

Sabia şi sceptrul domnului Alexandru Ioan


Cuza primite de la sultan în 1860 cu prilejul
învestiturii, aflate azi în expoziţia Muzeului
Unirii din Iaşi (nr. inv. 1978 (sabia), 1981 (buz-
duganul). Foto: Sorin Iftimi)

3. 4.

1. Pavilionul Regelui
2. Pavilionul Reginei
3. Pavilionul Principelui moştenitor
4. Pavilionul Principilor regali
Coroana de oţel a României, 1881, Muzeul Coroana Reginei Elisabeta. Muzeul Naţional de 5. Buzduganul Regelui Ferdinand
Naţional de Istorie a României. Dintr-o carte Istorie a României. Dintr-o carte poştală emisă 6. Bastonul de mareşal al Regelui Carol II
poştală emisă de editura „Museion” de editura „Museion” (după „Enciclopedia României”,
(colecţia Silviu Andrieş-Tabac) (colecţia Silviu Andrieş-Tabac) 5. 6. vol. I, Bucureşti, 1938)

310 311
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

*** primirea scrisorilor de acreditare a ambasadorilor etc.). După încetarea man-


În conformitate cu articolul 77 al Constituţiei Republicii Moldova, în ţara datului, ex-preşedintele avea să primească o copie miniaturală a însemnului şi
noastră şeful statului este Preşedintele Republicii Moldova. El „reprezintă statul originalul medalionului detaşabil cu numele şi cifra sa.
şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii Din punct de vedere faleristic, „Colanul Ordinului Republicii” a fost ela-
teritoriale a ţării”. borat prin combinarea a două însemne: a „Ordinului Republicii” propriu-zis şi
Însemnele de funcţie ale Preşedintelui Republicii Moldova nu s-au cristali- a crucii recruciate – însemn faleristic considerat pe plan mondial drept „cruce
zat încă drept ansamblu de ceremonie complex. românească”, deoarece aceasta a fost forma crucii primei distincţii a Principate-
Primul preşedinte, Mircea Snegur, nu a purtat deloc astfel de însemne. În lor Unite, elaborată încă sub Alexandru Ioan Cuza – cruce la care s-a considerat
cadrul unor manifestaţii de amploare, în semn de preţuire, preşedintele ţării, că poate pretinde fără ezitări şi Republica Moldova. La acestea s-au adăugat
dar şi alţi lideri politici erau legaţi cu prosoape tradiţionale, ca la nuntă, cume- însemnele puterii domnului în Principatul Moldovei: coroana, spada şi buzdu-
trie sau alte sărbători de familie. ganul, precum şi alte elemente decorative. Descrierea faleristică a însemnului a
Problema a fost pusă pe ordinea de zi cu ocazia pregătirii ceremonialului de fost următoarea:
învestitură a celui de al doilea preşedinte al ţării, Petru Lucinschi. La iniţiativa „Colanul Ordinului Republicii reprezintă un lanţ de argint, cu lungimea de
Aparatului Parlamentului Republicii Moldova, Comisia Naţională de Heraldi- 850 mm, constituit din verigi în formă de cruce românească (croix recroisettée)
că, în şedinţa din 24–25 decembrie 1996, a propus şi a elaborat două însemne în relief pe o placă ornamentală acoperită cu email albastru, alternând cu verigi
în formă de cunună de laur ce înconjoară o stea cu opt raze, ambele elemente în
prezidenţiale: eşarfa prezidenţială şi colanul prezidenţial.
relief pe o placă acoperită cu email albastru. Verigile mari sunt îmbinate între
Eşarfa prezidenţială a fost legiferată la 27 decembrie 1996 în formula: „o
ele cu verigi mai mici ornamentate cu inserţiuni de email albastru-ultramarin.
panglică tricoloră, repetând culorile naţionale: albastru, galben şi roşu, cu lăţi-
De veriga centrală, compusă dintr-o coroană domnească cu cinci fleuroane, su-
mea de 120 mm şi se poartă de către Preşedintele Republicii Moldova pe umărul
flată cu aur, împodobită cu rubine şi smaralde şi aşezată pe o sabie şi un buzdu-
drept în cadrul unor ceremonii şi acţiuni de protocol de importanţă deosebită”.
gan, suflate cu aur, încrucişate – simbol al puterii politice şi militare supreme –,
Comisia Naţională de Heraldică în descrierile explicative proprii indicase că
atârnă însemnul Ordinului Republicii.
această panglică trebuia să se termine cu ciucuri de aur. La confecţionare însă Însemnul Ordinului Republicii reprezintă o stea convexă de argint suflat
panglica a fost înconjurată pe perimetru cu franjuri de aur, creând o imagine cu aur, cu diametrul de 45 mm, cu opt colţuri în formă de fascicule de raze di-
inestetică. De asemenea, nu s-a ţinut cont de faptul că în cazul îmbrăcării pe vergente, intercalate cu raze subţiri de argint în relief, având în centru, într-un
umăr a eşarfei ordinea culorilor albastru, galben şi roşu trebuie să pornească chenar în relief, în câmp albastru-ultramarin de email, Stema de Stat a Republi-
de la gât spre umăr, astfel încât culorile să nu fie inversate. Această eşarfă prezi- cii Moldova în relief, de aur, cu păstrarea emailurilor roşu şi albastru din scut.
denţială a fost folosită la învestitura preşedintelui Petru Lucinschi (15 ianuarie Steaua este aplicată pe o cruce românească, de argint, având pe braţe patru cruci
1997) şi la cele două învestituri ale preşedintelui Vladimir Voronin (7 aprilie latine mai mici, din argint lustruit, împodobite cu fianite şi cu câte un rubin în
2001, 6 aprilie 2005). inimă. Crucea mare este aşezată pe o cunună, în relief, din argint patinat, împle-
Colanul prezidenţial propus în 1996 de Comisia Naţională de Heraldică, tită, în partea inferioară, din frunze de stejar – simbol al puterii şi al bărbăţiei –,
la sugestia cunoscutului heraldist Jean Nicolas Mănescu (autori: Silviu Andri- iar în partea superioară, din frunze de laur – simbol al gloriei. Cununa este
eş-Tabac, Vladimir Mischevca, Simion Odainic, Alexei Colâbneac, Constantin pătrunsă de patru fascicule de raze emanate din cruce şi intercalate între braţele
Ciobanu, Nicolae Schiţco, Mihail Ciuş, pictor şi arhitect Simion Odainic), a fost ei, fiecare fascicul fiind format din cinci raze suflate cu aur, şi însoţit de ambele
conceput în stil european, în calitate de colan de Mare Maestru al celui mai înalt părţi de câte o rază de argint. Diametrul însemnului este de 120 mm.
ordin din ţara noastră, şi se numea „Colanul Ordinului Republicii”. Astfel, Pre- Pe reversul crucii se fixează un medalion detaşabil rotund, din argint su-
şedintele Republicii Moldova, pe perioada mandatului, devenea Mare Maestru flat cu aur, cu diametrul de 45  mm şi grosimea de 4  mm, având pe avers în
al Ordinului Republicii. Colanul trebuia să fie înmânat preşedintelui nou-ales exergă, într-un singur rând, inscripţia: „+PREŞEDINTELE”, sus, „REPUBLICII
în cadrul ceremoniei de învestitură, de către preşedintele Curţii Constituţiona- ­MOLDOVA+”, jos, şi în câmp, în trei rânduri, următoarele inscripţii liniare:
le, împreună cu eşarfa prezidenţială. Urma să fie purtat de preşedinte în cadrul prenumele şi numele preşedintelui, în primele două rânduri, iar în rândul al
unor ceremonii oficiale extraordinare (învestitura, depunerea jurământului, treilea, cu cifre arabe, anul învestiturii şi, separat prin linioară, anul încetării
312 313
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

mandatului. Pe reversul medalionului se gravează cifra romană ce indică nu- La 3 februarie 2009, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea
mărul de ordine al preşedintelui în succesiunea la preşedinţie, încadrată într-o nr. 17-XVI pentru modificarea Legii nr. 1073-XIII din 27 decembrie 1996 pri-
cunună de laur. Anul încetării mandatului se gravează după încetarea acestuia. vind învestitura Preşedintelui Republicii Moldova8. Prin acest act legislativ
Paftaua Colanului Ordinului Republicii este o stea de argint, cu opt raze, Eşarfa prezidenţială ca însemn de funcţie al Preşedintelui ţării a fost suprimată
cu diametrul de 40 mm, decorată cu granule din acelaşi metal, aşezată pe o altă şi înlocuită cu Colanul prezidenţial. Noul însemn a primit următoarea descriere
stea cu opt raze de email roşu, bordat cu email transparent de culoarea smaral- oficială:
dului.” „Colanul Preşedintelui Republicii Moldova este compus dintr-un lanţ şi în-
Proiectul legii pentru instituirea Colanului Ordinului Republicii a fost pro- semnul colanului. Însemnul colanului reprezintă însemnul ordinului «Ordinul
pus discuţiilor în Parlament pe data de 26 decembrie 1996, şedinţă prezidată Republicii» broşând peste o stea cu 8 raze piramidoforme, de argint, fiecare
de Dumitru Moţpan, şi a fost susţinut, în fond, numai de deputaţii din partea dintre ele având câte 8 zircoane pe axă şi un rubin la vârf. Steaua broşează peste
Partidului Democrat-Agrar din Moldova. Deputaţii din celelalte partide nu au o cunună de laur, poleită cu aur, care, la rândul ei, broşează peste o altă stea cu
susţinut instituirea colanului, invocând diferite motivaţii. În mod cu totul sur- 16 raze, compusă din raze-fascicule poleite cu aur, alternând cu raze piramido-
prinzător au făcut front comun vorbitori-opozanţi fervenţi ca deputaţii Piotr forme de argint. Diametrul însemnului este de 120 mm. Lanţul este de argint,
Şornicov, Victor Stepaniuc şi Vlad Cubreacov, reprezentând platforme politice poleit cu aur, şi constituit din verigi oval-orizontale pe mijlocul cărora broşea-
incompatibile. Proiectul de lege a fost respins şi din cauza atitudinii negative ne- ză câte un crin dublu, alternând cu verigi ce repetă Stema de Stat a Republicii
camuflate a majorităţii Parlamentului faţă de persoana nou-alesului preşedinte Moldova, ale cărei acvilă şi accesorii sunt poleite cu aur. Veriga centrală este
al ţării6. La acest proiect nu s-a mai revenit, credem, şi din cauza dezinteresului compusă dintr-o cunună din frunze de stejar, în relief, de argint, peste care bro-
personal al preşedintelui Petru Lucinschi. şează un buzdugan şi o spadă încrucişate, poleite cu aur, şi având în punctul de
Legea Republicii Moldova privind învestitura Preşedintelui Republicii Mol- intersecţie un diamant. Lungimea lanţului este de 850 mm. De veriga centrală
dova7 a fost adoptată în Parlament la 27 decembrie 1996. Aceasta a prevăzut atârnă însemnul colanului.” S-a precizat, de asemenea, că noul însemn „se poar-
însă numai eşarfa prezidenţială deja descrisă. tă de către Preşedintele Republicii Moldova în cadrul unor ceremonii şi acţiuni
Prima inaugurare a celui de-al treilea preşedinte, Vladimir Voronin, în 2001 de protocol de importanţă deosebită”.
s-a desfăşurat după legea din 1996. Înainte de cea de-a doua sa învestitură, din
2005, problema colanului a revenit în interesul aparatului preşedintelui. Chesti- Un alt însemn al Preşedintelui Republicii Moldova este stindardul preziden-
unea a fost rediscutată în şedinţele Comisiei Naţionale de Heraldică din 17 iunie ţial. Până în 2010 acesta nu fusese legiferat şi preşedinţii ţării au folosit în cali-
2004 şi din 28 ianuarie 2005, membrii ei votând revenirea la proiectul de colan tate de stindarde proprii Drapelul de Stat. Concepţia stindardului Preşedintelui
din 1996. Acest colan nu a fost însă agreat de preşedinte, invocându-se masivi- Republicii Moldova a fost elaborată în şedinţele Comisiei Naţionale de Heraldi-
tatea însemnului şi scoaterea ostentativă în evidenţă a crucii citite ca însemn al că din 2 aprilie 2002 şi 22 ianuarie 2003, dar varianta grafică finală, realizată de
demnitarilor ecleziastici. Pictorul Simion Odainic a fost solicitat să realizeze un Mihai Malaşevschi, a fost aprobată abia la 4 august 2010.
nou proiect, ţinându-se cont de observaţiile enunţate, care a fost acceptat în cele Proiectul elaborat de comisie a fost legiferat prin Legea nr. 217 din 17 sep-
din urmă de Comisie. Lucrurile însă s-au precipitat şi modificarea Legii pentru tembrie 2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova, act care a introdus
învestirea preşedintelui nu s-a reuşit în timp util. Totuşi ideea nu a fost abando- următorul articol special:
nată. Prima mostră, executată la Uzina de Bijuterii „Giuvaier” Î.S. din Chişinău, a „Articolul 16. Stindardul Preşedintelui Republicii Moldova
fost supusă expertizei Comisiei Naţionale de Heraldică încă la 4 noiembrie 1995 (1) Stindardul Preşedintelui Republicii Moldova reprezintă o pânză pătrată
şi a fost dur criticată pentru nerespectarea proiectului de autor şi calitatea artisti- de purpură, având în mijloc Stema de Stat a Republicii Moldova, a cărei acvilă
că şi tehnică joasă. Modelul a fost întors executorilor pentru refacere. este de aur, şi având bordură componată9 din pătrate de 1/9 h, în culorile naţio-
nale ale Republicii Moldova, în formula albastru–galben–roşu–galben.
6 
Evenimentul a fost comentat în: Георгий Орлов, Орден есть – хозяина пока нет, в
«Комсомольская правда в Молдове», Кишинев, 1997, № 2, 10 января, с. 8. 8 
În „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2009, nr. 37–40, 20 februarie, art. 108.
7 
Nr.  1073-XIII, în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1997, nr.  3, 9 ianuarie 1997, 9 
Componată (her.) – împărţită în compartimente pătrate sau dreptunghiulare de smalturi al-
art. 10. ternate.
314 315
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Mircea Snegur depune jurământul de


Preşedinte al Republicii Moldova, fără a purta
vreun însemn de funcţie, 15 ianuarie 1992
(Foto: Mihai Potârniche)

Învestitura
Preşedintelui
Petru Lucinschi,
Ediţia hebdomadarului „Literatura şi arta” din 3 mai 1990 (nr. 18) cu reportajul despre 15 ianuarie 1997.
alegerea lui Mircea Snegur în funcţia de Preşedinte al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Inaugurarea eşarfei
la 27 aprilie 1990. Mircea Snegur la ieşirea din sediul Parlamentului în semn de respect prezidenţiale (Foto:
a fost legat cu un prosop (Foto: Albert Simanovschi) Mihai Potârniche)

316 317
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Învestitura
Preşedintelui
Vladimir Voronin,
7 aprilie 2001.
Ordinea culorilor în
eşarfa prezidenţială
este inversată
(Foto: Valerii
Corcimari)

Învestitura Preşedintelui Vladimir Voronin pentru al doilea mandat, 6 aprilie 2005. Preşedintele interimar
Eşarfa prezidenţială este din nou inversată (Foto: Valerii Corcimari) Mihai Ghimpu (Foto: Mihai Potârniche)

318 319
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Însemnul pentru Colanul Preşedintelui


Republicii Moldova, prima variantă realizată
de Simion Odainic, 1996 (arhiva Silviu
Andrieş-Tabac)

Colanul Preşedintelui Republicii Moldova, Al doilea proiect al Colanului Preşedintelui


proiectul elaborat de Comisia Naţională Republicii Moldova, acceptat de Comisia Naţională
de Heraldică în 1996, desen de Simion de Heraldică în 2008, concepţie şi desen de Colanul Preşedintelui Republicii Moldova legiferat la 3 februarie 2009
Odainic (arhiva Simion Odainic) Simion Odainic (arhiva Simion Odainic) (Foto: Veaceslav Sologub; realizat de Uzina de Bijuterii „Giuvaier” Î.S. din Chişinău)

320 321
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

(2) Originalul Stindardului Preşedintelui Republicii Moldova se înmânează a­ celeaşi manuale de heraldică dau întâietate printre culori roşului, tot ele recu-
Preşedintelui la ceremonia de învestire în funcţie şi se păstrează în biroul său nosc că purpura este mai valoroasă.
de serviciu. Realizată în context cu proiectul Stindardului Preşedintelui Parlamentului
(3) Duplicate şi copii ale Stindardului Preşedintelui Republicii Moldova se (cu fundal roşu) şi al Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldova (cu
arborează pe Palatul Preşedintelui din Chişinău, pe alte reşedinţe prezidenţiale fundal albastru), purpura Stindardului Preşedintelui Republicii, compusă din-
pe timpul aflării Preşedintelui în aceste incinte şi se instalează pe mijloacele de tr-o combinaţie specială a roşului cu albastrul, marchează întrunirea unor func-
transport ale Preşedintelui. ţii legislative şi executive în aceeaşi funcţie.
(4) Regulamentul Stindardului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă
prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova, cu avizul Comisiei Naţionale
de Heraldică”.
Această compoziţie vexilologică realizată în tradiţia stindardelor regale şi
prezidenţiale europene comportă o simbolistică transparentă. Necesită explica-
ţii doar culoarea purpurie aleasă ca fundal principal.
Purpura (fr. le pourpre) reprezintă un smalt heraldic cu totul particular.
După cum consemnează toate manualele de arta blazonului, smalturile (culo- Maşina Preşedintelui
rile) heraldice se împart în trei categorii: metale, culori şi blănuri. Regula prin- Republicii Moldova
parcată alături de maşinile
cipală a compoziţiei heraldice interzice plasarea figurilor de un smalt dintr-o altor preşedinţi de state,
anumită categorie peste un câmp sau peste altă figură de un smalt din aceeaşi 2007 (Foto: Valerii
categorie, adică nu se poate pune metal peste metal, culoare peste culoare, blană Corcimari). Steguleţul
peste blană. Purpura, cea de-a cincea culoare heraldică, este singurul smalt care de maşină repetă Drapelul
de Stat al Republicii
transgresează această regulă: ea poate colora o figură aflată într-un câmp de Moldova
culoare şi poate fi fundalul unei figuri de culoare.
Cunoscută în blazoane de pe la mijlocul secolului XIII, până la începutul
secolului XV purpura era cel mai des reprezentată printr-o culoare intermedia-
ră între gri şi brun, semnificând un fel de amestec al tuturor culorilor. La înce-
puturi culoarea era desemnată prin termenii heraldici din vulgata franceză bis,
gris sau brun. Cuvântul pourpre în franceza veche desemna o stofă de o anumită
calitate, şi nu o culoare anume. Dintre purpure cea mai frecventă era porpre
bise, o stofă de calitate inferioară. Treptat, termenii porpre şi bis au devenit sino­
nime şi primul a ajuns în cele din urmă să desemneze singur stofa de această
culoare. În armorialele din secolele XV şi XVI, purpura îşi schimbă culoarea în
violet sau roşu violaceu, fapt care poate fi explicat prin redescoperirea etimo-
logiei latine a cuvântului purpură. Începând cu secolul XVI, stemele cu acest
smalt se multiplică.10
Datorită acestei transgresări a regulii smalturilor heraldice şi mai ales dato-
rită asocierii cu purpura imperială antică, purpura heraldică a devenit în timp
un simbol convingător al puterii şi suveranităţii. Ea este culoarea împăraţilor Stindardul Preşedintelui
Republicii Moldova,
şi regilor, dar este la locul cel mai de cinste şi în Biserica Creştină. Chiar dacă legiferat la
17 septembrie 2010.
10 
Michel Pastoureau, Traité d'Héraldique, ed. 3, Paris: Picard, 1997, p. 101–102. Desen de Mihai Malaşevschi

322 323
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Stindardul preşedintelui Parlamentului Stindardul prim-ministrului


Republicii Moldova Republicii Moldova

Stindardul Preşedintelui Parlamentului a fost propus de Comisia Naţională Stindardul Prim-ministrului a fost propus de Comisia Naţională de Heral-
de Heraldică a Republicii Moldova la 4 august 2010, în context cu stindardul dică a Republicii Moldova la 4 august 2010, în context cu stindardul prezidenţial
prezidenţial, în varianta grafică a pictorului Mihai Malaşevschi. Proiectul reco- şi Stindardul Preşedintelui Parlamentului, în varianta grafică a pictorului Mihai
mandat de comisie a fost legiferat prin aceeaşi Lege nr. 217 din 17 septembrie Malaşevschi. Proiectul recomandat de comisie a fost legiferat prin aceeaşi Lege
2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova, act care a introdus urmă- nr. 217 din 17 septembrie 2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova,
torul articol special: act care a introdus următorul articol special:
„Articolul 17. Stindardul Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova „Articolul 18. Stindardul Prim-ministrului Republicii Moldova
(1) Stindardul Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova reprezintă o (1) Stindardul Prim-ministrului Republicii Moldova reprezintă o pânză
pânză pătrată, roşie, având în mijloc Stema de Stat a Republicii Moldova, a cărei pătrată, albastră, având în mijloc Stema de Stat a Republicii Moldova, a cărei
acvilă este de aur, şi având bordură componată din pătrate de 1/9 h, în culorile acvilă este de aur, şi având bordură componată din pătrate de 1/9 h, în culorile
naţionale ale Republicii Moldova, în formula albastru–galben–roşu–galben. naţionale ale Republicii Moldova, în formula albastru–galben–roşu–galben.
(2) Originalul Stindardului Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldo- (2) Originalul Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldova se păs-
va se păstrează în biroul său de serviciu. trează în biroul său de serviciu.
(3) Duplicate şi copii ale Stindardului Preşedintelui Parlamentului Republi- (3) Duplicate şi copii ale Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldo-
cii Moldova se arborează pe reşedinţele oficiale ale Preşedintelui Parlamentului va se arborează pe reşedinţele oficiale ale Prim-ministrului Republicii Moldova
Republicii Moldova pe timpul aflării sale în aceste incinte şi se instalează pe pe timpul aflării sale în aceste incinte şi se instalează pe mijloacele de transport
mijloacele de transport ale acestuia. ale acestuia.
(4) Regulamentul Stindardului Preşedintelui Parlamentului Republicii (4) Regulamentul Stindardului Prim-ministrului Republicii Moldova se
Moldova se aprobă prin hotărâre a Parlamentului, cu avizul Comisiei Naţionale aprobă prin hotărâre de Guvern, cu avizul Comisiei Naţionale de Heraldică”.
de Heraldică”.

Stindardul Preşedintelui
Parlamentului Stindardul
Republicii Moldova, Prim‑ministrului­
legiferat la Republicii Moldova,
17 septembrie 2010. legiferat la
Desen de Mihai 17 septembrie 2010.
­Malaşevschi Desen de M
­ ihai ­Malaşevschi

324 325
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Simbolul puterii judiciare 2. Embleme naţionale complementare.


Propunerile Comisiei Naţionale de Heraldică
Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti nr. 3643-XI din
1 decembrie 1989 „Cu privire la simbolul puterii judiciare” a stabilit că simbolul
puterii judiciare în RSS Moldovenească reprezintă „o mantie judecătorească cu
imaginea Stemei de Stat a RSSM”11. Din acest moment roba de judecător a intrat Iniţiativa introducerii unor embleme naţionale complementare aparţine
în sălile unde se înfăptuieşte justiţia în ţara noastră ca simbol al independenţei Comisiei Naţionale de Heraldică.
puterii judiciare. Proiectul a demarat cu Masa rotundă „Identitatea simbolică neoficială a Re-
Mantia judecătorească este prevăzută şi în Legea cu privire la sistemul in- publicii Moldova”, organizată în colaborare cu Institutul Patrimoniului Cultural
stanţelor judecătoreşti militare nr. 836 din 17 mai 1996 (articolul 23)12, şi în Legea al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Societatea de Genealogie, Heraldică şi Arhi-
cu privire la instanţele judecătoreşti economice nr. 970 din 24 iulie 1996 (artico- vistică „Paul Gore” şi Societatea de Etnologie din Republica Moldova, care şi-a
lul 30)13. În cazul Curţii Supreme de Justiţie, legislaţia prevede că la efectuarea desfăşurat lucrările în ziua de 20 decembrie 2006 în Sala Mică a Academiei de
justiţiei judecătorii sunt îmbrăcaţi în mantii de culoare bordo, iar judecătorii Ştiinţe a Moldovei, în prezenţa a circa 40 de cercetători şi persoane interesate. În
asistenţi – în mantii de culoare neagră, toţi purtând insigne cu imaginea Stemei cadrul mesei rotunde au fost prezentate patru rapoarte: Oportunitatea întregi-
de Stat, şi că modelul acestei ţinute vestimentare se aprobă de Plenul Curţii14. rii repertoriului simbolic identitar al Republicii Moldova (Silviu Andrieş-Tabac);
Simbolica zoomorfă şi avimorfă în mentalitatea colectivă (Raisa Osadcii), Florile
în panteonul românesc (Maria Ciocanu) şi Simboluri arboricole în imaginarul
popular (Varvara Buzilă). Au urmat mai multe intervenţii pertinente şi dezba-
teri interesante, care s-au soldat în cele din urmă cu întreprinderea unor cerce-
tări punctuale asupra problemei. La aceeaşi masă rotundă a fost criticată public
procedura netransparentă de elaborare a brandului Republicii Moldova – un alt
simbol naţional complementar, încercare eşuată din punct de vedere ştiinţific,
semiotic şi artistic.
În cadrul pregătirii volumului de faţă, Comisia Naţională de Heraldică a
reexaminat problema simbolurilor naţionale complementare în şedinţa din 4
august 2010. Ţinând cont de repertoriul general românesc de subiecţi naturali
(sălbatici şi domesticiţi) sau culturali, reprezentativi din punct de vedere emble-
matic, precum şi de repertoriul identitar care poate fi separat pentru Moldova
istorică şi pentru zonele geografice ale Republicii Moldova, comisia a depis-
tat câteva soluţii optime pentru identificarea simbolică a Republicii Moldova,
Victor Puşcaş, judecător al Curţii Constituţionale demne de a fi supuse dezbaterilor publice şi legislative.
a Republicii Moldova, în anii 2001–2007 – Preşedinte al Curţii, Candidaţii la statutul de emblemă naţională pentru Republica Moldova
în mantie de judecător (Foto de pe site-ul oficial al Curţii
Constituţionale a Republicii Moldova, 2010)
lansaţi în această carte întrunesc un punct de vedere bazat pe cercetarea istori-
că, etnologică, heraldică, literară, semiotică etc. şi nu constituie o listă închisă
sau imuabilă. Fiecare cetăţean al ţării noastre este în drept să-şi exprime propria
11 
„Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldoveneşti”, 1990, nr. 1, art. 3. viziune, căci interesul naţional constă în găsirea unor embleme cu autoritate cât
12 
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1996, nr. 51/482, 1 august. mai largă şi de durată. Comisia Naţională de Heraldică s-a angajat să centralize-
13 
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1996, nr. 77/742, 28 noiembrie. ze toate observaţiile şi propunerile la acest capitol.
14 
Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Supremă de Justiţie nr. 789-XIII din 26 martie
1996 (articolul 28), în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1996, nr. 32–33, 30 mai; repu-
blicată ibidem, 2003, nr. 196–199, art. 764.
326 327
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Busuiocul

Candidat la categoria Floarea naţională


Busuiocul (Ocimum basilicum, fam. Lamiaceae) este o plantă ierboasă, cu
miros caracteristic foarte plăcut, originară din India şi China. A pătruns de tim-
puriu în panteonul vegetal al regiunilor mediteraneene, de unde s-a răspândit
spre centrul şi nordul Europei. În Republica Moldova, datorită condiţiilor fa-
vorabile pentru dezvoltare – soluri bogate, terenuri deschise şi mult soare –,
a obţinut răspândire generală. Creşte în special în grădinile oamenilor, fiind
un atribut obligatoriu al tuturor ritualurilor şi obiceiurilor. O legendă spune
că Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au observat busuiocul crescând în locul
descoperirii Sfintei Cruci. De timpuriu au fost depistate proprietăţile medicina-
le şi ca dovadă era folosit ca ingredient la prepararea unor unguente destinate
pentru tratarea maladiilor regilor. Denumirea ştiinţifică provine din greacă şi
se traduce „parfum regal” („ocimum” – mirositor, „basilicum” – regal). Datorită
acestor particularităţi olfactive, medicinale şi, ulterior, culinare, imitând crucea,
dublată mereu prin petalele verzi ale corolei, busuiocul a ocupat un loc deosebit 1. 2.
în cultura multor popoare, ajungând la sacralizare.
La români busuiocul este o plantă sacră prezentă în toate obiceiurile popu-
lare şi creştine ce ţin de vârstele omului, de cele calendaristice şi de construcţie:
botezul, nunta, înmormântarea, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, Paştile Blaji-
nilor, Sfântul Gheorghe, Sfântul Andrei, sfinţirea casei, fântânilor, podurilor etc.
Rostul utilizării rituale este purificarea omului, spaţiilor şi trecerilor, protejarea
de spiritele malefice, asigurarea fertilităţii, dragostei, bunăstării şi sănătăţii.
Stebla de busuioc se păstrează la icoană sau în alt loc de cinste, practic, în fi-
ecare casă şi este singura plantă care are o autoritate de netăgăduit în societate.
Busuiocul este cea mai prezentă floare în mitologie, creaţia folclorică şi ar- 3.
tistică, ornamentica tradiţională.

Busuioc la naştere,
Busuioc la moarte, 1. Busuioc. Desen de G. A. Kuzneţov
(după: Л. Г. Крецу, Л. Г. Домашенко,
Floare de tristeţe, М. Д. Соколов, Мир пищевых растений,
Floare de noroc, Кишинев: Тимпул, 1990, с. 218)
Doamne, cum încape 2–3. Motivul florii de busuioc din păretare de la
Viaţa noastră toată sfârşitul secolului XIX – începutul
Între două fire secolului XX, colecţia Muzeului Naţional de
Etnografie şi Istorie Naturală
Mici de busuioc. (Foto: Varvara Buzilă, 2010)
4. 4. O steblă de busuioc legată cu fir roşu de lână
(Vasile Romanciuc) (Foto: Oleg Cebotariov, 2010)

328 329
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Roza (floarea de măceş)

Candidat la categoria Floarea naţională


Roza sălbatică sau măceşul (Rosa canina, fam. Rosaceae) este un arbust na-
tiv în Europa, în nord-vestul Africii şi în vestul Asiei. În Republica Moldova
vegetează spontan peste tot: prin diverse locuri deschise, în gardurile grădinilor
satului, prin haturile terenurilor agricole, la margini de drum, continuând până
la margini de pădure şi poieni. Florile sunt compuse din cinci petale, roz pal,
albe sau roz închis, de 4–6 cm. Este foarte antrenat în medicină. 1.
Roza heraldică – floarea stilizată de măceş – ca mobilă însoţitoare a capului
de bour a fost prezentă în stema istorică a Ţării Moldovei şi a fost preluată şi în
Stema de Stat a Republicii Moldova.
Fructul – măceaşă – este foarte bogat în vitamina C, din care motiv măceşul
este perceput ca o plantă de leac cu statut de panaceu, cunoscută în medicina
populară şi modernă şi agreată de bolnavii de toate vârstele.
Măceşul este strămoşul biologic al tuturor trandafirilor.
2.
Trandafirul este singura floare de ofrandă din cultura noastră tradiţională,
însoţind darurile de Duminica Mare şi de Rusalii. De asemenea, este cea mai
preferată şi cea mai dăruită.
Trandafirul sau roza apare frecvent în lirica populară şi cultă, în ornamen-
tica tradiţională şi arta plastică. Ca simbol al dragostei, roza este o punte de le-
gătură a culturii româneşti cu tradiţiile orientale şi occidentale, la fel de ataşate
de această floare. 3.

Să nu uităm nicicând De vină suntem numai noi, 1. Cheie de boltă de la Cetatea de Scaun
Să iubim trandafirii, Noi amândoi, a Sucevei, cu un scut purtând o roză heraldică
(după Corina Nicolescu)
Ei sunt pe-acest pământ Cei care am trădat
2. Roză heraldică stilizată (după
Un simbol al iubirii. Jurământul iubirii Walter Leonhard, Das grosse Buch der
Şi totuşi de-om uita Şi-o clipă am uitat Wappenkunst. Entwicklung, Elemente,
Să iubim trandafirii, Să iubim trandafirii. Bildmotive, Gestaltung, Augsburg:
Bechtermünz, 2000, p. 127)
Ei ne vor ierta Nu este adevărat
3. Crucea lui Iacov Ciornenco († 1552),
Clipele rătăcirii. Că sunt flori trecătoare, aflată în satul Gordineşti, raionul Edineţ,
Şi pentru asta, nu, Surâsul lor curat cu rozetă stilizată sculptată în piatră,
Destinul nu e vinovat, Niciodată nu moare. vedere generală şi detaliu
(Foto: pr. Emanuil Brihuneţ, 2010)
4. Dulap din satul Cernoleuca, raionul
(Cântecul Să nu uităm trandafirii, cuvinte Ovidiu Dumitru, Donduşeni, cu rozete sculptate în lemn (Foto:
muzică Florin Bogardo, premiul II la Concursul de muzică uşoară Eugen Bâzgu, 2001)
„Mamaia-1969”) 4.
330 331
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Stejarul
Candidat la categoria Copacul naţional
Stejarul (stejarul-comun – Quercus robur, gorunul – Quercus petraea, fam.
Fagaceae) este un arbore a cărui arie naturală de răspândire o constituie regiunile
din emisfera nordică cu climat temperat. Hotarele continentale sudice ale stejaru- 1. Stejarul lui Ştefan cel
lui sunt considerate culmile montane tropicale. În Republica Moldova, în regiunea Mare din satul Cobâlea,
centrală, pe văi şi pe versanţi umbriţi, se întâlnesc stejărişuri de stejar‑pufos şi pe- raionul Şoldăneşti
dunculat, goruneturi pure, şleauri cu gorun şi stejar. În nordul ţării sunt răspândite (Foto: Ala Ceastina, 2010)
stejărişurile de stejar-pedunculat şi gorunul. La sud de regiunea centrală, în silvo- 2. Motivul stejarului pe
piatra de mormânt a lui
stepă, creşte stejarul-pedunculat, uneori amestecat cu stejarul-pufos şi cu gorunul. Ştefan cel Mare, 1504
În lunca Prutului, de la nord de Podişul Tigheci până la Stepa Bălţilor, creşte steja- (după Repertoriul
rul-pedunculat. Unii stejari solitari au statut de monument al naturii. Stejarul este monumentelor şi obiecte-
bine recunoscut prin fructele sale – ghinda, în botanică numindu-se nuci. lor de artă din timpul lui
Ştefan cel Mare, Bucureşti,
Stejarul este un simbol paneuropean al forţei, rezistenţei în timp şi al stator- 1958, p. 268; desen
niciei, semnificaţii datorate calităţilor esenţei lemnoase şi longevităţii. de Fl. Dumitrescu)
Stejarul este un simbol al pădurii în sine şi al înfrăţirii omului cu natura. 3. Medalie de ceramică
Din cele mai vechi timpuri, comunităţile au folosit lemnul de stejar pentru a a Festivalului folcloric
supravieţui, utilizându-l în construcţii şi la confecţionarea obiectelor de uz cas- „La umbra stejarului”
din satul Cobâlea,
nic. Bărcile, butoaiele de mare capacitate, porţile, tălpile de la fântâni sunt doar difuzată la ediţia din 1989
câteva exemple. Scoarţa de stejar s-a folosit pe larg în tăbăcărie şi vopsitorie. (colecţia Silviu
În textele folclorice, stejarul este asimilat ideii de bărbat-apărător al neamu- Andrieş-Tabac)
lui, familiei şi vetrei, iar frunza lui apare ca motiv social al libertăţii. 1.
Stejarul este copacul cel mai venerat în cultura tradiţională. Arborii secu-
lari se bucură de un respect aparte, cei mai vechi fiind asociaţi cu numele unor
personalităţi marcante. Din 158 de arbori seculari declaraţi monumente ale na-
turii în Republica Moldova 104 sunt specii de stejar.

2.

Moneda comemorativă „Stejarul lui Ştefan cel Mare” (Banca Naţională a Moldovei, 2008,
valoarea nominală 50 de lei, argint, ø 30 mm) 3.

332 333
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Cireşul amar
Candidat la categoria Copacul naţional
Cireşul (cireşul sălbatic sau de pădure – Prunus avium, subsp. avium, cire-
şul comestibil – Cerasus avium, fam. Rosaceae) (lat. avium de la avis – pasăre
care preferă în hrana ei cireşele) este un arbore înalt cu coroana mare, frunze
ovale şi dinţate pe margini, flori albe din cinci sepale, cinci petale şi numeroase
stamine, fructe roşii, albe sau negre. Înfloreşte în aprilie–mai. Cireşul este răs-
pândit în centrul şi sudul Europei, Iran, Caucaz, Crimeea, Ucraina. În Republi-
ca Moldova, faciesul cu cireş se întâlneşte în special în nordul ţării împreună cu
stejărişurile de stejar-pedunculat. Arbori solitari de cireş sălbatic se întâlnesc
şi în pădurile mixte de foioase şi conifere, de la aceştia obţinându-se şi port­
altoiuri pentru altoirea soiurilor de cireş comestibil. 2.
Moldova se află în epicentrul ariei de răspândire a cireşului, fapt ce a contri-
buit la sporirea şi diversificarea speciilor. Cireşul alb este cultivat doar în spaţiul
românesc.
Cireşul de pădure cu fructe amare, cel care este propus în calitate de em-
blemă, reprezintă însoţitorul milenar al stejarului, dar este şi strămoşul celor
mai diverse varietăţi de cireş de cultură cultivate la noi: Negre moldoveneşti, 1.
Record, Napoleone roz etc. Din cele mai vechi timpuri, fructele lui – cireşele ne-
gre amare – erau căutate pentru consum curent, dar mai ales pentru prepararea
dulceţurilor ceremoniale şi a vărzărilor rituale. La Duminica Mare, de Rusalii şi
la pomenirile din toiul verii se obişnuieşte a oferi şi cireşe coapte.
În imaginarul popular şi în creaţia artistică profesionistă, motivul florii de
cireş întruchipează etalonul frumuseţii femeii tinere, iar fructul amărui-dulce al
cireşei negre este simbolul visurilor nerealizate.

Atât de fragedă, te-asameni


Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
3. 4.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor. Copiii şi cireşele:
1. Foto: pr. Emanuil Brihuneţ, 1998
(Mihai Eminescu, Atât de fragedă…) 2. Foto: Spartac Chilat, 2007
3. Foto: Eugen Bâzgu, 2007
4. Foto: Varvara Buzilă, 2007

334 335
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Nucul

Candidat la categoria Copacul naţional


Nucul (Juglans regia, fam. Juglandaceae) este un pom fructifer originar din
Balcani răspândit spre est, până în Himalaya şi sud-vestul Chinei. Atât ca plantă
spontană, cât şi ca una cultivată, preferă zona temperată şi mediteraneeană. În
Republica Moldova creşte peste tot, solitar sau în grupuri, constituind microbi-
otopuri spontane sau create (parcuri, scuaruri etc.), livezi mici şi mari, compo-
nente ale perdelelor forestiere de protecţie, fâşii adiacente tuturor tipurilor de
drumuri din ţară etc.
Din cele mai vechi timpuri, Moldova a fost şi rămâne a fi un important
exportator de nuci, încât şi actualmente, în mai multe limbi slave copacul este 2.
cunoscut cu numele de „nuc voloh”, adică românesc. 1. Juglans regia. Planşă din Otto Wilhelm
La fel ca şi în spaţiul balcanic, de Duminica Mare, frunzarii din ramurile de Thomé, Flora von Deutschland, Österreich und
nuc sunt cei mai prezenţi în împodobirea caselor şi gospodăriilor din ţară, încât der Schweiz, Gera, 1885
spaţiul cultural şi natural se contopesc. 2. Nuc (Foto: Igor Vzorov)
Umbra protectoare, efectele curative, fructele delicioase, lemnul preţios, 3. Păretar cu motivul „frunza nucului”, Soroca
proprietăţile de colorant natural şi altele au consacrat nucul în cotidianul co- (Foto: Varvara Buzilă, 1981)
munitar. Republica Moldova în 1999 a adoptat Legea nucului, iar începând cu 4. Frunzari de nuc la poartă (satul Ivancea,
raionul Orhei. Foto: Varvara Buzilă)
2001 a pus în practică un program de stat pentru susţinerea dezvoltării culturii
1.
nucului, ca o cultură strategică, de importanţă ecologică deosebită şi cu un înalt
potenţial economic şi de export.

La umbra nucului bătrân,


Pe banca învechită
Tu mă rugai să mai rămân,
Să te mângâi, iubită!
Şi-n nopţile cu cer senin,
Sub albe policandre,
Îţi mângâiam obrazul fin
Şi braţul cu mixandre…

(Romanţa La umbra nucului


bătrân..., versuri Alexandru Dinescu,
muzică Ionel Fernic)

3. 4.
336 337
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Viţa-de-vie
Candidat la categoria Planta (de cultură) naţională
Viţa-de-vie (viţa-de-vie sălbatică – Vitis vinifera subsp. silvestris, viţa-de-vie
cultivată – Vitis vinifera, subsp. vinifera, fam. Vitaceae) este o plantă liană origi-
nară din regiunea mediteraneeană, sud-vestul Asiei, Africa de Nord (Maroc). În
Republica Moldova se cultivă peste tot: de la sud la nord, în total pe o suprafaţă
de 155,7 mii ha. Suprafeţe cu soiuri industriale domină în zonele de sud, sud-
vest (73 917 tone, anul 2008) şi centru (35 070 tone în 2008). În nord se cultivă
mai puţin (1 855 tone în 2008). Diversitatea soiurilor şi hibrizilor este mare: de
la hibrizii autohtoni până la cei europeni. Specia sălbatică creşte în păduri ume-
de şi pe malurile apelor curgătoare.
Viţa-de-vie este planta care a însoţit ascensiunea istorică a comunităţilor
umane din spaţiul românesc, intrând atât în practicile sociale din sfera sacru-
lui, cât şi în cele din viaţa profană. Cultivarea ei este atestată cu certitudine din
Antichitate.
Vinul produs în Republica Moldova a devenit o marcă de recunoaştere a
ţării departe de hotarele ei, mai mult decât orişicare alt produs de export. Ţara
produce majoritatea vinurilor solicitate pe piaţa internaţională. Vinăriile mol-
doveneşti au devenit un punct de atracţie turistică forte.
Datorită calităţilor sale, incomparabile cu cele ale altor băuturi alcoolice,
vinul a ajuns să fie băutura rituală de bază în toate obiceiurile legate de vârstele
omului, de cele calendaristice şi de muncă, precum şi de cele ale ospitalităţii.
Motivul viţei-de-vie şi al vinului constituie elemente esenţiale în creaţia tra-
diţională, în arta religioasă şi în cea profesionistă.

Iosif Călugărul, Icoana Iisus Hristos Viţă-de-Vie, 1927, lemn, tempera,


mănăstirea Noul Neamţ (Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.
Struguri (Foto: Mihai Potârniche) Foto: Varvara Buzilă, 2008)

338 339
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Bourul

Candidat la categoria Emblema animalieră naţională


Din categoria bovinelor dispărute sau existente se remarcă speciile care
au habitat sau habitează în continuare pe teritoriul Republicii Moldova: 1. Bos
taurus primigenius (dispărut) – bourul european; 2. Bos taurus taurus (dispă-
rut) – din care a provenit vaca domestică; 3. Bos bubalus (există) – bivolul; 4.
Bison bonasus bonasus (există) – zimbrul.
Dintre acestea, prioritatea simbolică aparţine bourului european (Bos ta-
urus primigenius) – cea mai năprasnică fiară din codrii Europei Răsăritene, ră-
punerea ei echivalând cu cele mai grozave fapte de arme –, deoarece bourul se
consideră a fi emblema care de la întemeierea Ţării Moldovei a reprezentat-o
heraldic ca entitate unitară, dar şi în stemele teritoriilor moldoveneşti înstrăi-
nate. Calităţile heraldice ale bovideului au fost determinate de caracterul fioros
şi sălbatic, greu de combătut pentru om. Este cunoscut şi cu denumirile popu-
lare de bou, buăr, boar, bohor, bourel, apoi, după dispariţia sa în secolul XVI, a
fost asimilat cu zimbrul.
Bourul este strămoşul bovinelor de casă, al căror export în epoca medievală
şi modernă a fost definitoriu pentru economia ţării. Şi astăzi vaca domestică
rămâne un animal crescut pe lângă casă în toate satele Moldovei.
Convieţuirea dintre om şi lumea taurinelor sălbatice şi domestice a generat
un simbolism bogat şi divers, legat de cultul soarelui şi al fecundităţii, manifes-
tat plenar în arta preistorică, antică, medievală şi modernă. Iconografia oferă
imagini de animale pictate sau sculptate întregi şi în diverse ipostaze, de capete
de bovine văzute din faţă, dar şi de detalii cu rol de însemn al întregului, ca
ochiul boului, urma boului, coarnele etc.
Imaginea bourului şi a urmaşilor lui şi-a găsit întruchiparea în folclorul li-
terar şi în obiceiurile tradiţionale, printre care oraţia de Anul Nou „Pluguşorul”
este cea mai reprezentativă.

[A.] Şî’ noatî ş’noatâş bour negru, [B.] Înoatî bour negru,
Iel îş noată, corni poartî. Dar în coarni şi îmi poartî
Da’ntri coarni ci-ş mai poartî? Tot altari/ Şî paharî
Leagăn verdi di mătasî, Şî legănaşu/ Di mătasî.
Împletit cu viţa’n şasî.

(Fragment din colindul Fata care aşteaptă peţitori, cules în satul Crocmaz,
Cioplitură în lemn cu motivul viţei-de-vie, secolul XVIII (după Tudor Stavilă,
Constantin Ciobanu, Tamara Diaconescu, Patrimoniul cultural al Republicii Moldova,
azi raionul Ştefan-Vodă, de Petre Ştefănucă în 1937 [A.] şi în satul Podoimiţa,
Chişinău: ARC, Museum, f.a., p. 168. Foto: Iurie Foca) azi unitate administrativ-teritorială din stânga Nistrului, în 1964 [B.].)

340 341
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

1.

3.

2.

1. Cap de bour acostat de două discuri pe o cupă ritualică de ceramică, aparţinând culturii
Cucuteni–Tripolie, descoperită în săpăturile arheologice din satul Ţarigrad, raionul Drochia
(Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Foto: Varvara Buzilă, 2010)
2. Corn de vânătoare confecţionat dintr-un corn de bour (Muzeul oraşului Lvov. Foto: Silviu
Andrieş-Tabac)
3. Bour şi zimbru. Gravuri realizate în 1556 pentru lucrarea lui Sigismund von Herberstein Rerum
Moscoviticarum Commentarii (1549) şi apărute în ediţia Basel, 1571 (după versiunea digitalizată
de Göttinger Statsbibliothek, http://gdz.sub.uni-goettingen.de/dms/load/img)

342 343
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

4.
6.

7.
5.
6. Bour şi zimbru, gravură color pentru lucrarea lui Sigismund von Herberstein Rerum
Moscoviticarum Commentarii (1549) reprodusă şi în Civitates orbis terrarum (vol. II, pl.  47,
editată de G. Kempen la Cologne, 1588–1592) (după Н. Борисовская, Старинные
4. Mascul de bour, desen-reconstituire după surse istorice reprodus în numeroase lucrări гравированные карты и атласы XV–XVIII веков, Москва, 1992. Foto: Vlad Mischevca)
cu caracter enciclopedic (http://animalpicturesarchive.com/ArchOLD-6/1188058432.jpg) 7. Stema Moldovei pe un panou din lemn sculptat şi aurit, provenind din biserica
5. Monumentul ultimului bour de la Jaktorov (Polonia, Mazovia), vânat în pădurile de aici la 1627 moldovenească de la Lvov, ctitorită de Alexandru Lăpuşneanu, sec. XVII (Muzeul Naţional
(Foto: Tomasz Kuran, http//en.wikipedia.org/wiki/File:Jaktorov_pomnik_tura.jpg) de Etnografie şi Istorie Naturală, nr. inv. 6348. Foto: Varvara Buzilă, 2010)

344 345
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Oaia

Candidat la categoria Emblema animalieră naţională


Oaie (Ovis aries, fam. Bovidae) este denumirea femelelor din genul ovine-
lor, un mamifer rumegător, copitat, în majoritatea cazurilor animal domestic.
Rasele domestice de oi sunt cele mai larg răspândite dintre animalele domes-
ticite, fiind întâlnite în majoritatea ţărilor. Evolutiv au fost obţinute peste 800
de rase de oaie domestică, adaptate de la deşert până la condiţiile tropicale. În
Republica Moldova oaia se creşte în toate satele republicii, dominând numeric
1.
în gospodăriile individuale (840 mii de capete, faţă de 25 mii din întreprinde-
rile agricole de stat, anul 2009).
Păstoritul, de rând cu agricultura, a fost determinant pentru etnogeneza,
cultura şi civilizaţia românilor. Această ocupaţie de bază a întreţinut prin pro-
dusele lactate şi de carne necesităţile alimentare, iar prin piei şi lână – pe cele
vestimentare şi de încălzire a locuinţei.
Modul de viaţă pastoral a fost favorabil generării şi perpetuării folclorului
literar şi muzical contemplativ cu problematică umană eternă. Oierii au contri- 2. 3.
buit nu doar la apariţia unor texte sau melodii, ci şi la promovarea instrumen-
telor muzicale de suflat, definitorii pentru melosul naţional: fluierul, buciumul,
tilinca, cimpoiul, surla etc.
Balada „Mioriţa” este considerată drept culmea valorică a folclorului păsto-
resc. Alte expresii elocvente ale acestei culturi sunt motivele ornamentale: coar-
nele berbecului, cârligul ciobanului, calea rătăcită şi altele. Din lâna oilor au fost
ţesute minunatele covoare basarabene cunoscute pe mapamond.

Oiţă, oiţă,
Oiţă plăviţă,
Oiţă bălană
Cu lâna bârsană,
De eşti năzdrăvană
Şi dac-ai văzut
Semn că-ţi s-a făcut… 4.

(Fragment definind calitatea de animal oracular al oii din balada Mioriţa, 1. Oiţă, sculptură în piatră (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Foto: Varvara Buzilă, 2010)
versiune din colecţia G. Dem. Teodorescu, după Victor Kernbach, Dicţionar de
2. Capitel de stâlp din piatră coarnele berbecului (Muzeul Naţional de Etnografie
mitologie generală: mituri, divinităţi, religii, Bucureşti, 1995, p. 455.) şi Istorie Naturală. Foto: Varvara Buzilă, 2010)
3. Stâlp din lemn coarnele berbecului (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Foto: Varvara Buzilă, 2010)
4. Coloane cu motivul coarnele berbecului în pridvorul unei case din satul Vâprova,
raionul Orhei (Foto: Varvara Buzilă, 2006)

346 347
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Cocostârcul

Candidat la categoria Pasărea naţională


Cocostârcul (Ciconia ciconia, fam. Ciconiidae) este o pasăre carnivoră, care
în picioare măsoară circa 1 m, are lungimea corpului de la cap la coadă de 1,2 m,
iar lungimea unei aripi de 0,63 m. Penajul său este alb, iar remigele (aripile) ne-
gre. Este răspândit în Europa, Africa de Nord, vestul Asiei şi parţial în Orientul
Mijlociu şi Îndepărtat. În Europa habitează din peninsula Iberică până în partea
1. 2.
ei occidentală. În general, preferă câmpiile joase şi zonele umede de-a lungul
râurilor mari sau mici, bălţile, mlaştinile, iazurile, canalele etc. Altitudinea cea
mai mare de instalare pentru trai este de peste 900 m. Locurile pentru cuibărit
trebuie să aibă expunere solară şi vedere bună în toate direcţiile din zona unde
se va hrăni ulterior. În Republica Moldova se întâlneşte preponderent în bălţile
râurilor mici şi mari, lângă iazuri, heleşteie şi în alte locuri umede cu mult teren
adiacent deschis şi vegetaţie abundentă. Preferă stufărişurile, unde îşi găseşte
hrana necesară: diverse lăcuste, cosaşi, broaşte, peşti etc., şi, totodată, are vizi-
bilitate maximă.
Cocostârcul este un alt simbol paneuropean, al norocului, salvării şi al fide-
lităţii, semnificaţii datorate convieţuirii cu omul în spaţiul casei umane, dar şi
aspectului fizic măreţ, elegant şi inconfundabil.
Cocostârcul este considerat prietenul omului şi îi poartă noroc, din care
motiv nu se mănâncă de om. 1. Emblema vinificaţiei
Tema acestei păsări apare în folclorul copiilor, în obiceiurile de Anul Nou, moldoveneşti
în credinţele legate de naşterea pruncilor şi în cele de sporire a belşugului. 2. Monedă jubiliară
3. cu emblema vinificaţiei
Consacrarea cocostârcului (berzei) ca un simbol al Republicii Moldova în a moldoveneşti, dedicată
doua jumătate a secolului XX se datorează emblemelor de pe producţia vinicolă celei de-a cincea
şi celei a Studioului „Moldova-film”. aniversări a independenţei
(Banca Naţională
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, a Moldovei, 1996, valoarea
nominală 100 de lei,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
argint, ø 30 mm)
E cocostârcul tainic în lume călător,
3. Plic poştal dedicat
Al primăverii dulce iubit prevestitor. semicentenarului
Studioului „Moldova-film”,
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară cu emblema
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară; Studioului, 2002 (colecţia
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit, Silviu Andrieş-Tabac)
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!” 4. Casă cu cocostârci
pictaţi pe faţadă în satul
(Vasile Alecsandri, Oaspeţii primăverii) Boşcana, raionul
Criuleni (Foto: Varvara
4. Buzilă, 2007)

348 349
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Nistrul

Candidat la categoria Râul naţional


Fluviul Nistru izvorăşte din Carpaţii Păduroşi Orientali, în apropierea ho-
tarului cu Polonia, de pe versantul de nord-vest al muntelui Rozluci din Ucrai-
na, la altitudinea de 1000  m, şi are o lungime de 1362  km, dintre care doar
500 km sunt navigabili. După ce străbate oraşele Halici, Hotin, Movilău, Came-
niţa, Otaci, Soroca, Camenca, Râbniţa, Dubăsari, Grigoriopol, Tighina, Tiras-
pol, Slobozia, la Cetatea Albă se revarsă, prin limanul care-i poartă numele, în
Marea Neagră. Principalii săi afluenţi de dreapta sunt Bistriţa, Strâi, Limniţa,
Răut, Bâc, Ichel, Botna, Nejuhivka, iar de stânga – Gnila Lipa, Zolota Lipa, Ko-
ropez, Stripa, Seret, Nicilava, Dzvina, Zbruci, Jvancik, Smotrici, Uşiţa, Leadova,
Murafa, Ocniţa, Camenca, Beloci, Ocna, Râbniţa, Iagorlâc, Comarovca Mare,
Cuciurgan, Strivigor. Suprafaţa bazinului hidrografic este de 72 100 km2, iar de-
bitul mediu multianual de 310 m3/sec. Nistrul este o sursă bogată pentru pescu-
it şi este folosit la transportul de mărfuri, la extragerea nisipului şi prundişu­lui,
la producerea energiei electrice etc.
„Spre miazăzi, o mare parte a Moldovei este scăldată de Tyras, numit azi 1.
Nistru, de scriitorii greci mai noi Dinastris, de turci Turla, fluviu prea cunoscut ca
să cred că trebuie să se mai spună ceva despre el. Vreau să amintesc numai că pe
acest fluviu îşi transportă turcii tot proviantul şi materialul de război de la Con-
stantinopol prin Marea Neagră la Bender, odinioară chiar la Cameniţa, astăzi la
Hotin. Altminteri, apa pe care o cară, chiar dacă este limpede, este totuşi grea şi
foarte dăunătoare sănătăţii celor ce-o beau. Se varsă în Marea Neagră la Alba
Iulia (Cetatea Albă)”.
(Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, 1716)

La Nistru, la mărgioară,
Stau flăcăii grămăjoară,
Stau flăcăii grămăjoară,
Şi toţi plâng de se omoară…
(Cântec popular)

2.
Fluviul Nistru. Foto: Valerii Corcimari (1); Mihai Potârniche (2)

350 351
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Prutul

Candidat la categoria Râul naţional


Râul Prut izvorăşte din Carpaţii Păduroşi, în apropiere de muntele Hoverla
din Ucraina, şi are o lungime de 953 km. Se varsă în Dunăre lângă Reni şi Giur-
giuleşti, la est de Galaţi. Nu mai are navigaţie, decât în cursul inferior, deşi în
perioada interbelică era navigabil până la Ungheni. Cea mai importantă loca-
litate din calea sa este oraşul Cernăuţi, alte oraşe importante apropiate de cur-
sul său sunt Săveni, Iaşi, Huşi, Ungheni, Cahul. Principalii afluenţi de dreapta
sunt Pistânka, Râbniţa, Ceremuş, Jijia, Rădăuţi, Ghireni, Başeu, Elan, Oancea,
iar de stânga – Tlumacik, Turka, Ciorniava, Cerlena, Rângaci, Răchitna, Larga,
Lopatnic, Draghişte, Ciuhur, Camenca, Gârla Mică, Gârla Mare, Delia, Brătu-
leanca, Nârnova, Lăpuşniţa, Sârma, Sărata, Tigheci, Larga, Valea Halmagei. Apa
Prutului este poluată de diferite substanţe chimice şi organice, însă după epu-
rare se foloseşte ca apă potabilă în localităţile riverane. Ea se întrebuinţează, de
asemenea, pentru irigare, în industrie şi în alte domenii ale economiei naţio-
nale. Suprafaţa bazinului hidrografic este de 27 500 km2, iar debitul mediu de
110 m3/sec.
1.
„Dunărea […] aduce acestei regiuni [Moldovei – red.] cele mai multe avan-
taje. Într-adevăr, pe lângă corăbiile de comerţ ale diferitelor neamuri, care pot
acosta în portul Galaţi aducându-i foloase, le oferă moldovenilor putinţa de a-şi
transporta mărfurile lor (şi îndeosebi sare, miere, unt, ceară şi o mare cantitate de
material lemnos, care este transportat nu numai la Constantinopol, ci în Egipt şi
în Africa turcească, spre a se construi corăbii şi case) pe Prut spre Constantinopol
şi spre alte oraşe de pe ţărmul Mării Negre şi prilejul de a-şi procura dintr-asta un
câştig destul de mare. […] Într-însa se varsă Prutul, Hierasus cum îi zicea odi-
nioară, numit de Ptolemeu Gerasus, de Ammian Porota, de vechii greci Pyretus,
care izvorăşte din munţii Transilvaniei – munţii Carpatici ai celor vechi – ce fac
hotarul între ea şi Polonia şi taie în două toată Moldova. Are cea mai uşoară şi cea
mai sănătoasă apă dintre toate pe care le cunosc, chiar dacă, din pricina nisipului
pe care-1 poartă cu el, apare mai tulbure. Dacă totuşi ai pune-o într-un vas de
sticlă, nisipul se lasă la fund şi rămâne după aceea apa cea mai limpede. Am făcut
încercarea pe când eram în Moldova şi am găsit că o măsură de o sută de drame
este cu treizeci de drame mai uşoară decât o cantitate egală de apă luată din alte
fluvii”.
(Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, 1716)
2.
Râul Prut. Foto: Mihai Potârniche (1); The Free Encyclopedia Wikipedia (2)

352 353
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Mărţişorul
Candidat la categoria Sărbătoarea naţională
De tradiţie veche balcanică, cu multiple semnificaţii benefice (apotropai-
ce şi augurale), mărţişorul românesc a răzbătut prin secole, ajungând în zilele
noastre una dintre cele mai frumoase şi mai îndrăgite sărbători, care marchează
începutul anului agrar şi al vechiului calendar de până la Iulius Caesar.
Cele două fire, alb şi roşu, răsucite împreună simbolizează împletirea firului
timpului din albul zăpezii iernii şi roşul soarelui primăverii. Până la mijlocul se-
colului XX, mărţişorul se purta legat la gât şi la mâini, apărând astfel posibilele
locuri de acces spre corpul uman, iar mai târziu a început să fie prins la piept.
Păstrând obiceiurile arhaice comune, moldovenii din stânga Prutului apar
mai apropiaţi de tradiţie şi poartă cu credinţă şi bucurie acest simbol, o vreme
mai îndelungată, în comparaţie cu lumea din celelalte zone, până la sfârşitul lui
martie sau până la primul pom înflorit, când purtătorii îl redau naturii-mame 1. 2. 3.
cu recunoştinţa primenirii şi cu speranţa împlinirii aspiraţiilor.
Republica Moldova a promovat consecvent acest simbol în est, apoi şi în vest.
Începând din anul 1967, în perioada 1–10 martie, la Chişinău şi în alte centre
culturale ale ţării se desfăşoară Festivalul Internaţional de Muzică „­Mărţişor”.

4.

1–4. Mărţişoare moldoveneşti


(Foto: Varvara Buzilă)
5. Carte poştală dedicată
Cercetători purtând mărţişoare: dr. Alexandru Teleuţă, dr. Silviu Andrieş-Tabac, Mărţişorului realizată de pictorul
dr. hab. Vasile Bahnaru, dr. Constantin Manolache, dr. hab. Gheorghe Avornic (Asambleea A. V. Guţu înainte de 1989
Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 4 martie 2010. Foto: Eugenia Tofan, 2010) 5. (colecţia Silviu Andrieş-Tabac)

354 355
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Hora
Candidat la categoria Sărbătoarea naţională
De tradiţie europeană, hora este unul dintre cele mai vechi, cele mai popu-
lare şi cele mai emblematice dansuri tradiţionale. La origini a fost un dans ritu-
alic închinat soarelui, iar mai târziu a evoluat spre un dans al unirii, solidarităţii,
triumfului vieţii asupra morţii.
În societatea tradiţională românească, hora reprezintă şi o instituţie de asi-
gurare a comunicării între generaţii, de socializare a tinerilor şi de solidarizare
a comunităţii. În stânga Prutului, satele din sud au păstrat până în zilele noastre
1. 2.
o mare diversitate a acestui dans, horele din această zonă constituind adevăra-
te surse originare de inspiraţie pentru îmbogăţirea repertoriului ansamblurilor
profesioniste şi de amatori, precum şi pentru modelarea naţională a creaţiilor
de balet.
Popularitatea horei şi-a aflat reflecţii şi în ornamentica tradiţională: moti-
vul horei apare ţesut, brodat şi croşetat.
Cine-a făcut horele, Horele cine le scrie
Aibă trup ca florile, Tot cu hora se mângâie,
Căci horele-s bune tare Căci şi eu când mă mai supăr,
La omul cu supărare. Tot cu hora mă dessupăr.
3.
(Strigătură culeasă în satul Gura Galbenei, raionul Cimişlia, după Frumos e
la şezătoare, Chişinău: Literatura Artistică, 1983, p. 150.)

4.

1. Covor din secolul XVIII, fragment reprezentând trei femei


prinse în horă (Foto: Varvara Buzilă)
2. Ţesătură cu motivul horei, Orhei (Foto: Varvara Buzilă, 2008)
Drapelul Ansamblului Naţional Academic de Dansuri 3. Horboţică cu motivul horei, satul Popeasca, raionul Ştefan-Vodă
Populare „Joc” cu motivul horei, 2005 (autor Silviu Andrieş-Tabac, (Foto: Eugen Bâzgu, 1988)
pictori Iurie Caminschi, Alexei Colâbneac)
4. Broderie cu motivul horei, satul Ivancea, raionul Orhei (Foto: Varvara Buzilă, 2010)

356 357
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Paştile Blajinilor

Candidat la categoria Sărbătoarea naţională


Simbioză între sărbătorile parentale romane şi ritualurile creştine ortodoxe,
Paştile Blajinilor constituie, de facto, cea mai importantă sărbătoare religioasă
din Republica Moldova. În această zi, la o săptămână după Paştele ortodox, în
cadrul cimitirelor satelor şi oraşelor, familiile şi comunităţile se reunesc pentru
a-i comemora împreună pe strămoşi. La morminte, cei vii oferă daruri întru po-
menirea celor adormiţi: alimente şi vase. Reactualizarea memoriei genealogice
şi sociale contribuie la cimentarea relaţiilor în sânul familiei mici şi mari, la for-
tificarea solidarităţii comunitare şi la reiterarea sistemului de valori esenţiale.
Componentă a ciclului pascal, dar şi a obiceiurilor de înmormântare şi po-
menire a morţilor, Paştile Blajinilor a devenit deja o marcă identitară a societăţii
moldoveneşti.

Paştile Blajinilor
în cimitirul
Căuşenii Vechi,
oraşul Căuşeni
(Foto: Eugen
Bâzgu, 2001)

358 359
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE NAŢIONALE DERIVATE ŞI COMPLEMENTARE

Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău


Candidat la categoria Monumentul naţional
Monumentul lui Ştefan cel Mare din Grădina Publică „Ştefan cel Mare” din
Chişinău, creaţia sculptorului Alexandru Plămădeală, a arhitectului Eugen Ber-
nardazzi şi a inginerului Gheorghe Leviţchi, a fost înălţat la iniţiativa cetăţenilor
oraşului şi a fost dezvelit la 29 aprilie 1928, cu ocazia sărbătoririi unui deceniu de
la Unirea Basarabiei. Statuia de bronz a domnitorului şi postamentul măsoară circa
10 m în înălţime, prezentându-l ca pe un apărător al Ţării şi al credinţei creştine.
În 1940, în ajunul invaziei Armatei Roşii în Basarabia, monumentul a fost
demontat şi evacuat la Vaslui, iar soclul distrus. În 1942 statuia a fost readusă
la Chişinău şi instalată în faţa Porţilor Sfinte. La 20 august 1944 monumentul a
fost din nou evacuat, la Craiova. În 1945 statuia este readusă la Chişinău şi rein-
stalată la locul iniţial de la colţul Grădinii Publice, dar în 1972 monumentul este
strămutat cu 18 m în adâncul parcului. În anii 1989–1990 monumentul era lo-
cul de întâlnire a partizanilor mişcării de emancipare naţională. În preajma zilei
de 31 august 1990 monumentul a fost reaşezat pe locul iniţial, ales de autori,
refăcându-i-se postamentul din piatră de Cosăuţi şi restabilindu-se inscripţiile.
Au fost reconstruite şi elementele din ambianţa sa veche – băncile din piatră,
gardul şi poarta din fontă turnată. Pe pilonii porţii s-au montat două plăci de
bronz cu Hronicul monumentului.
Prin valoarea artistică şi simbolică excepţională, precum şi prin ataşamen­tul
sincer manifestat de cetăţeni, monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chi-
şinău a depăşit cu mult faima oricărui alt monument de for public din Republi-
ca Moldova şi de departe este o emblemă naţională în tot înţelesul c­ uvântului.

1. 2.

Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău pe timbre poştale emise
de Î. S. „Poşta Moldovei” (colecţie particulară):
1. Cu ocazia aniversării a 70-a a dezvelirii monumentului, 1998
2. Cu ocazia semicentenarului primei mărci poştale „Europa”, 2006 Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău (Foto: Iurie Foca)

360 361
CAPITOLUL V
DISTINCŢIILE DE STAT
ALE REPUBLICII MOLDOVA
M
oştenirea istorică a Republicii Moldova în domeniul faleristicii nu
este foarte mare şi se prezintă diferit de la epocă la epocă. Domnii
moldoveni, ca şi cei munteni, părăsind de foarte devreme modelul
occidental de dezvoltare, şi-au îndreptat privirea spre tradiţia orientală, bizanti-
nă şi turcă. Celor ce s-au făcut remarcaţi pe câmpul de luptă ori au adus servicii
importante Ţării şi Domniei, suveranii autohtoni le vor conferi titluri de boierie,
le vor acorda privilegii economice, le vor dărui moşii sau alte valori materiale.
Decoraţiile europene în formă de ordine, cruci şi medalii, constituind doar
o recompensă morală în primul rând, vor fi eclipsate, în viziunea românilor, de
avantajele materiale şi de profiturile imediate pe care le aducea cu sine „căftă-
nirea” orientală. Mai târziu, sub dominaţia otomană, domnitorii noştri, chiar şi
cei mai luminaţi şi mai dornici de a introduce distincţii naţionale, n-ar fi pu-
tut să realizeze un asemenea deziderat, suveranitatea politică fiindu-le limitată.
Dar istoria nici nu în­registrează vreo încercare de acest gen.
Basarabia, ruptă din trupul Ţării Moldovei la 1812, va cunoaşte mai
îndeaproa­pe sistemul de decoraţii rusesc, conceput şi creat târziu, de la Petru
cel Mare pornire, după mai multe modele europene. Sistemul rusesc va deveni
unul dintre cele mai cunoscute în Europa, dar nu poate fi perceput ca unul
naţio­nal pentru moldoveni. Era prea străin, la periferii ajungând numai distinc-
ţiile (medalii şi cruci) militare, da­torate prelungitelor războaie ruso-turce, me-
daliile aniversative, precum şi clasele inferioare ale ordinelor civile. Sclipirea fa-
leristică fantastică a Sankt Petersburgului nu se poate compara, în secolul  XIX,
cu pâlpâi­rea de opaiţ în acelaşi sens a Chişinău­lui.
Mult mai aproape şi mai utilă se prezintă experienţa naţională românească,
care a fost cunoscută în spaţiul dintre Prut şi Nistru chiar din momentul apariţiei
sistemului de decoraţii românesc. Această operă, începută încă de Alexandru Ioan
Cuza, va fi creaţia regelui Carol I, va suferi modificări pe anumite părţi în timpul
lui Carol II şi va fi desfiinţată de regimul socialist. Abia după Revoluţia din 1989,
România a păşit pe calea recuperării moştenirii faleristice istorice, revenind la mul-
te din ordinele, medaliile şi crucile de până la război. De fapt, majoritatea statelor
foste socialiste sau rezultate din destrămarea URSS (exceptând pe cele fără o tradi-
ţie statală anterioară) vor alege aceeaşi cale de recuperare a faleristicii istorice.
365
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

RSS Moldovenească, ca şi alte republici din componenţa URSS, nu conferea Ordinul „Credinţă Patriei”) face incomodă practica decorărilor. Aceiaşi oameni nu
ordine şi medalii, apanaj al centrului imperial, ci doar anumite titluri onorifice. O pot fi distinşi prea des, chiar dacă efortul lor pentru Patrie este constant. Pe de altă
statistică a decorării cu titluri, ordine şi medalii ale URSS în RSS ­Moldovenească parte, distincţiile fiind foarte puţine, iar atitudinea autorităţilor centrale diferită,
în anii 1943–1991 se poate urmări în tabelul A, iar o statistică a conferirii titluri- se creează situaţia supraaprecierii sau a subaprecierii decoraţilor pe plan naţional.
lor onorifice ale RSS Moldoveneşti în anii 1941–1992 – în ­tabelul B. Există oameni care au muncit cu abnegaţie o viaţă la locul lor de muncă şi nu au
Republica Moldova a simţit necesitatea propriului sistem de decoraţii de stat nicio distincţie şi există tineri care au primit deja distincţii supreme. Un alt nea-
în vâltoarea evenimentelor sângeroase din timpul conflictului militar de pe Nistru. juns al sistemului constă în faptul că oamenii din sate sunt defavorizaţi, distincţiile
Atunci, în grabă mare şi fără a fi antrenaţi prea mulţi cunoscători ai domeniului, ajungând la ţară rar. Din această cauză, decorarea cetăţenilor este mai des criticată
s-au pus bazele unui sistem faleristic naţional. Acest sistem era conceput în stilul decât lăudată de mass-media, indiferent de orientarea lor politică 4.
„socialismului cu faţă umană” – deja fără steaua cu cinci raze, seceră şi ciocan, Problemele s-ar rezolva de la sine, dacă s-ar apela la experienţa istorică
dar încă fără cruci – şi poate fi calificat din punct de vedere ştiinţific ca un surogat europea­nă. Astfel, un ordin european clasic avea în fruntea sa un Mare Maestru,
tranzitoriu de la modelul sovietic la sistemul european tradiţional. Primele ordine care era suveranul însuşi. Un Cancelar avea grija supravegherii decorărilor. Un
şi medalii moldoveneşti, introduse prin Legea Republicii Moldova nr. 1123-XII Maestru de ceremonii supraveghea sărbătorile ordinului, alte procesiuni şi ma-
din 30 iulie 19921, îşi găseau corespondent clar în distincţiile URSS. Proiectele nifestări legate de acesta. Un Trezorier avea grijă de vistieria ordinului. Uneori
realizate de artistul plastic Simion Odainic 2 nu au fost supuse vreunei expertize se instituia şi Consiliul de onoare, din cavaleri-decani, care verificau drepturile
şi calităţile candidaţilor. Nu­mărul de cavaleri ai ordinului (pe grade) era fixat în
artistice sau heraldice, ci au fost selecţionate de parlamentarii înşişi, încât unele
Statutul Ordinului şi nu putea fi depăşit. Statutul stabilea, de asemenea, portul,
distincţii, ca Medalia „Meritul Civic” de exemplu, s-au ales cu soluţii imagistice
drepturile şi obligaţiile cavalerilor şi alte reglementări. Fiecare ordin avea, şi are şi
inadecvate des­tinaţiei. Cel mai reuşit din primul set rămâne Ordinul „Ştefan cel
în zilele noastre, mai multe grade, deosebirea dintre care se marchează imagistic
Mare”, al cărui suflu de măreţie şi exclusivitate străbate prin răceala metalului şi prin dimensiunea însemnelor, metalul din care este confecţionat şi modul de a fi
emailurilor. Au o ele­ganţă aparte „Ordinul Republicii”, Medalia „Meritul Militar” purtat. Aceste grade ale ordinului, în ordi­nea lor ascendentă, sunt următoarele:
şi Medalia „Mihai Eminescu”. – Cavaler – poartă, de obicei, ordinul pe o panglică prinsă în partea stângă
Sistemul naţional de decoraţii a fost modificat şi completat pe parcurs de a pieptului (la butonieră) sau pe arme;
câteva ori, dar toate aceste intervenţii nu au fost sistemice, ci s-au datorat unor – Ofiţer – crucea are aceleaşi dimensiuni, elementele din argint sunt înlo-
necesităţi practice apărute la ordinea zilei care s-au rezolvat în stilul „reparaţi- cuite cu elemente similare din aur, panglica are pe ea o rozetă de aceeaşi culoare
ilor curente”. Totuşi noile distincţii, datorită implicării consultative a Comisiei (aceleaşi culori), se poartă la fel ca şi de cavaleri;
Naţionale de Heraldică, s-au ales de cele mai multe ori cu o faţă artistică şi – Comandor – crucea este mai mare şi de aur, se poartă pe o panglică la gât;
ştiinţifică mai bună şi au încercat să se înscrie într-un sistem faleristic naţional – Mare Ofiţer – poartă crucea de comandor la gât şi o placă (stea) cu meda-
construit ad-hoc de comisie. Aşa a fost, de exemplu, cazul „Ordinului de Onoa- lionul din centrul crucii pe partea dreaptă a pieptului;
re” (2002) sau cel al Medaliei „Nicolae Testemiţanu” (2003). Printre ultimele re- – Mare Cruce – poartă un cordon lat (lentă) de aceeaşi culoare cu panglica
alizări faleristice se pot cita Ordinul „Bogdan Întemeietorul” (2008) şi Medalia ordinului, îmbrăcat transversal pe piept, de pe umărul drept spre coapsa stângă,
jubiliară „Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea Mondial” (2010) 3, ambele şi terminat jos într-o fundă de care atârnă crucea de comandor de dimensiuni
cu valenţe revoluţionare pentru sis­temul de decoraţii al ţării noastre. mai mari; pe piept în partea stângă (sau dreaptă) poartă o placă (stea) cu crucea
O statistică privind conferirea distincţiilor de stat ale Republicii Moldova ordinului pe ea;
până la data de 30 iulie 2010 se poate urmări în tabelele C şi D. – Colan – poartă crucea atârnată de un lanţ de metal preţios la gât, eventual
Cu toate acestea, atitudinea nesistemică faţă de domeniul dat are mai multe con- împreună cu cordonul şi placa de Mare Cruce.
secinţe nedorite. Lipsa unor clase sau grade ale ordinelor şi medaliilor (­exceptând Introducerea unui sistem similar, adaptat realităţilor zilei de azi şi secundat
de un sistem la fel de bine gândit de distincţii corporative şi locale, ar rezolva
1 
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1992, nr. 7 (151), 30 iulie.
cele mai multe dintre problemele legate de distincţiile conferite în ţara noastră.
2 
Награды лучшим людям республики, в «Еженедельное приложение-дайджест газеты
„Moldova Suverană”», 1992, № 91-92 (213–214), 4 декабря, с. 4, фотографии Б. Харченко. Doar două exemple: Елена Чернега, Чей орден «орденeе»?, в «Аргументы и Факты. Молдова»,
4 
3 
Silviu Andrieş-Tabac, Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, în „Akade- 2003, № 13 (355), март, с. 2, 6; Petru Poiată, De ce nu avem eroi ai muncii capitaliste?, în „Flux”, 2006,
mos. Revistă de ştiinţă, inovare, cultură şi artă”, Chişinău, 2010, nr. 1 (16), p. 61–62. ediţie de vineri, nr. 1 (529), 13 ianuarie, p. 2.
366 367
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Tabelul A Tabelul B
Date statistice privind conferirea distincţiilor de stat ale URSS Date statistice privind conferirea titlurilor onorifice ale
în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1943–1991)1 Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1941–1992)2
Nr. Anul Nr. de Nr. Data Nr. de
Distincţia Titlul
crt. instituirii conferiri crt. instituirii conferiri
1. Titlul Suprem de Onoare „Erou al Uniunii Sovietice” 1939 34 1. „Artist al Poporului” 14.03.1941 101
2. Cavaler al Ordinului „Slava” de trei clase 1943 6 2. „Arhitect al Poporului” 04.05.1989 –
3. Titlul Suprem de Onoare „Erou al Muncii Socialiste” 1938 203 3. „Medic al Poporului” 04.05.1989 –
4. Cavaler al Ordinului „Slava Muncii” de trei clase 1974 8 4. „Învăţător al Poporului” 04.05.1989 1
5. Ordinul „Lenin” 1930 2544 5. „Scriitor (Poet) al Poporului” 02.06.1982 13
6. Ordinul „Revoluţia din Octombrie” 1967 1591
6. „Artist Plastic al Poporului” 25.11.1955 14
7. Ordinul „Drapelul Roşu” 1924 567
7. „Lucrător Emerit al Agriculturii” 12.10.1972 245
8. Ordinul „Drapelul Roşu de Muncă” 1928 14185
9. Ordinul „Steaua Roşie” 1930 1341 8. „Agronom Emerit” 29.11.1951 101
10. Ordinul „Prietenia Popoarelor” 1972 792 9. „Zootehnician Emerit” 29.11.1951 39
11. Ordinul „Insigna de Onoare” 1935 19858 10. „Ameliorator Emerit” 02.06.1982 11
12. Ordinul „Pentru bărbăţie personală” («За личное мужество») 1987 19 11. „Medic Veterinar Emerit” 29.11.1951 20
13. Ordinul „Războiul pentru Apărarea Patriei”, clasa I 1942 41 12. „Mecanizator Emerit” 17.11.1977 224
14. Ordinul „Războiul pentru Apărarea Patriei”, clasa II 1942 78 13. „Lucrător Emerit al Industriei” 12.10.1972 142
15. Ordinul „Slava” 1943 23 14. „Lucrător Emerit al Industriei Alimentare” 14.01.1983 22
16. Ordinul „Slava Muncii”, clasa I 1974 8 15. „Lucrător Emerit al Industriei Uşoare” 14.01.1983 8
17. Ordinul „Slava Muncii”, clasa II 1974 527 16. „Tehnolog Emerit” 01.08.1985 –
18. Ordinul „Slava Muncii”, clasa III 1974 7987
17. „Vinificator Emerit” 14.01.1983 31
19. Medalia „Pentru Vitejie” 1938 195
18. „Piscicultor Emerit” 16.03.1979 1
20. Medalia „Pentru merite în luptă” 1938 2907
21. Medalia „Partizanului Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, 1943 218 19. „Inginer Emerit” 19.07.1966 95
gradul I 20. „Economist Emerit” 19.07.1966 98
22. Medalia „Partizanului Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, 1943 297 21. „Energetician Emerit” 06.07.1972 27
gradul II 22. „Proiectant Emerit” 01.08.1985 1
23. Medalia „Pentru muncă vitejească” 1938 18198 23. „Geolog Emerit” 12.10.1972 8
(«За трудовую доблесть») 24. „Lucrător Emerit al Ocrotirii Naturii” 04.05.1989 4
24. Medalia „Pentru distincţie în muncă” («За трудовое отличие») 1938 19898 25. „Silvicultor Emerit” 25.12.1962 20
25. Titlul onorific „… al Poporului din URSS” 20
26. „Inventator Emerit” 28.05.1959 50
26. Titlul onorific „… Emerit din URSS” 5
27. „Raţionalizator Emerit” 28.05.1959 187
27. Medalia „Veteran al Muncii” 1974 498299
28. Medalia jubiliară „Pentru vitejie în muncă în cinstea centenarului 1970 158600 28. „Constructor Emerit” 09.08.1958 207
din ziua naşterii lui V. I. Lenin” 29. „Lucrător Emerit al Transporturilor” 06.07.1972 53
29. Ordinul „Mamă-eroină” 1944 5558 30. „Lucrător Emerit al Telecomunicaţiilor” 06.07.1972 20
30. Ordinul „Slava Maternităţii”, clasele I, II, III 1944 92530 31. „Lucrător Emerit al Comerţului” 19.07.1966 59
31. „Medalia Maternităţii”, gradul I, II 1944 251611 32. „Cooperator Emerit” 04.05.1989 1
32. Medalia „Pentru serviciu excelent la paza ordinii publice” 1950 1378 33. „Lucrător Emerit al Gospodăriei Comunale şi Locative” 12.10.1972 27
33. Medalia „Pentru vitejie la incendiu” 1957 206 34. „Lucrător Emerit al Deservirii Sociale” 12.10.1972 25
34. Medalia „Pentru salvarea de la înec” 1957 205
1
Conform datelor Registrului de evidenţă a persoanelor decorate cu distincţiile de stat ale URSS, 2
Conform datelor secţiei Distincţii de stat şi heraldică a Aparatului Preşedintelui Republicii
păstrat în secţia Distincţii de stat şi heraldică a Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova. Moldova.

368 369
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Nr. Data Nr. de Tabelul C


Titlul Date statistice privind conferirea distincţiilor de stat
crt. instituirii conferiri
35. „Om Emerit în Ştiinţă” 14.03.1941 125 ale Republicii Moldova la data de 28 decembrie 2010 3
36. „Lucrător Emerit al Învăţământului Public” 12.10.1972 62
Nr. Data Nr. de
37. „Învăţător Emerit” 14.03.1941 704 Distincţia
crt. instituirii decoraţi
38. „Lucrător Emerit al Învăţământului Tehnic Profesional” 12.10.1972 26
39. „Lucrător Emerit al Şcolii Superioare” 12.10.1972 92 Ordinele Republicii Moldova
40. „Maistru Emerit al Învăţământului Tehnic Profesional” 28.05.1959 20 1. „Ordinul Republicii” 30.07.1992 370
41. „Învăţător Emerit al Învăţământului Tehnic Profesional” 28.05.1959 13 2. „Ştefan cel Mare” 30.07.1992 388
42. „Lucrător Emerit al Ocrotirii Sănătăţii” 12.10.1979 64 3. „Bogdan Întemeietorul” 26.12.2008 14
43. „Medic Emerit” 14.03.1941 195 4. „Ordinul de Onoare” 26.09.2002 237
44. „Lucrător Emerit al Organelor de Stat şi Obşteşti” 04.05.1989 4 5. „Credinţă Patriei”, clasa I 28.07.2004 22
45. „Jurist Emerit” 19.07.1966 63 „Credinţă Patriei”, clasa II 28.07.2004 28
46. „Jurnalist Emerit” 02.06.1982 32 „Credinţă Patriei”, clasa III 28.07.2004 98
47. „Lucrător Emerit al Culturii Fizice şi Sportului” 19.07.1966 26 6. „Gloria Muncii” 23.11.1994 1241
48. „Îndrumător Emerit al Tineretului” 07.02.1980 38 7. „Recunoştinţa Patriei” 23.11.1994 0
49. „Arhitect Emerit” 12.10.1972 12
50. „Artist Plastic Emerit” 04.05.1989 – Medaliile Republicii Moldova
51. „Maestru Emerit al Artelor” 14.03.1941 178 8. „Meritul Militar” 30.07.1992 802
52. „Artist Emerit” 14.03.1941 322 9. „Pentru Vitejie” 30.07.1992 797
53. „Lucrător Emerit al Culturii” 05.05.1958 334 10. „Meritul Civic” 30.07.1992 3021
54. „Meşter Emerit al Creaţiei Populare” 12.10.1972 – 11. „Mihai Eminescu” 30.07.1992 231
55. „Colectiv Artistic Emerit” 30.11.1955 17 12. „Nicolae Testemiţanu” 27.06.2003 86
13. Medalia jubiliară „60 de ani de la eliberarea Moldovei de sub 20.05.2004 896
ocupaţia fascistă”
14. Medalia jubiliară „650 de ani de la întemeierea Ţării Moldovei” 25.12.2008 0
15. Medalia jubiliară „Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea 05.03.2010 7085
Mondial”

Titlurile onorifice ale Republicii Moldova


16. „Artist al Poporului” 17.02.2005 58
17. „Maestru în Artă” 30.07.1992 427
18. „Maestru al Literaturii” 30.07.1992 30
19. „Om Emerit” 23.11.1994 873
20. „Artist Emerit” 17.02.2005 84
21. „Meşter-Faur” 30.07.1992 50
22. „Colectiv Artistic Emerit” 17.02.2005 15

3
Conform datelor secţiei Distincţii de stat şi heraldică a Aparatului Preşedintelui Republicii
Moldova.
4 
Scriitorul Ion Druţă.
5 
Ansamblul de acordeonişti „Concertino”.

370 371
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Tabelul D
Date statistice privind conferirea distincţiilor de stat ale Republicii Moldova
pe ani şi mandatele prezidenţiale la data de 28 decembrie 2010 6

2001 2009 2010


DistIncţii 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 1.01– 7.04– 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 1.01– 11.09 1.01– Total
7.04 31.12 11.09 –31.12 28.12

Ordine:
„Ordinul Republicii” 16 7 23 19 39 9 13 9 18 10 3 8 3 6 13 8 7 15 11 18 115 370
„Ştefan cel Mare” 294 40 6 10 6 3 1 3 2 1 3 – 2 – – – 1 – – – 16 388
„Bogdan Întemeietorul” 1 – – 1
„Ordinul de Onoare” – – – – – – – – – – – – 11 30 23 15 10 23 24 14 87 237
„Credinţă Patriei”, clasa I – – – – – – – – – – – – – – 6 – 1 1 – – 14 22
„Credinţă Patriei”, clasa II – – – – – – – – – – – – – – 9 – – 3 1 – 15 28
„Credinţă Patriei”, clasa III – – – – – – – – – – – – – – 6 19 13 15 21 1 23 98
„Gloria Muncii” – – 3 156 156 33 50 86 144 46 8 33 26 34 57 43 47 70 54 29 166 1241
Total ordine 310 47 32 185 201 45 64 98 164 57 14 41 42 70 114 85 79 127 112 62 436 2385

Medalii:
„Meritul Militar” 209 80 107 49 33 13 23 8 32 4 21 29 13 14 22 21 26 34 31 4 29 802
„Pentru Vitejie” 544 90 25 13 16 2 6 6 13 4 4 3 3 5 9 6 10 11 11 – 16 797
„Meritul Civic” 26 59 169 387 731 82 103 141 244 114 9 80 53 90 105 110 85 150 85 30 168 3021
„Mihai Eminescu” – – 3 1 15 – 3 25 107 – – 2 3 3 6 5 7 4 5 1 41 231
„Nicolae Testemiţanu” – – – – – – – – – – – – – 23 13 10 9 7 7 3 14 86
Total medalii 779 229 304 450 795 97 135 180 396 122 34 114 72 135 155 152 137 206 139 38 268 4937

TITLURI ONORIFICE:
„Artist al Poporului” – – – – – – – – – – – – – – – – – 8 13 6 31 58
„Maestru în Artă” – 34 37 37 59 4 17 25 38 31 – 6 2 8 13 19 30 8 11 11 37 427
„Maestru al Literaturii” 3 4 4 3 1 – 3 1 – 2 – 1 – – – – – – – – 8 30
„Om Emerit” – – – 138 161 18 48 76 122 61 8 20 11 18 36 31 28 17 7 17 56 873
„Artist Emerit” – – – – – – – – – – – – – – – – – 19 19 11 35 84
„Meşter-Faur” – 1 4 9 7 – 1 – 5 – – 4 – 3 7 – 2 2 – – 5 50
„Colectiv Artistic Emerit” – – – – – – – – – – – – – – – – – 1 – – – 1
Total titluri onorifice 3 39 45 187 228 22 69 102 165 94 8 31 13 29 56 50 60 55 50 45 172 1523
Total distincţii 1092 315 381 822 1224 164 268 380 725 273 56 186 127 234 325 287 276 388 301 145 876 8845

6
Conform datelor secţiei Distincţii de stat şi heraldică a Aparatului Preşedintelui Republicii
Moldova.

372 373
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Lege Articolul 7.
cu privire la distincţiile de stat ale Republicii Moldova * Preşedintelui Republicii Moldova – persoană oficială supremă în Republica
Moldova – i se conferă distincţii de stat de către Prezidiul Parlamentului.
Capitolul I Articolul 8.
DISPOZIŢII GENERALE Persoana fizică decorată cu ordin poartă titlul de cavaler al ordinului re-
Articolul 1. spectiv.
Distincţiile de stat ale Republicii Moldova (în continuare – distincţii de stat)
Articolul 81.
sînt ordinele, medaliile, inclusiv jubiliare, şi titlurile onorifice, care se conferă
În cazul decorării unităţilor militare, denumirile decoraţiilor se includ în
în semn de recunoştinţă şi apreciere a meritelor persoanelor fizice şi juridice ce
s-au evidenţiat în timp de pace sau în perioada operaţiunilor militare. denumirile acestora, iar în cazul decorării întreprinderilor, instituţiilor, organi-
zaţiilor, colectivelor de creaţie denumirile decoraţiilor se includ în denumirile
Articolul 2. acestora la dorinţă.
Distincţiile de stat sînt instituite de către Parlament în conformitate cu Con-
stituţia Republicii Moldova. Medaliile jubiliare se instituie prin lege ordinară. Capitolul II
Parlamentul aprobă statutele, descrierea şi modelele de decoraţii şi insigne ORDINELE, MEDALIILE ŞI TITLURILE ONORIFICE
la distincţiile de stat.
Articolul 9.
Articolul 3.
Distincţiile de stat se conferă cetăţenilor Republicii Moldova, întreprinde- Ordinele Republicii Moldova:
rilor, instituţiilor, organizaţiilor, colectivelor de creaţie şi unităţilor militare. „Ordinul Republicii”
Distincţii de stat pot fi conferite, de asemenea, cetăţenilor străini şi apatri- „Ştefan cel Mare”
zilor, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi colectivelor de creaţie din „Bogdan Întemeietorul”
statele străine. „Ordinul de Onoare”
„Credinţă Patriei”, clasele I, II şi III
Articolul 4.
„Gloria muncii”
Tipul distincţiei de stat se stabileşte în funcţie de meritele persoanelor fizice
„Recunoştinţa Patriei”.
şi juridice cărora urmează să li se confere.
Distincţiile de stat pot fi conferite persoanelor fizice de asemenea post- Articolul 10.
mortem. Medaliile Republicii Moldova:
Articolul 5. „Meritul Militar”
Conferirea repetată persoanei a uneia şi aceleiaşi distincţii de stat nu se admite. „Pentru Vitejie”
„Meritul Civic”
Articolul 6. „Mihai Eminescu”
Conferirea distincţiilor de stat se efectuează prin decrete ale Preşedintelui „Nicolae Testemiţanu”.
Republicii Moldova, care se dau publicităţii.
Articolul 11.
Prioritatea ordinelor şi a medaliilor este următoarea:
*  Publicată în „Monitorul Parlamentului Republicii Moldova”, 1992, nr. 7, 30 iulie, art.  151; Ordinele
republi­cată în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2002, nr. 161, 3 decembrie, art. 1248.
Modificată şi completată prin Legile nr. 292-XIII din 23.11.1994, nr. 667-XIII din 23.11.1995, „Ordinul Republicii”
nr. 1330-XV din 26.09.2002, nr. 268-XV din 27.06.2003, în vigoare 11.07.2003, nr. 163-XV din „Ştefan cel Mare”
20.05.2004, în vigoare 28.05.2004, nr. 292-XV din 28.07.2004, în vigoare 13.08.2004, nr. 12-XV „Bogdan Întemeietorul”
din 17.02.2005, în vigoare 25.02.2005, nr. 83-XVI din 17.04.2008, în vigoare 07.05.2008 şi
nr. 314-XVI din 26.12.2008, în vigoare 31.12.2008. „Ordinul de Onoare”
374 375
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

„Credinţă Patriei”, clasele I, II şi III


„Gloria Muncii”
„Recunoştinţa Patriei”,
medaliile:
„Meritul Militar”
„Pentru Vitejie”
„Meritul Civic”
„Mihai Eminescu”
„Nicolae Testemiţanu”.
Articolul 12.
Titlurile onorifice ale Republicii Moldova, după prioritate, sînt următoarele:
a) pentru persoane fizice:
„Artist al Poporului”
„Maestru în Artă”
„Maestru al Literaturii”
„Om Emerit”
„Artist Emerit”
„Meşter-Faur”;
b) pentru colective şi formaţii artistice:
„Colectiv Artistic Emerit”.

Capitolul III
STATUTUL ORDINELOR, MEDALIILOR ŞI AL TITLURILOR
ONORIFICE

„Ordinul Republicii”
Articolul 13.
„Ordinul Republicii” este distincţia de stat supremă şi se conferă pentru
merite excepţionale în toate domeniile de activitate întru binele Patriei şi al
omenirii.
Articolul 14.
„Ordinul Republicii” se confecţionează din argint, reprezentînd o stea conve-
xă, poleită cu aur, cu opt colţuri în formă de fascicule de raze divergente. Între ra-
zele principale sînt intercalate raze subţiri în relief, din argint. În centrul ordinului, Ordinul Republicii
într-un cerc, încadrat într-un chenar în relief, poleit cu aur, se află imaginea în re- Instituit la 30.07.1992.
lief a Stemei de Stat a Republicii Moldova. Fondul scutului din stemă este acoperit Autor şi pictor Simion Odainic.
cu smalţ de culoare roşie şi albastră. Diametrul ordinului este de 45 mm. Panglica ordinului a fost înlocuită cu colan
conform Legii nr. 12-XV din 17.02.2005
Ordinul se fixează cu un inel, avînd diametrul de 10 mm, de un colan
confecţionat din alpaca, poleit cu aur, cu lungimea de 800 mm. Colanul este
376 377
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

constituit din şase steme ale Republicii Moldova, avînd înălţimea de 18 mm şi


lăţimea de 14 mm, opt stele cu opt raze, avînd diametrul de 15 mm, şi şaispre-
zece ramuri de laur cu lungimea de 16 mm şi lăţimea de 8 mm. Stemele, stelele
şi ramurile de laur sînt în relief. Ele alternează şi se prind cu inele. Închiderea
colanului se face printr-o carabinieră.
Ordinul „Ştefan cel Mare”
Articolul 15.
Ordinul „Ştefan cel Mare” este decoraţia militară supremă a Republicii
Moldova.
Articolul 16.
Ordinul „Ştefan cel Mare” se conferă:
Ordinul
– pentru acte de eroism şi conducere iscusită a operaţiunilor militare; „Ştefan cel Mare”
– pentru bărbăţie deosebită în timpul menţinerii ordinii publice, apărării Instituit la 30.07.1992.
drepturilor şi libertăţilor omului; Autor şi pictor Simion
–  pentru vitejie şi spirit de sacrificiu în asigurarea securităţii statului, în Odainic
îndeplinirea unor misiuni speciale;
– pentru alte merite deosebite în apărarea libertăţii şi independenţei Repu-
blicii Moldova.
Articolul 17.
Ordinul „Ştefan cel Mare” se confecţionează din argint reprezentînd o stea
convexă, poleită cu aur, cu opt colţuri în formă de fascicule de raze divergente.
Între razele principale sînt intercalate raze în relief, din argint, la capetele cărora
sînt fixate fianite. Razele ies de sub un cerc argintat, cu marginea în relief. În
centrul cercului se află efigia în relief a lui Ştefan cel Mare. Fondul cercului este
acoperit cu smalţ alb. Pe marginea lui este imprimată inscripţia în relief, poleită
cu aur, „Ştefan cel Mare”. Portretul în relief se brunează. Diametrul ordinului la
extremităţile razelor este de 45 mm.
Ordinul are pe revers un ştift cu filet şi piuliţă de strîngere pentru a fi prins Ordinul „Bogdan 
de haină. Întemeietorul”
Instituit la 26.12.2008.
„Bogdan Întemeietorul” Autor Silviu Andrieş-
Tabac, pictor Mariana
1. Articolul 17 .
1
Şlapac
Ordinul „Bogdan Întemeietorul” se conferă:
– pentru merite remarcabile în dezvoltarea şi consolidarea statalităţii Re-
publicii Moldova;
– pentru contribuţie substanţială la renaşterea naţională, la consolidarea
păcii civice, la instaurarea coeziunii şi concordiei în societate, la armonizarea
relaţiilor interetnice;
378 379
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

– pentru activitate deosebit de rodnică în vederea sporirii prestigiului ţării


pe plan internaţional.
2. Articolul 172.
Ordinul „Bogdan Întemeietorul” se confecţionează din argint şi reprezintă
o cruce în flori de crin, de aur, fiecare floare avînd cîte un fianit broşînd în
zona receptaculului. Crucea este aşezată pe o stea de argint, compusă din fas-
cicule de raze multiplicate şi ordonate într-un pătrat imaginar cu laturile uşor
convexe. Crucea este încărcată cu un medalion rotund avînd în cîmp roşu, în
relief, efigia simbolică a domnului ţării ecvestru, de aur, iar în exergă, între
două cercuri liniare de acelaşi metal, pe email alb, legenda cu litere capitale, de
asemenea de aur: sus „Bogdan”, jos „Întemeietorul”, segmentele inscripţiei fi-
ind separate de cîte trei fianite pe flancurile drept şi stîng. Diametrul ordinului
este de 45 mm.
Ordinul are pe revers un sistem de prindere de haină.

„Ordinul de Onoare”
3. Articolul 17 .
3

„Ordinul de Onoare” se conferă:


– pentru contribuţie meritorie la consolidarea statalităţii, la promovarea re-
formelor şi a transformărilor democratice; Ordinul de Onoare
– pentru activitate deosebit de rodnică în organele de stat şi pe tărîm social; Instituit la 26.09.2002.
– pentru merite deosebite în dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare Autor Comisia Naţională
dintre Republica Moldova şi alte state, pentru contribuţie remarcabilă la inte- de Heraldică, pictor
Simion Odainic
grarea republicii în structurile internaţionale;
– pentru activitate intensă de pacificare;
– în semn de apreciere pentru activitatea de binefacere şi sponsorizare,
pentru susţinerea în permanenţă a acţiunilor social-umanitare.
4. Articolul 174.
„Ordinul de Onoare” se confecţionează din tombac, reprezentînd o stea
puţin convexă, poleită cu aur, cu opt colţuri, formată din fascicule din cinci
raze divergente şlefuite în faţete. Peste steaua de bază este amplasată o altă stea,
constînd din fascicule din trei raze în relief, suflate cu argint, raza din centru
fiind decorată cu granule. În centrul ordinului, în cîmp emailat albastru, se află
imaginea în relief, poleită cu aur, a Stemei de Stat a Republicii Moldova. Stema
este înconjurată de o cunună din două ramuri de palmier, suflate cu argint. Di-
ametrul ordinului este de 45 mm.
Ordinul are pe revers un ac de siguranţă cu care se prinde de haină.

380 381
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Ordinul „Credinţă Patriei” clasele I, II şi III


5. Articolul 175.
Ordinul „Credinţă Patriei” cuprinde trei clase:
Ordinul „Credinţă Patriei”, clasa I;
Ordinul „Credinţă Patriei”, clasa II;
Ordinul „Credinţă Patriei”, clasa III.
Cea mai înaltă clasă a ordinului este clasa I. Ordinul „Credinţă
6. Articolul 17 .
6 Patriei”, clasa I
Ordinul „Credinţă Patriei” se conferă: Instituit la 28.07.2004.
Autor şi pictor Simion
– pentru organizarea excelentă a serviciului militar, de frontieră şi interior, Odainic
asigurarea capacităţii de apărare şi a securităţii statului, consolidarea legalităţii
şi asigurarea ordinii publice;
– pentru succese importante la conducerea trupelor, menţinerea unui grad
înalt al pregătirii de luptă a subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi, la în-
suşirea, exploatarea şi întreţinerea tehnicii noi, precum şi pentru manifestarea
deosebită în cadrul aplicaţiilor şi manevrelor;
– pentru vitejia şi spiritul de sacrificiu manifestate la apărarea drepturilor şi
libertăţilor constituţionale şi a intereselor legitime ale cetăţenilor în condiţii ce
comportă risc pentru viaţă;
– pentru îndeplinirea ireproşabilă a datoriei ostăşeşti, de serviciu şi cetăţe-
neşti, pentru acţiuni ce denotă curaj şi spirit de iniţiativă, întreprinse în vederea Ordinul „Credinţă
Patriei”, clasa II
combaterii criminalităţii;
Instituit la 28.07.2004.
– pentru curajul şi dîrzenia manifestate la salvarea oamenilor, a valorilor Autor şi pictor Simion
materiale şi spirituale în timpul calamităţilor naturale şi în alte situaţii excepţi- Odainic
onale;
– pentru contribuţie meritorie la dezvoltarea colaborării dintre Republica
Moldova şi alte state şi organizaţii internaţionale în domeniile apărării, securi-
tăţii statului şi asigurării ordinii publice.
7. Articolul 177.
La conferirea Ordinului „Credinţă Patriei” se va ţine seama, de asemenea,
de vechimea în serviciu, care va constitui:
– cel puţin 15 ani – pentru conferirea Ordinului „Credinţă Patriei” clasa I;
– cel puţin 10 ani – pentru conferirea Ordinului „Credinţă Patriei” clasa II;
– cel puţin 5 ani – pentru conferirea Ordinului „Credinţă Patriei” clasa III. Ordinul „Credinţă
Pentru merite excepţionale, ordinul poate fi conferit fără a se ţine seama de Patriei”, clasa III
vechimea în serviciu. Instituit la 28.07.2004.
Autor şi pictor Simion
8. Articolul 178. Odainic
Ordinul „Credinţă Patriei” se confecţionează din tombac şi reprezintă o stea
convexă cu opt colţuri, formată din fascicule de raze divergente. Între raze sînt
382 383
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

aplicate două spade încrucişate cu vîrful în jos şi patru raze scurte. În centru,
ordinul este prevăzut cu un cerc emailat roşu, încadrat într-o bordură. În cen-
trul cercului este amplasat un scut albastru cu contur aurit. Pe scut este aplicată
imaginea aurită a Stemei de Stat a Republicii Moldova. În partea superioară,
emailată alb, a bordurii este scris cu litere aurite, în relief, „Credinţă Patriei”.
În partea inferioară a bordurii, marginal, este amplasată o cunună din două
ramuri de stejar argintate.
În însemnul ordinului clasa I, razele divergente sînt aurite, iar spadele şi
razele scurte – argintate.
În însemnul ordinului clasa II, razele divergente sînt argintate, iar spadele
şi razele scurte – aurite.
În însemnul ordinului clasa III, razele divergente sînt patinate, iar spadele
Ordinul
şi razele scurte – argintate. „Gloria Muncii”
Diametrul ordinului – 45 mm.
Instituit la 23.11.1994.
Pe revers, ordinul este prevăzut cu un ac de siguranţă cu care se prinde de Însemnul ordinului a fost
îmbrăcăminte. renovat în 2005.
Autor şi pictor Simion
Ordinul „Gloria Muncii” Odainic

9. Articolul 17 .
9

Ordinul „Gloria Muncii” se conferă pentru merite în muncă şi succese de-


osebite în toate domeniile de activitate.
10. Articolul 1710.
Ordinul „Gloria Muncii” se confecţionează din tombac poleit cu aur, repre-
zentînd o stea puţin convexă cu opt colţuri, formată din patru raze ce reprezintă
spice de grîu stilizate şi patru raze cu faţete conice. În centru este imprimată
în relief o roată zimţată stilizată suflată cu argint, în partea ei superioară este
imprimată în relief inscripţia „Gloria Muncii”, iar pe cea inferioară – „Moldova”.
În centrul roţii se află imaginea Drapelului de Stat acoperit cu smalţ albastru,
galben şi roşu. În partea inferioară a drapelului se află imaginea în relief a două
crenguţe de laur divergente, poleite cu aur, şi a unor drepte verticale, suflate cu
argint. Diametrul ordinului este de 45 mm.
Ordinul
Ordinul se prinde de haină cu un ştift cu filet. „Recunoştinţa Patriei”
Instituit la 23.11.1994.
Ordinul „Recunoştinţa Patriei” Nu este confecţionat.
11. Articolul 17 . 11 Schiţă de autor.
Autor şi pictor Simion
Ordinul „Recunoştinţa Patriei” se conferă pentru educaţia a cinci şi mai Odainic
mulţi copii, după ce ultimul copil împlineşte vîrsta de şaisprezece ani.
La conferirea ordinului „Recunoştinţa Patriei” se iau în consideraţie şi copiii:
– înfiaţi în conformitate cu legislaţia în vigoare;
384 385
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

– care şi-au pierdut viaţa sau au dispărut fără urmă în timpul satisfacerii
serviciului militar, conflictelor militare, sau care au încetat din viaţă din cau-
za rănilor, contuziilor, mutilărilor, bolilor contractante ca urmare a situaţiilor
menţionate, sau ca urmare a infirmităţii de muncă sau a bolilor profesionale.
12. Articolul 1712.
Ordinul „Recunoştinţa Patriei” se confecţionează din tombac şi reprezin-
tă o cruce stilizată, puţin convexă, poleită cu aur, formată din raze divergente
reliefate. În centru pe suprafaţa unui cerc de argint în relief, se află imaginea
unui copil, a unei femei şi a unui bărbat. Pe marginea cercului se află imprimată
inscripţia „Recunoştinţa Patriei”, în partea inferioară se află imaginea Drapelu-
lui de Stat acoperit cu smalţ albastru, galben şi roşu. Crucea este încadrată pe
circumferinţa unei coroane de laur în relief. Ordinul se fixează cu ajutorul unui
inel de o baretă în formă de fundă, confecţionată din metal acoperit cu dungi de
smalţ albastru, galben şi roşu, încadrată într-un chenar auriu. În centrul baretei
este amplasat un ornament floral în relief. Diametrul ordinului este de 40 mm.

Medalia „Meritul Militar”


Articolul 18.
Medalia „Meritul Militar” se conferă pentru acte de bărbăţie şi eroism în
timpul operaţiunilor de luptă, apărării independenţei şi suveranităţii Republicii
Moldova, asigurării ordinii publice, apărării drepturilor şi libertăţilor omului,
pentru serviciu militar ireproşabil.
Articolul 19.
Medalia „Meritul Militar” se confecţionează din tombac reprezentînd o
cruce puţin bombată, acoperită cu smalţ roşu. În centru, pe suprafaţa unui cerc Medalia Medalia
„Meritul Militar” „Pentru Vitejie”
în relief, acoperit cu smalţ alb, se află imaginea în relief a Stemei de Stat. Pe
Instituită la 30.07.1992. Instituită la 30.07.1992.
partea inferioară se află imprimată inscripţia „Meritul Militar”. Crucea este în- Autor şi pictor Simion Autor şi pictor Simion
cadrată pe circumferinţă de o coroană de lauri în relief. De sub cerc ies două Odainic Odainic
spade încrucişate. Diametrul medaliei este de 30 mm.
Medalia se fixează cu un inel de baretă, acoperită cu o panglică de moar în
două dungi (portocalie-aurie şi albă). Lăţimea panglicii este de 25 mm.

Medalia „Pentru Vitejie”


Articolul 20.
Medalia „Pentru Vitejie” se conferă pentru bărbăţie şi curaj la salvarea de
vieţi omeneşti, la menţinerea ordinii publice, la combaterea criminalităţii, lichi-
darea urmărilor calamităţilor naturale şi în alte circumstanţe excepţionale.
386 387
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 21.
Medalia „Pentru Vitejie” se confecţionează din alamă în formă de cerc cu
diametrul de 30 mm. Pe avers este reprezentată imaginea în relief a unei stele,
formată din patru fascicule mari şi patru fascicule mici de raze divergente inter-
calate de patru imagini ale unui vultur cu aripile întinse. În centru, pe un cerc în
relief este imprimată inscripţia în relief „Pentru Vitejie”. În stînga şi în dreapta ei
sînt reprezentate detalii ale ornamentului.
Medalia se fixează cu un inel de baretă, acoperită cu o panglică de moar,
lată de 25 mm, cu dungi simetrice de culoare galbenă, albastră, albă, roşie şi cu
o dungă galbenă la mijloc. În partea inferioară a baretei se află imaginea în relief
a două ramuri de laur simetrice.

Medalia „Meritul Civic”


Articolul 22.
Medalia „Meritul Civic” se conferă pentru merite deosebite în muncă.
Articolul 23.
Medalia „Meritul Civic” se confecţionează din tombac în formă de cerc cu
diametrul de 30 mm. Pe aversul medaliei este reprezentată imaginea în relief a
unei roţi zimţate, care încadrează un spic. În partea inferioară a cercului se află
imprimată inscripţia în relief „Meritul Civic”, pe partea superioară sînt ampla-
sate simetric ramuri de laur.
Medalia se fixează de baretă cu un inel. Bareta este acoperită cu o panglică
de moar, lată de 25 mm, cu dungi simetrice de culoare aurie, albă, aurie, roşie şi
cu o dungă galbenă la mijloc.

Medalia Medalia Medalia


Medalia „Mihai Eminescu” „Meritul Civic” „Mihai Eminescu” „Nicolae Testemiţanu”
Articolul 24. Instituită la 30.07.1992. Instituită la 30.07.1992. Instituită la 27.06.2003.
Medalia „Mihai Eminescu” se conferă pentru merite deosebite în activita- Autor şi pictor Simion Autor şi pictor Simion Autori Simion Odainic
tea de creaţie. Odainic Odainic şi Comisia Naţională de
Heraldică, pictor Simion
Articolul 25. Odainic
Medalia „Mihai Eminescu” se confecţionează din tombac în formă de cerc
cu diametrul de 30 mm, pe care se află efigia în relief a lui Mihai Eminescu. În
partea stîngă a medaliei este imprimată în relief inscripţia „Mihai Eminescu”.
Medalia se fixează de baretă, lată de 25 mm, acoperită cu o panglică de moar
avînd dungi simetrice de culoare albastră, albă, verde şi la mijloc o dungă galbenă.

388 389
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Medalia „Nicolae Testemiţanu”


1. Articolul 25 .
1

Medalia „Nicolae Testemiţanu” se conferă pentru:


– merite deosebite în dezvoltarea ocrotirii sănătăţii, farmaceuticii, balneo-
logiei şi medicinei preventive;
– contribuţie substanţială la dezvoltarea ştiinţei medicale, la implementarea
realizărilor ştiinţei în practica ocrotirii sănătăţii, la pregătirea cadrelor de cerce-
tători ştiinţifici şi a specialiştilor de înaltă calificare în domeniul medicinei;
– activitate organizatorică şi metodico-didactică prodigioasă;
– participare activă la realizarea politicii sociale de stat.
2. Articolul 252.
Medalia „Nicolae Testemiţanu” se confecţionează din tombac patinat în Însemnul Însemnul Însemnul
formă de cerc, cu diametrul de 30 mm, avînd în centru efigia în relief a chipului titlului onorific titlului onorific titlului onorific
lui Nicolae Testemiţanu. În partea superioară a medaliei, în exergă este impri- „Artist al Poporului” „Maestru în Artă” „Maestru al Literaturii”
mată în relief inscripţia „Nicolae Testemiţanu”. Instituit la 17.02.2005. Instituit la 30.07.1992. Instituit la 30.07.1992.
Medalia se fixează cu un inel de o baretă, acoperită cu o panglică albă de Autor şi pictor Simion Autor şi pictor Simion Autor şi pictor Simion
Odainic Odainic Odainic
moar, cu lăţimea de 30 mm, avînd dungi simetrice de culoare albastră, roşie
şi verde şi la mijloc o dungă roşie. În partea inferioară a baretei sînt aplicate o
cunună din două ramuri de laur simetrice şi emblema medicinei – o cupă înco-
lăcită de un şarpe, din tombac patinat.

Titlurile onorifice şi insignele lor


Articolul 26.
Titlurile onorifice se conferă pentru merite deosebite şi succese considera-
bile în domeniile de activitate respective.
Articolul 27.
Insignele pentru titlurile onorifice se confecţionează din tombac şi repre-
zintă un cerc cu diametrul de 25 mm, în al cărui centru se află simbolurile titlu-
rilor onorifice în imagini stilizate în relief:
„Artist al Poporului” – o coloană ionică, o liră, o mască teatrală şi o Însemnul titlului Însemnul titlului Însemnul titlului
onorific „Om Emerit” onorific „Artist Emerit” onorific „Meşter-Faur”
ramură de laur;
Instituit la 23.11.1994. Instituit la 17.02.2005. Instituit la 30.07.1992.
„Maestru în Artă” – o coloană ionică, o liră, o mască teatrală comică Bareta a fost renovată Autor şi pictor Simion Autor şi pictor Simion
şi o ramură de laur; conform Legii nr. 12-XV Odainic Odainic
„Maestru al Literaturii” – o carte deschisă, iar deasupra ei imaginea lui din 17.02.2005.
Autor şi pictor Simion
Pegas şi o pană; Odainic
„Om Emerit” – Stema de Stat a Republicii Moldova;
„Artist Emerit” – o coloană ionică, o liră, o mască teatrală şi o
ramură de laur;
„Meşter-Faur” – Stema de Stat a Republicii Moldova.
390 391
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

Mai jos, pe circumferinţă, sînt amplasate în relief inscripţiile:


„Artist al Poporului”
„Maestru în Artă”
„Maestru al Literaturii”
„Om Emerit”
„Artist Emerit”
„Meşter-Faur”.
Reversul insignelor este plat. Insignele se fixează cu un inel de o baretă de
alamă emailată în culorile Drapelului de Stat al Republicii Moldova: albastru,
galben, roşu. Stema de Stat a Republicii Moldova, poleită cu aur, este aplicată pe
fîşia emailată galben.
Pentru titlul onorific „Colectiv Artistic Emerit” nu este prevăzută insignă.

Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR
CĂRORA LI S-AU OFERIT DISTINCŢII DE STAT
Articolul 28.
Drepturile şi obligaţiile persoanelor cărora li s-au conferit distincţii de stat
se stabilesc de prezenta lege şi de alte acte normative.
Articolul 29.
Modul de propunere, de examinare a propunerilor pentru conferirea dis-
tincţiilor de stat, procedura înmînării lor, modul de purtare a ordinelor, meda-
liilor şi insignelor sînt prevăzute de regulamentul cu privire la distincţiile de stat
ale Republicii Moldova, aprobat de Preşedintele Republicii Moldova.
Modul de propunere pentru conferirea medaliilor jubiliare, procedura de
înmînare şi modul de purtare a acestora sînt prevăzute de regulamentele apro-
bate de Preşedintele Republicii Moldova.
Articolul 30.
Fiecare caz de decorare cu ordine şi medalii, de conferire a titlurilor onori-
fice se consemnează în fişa de evidenţă a persoanei decorate.
Articolul 31.
Cavalerii ordinelor sînt în drept să folosească simbolurile acestor decoraţii
ca element al ştampilei personale, al cărţilor de vizită.
Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, colectivele de creaţie şi unităţile
militare decorate au dreptul:
– să reproducă imaginea ordinului pe documentaţia de serviciu şi pe blan- Brevetul titlului onorific „Colectiv Artistic Emerit”
chete, iar organele de presă decorate – să plaseze imaginea acestuia pe publica- Instituit la 17.02.2005. Autor şi pictor Simion Odainic
ţiile lor periodice;
392 393
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

– să plaseze macheta mărită a ordinului pe sediile lor, în muzee, cluburi, Capitolul V
palate de cultură şi cămine culturale, precum şi s-o folosească ca element de RETRAGEREA DISTINCŢIILOR DE STAT
pavoazare în cazul participării la demonstraţii, desfăşurării mitingurilor, şedin- Articolul 34.
ţelor festive şi altor acţiuni. Retragerea distincţiilor de stat se efectuează numai de către Preşedintele
Articolul 32. Republicii Moldova în cazul în care persoana:
Ordinele, medaliile, adeverinţele şi insignele celor decedaţi rămîn în pro- – a fost condamnată pentru o crimă gravă, la propunerea instanţei judecă-
prietatea familiei lor. toreşti în temeiul şi în modul stabilit de legislaţie;
Cu consimţămîntul moştenitorilor persoanei distinse care a decedat, deco- – a săvîrşit fapte ce contravin prevederilor Constituţiei, la propunerea orga-
raţiile, insignele şi documentele lor pot fi remise, potrivit unei hotărîri a Preşe- nului care a făcut demersul privind conferirea.
dintelui Republicii Moldova, muzeelor, spre a fi expuse şi păstrate. Preşedintele Republicii Moldova emite decrete despre retragerea distincţi-
Dacă persoana distinsă care a decedat nu are moştenitori, decoraţiile, insig- ilor de stat.
nele şi documentele la ele sînt restituite organului care se ocupă cu problemele Articolul 35.
distincţiilor de stat. Distincţiile de stat retrase sînt restituite organului care se ocupă cu proble-
1. Articolul 321. mele conferirii distincţiilor de stat.
În cazul reorganizării întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei decorate,
decoraţia acesteia, potrivit unei hotărîri a Preşedintelui Republicii Moldova, Capitolul VI
poate fi păstrată de succesor. Demersul privind păstrarea decoraţiei de către INTERDICŢII ŞI RĂSPUNDERI
succesor este făcut de organul care înfăptuieşte reorganizarea. Articolul 36.
În cazul lichidării întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei decorate, pre- Se interzice instituirea şi confecţionarea unor insigne care să se asemene cu
cum şi în cazul desfiinţării unităţii militare, decoraţia şi documentul cu privire distincţiile de stat.
la decorare se restituie organului care se ocupă cu problemele distincţiilor de Articolul 37.
stat, ori, potrivit unei hotărîri a Preşedintelui Republicii Moldova, se remit mu- Purtarea distincţiilor de stat de către persoane care nu au acest drept, pre-
zeelor, spre a fi expuse şi păstrate. cum şi cumpărarea, vînzarea, falsificarea, schimbarea, transmiterea oneroasă
Articolul 33. a ordinelor şi medaliilor, însuşirea frauduloasă a insignelor sau săvîrşirea altor
Persoanele cărora li s-au conferit distincţii de stat sînt obligate să păstreze fapte ilegale privind distincţiile de stat implică răspunderea stabilită prin lege.
cu grijă decoraţiile şi insignele.
Duplicate ale distincţiilor de stat, de regulă, nu se eliberează. Pot fi eliberate PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
duplicate de către Preşedintele Republicii Moldova numai ca excepţie: dacă au
fost pierdute în urma unei calamităţi naturale sau în alte circumstanţe în care Chişinău, 30 iulie 1992.
pierderea lor nu a putut fi evitată. Nr. 1123-XII.

Articolul 331.
Persoanele, cărora le-au fost retrase neîntemeiat de către organele puterii
de stat distincţiile de stat ale U.R.S.S. şi ale R.S.S. Moldoveneşti, prin decizia
Preşedintelui Republicii Moldova se repun în drepturi.

394 395
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

LEGE APROBAT
privind instituirea medaliei jubiliare prin Legea nr. 164-XV din 20 mai 2004
„60 de ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fascistă” *
STATUTUL
medaliei jubiliare „60 de ani de la eliberarea Moldovei de sub
Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. ocupaţia fascistă”

Art.1. – Se instituie medalia jubiliară „60 de ani de la eliberarea Moldovei 1. Medalia jubiliară „60 de ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupaţia
de sub ocupaţia fascistă”. fascistă” se conferă, de regulă, cetăţenilor Republicii Moldova:
– militarilor din Forţele Armate ale U.R.S.S., militarilor din trupele Comi-
Art.2. – Se aprobă Statutul medaliei jubiliare „60 de ani de la eliberarea sariatului Poporului pentru Afacerile Interne şi angajaţilor civili care au partici-
Moldovei de sub ocupaţia fascistă”, care face parte integrantă din prezenta lege. pat nemijlocit la eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fascistă;
Art.3. – Se aprobă modelul medaliei jubiliare „60 de ani de la eliberarea – participanţilor la mişcarea de partizani şi la mişcarea ilegalistă care au
Moldovei de sub ocupaţia fascistă” şi cel al legitimaţiei aferente. activat în această perioadă pe teritoriul republicii.
Conferirea medaliei jubiliare se efectuează prin decrete emise de către Pre-
Art.4. – Guvernul va asigura finanţarea confecţionării medaliei jubiliare şedintele Republicii Moldova.
„60 de ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fascistă” şi a legitimaţiei 2. Medalia jubiliară se confecţionează din tombac în formă de medalion cir-
aferente. cular cu diametrul de 34 mm. Pe aversul medaliei, pe fundalul focurilor de artificii
este reprezentată imaginea stelei cu clopot de la Complexul Memorial „Capul de
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC Pod – Şerpeni”. Stela este flancată de cifrele „1944” şi „2004”. Pe medalie, marginal,
este amplasată o cunună deschisă din frunze de laur. Pe reversul medaliei este im-
Chişinău, 20 mai 2004. primată inscripţia „60 de ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fascistă”. De
Nr. 164-XV. jur împrejurul medaliei este aplicată o bordură. Toate imaginile, inscripţia şi cifrele
sînt în relief.
Medalia se fixează de bareta pentagonală printr-un inel de prindere. Bareta este
acoperită cu o panglică roşie de moar, lată de 24 mm, avînd pe centru 3 dungi ne-
gre, 2 oranj şi 2 albe. Dungile albe şi cele negre laterale sînt separate de două dungi
înguste de culoare oranj.

* „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 83–87, 28 mai, art. 441.

396 397
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

APROBATĂ УТВЕРЖДЕНО
prin Legea nr. 164-XV din 20 mai 2004 Законом № 164-XV от 20 мая 2004 года
   
   
LEGITIMAŢIE УДОСТОВЕРЕНИЕ
   
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Указом Президента Республики Молдова
nr.______ din __________ 2010 №_____  от ________ 2010 года
   
_____________________________________ _____________________________________
_____________________________________ _____________________________________
_____________________________________ _____________________________________
   
este decorat(ă) cu medalia jubiliară награжден(а) юбилейной медалью
„60 de ani de la eliberarea Moldovei „60 лет освобождения Молдовы
de sub ocupaţia fascistă” от фашистской оккупации”
   
   
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA ПРЕЗИДЕНТ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

APROBATĂ
prin Legea nr. 164-XV din 20 mai 2004

Medalia jubiliară „60 de ani


de la eliberarea Moldovei de sub
ocupaţia fascistă”
Instituită la 20.05.2004.
Autor şi pictor Simion Odainic

398 399
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

LEGE Aprobat
privind instituirea medaliei jubiliare prin Legea nr. 310-XVI din 25 decembrie 2008
„650 de ani de la întemeierea Ţării Moldovei” * STATUTUL
medaliei jubiliare „650 de ani de la întemeierea Ţării Moldovei”

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. 1. Medalia jubiliară „650 de ani de la întemeierea Ţării Moldovei” se con-
feră pentru contribuţie la afirmarea şi la dezvoltarea statalităţii moldoveneşti,
Art.1. – Se instituie medalia jubiliară „650 de ani de la întemeierea Ţării pentru promovarea consecventă a reformelor democratice şi social-economice,
Moldovei”. sporirea potenţialului spiritual şi intelectual, pentru merite în consolidarea so-
Art.2. – Se aprobă Statutul medaliei jubiliare „650 de ani de la întemeierea cietăţii, pentru activitate statală, socială şi de binefacere intensă.
Ţării Moldovei” (se anexează). 2. Medalia jubiliară se confecţionează din alamă în formă de medalion
circular cu diametrul de 32 mm. Pe aversul medaliei este reprezentat un scut
Art.3. – Se aprobă modelul medaliei jubiliare „650 de ani de la întemeierea heraldic, cu vîrful în ogivă, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea
Ţării Moldovei” şi cel al brevetului aferent (se anexează). cu cinci raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză heraldică, iar în
Art.4. – Guvernul va asigura finanţarea confecţionării medaliei jubiliare stînga, de o semilună conturnată. Scutul este flancat din patru părţi de crini
„650 de ani de la întemeierea Ţării Moldovei” şi a brevetului aferent. heraldici şi este încadrat într-un cvadrilob de tip gotic.
Pe reversul medaliei, într-un cvadrilob, este imprimată inscripţia „650 de
ani de la întemeierea Ţării Moldovei”, încadrată de o cunună deschisă din frun-
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU ze de laur.
Chişinău, 25 decembrie 2008. De jur împrejurul medaliei este aplicată o bordură decorată cu granule.
Nr. 310-XVI. Imaginile, inscripţia şi cifrele sînt în relief.
Medalia se fixează cu un inel de o baretă, acoperită cu o panglică roşie de
moar cu lăţimea de 30 mm, avînd trei dungi simetrice de culoare albastră.

* „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2008, nr. 237–240, 31 decembrie, art. 902.

400 401
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

APROBATĂ
prin Legea nr. 310-XVI din 25 decembrie 2008

Medalia jubiliară „650 de ani


de la întemeierea Ţării Moldovei”
Instituită la 25.12.2008.
Autori Vladimir Mischevca şi Simion
Odainic, cu preluarea de elemente
din proiectul arhitectului Sergius
Ciocanu şi din Ordinul „Bogdan
Întemeietorul” (autor Silviu Andrieş-
Tabac, pictor Mariana Şlapac),
pictor Simion Odainic

402 403
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

LEGE Aprobat
privind instituirea medaliei jubiliare prin Legea nr. 34 din 5 martie 2010
„Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea Mondial” *
STATUTUL
medaliei jubiliare „Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea Mondial”
Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. 1. Medalia jubiliară „Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea Mondial”
Art.1. – Se instituie medalia jubiliară „Crucea Comemorativă. Războiul al se conferă cetăţenilor Republicii Moldova:
Doilea Mondial”. a) militari, asimilaţi şi angajaţi civili care au participat la acţiunile de luptă
Art.2. – Se aprobă Statutul medaliei jubiliare „Crucea Comemorativă. pe fronturile Războiului al Doilea Mondial;
Războiul al Doilea Mondial” (se anexează). b) partizani şi participanţi la mişcarea ilegalistă din perioada menţionată;
c) militari şi angajaţi civili care, în perioada războiului, şi-au satisfăcut ser-
Art.3. – Se aprobă modelul medaliei jubiliare „Crucea Comemorativă.
viciul în forţele armate implicate în conflagraţie;
Războiul al Doilea Mondial” şi cel al legitimaţiei aferente (se anexează).
d) persoane care au muncit în spatele frontului şi care au fost decorate cu
Art.4. – Guvernul va asigura finanţarea confecţionării medaliei jubiliare ordine şi medalii pentru abnegaţia în muncă manifestată în anii războiului;
„Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea Mondial”, a legitimaţiei aferente şi e) foşti deţinuţi, inclusiv minori, care s-au aflat în lagăre de concentrare,
a cutiei capitonate. ghetouri şi în alte locuri de detenţie forţată create de fascişti.
2. Medalia „Crucea Comemorativă. Războiul al Doilea Mondial” se con-
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Mihai GHIMPU fecţionează din tombac patinat de culoare cenuşie. Ea reprezintă o cruce cu
Chişinău, 5 martie 2010. braţele egale avînd extremităţile terminate în romburi cu laturile uşor convexe,
Nr. 34. înscrisă într-un cerc imaginar cu diametrul de 35 mm. Crucea are în centru un
medalion rotund, cuprinzînd compoziţia scutului central din Stema de Stat a
Republicii Moldova. Pe reversul medaliei sînt incizate milesimele „1939–1945”.
Medalia se fixează cu un inel de o baretă, acoperită de o panglică de moar cu
lăţimea de 30 mm, dungată vertical alb şi negru de şapte piese egale ca lăţime.
Înălţimea totală a distincţiei este de 90 mm.
Distincţia are pe revers un sistem de prindere de haină.
Medalia se poartă în partea stîngă a pieptului.

* „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2010, nr. 37–38, 19 martie, art. 88.

404 405
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA DISTINCŢIILE DE STAT ALE REPUBLICII MOLDOVA

APROBATĂ
prin Legea nr. 34 din 5 martie 2010

APROBATĂ УТВЕРЖДЕНО
prin Legea nr. 34 din 5 martie 2010 Законом № 34 от 5 марта 2010 года
   
   
LEGITIMAŢIE УДОСТОВЕРЕНИЕ
Medalia jubiliară
    „Crucea Comemorativă.
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Указом Президента Республики Молдова Războiul al Doilea Mondial”
nr.______ din __________ 2010 №_____  от ________ 2010 года Instituită la 05.03.2010.
    Autor Silviu Andrieş-Tabac
_____________________________________ _____________________________________ şi Comisia Naţională de Heraldică,
_____________________________________ _____________________________________ pictor Iurie Caminschi,
_____________________________________ _____________________________________ arhitect Mariana Şlapac
   
este decorat(ă) cu medalia награжден(а) юбилейной медалью
„Crucea Comemorativă. „Памятный крест.
Războiul al Doilea Mondial” Вторая мировая война”
   
   
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA ПРЕЗИДЕНТ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

406 407
CAPITOLUL VI
Moneda naţională
E
misiunile monetare reprezintă expresia suveranităţii şi independen­ ţei
unui stat, fiind totodată un mijloc important de propagare a simbolicii
statale care, pe lângă informaţii referitoare la monedă ca instrument de
tranzacţie, oferă utilizatorului contemporan informaţii politice şi heraldice
legate de autoritatea emitentă.
Ţara Moldovei, constituită ca stat independent în secolul XIV sub Bogdan I
(1359–1367), va face uz de dreptul regalian de a bate monedă abia după finalizarea
procesului de emancipare politică a regiunii de la est de Prut faţă de Hoarda de
Aur şi consolidarea independenţei statului moldovenesc faţă de vecinii de la nord.
Crearea sistemului monetar propriu era determinată de instalarea în teritoriu a unei
economii suficient de dezvoltate şi a unei circulaţii monetare active. Emisiunile
monetare locale, la rândul lor, urmau să se înscrie în acel flux monetar şi să fie
acceptate în teritoriile învecinate şi mai îndepărtate. În acea perioadă, în Moldova
circulau groşii de Praga, emisiunile Rusiei, precum şi monede ale Ţării Româneşti
emise de Vlaicu Vodă1. La est de Prut însă, descoperirile monetare atestă circulaţia
largă a monedelor tătăreşti, în regiune fiind localizate şi două ateliere monetare ale
Hoardei de Aur: la Costeşti (raionul Ialoveni) şi la Orheiul Vechi (Trebujeni, raionul
Orhei), numit, conform inscripţiilor de pe monede, Oraşul Nou.
Cercetările numismatice recente au demonstrat că piesele de cupru bătute la
Costeşti, zise de tip Costeşti–Gârlea, care purtau pe avers o tamga cu trei picioare
(cu aspect de triskeles), iar pe revers o pseudolegendă arabă, sunt mai timpurii.
Acestea pot fi considerate drept cele mai vechi monede medievale emise în spaţiul
Moldovei istorice, din iniţiativa unui guvernator local. Datarea lor a fost plasată
după începerea luptelor civile din Hoarda de Aur şi până la inaugurarea atelieru­
lui monetar al Oraşului Nou (1359–1363)2. Producţia monetară a Oraşului Nou

1 
O. Iliescu, Moneda în România, Bucureşti: Meridiane, 1970, p. 25.
2 
E. Nicolae, Monedele de tip Costeşti–Gârla, în Simpozion de numismatică dedicat centenarului
Socie­tăţii Numismatice Române (1903–2003), Chişinău, 26–28 noiembrie 2003. Comunicări, studii
şi note, Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2005, p. 89–104; Idem, Monedele tătăreşti din tezaurul de
la Săseni, raionul Călăraşi, Republica Moldova, în Simpozion de numismatică organizat cu ocazia
comemo­rării Sfântului Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1504–2004), Chişinău, 29 septembrie –
2  octombrie 2004. Comunicări, studii şi note, Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2007, p. 183–210.
411
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

s-a datorat instalării temporare în regiune a hanului Abdallah, după înfrângerea amplasarea unor sigle deasupra scutului de pe revers, în câmpul acestuia şi alături
suferită în 1362 sau 1363 la Apele Albastre de către emirii Kutlubuga, Kociubei şi de el (coif, cap de bour, coroană, anumite litere)5. Pe lângă monedele de argint,
Dimitrie, aici fiind emise atât monede de argint, cât şi de cupru. Primele emisiuni s-au bătut şi piese asemănătoare ca tip din bilon şi chiar din cupru. Probabil sub
de monede de argint au purtat versiunea turcică a numelui atelierului  – Alexandru cel Bun au fost bătute emisiunile municipale de cupru ale Cetăţii
Yangi-şehr, iar în anul Hegirei 766 (1364/1365) se trece la versiunea arabă Şehr Albe, cu scopul înlocuirii monedelor tătăreşti de cupru rămase încă în circulaţie
al-cedid, rămasă în uz până la închiderea acestuia, schimbare legată, probabil, de în spaţiul dintre Prut şi Nistru, a căror contramarcare era practicată de către
impunerea islamului în regiune. Începând cu anul 767 al Hegirei (1365/1366), autorităţile locale la sfârşitul secolului XIV – începutul secolului XV. Monedele
atelierul bate monede de argint anonime, dar şi monede de cupru fără an, din moldoveneşti care le-au înlocuit aveau pe avers capul de bour al Moldovei, iar
porunca unui guvernator local, ceea ce constituie dovada unor tendinţe separatiste pe revers o cruce greacă şi numele bizantin al oraşului Asprokastron. Aceeaşi
ale conducătorului şi aristocraţiei locale. Conform unei versiuni recente, legenda cruce cu braţele egale, cu extremităţile simple şi cu bezanţi (mici discuri)
de pe aversul pieselor de cupru ar reproduce numele lui Kutlubuga. Succesorului între cantoane, compoziţie reprezentând stema oraşului, a fost aplicată drept
lui Kutlubuga, principelui Dimitrie, i-au fost atribuite emisiunile de monede de contramarcă pe o serie de monede tătăreşti din argint, datate şi ele cu deceniul
argint din anii Hegirei 768–770 (1366/1369) cu titlurile şeih (şeic) şi amir (emir). al patrulea al secolului XV6.
Deşi păstrează tipul anterior, acestea reprezintă o producţie monetară locală a Iliaş I (1432–1433; 1435–1442, asociat cu Ştefan II) şi Ştefan II (1433–1435;
unei formaţiuni statale condusă de un emir (principe, cneaz) creştin. Activitatea 1435–1442 asociat cu Iliaş I; 1443–1447; 1444–1445 asociat cu Petru II) au
atelierului monetar al Oraşului Nou încetează odată cu alungarea garnizoanelor emis, de sine stătător şi împreună, ca domni asociaţi, mai multe tipuri de dubli
lui Abdallah din regiune, în 1369–1370, când are loc şi risipirea comunităţii groşi, groşi şi jumătăţi de groş de argint, dar şi de bronz. Pe unul din tipurile
islamice din zonă3, marcând desprinderea ei de Hoarda de Aur. atribuite lui Iliaş, între coarnele bourului apare o coroană, fiind singurul caz
Primele monede moldoveneşti au fost emise în numele voievodului Petru, de acest fel cunoscut în numismatica moldovenească. Aceasta ar fi demonstrat,
identificat cu Petru I Muşatinul (1375–1391). Moldova s-a aliniat siste­mului conform părerii lui Octavian Iliescu, situaţia ierarhică predominantă a lui Iliaş
monetar polonez şi lituanian, având groşul ca unitate de cont, egal cu două jumătăţi faţă de Ştefan II. Printre emisiunile lui Iliaş se evidenţiază şi tipul de groşi de
de groş, şi argintul ca etalon de valoare. Baza metrologică a sistemului monetar bronz care avea reprezentat pe avers în locul capului de bour un cavaler în
moldovenesc era o marcă în greutate de 192 g – marca moldaviensis 4. Pe aversul armură, cu coif pe cap, călărind spre stânga privitorului. Unele tipuri monetare
monedelor lui Petru I Muşatinul apare emblema personală a voievodului: capul ale acestor emitenţi se caracterizează prin apariţia în scuturile de pe revers a
de bour cu stea între coarne, flancat de o rozetă şi o semilună sau o semilună şi un unor semne heraldice neobişnuite având forma unor sigle binare şi ternare.
lujer cu floare de crin, uneori cu poziţia inversată. Circular era amplasată le­gen­
Acestea, fiind raportate la simbolistica occidentală, au fost identificate cu
da SIMPETRIWOIWODI, descifrată ca SI[GILLU]M PETRI WOI[E]WODI
„edificiile schematizate”, iar schematizarea lor accentuată putea fi datorată şi
(însemnul [heraldic] al voievodului Petru). Pe revers era reprezentat un scut
influenţei tamgalelor turco-tătare, fenomen observat şi în simbolistica rusă,
despicat, având în partiţiunea I trei fascii, iar în a II-a un număr variabil de
lituaniană şi bulgară. De regulă, aceste sigle sunt însoţite sau surmontate de
flori de crin (7, 6, 5, 4, 3, 2, 1). Legenda reversului  –  SIMOLDAVIENSIS  –
o cruce (atunci când ele sunt amplasate în scut sau prin părţi), iar în cazul
ar putea fi citită ca SI[GILLU]M MOLDAVIENSIS (însemnul [heraldic]
plasării lor deasupra scutului, rolul de cruce însoţitoare surmontând este jucat
moldovenesc).
Alexandru cel Bun (1400–1432) a diversificat sistemul monetar, intro­ de crucea de invocaţie de la începutul legendei7.
ducând o nouă categorie ‒ dublul groş moldovenesc (un groş şi jumătate, după Inovaţii însemnate în sistemul monetar moldovenesc au fost introduse
altă opinie) –, şi bătând şase serii de monede, care se deosebeau între ele prin în timpul celei de-a treia domnii a lui Petru Aron (1455–1457), când legen­
da în limba latină de pe groşi capătă o nouă formulă: pe avers apare numele
3 
E. Nicolae, Monedele de cupru bătute în Oraşul Nou (Şehr al-cedid), în Simpozion de numisma-
tică dedicat împlinirii a 125 de ani de la proclamarea independenţei României, Chişinău, 24–26 5 
O. Iliescu, Moneda în România, Bucureşti: Meridiane, 1970, p. 26–28.
septembrie 2002. Comunicări, studii şi note, Bucureşti: Editura Enciclo­pedică, 2003, p. 167–179. 6 
E. Nicolae, Date noi privind monedele şi contramărcile de tip Asprokastron, în Studia Varia in
4 
O. Iliescu, Sisteme monetare adoptate pe teritoriul României în Antichitate şi în Evul Mediu, în Honorem Professoris Ştefan Ştefănescu Octogenarii, Bucureşti–Brăila, 2009, p. 221.
130 de ani de la crearea sistemului monetar românesc modern, Bucureşti: Editura Enciclopedică, 7 
E. Nicolae, Descoperiri monetare de la Suceava (I), în Buletinul Societăţii Numismatice Române,
1997, p. 50. 1992–1993, p. 190 şi p. 192, fig. 1.
412 413
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

emiten­ tu­lui PETRUS VAIVODA, iar pe revers inscripţia: MONETA Ioan Vodă cel Cumplit (1572–1574) bate o monedă mare de bronz, denumită
MOLDAVI(A)E, adică moneda Moldovei. Această schimbare reflectă apariţia accé. Pe avers este înfăţişată efigia domnitorului cu barbă spre dreapta, purtând o
unei noi concepţii de ordin public, conform căreia moneda nu mai aparţine pălărie cu boruri mici şi legenda cu litere chirilice: (adică
suveranului, ci ţării. Aversul monedelor redă capul de bour obişnuit, iar pe „tatăl Moldovei”). Pe revers avea capul de bour cu stea între coarne, iar în câmp,
revers scutul încoronat, având în câmp o cruce cu braţele egale ancorate, iar cu litere chirilice, anul de la facerea lumii, echivalent cu anul 1573, şi legenda:
alături de scut câte o siglă. Inovaţiile s-au răsfrânt şi asupra greutăţii şi calităţii (adică „accea din monetăria Moldovei). Aces­tea
argintului, fiind bătute piese mai mici, dar din argint de o calitate mai bună. sunt primele monede locale a căror inscripţie a fost redactată în limba română.
Groşii aveau diametrul de 14-16 mm şi greutatea medie de 0,60 g. Ştefan cel După o întrerupere de două decenii, Ştefan Răzvan (aprilie 1595–decembrie 1595)
Mare (1457–1504) a păstrat valorile ponderale introduse de Petru Aron pe şi Ieremia Movilă (1595–1600) bat monedă după sistemul emisiunilor poloneze.
care le menţine neschimbate pe toată durata domniei, la fel ca şi conţinutul La începutul secolului XVII baterea de monede proprii în Moldova este
legendei, utilizând un singur tip de avers şi două tipuri de revers, identice şi întreruptă, faptul fiind însă dictat de raţiuni economice şi nu politice, deoarece
pentru groşi şi pentru jumătăţile de groş, dar ridicând cu mult titlul argintului. nu a existat nicio interdicţie formală în acest sens din partea Imperiului Otoman,
Primul tip, bătut între anii 1457 şi 1476, avea pe revers un scut despicat, în sub a cărui suzeranitate se afla Moldova începând cu anul 1538.
primul câmp o cruce cu braţele egale deasupra unei rozete, iar în al doilea trei Sub Eustratie Dabija (1661–1665) a fost reluată emiterea monedelor moldo­­
fascii. Tipul doi, datat între 1480 şi 1504, avea pe revers în scut o cruce dublă. veneşti prin baterea unor piese mărunte din argint inferior, denumite solidus
Pe aversul monedelor de un groş apare legenda: MONETA MOLDAVIE, iar (şilingi, şalăi). Monedele aveau pe avers efigia emitentului călărind spre stânga,
pe revers legenda: STEFANUS VOIEVODA. Cercetările numismatice au cu capul descoperit, purtând barbă; sub cal era reprezentat un cap de bour.
demonstrat că prin această reformare a monedei moldoveneşti s-a urmărit Alături de emisiunile cu efigie, în timpul domniei lui Dabija Vodă au fost bătute
alinierea ei la sistemul monetar otoman, fapt care ilustrează capacitatea de şi imitaţii după şilingii polonezi, suedezi şi prusieni, care au provocat mari
rezistenţă a ţărilor române în condiţiile extinderii Imperiului Otoman în aria probleme sistemului monetar polonez.
circumpontică, în sensul asigurării celor mai bune condiţii pentru comerţ şi
Cercetările numismatice din ultima perioadă au demonstrat existenţa în
economie în general.
Moldova a unei producţii de monede de tip otoman9. Fabricarea imitaţiilor
Sub Bogdan III (1504–1517) şi Ştefăniţă (1517–1527), legendele monede­
moldoveneşti după piesele otomane a fost localizată la bănăria de la Suceava.
lor apar pe emisiunile de groşi în limba slavonă:
Producţiei acestei monetării îi aparţin imitaţii după asprii otomani din perioa­
(Av), (Rv) sau (Av),
dele Murad II (1421–1444; 1446–1451) – Bayezid II (1481–1512), Selim I
(Rv), având în traducere următorul conţinut: Io
(1512–1520) – Murad III (1574–1595), dar şi după dirhemii lui Murad III.
Bogdan sau Io Ştefan, voievodul şi domnul Ţării Moldoveneşti. După Ştefăniţă,
emisiunile moldoveneşti încetează pentru câteva decenii. Alexandru Lăpuşnea­ Pe lângă emisiunile monetare proprii, în Moldova medievală au circulat
nu (1552–1561; 1564–1568) bate la 1558 monede în sistemul denarilor ungu­ concomitent şi o mulţime de monede străine, unele provenind din monetării
reşti, pe aversul cărora fusese înfăţişată o stemă reprezentând un scut scartelat, foarte îndepărtate. Una din monedele care a avut o influenţă majoră în sistemul
având în primul cartier un fasciat de şase piese, în al II-lea o cruce dublă labată, monetar românesc a fost denarul de argint, emis de banii Slavoniei între anii
în al III-lea trei roze aşezate în bandă, în al IV-lea o floare de crin dublă aşezată în 1255 şi 1325. Denumirea lor în latină a fost denarii banales, iar românii le-au
bază, în scutul peste tot un cap de bour. Legenda în limba latină avea următo­rul numit bani. De la această monedă măruntă a luat naştere denumirea de ban
conţinut: ALEXANDER D.G.W.MOL 1558. Pe revers este reprezentată Maica pentru moneda emisă de domnii Ţării Româneşti, nume care se menţine peste
Domnului cu pruncul în braţe şi legenda PATRONA MOLDAVI(E)8. veacuri, fiind acordat ulterior şi monedei divizionare naţionale (1867). Şi
Despot Vodă (1561–1563) introduce în Moldova sistemul monetar occiden­ denarii ungureşti, care au purtat la est de Carpaţi acelaşi nume de ban, au avut
tal şi bate ducaţi de aur cu greutatea de 3,55 g, dinari şi taleri de argint. În acelaşi
timp, Despot Vodă emite şi monede de bronz cu valoarea de un mangâr în siste­ 9
E. Nicolae, Moneda otomană în Ţările Române în perioada 1451–1512, Chişinău: Arc, 2003,
mul monetar otoman. p. 53–58; A. Boldureanu, A. Niculiţă, E. Nicolae, Tezaurul de la Topala, com. Cenac, jud. Lăpuşna
(sec. XVI), în Simpozion de numismatică dedicat împlinirii a 125 de ani de la proclamarea inde­
pendenţei României, Chişinău, 24–26 septembrie 2002. Comunicări. Studii şi note, Bucureşti:
8 
O. Iliescu, Moneda în România, Bucureşti: Meridiane, 1970, p. 34. Editura Enciclopedică, 2003, p. 193, 198.
414 415
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

o prezenţă semnificativă pe piaţa Ţării Moldovei în perioada secolelor XV–XVI. După Unirea Principatelor Române, în anul 1859 a apărut problema baterii
La sfârşitul secolului XV în Moldova pătrunde asprul otoman. Asprul rămâne unei monede naţionale pentru a pune capăt haosului monetar din acea vreme.
moneda forte pe tot parcursul secolului XVI şi este înlocuit ulterior de emisiuni Conform unor calcule, între 1848 şi 1859 în Moldova şi în Ţara Românească
otomane cu valoare ridicată care vor circula în Moldova până la începutul seco­ circulau concomitent cca 80 de specii monetare de diferite valori, unele ieşite
lu­lui XIX. demult din uz în ţara lor de provenienţă. Astfel, în anul 1867, după lungi discuţii
Un compartiment substanţial al descoperirilor monetare din Moldova îl legate inclusiv de denumirea monedei, a fost aprobată legea pentru înfiinţarea
constituie piesele poloneze: jumătăţile de groş, groşii, piesele de 1/2 groş, de 3 unui nou sistem monetar, fiind stabilit ca unitate a sistemului monetar naţional
groşi, orţii şi talerii. leul, divizat în 100 de bani.
La sfârşitul secolului XVI, în urma deprecierii generale a argintului, În perioada interbelică, pe teritoriul Basarabiei au circulat monedele
piesele mărunte de argint sunt înlocuite pe piaţă de emisiuni cu valoare mai metalice şi banii de hârtie emişi de Banca Naţională a României, acelaşi regim
ridicată. Dintre acestea, talerii olandezi au lăsat o amprentă puternică asupra fiind în uz între 1941 şi 1944.
sistemului monetar folosit în ţările române. După imaginea de pe revers, care În martie–august 1944, Basarabia a fost recucerită de Uniunea Sovietică,
reprezenta un leu rampant (ridicat în două labe), în Moldova au fost numiţi fiind reorganizată RSS Moldovenească. Pe teritoriul acesteia, ca şi în celelalte
lei, această denumire fiind acordată ulterior şi altor specii de taleri, ca, de republici sovietice aflate în componenţa Uniunii Sovietice, au circulat banii
exemplu, celor emişi de Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană sau sovietici, având ca unitate monetară unică rubla, divizată în 100 de copeici.
emisiunilor otomane cu flan mare. Datorită răspândirii acestei denumiri în Toate bancnotele aveau inscripţionate valoarea nominală în limbile oficiale
ţările române, la 1867 s-a adoptat denumirea de leu pentru moneda naţională ale tuturor republicilor sovietice, inclusiv în limba română (cu litere chirilice).
românească. Moneda sovietică a rămas în circulaţie în toate aceste republici până la des­
După ocuparea Ţărilor de Jos de către Imperiul Habsburgic la începutul trămarea Uniunii Sovietice şi introducerea monedelor naţionale.
secolului XVIII, în locul talerului-leu în Moldova, în cantităţi mari, circulă
talerul austriac, asistat de un mare număr de monede otomane de diferită ***
valoare nominală din aur şi argint, de ducaţi veneţieni şi olandezi, monede de La 23 iunie 1990 a fost adoptată Declaraţia de Suveranitate a Republicii
Ragusa, emisiuni ruseşti din secolul XVIII etc. Moldova, iar la 27 august 1991 Republica Moldova şi-a declarat independenţa. Cu
În timpul războiului ruso-turc din anii 1769–1774, armatele ruseşti care au toate acestea, fără monedă naţională, statalitatea Republicii Moldova nu ar fi fost
ocupat Moldova şi Ţara Românească, din necesitatea de monedă pentru plăţile desăvârşită. Pentru tânăra republică emiterea şi aplicarea monedei naţionale mai
făcute populaţiei, au iniţiat baterea unei monede de bronz. Astfel a fost înfiin­ţată avea şi o importantă semnificaţie economico-financiară. Aceasta se explică prin
o monetărie pe moşia baronului Peter von Gartenberg-Sadogurski de la Sada­ faptul că relaţiile comerciale externe cu fostele republici ale Uniunii Sovietice,
gura (azi Sadgora, sector al oraşului Cernăuţi), care utiliza drept materie primă precum şi cu terţe state, până la reformele radicale de sistem de la începutul anilor
tunu­rile turceşti capturate de ruşi. Piesele urmau să circule atât în Moldova, cât ’90, în preţurile efective de atunci, erau active. Mai mult, şi soldul „comerţului
şi în Ţara Românească, motiv pentru care aveau reprezentate pe avers stemele invizibil” (diferenţa dintre achiziţiile de mărfuri ale cetăţenilor Republicii
alăturate ale celor două ţări române. Aceste emisiuni monetare reprezintă prima Moldova în celelalte foste 14 republici şi achiziţiile de bunuri ale respectivilor
încercare de unificare a circulaţiei monetare din Moldova şi Ţara Românească. cetăţeni în Republica Moldova) era (conform planurilor de casă, statisticii
În partea Moldovei anexată de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, nu­ bancare) favorabil, excedentar (până la 400–500 mil. ruble anual în preţurile
mi­tă Bucovina, a fost introdusă în circulaţie moneda (coroana) austriacă, care anilor ’70–’80). Republica Moldova era una dintre cele cinci sau şase republici din
va rămâne în uz până la reunirea Bucovinei cu Regatul României în noiembrie fosta URSS care se caracteriza printr-o balanţă comercială şi de plăţi activă. Însă
1918. în condiţiile respective aceasta, de fapt, nu însemna şi existenţa posibilităţii de
După anexarea altei părţi din Moldova, a Basarabiei, de către Imperiul formare a unor creanţe (valutare) externe de care ar fi putut beneficia populaţia
Rus, în regiune a fost impusă, începând cu anul 1828, circulaţia monedei ţării noastre, deoarece autorităţile republicane de atunci nu erau independente
ruseşti, situaţie care va dura până la reunirea Basarabiei cu Regatul României în luarea deciziilor. Argumentele expuse mai sus justificau pe deplin necesităţile
la 27  martie 1918. economice, comerciale, financiare etc. de emitere a monedei naţionale.
416 417
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Primul document oficial care conţinea această prevedere a fost „Concepţia (băneşti) reale ale populaţiei (depunătorilor) în perioada anilor 1992‒1993, ci
autogestiunii teritoriale a Republicii Moldova”, elaborată în baza unei decizii imposibilitatea materializării semnelor băneşti, inflaţia galopantă, hiperinflaţia
guvernamentale încă înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, la 30 octombrie chiar.
1988, de către trei grupuri (de alternativă) de cercetători10. Prevederile acestei Până la sfârşitul anului 1991, Banca Naţională a Moldovei şi Guvernul
Concepţii au fost reconfirmate şi dezvoltate de către primul Parlament, prin nu au realizat prevederile Hotărârii parlamentare din 25 iulie 1990 privind
Hotărârea din 25 iulie 1990 „Cu privire la concepţia trecerii la economia de piaţă în emiterea monedei proprii. Începând cu 2 ianuarie 1992, ca urmare a liberalizării
Republica Moldova”. Articolul IV al documentului prevedea întreprinderea de graduale a preţurilor, în fostul spaţiu al rublei ex-sovietice, acestea (preţurile)
către Guvern şi predecesoarea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) a măsurilor au crescut la un nivel record de 25–28 ori pe parcursul anului. Sporul
semnificativ al preţurilor, de fapt „explozia” lor, alături de altele, se explică şi
pentru a pune în circulaţie, începând cu 1991, moneda naţională.
prin faptul că până la marile transformări socioeconomice de la sfârşitul anilor
Astfel, Republica Moldova a fost printre primele noi state independente ’80 – începutul anilor ’90 a fost promovată o politică a preţurilor joase (faţă
care a adoptat o astfel de decizie importantă. În anul 1990, dar mai ales în 1991, de cele din ţările dezvoltate). Deschiderea de atunci a economiei a însemnat
Banca de Stat a Uniunii Sovietice a emis un număr nejustificat şi necontrolat de şi începutul egalizării preţurilor interne cu cele externe. Pe de altă parte, în
monedă. Aceasta a cauzat un decalaj semnificativ, în continuă creştere, dintre anumite intervale de timp (în special până la sfârşitul anului 1991) s-a creat o
cantitatea (valoarea) bunurilor şi serviciilor atunci disponibile, pe de o parte, insuficienţă acută de numerar.
şi, respectiv, banii în numerar (valoarea nominală), pe de altă parte. Tot mai La 4 iunie 1991, prin decret prezidenţial a fost înfiinţată Banca Naţională
multe mărfuri deveneau deficitare şi într-un mod tot mai evident se manifesta a Moldovei. La 11 şi, respectiv, 13 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova
inflaţia, aflată în creştere continuă şi rapidă. a adoptat două legi importante cu privire la înfiinţarea noului sector bancar,
În scopul reglementării circulaţiei monetar-marfare, organele admini­ legi care au servit ca bază pentru dezvoltarea acestuia: „Cu privire la Banca
straţiei de stat au început să aplice în calitate de cvasimonedă diferite tipuri Naţională de Stat a Moldovei/ Banca Naţională a Moldovei ” şi „Cu privire la
de tichete (cupoane11) la o serie de bunuri alimentare şi nealimentare (pe bănci şi la activitatea bancară”. La 24 iulie 1991, prin Hotărârea Parlamentului
atunci) deficitare, unele dintre acestea având doar o aplicare locală (raională). a fost aprobat Statutul şi a fost stabilit capitalul social al Băncii Naţionale a
Lista acestor mărfuri era într-o continuă extindere. Despre creşterea aproape Moldovei.
necontrolată a masei monetare putem judeca, în mare măsură, şi în baza rit­ Astfel, doar după crearea cadrului legislativ şi instituţional, în perioada
iunie‒iulie 1991 a avut loc relansarea politicii bancare proprii. Posibilităţile reale
murilor crescânde ale depunerilor băneşti ale populaţiei din acea perioadă.
ale Băncii Naţionale a Moldovei rămâneau în continuare limitate din cauza lipsei
Din informaţiile statistice12 rezultă că, dacă la sfârşitul anilor ’80 depunerile
în acel moment a principalului instrument de gestiune – moneda naţională. În
băneşti ale populaţiei creşteau cu 10–20% pe an, între 1991 şi 1992 ritmurile condiţiile în care pârghiile de bază de promovare a unei politici bancare proprii
au sporit de câteva ori, până la cca 43% şi, respectiv, 74%. Aceeaşi concluzie se erau în afara ţării, posibilităţile efective ale Băncii Naţionale a Moldovei erau
referă şi la creşterea mărimii medii a depunerilor, dar şi a depunerilor medii reduse. În circulaţie se afla rubla ex-sovietică în plină devalorizare, ca urmare
per capita. Tendinţele enunţate nu reflectau modificări favorabile în veniturile a creşterii neconforme a masei monetare. Rata dobânzii bancare era într-o
creştere necontrolată, iar în ţară încă nu existau rezerve valutare proprii.
10 
Grupurile respective de alternativă au fost create de către autorităţile publice republicane de În această perioadă (la începutul lui ianuarie 1992), Ucraina a introdus
atunci în baza Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a Universităţii de Stat din Moldova şi a Institu­ cvasimoneda sa – cuponul (ucrainean), care exercita efectiv funcţia de mijloc
tului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Planificării (ICŞDP) al Comitetului de Stat al Planifi­ unic de plată şi de circulaţie. O parte din rublele ex-sovietice din Ucraina
cării (CSP). Unul dintre autorii acestui capitol, Mihai Patraş, a fost vicepreşedinte al ultimului
grup, care în final a fost recunoscut ca fiind învingător şi varianta căruia a fost luată ca bază pen­ au „imigrat” într-un timp scurt în Moldova, de unde cetăţenii ucraineni au
tru hotărârea de Guvern, elaborată şi ulterior publicată ca document strategic. Acest din urmă efectuat achiziţii semnificative de diferite bunuri (alimentare, nealimentare,
document a fost pus la baza activităţii Comisiei parlamentare pentru problemele economiei şi materiale de construcţii etc.). Faptul a accentuat şi mai mult decalajul dintre
bugetului (1990–1994), precum şi a organelor executive de resort. cantitatea de bunuri şi bani în numerar.
11 
Noţiunea de cupon conţine elemente specifice, în funcţie de ţară şi perioadă. De exemplu, În vederea detensionării situaţiei din acest sector, la 23 ianuarie 1992
cuponul ucrainesc îndeplinea funcţii de cvasimonedă, pe când în Moldova statutul cupoanelor
a fost mai jos în comparaţie cu moneda.
Parlamentul a adoptat Hotărârea „Cu privire la circulaţia monetar-marfară”,
12 
Anuarele statistice ale Republicii Moldova: pentru anul 1990 – p. 65; 1992 – p. 112. precum şi modificări în legislaţie legate de acceptarea denumirii monedei
418 419
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

naţionale. Procesul a fost tărăgănat de o parte din parlamentarii de atunci, fie emisă noua monedă, iar semnele băneşti puse anterior în circulaţie de către
dar şi de neutralitatea structurilor executive şi a Băncii Naţionale în această băncile centrale ale Uniunii Sovietice şi ale Federaţiei Ruse din anii 1961–1992
problemă13. cu valoarea nominală de 1, 3, 5, 10, 25, 50 şi 100 de ruble, inclusiv cupoanele
La 9 decembrie 1992, prin decret prezidenţial a fost înfiinţat Comitetul Băncii Naţionale a Moldovei de 50, 200, 1000, 5000 şi „5 lei” (echivalent cu
pentru reforma monetară, alcătuit din cinci persoane: prim-ministrul, 5000 de cupoane), precum şi moneda metalică aferentă, să fie preschimbate în
preşedintele Comisiei parlamentare permanente de specialitate (pentru lei (în perioada 29 noiembrie – 2 decembrie 1993) la cursul unic de 1 leu contra
problemele economice), guvernatorul Băncii Naţionale, ministrul economiei şi 1000 de ruble (cupoane). Varianta grafică a acestor lei (tipăriţi în Franţa) a fost
ministrul finanţelor. Principalele sarcini ale acestei structuri provizorii constau realizată de pictorul Gh. Vrabie.
în stabilirea mecanismului realizării reformei monetare, inclusiv a procedurii de Introducerea monedei naţionale în Republica Moldova a constituit un
schimb a rublei ex-sovietice şi a cuponului Băncii Naţionale a Moldovei în lei, eveniment important atât economico-financiar, comercial etc., cât şi politic.
stabilirea modului de acoperire a cheltuielilor aferente, exercitarea controlului Leul (moldovenesc) a început să fie utilizat pe larg (din noiembrie–decem­
asupra masei monetare, tranşarea chestiunilor ce ţin de modificarea etalonului brie 1993) în toate domeniile socioeconomice: în actele normative statale, la
preţurilor, preconizarea măsurilor privind susţinerea şi consolidarea monedei elaborarea indicatorilor macroeconomici, la întocmirea şi managementul
naţionale etc. bugetului public, la evaluarea bunurilor imobile, în relaţiile marfă–bani, în
La începutul anului 1992, Banca Naţională şi Guvernul au decis (unilateral) comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, în operaţiunile financiar-bancare, în
introducerea cuponului moldovenesc (alb-negru) cu scopul circulaţiei lui procesul remunerării muncii, inclusiv în relaţiile economice internaţionale. A
concomitente cu rubla ex-sovietică. Pentru achiziţionarea anumitor bunuri, apărut noţiunea autohtonă de „curs valutar”/rată de schimb. Leul, în calitate
conform deciziilor organelor menţionate, populaţia urma să utilizeze ambele de pârghie eficientă pentru gestiunea masei monetare, a început să fie aplicat
semne monetare (valoarea nominală sumară a cupoanelor a fost relativ mai pentru diminuarea inflaţiei, care până atunci nu putea fi controlată de către
limitată şi a fost gestionată de Banca Naţională). Ulterior, cupoanele menţionate, Banca Naţională. Astfel, în anul 1994 faţă de 1993 inflaţia s-a diminuat semni­
din cauza ineficienţei lor, precum şi a frecventelor contrafaceri, au fost înlocuite ficativ – de la 1670% la 104%, cu o cristalizare a tendinţei de reducere pe termen
cu „cupoane color”. La 5 octombrie 1993 s-a decis emiterea suplimentară a lung, dar cu anumite variaţii în timp, în special în perioada imediat următoare
leului-cupon (cu valoarea nominală de 5 lei). De fiecare dată însă pe parcursul după criza financiară din 1998, deteriorându-se pentru 1–2 ani.
anilor 1992–1993 aşteptările nu s-au justificat. Circulaţia monetară devenise Analiza evoluţiei cursului valutar al leului moldovenesc în contextul
totalmente dereglată. Nivelul producţiei era într-o descreştere catastrofală, iar macroeconomic intern şi extern demonstrează că acea criză economică din
rezervele de bunuri de consum (la producători şi în sectorul comercial) ‒ în Republica Moldova, legată de tranziţia de la un sistem economic totalitar
fază de epuizare. Către acest moment majoritatea ţărilor ex-sovietice, inclusiv la unul de piaţă (în devenire), a durat mai mult decât în oricare alt stat din
Federaţia Rusă, au trecut la introducerea monedei naţionale. Încercările regiune  – aproape un deceniu, din 1990 până în 199914. PIB-ul anual s-a
Comisiei specializate parlamentare (pentru economie şi buget) de a grăbi diminuat, în timp ce în alte state criza nu numai că a fost mai scurtă, dar şi de
punerea în circulaţie a leului, iniţiată în anii 1991–1993, s-au soldat cu efecte proporţii mai mici. Bugetul public a fost an de an deficitar. Balanţa comercială
reale abia la sfârşitul lunii noiembrie 1993. Doar la 24 noiembrie 1993, prin pe parcursul retrospectivei (1992–2009) a fost (şi rămâne) defavorabilă, cu
Decretul prezidenţial nr. 200 „Cu privire la introducerea monedei naţionale depăşirea importurilor asupra exporturilor înregistrate şi, mai mult ca atât,
în Republica Moldova”, a fost soluţionată problema introducerii monedei cu o tendinţă generală de diminuare a gradului de acoperire a importului cu
naţionale moldoveneşti. Astfel s-a decis ca, începând cu 29 noiembrie 1993, să exporturi. Rezervele valutare (ale statului) erau doar în curs de formare, iar
până la sfârşitul ultimului deceniu al secolului XX unica sursă de creare a lor,
Referitor la denumirea monedei au existat, în linii mari, trei puncte de vedere. Deputatul
13 
în ultimă instanţă, erau împrumuturile publice externe, făcute de către Banca
S. Chircă a propus denumirea de leu românesc pentru moneda naţională. În favoarea acestei Naţională a Moldovei în creştere rapidă de la Fondul Monetar Internaţional.
propuneri au fost colectate peste 130 de semnături (din 186 necesare atunci). Promovarea ei
mai necesita şi coordonarea suplimentară cu Banca Naţională a României. O altă propunere,
susţinută de Guvern şi de Banca Naţională a Moldovei, a fost acceptarea ducatului în calitate 14 
Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 1997 s-ar fi înregistrat o creştere de
de monedă naţională. S-a pledat şi pentru varianta de leu moldovenesc, propusă de preşedintele cca 1%. În realitate, această informaţie nu este demonstrabilă, se află în limitele erorilor statis­
Comisiei pentru economie a Parlamentului Republicii Moldova, care, în cele din urmă, a fost tice şi poate fi pusă la îndoială. Menţionăm că acesta a fost primul an de guvernare a noului
acceptată. preşedinte, ales la sfârşitul anului 1996.
420 421
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

În acelaşi timp, nu trebuie trecute cu vederea unele neajunsuri în efec­


tuarea reformei monetare, precum şi faptul întârzierii ei semnificative,
toate datorate activităţii Guvernului, Băncii Naţionale a Moldovei, influenţei
masive negative din exterior etc. Ca urmare a întârzierii reformei monetare,
economia Republicii Moldova a avut de suportat pierderi semnificative directe
sau indirecte (de ordinul a miliarde de dolari SUA în preţurile de atunci) prin Hoarda de Aur. Tipul Costeşti–Gârlea. Hoarda de Aur. Abdallah (1362–1369),
ieşirea masivă necontrolată a bunurilor contra ruble ex-sovietice substanţial 1,25 g, ø16 mm (colecţia MNAIM * ) Yangi-şehr, dirhem, 765 AH. 1,44 g, ø15 mm
devalorizate şi la preţuri inferioare celor din ţările vecine, prin dezorganizarea (colecţia MNAIM)
economiei, a relaţiilor dintre producători şi consumatori etc. Aplicarea unui
coeficient unic (în locul unui sistem diferenţiat de coeficienţi) pentru evaluarea
în lei moldoveneşti a mai multor bunuri sau valori (mărfuri şi servicii, bunuri
imobile, bani în numerar, creanţe şi datorii, inclusiv depozitele bancare etc.),
fără înfăptuirea concomitentă a unei reforme a preţurilor, a avut consecinţe
negative atât pentru populaţie şi agenţii economici, cât şi pentru economie în
general. De exemplu, egalarea absolută a banilor cash cu cei aflaţi în conturi
de depozit, precum şi neluarea în considerare a sumelor preschimbate şi/sau a
duratei depozitelor băneşti, a condus la pauperizarea majorităţii depunătorilor Hoarda de Aur. Abdallah (1362–1369), Şehr Hoarda de Aur. Kutlubuga, Şehr al-сedid.
al-cedid, dirhem, 766 AH. 1,32 g, ø16 mm 1,81 g, ø15 mm (colecţia MNAIM)
(mai mult de o jumătate din populaţia Republicii Moldova deţineau conturi de (colecţia MNAIM)
depozite în bancă / în casele de economii), la apariţia neîncrederii populaţiei
faţă de bănci şi faţă de structurile publice. Metoda egalitaristă de reevaluare
în lei moldoveneşti a datoriilor şi creanţelor a condus la redistribuirea unei
părţi semnificative a valorilor de la furnizori la beneficiari, de la creditori
la debitori, din sectoarele de producţie la cele din domeniul circulaţiei şi al
serviciilor etc. De asemenea, în proporţii deosebit de mari, au fost subestimate
valorile imobiliare, fapt care a generat erori în domeniul „privatizării”, aflată
atunci în curs de desfăşurare. Totodată, în economia naţională au început să se
acumuleze datorii semnificative, care, la rândul lor, au avut repercusiuni negative Hoarda de Aur. Emisiune cu titlul şeyh, Moldova. Petru I Muşatinul (1375–1391),
pe termen lung (de circa un deceniu) asupra evoluţiei macroeconomice şi a Şehr al-cedid, 768? AH. 1,08 g, ø15 mm groş. 1,15 g, ø19,2 mm 
(colecţia MNAIM) (colecţia Muzeului BNR ** )
veniturilor populaţiei. În plan general economic s-a produs o deviere enormă
(în sensul deprecierii) a bogăţiei naţionale a Republicii Moldova (sub aspectul
comparaţiilor internaţionale).
De menţionat că, şi după 18 ani de la emiterea sa, leul moldovenesc încă
nu este realmente unicul mijloc de circulaţie şi de plată pe întreg teritoriul
Republicii Moldova.
Cu toate acestea, emiterea monedei naţionale – a leului moldovenesc – a
completat substanţial statalitatea Republicii Moldova, a permis autorităţilor
publice să deţină o pârghie importantă în procesul de gestionare a economiei
Moldova. Alexandru cel Bun (1400–1432), Moldova. Alexandru cel Bun (1400–1432),
şi finanţelor, precum şi să beneficieze anual de venituri semnificative din emi­ dublu groş. 1,48 g, ø22 mm groş. 0,95 g, ø17 mm (colecţie particulară)
siunea monetară. (colecţia MNAIM)

* MNAIM – Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei


** BNR – Banca Naţională a României

422 423
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Moldova. Alexandru cel Bun (1400–1432), Moldova. Asprokastron. 2,41 g,


jumătate de groş. 0,42 g, ø13 mm ø15,61 mm (colecţia Muzeului BNR) Moldova. Bogdan III (1504–1517), groş. Moldova. Ştefăniţă (1517–1527), groş.
(colecţie particulară) 0,79 g, ø 19 mm (colecţia MNAIM) 0,78 g, ø 19 mm (colecţia MNAIM)

Moldova. Iliaş I (1432–1433, 1435–1442), Moldova. Ştefan II (1433–1435, 1435–1442, Moldova. Despot Vodă (1561–1563), Moldova. Ioan Vodă cel Cumplit (1572–
groş. 1,12 g, ø19 mm (colecţie particulară) 1443–1447), groş. 1,08 g, ø19 mm mangâr. 0,97 g, ø 15,9 mm 1574), accé. 2,41g, ø 15,6 mm 
(colecţie particulară) (colecţia Muzeului BNR) (colecţia Muzeului BNR)

Ungaria, Vladislav II Jagello (1490–1516), Imperiul Otoman, Süleyman I (1520–1566),


Moldova. Petru Aron (1455–1457), groş. Moldova. Ştefan cel Mare (1457–1504),
denar, 1500–1502; tezaurul de la Bălţata, aspru, 1520–1534, Karatova;
1,15 g, ø15 mm (colecţie particulară) groş, tipul I. 0,89 g, ø14 mm
raionul Criuleni, 1962; 0,53 g, ø 15 mm 0,68 g, ø 12 mm (colecţie particulară)
(colecţia MNAIM)
(colecţia MNAIM)

Moldova. Ştefan cel Mare (1457–1504), Moldova. Ştefan cel Mare (1457–1504),
groş, tipul II. 0,65 g, ø15 mm  jumătate de groş, tipul I. 0,31 g, ø10 mm Polonia, Sigismund III Wasa (1587–1632), Provinciile Unite, Gueldre, taler-leu, 1641,
(colecţia MNAIM) (colecţia MNAIM) taler, 1628; tezaurul de la Caracuşenii tezaurul de la Caracuşenii Vechi, raionul
Vechi, raionul Briceni, 1957; 28 g, ø 42 mm Briceni, 1957; 27,5 g, ø 43 mm
(colecţia MNAIM) (colecţia MNAIM)

424 425
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Bancnote. URSS (Colecţia MNAIM)

426 427
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Monede. URSS (Colecţia MNAIM)

Rublă comemorativă
dedicată centenarului morţii lui Mihai Eminescu (1850–1889),
emisă la 26 decembrie 1989 de către Monetăria din Leningrad,
cupru-nichel, ø31 mm, 12,80 g, tiraj 2 mil. exemplare,
pictor A. V. Baklanov, sculptor I. S. Komşilov (colecţie particulară)

428 429
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Cupoane. BNM, 1992–1993 (Colecţia MNAIM)

430 431
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Leul intermediar. Bancnote. BNM, 1993 (Colecţia MNAIM)

Leul intermediar. Monede. BNM, 1992 (Colecţia MNAIM)

432 433
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Moneda naţională. Bancnote (Colecţia BNM)

Schiţe pentru bancnote ale monedei naţionale a Republicii Moldova


efectuate de pictorul Gheorghe Vrabie (colecţia Gheorghe Vrabie)

434 435
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

436 437
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Moneda naţională. Monede (Colecţia BNM)

438 439
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA Moneda naţională

Monede comemorative
(Colecţia BNM)

Republica Moldova. BNM,


15 ani de la proclamarea
Republica Moldova. BNM, independenţei Republicii
Mănăstirea Căpriana, 2000, Moldova, 2006, argint,
argint, 16,5 g, ø 30 mm 31,1 g, ø 37 mm

Republica Moldova. BNM,


Republica Moldova. BNM, 350 de ani de la trecerea
Mihai Eminescu – 150 de ani în eternitate a mitropolitului
de la naştere, 2000, argint, Varlaam, 2007, argint,
31,1 g, ø 37 mm 16,5 g, ø 30 mm

Republica Moldova. BNM,


Ştefan cel Mare şi Sfânt– 500 de ani Republica Moldova. BNM,
de la trecerea în eternitate Dimitrie Cantemir –
a domnitorului Moldovei, 2004, 335 de ani de la naştere, 2008,
aur, 7,8 g, ø 24 mm aur, 7,8 g, ø 24 mm

Republica Moldova. BNM,


Grigore Vieru. Bustul poetului
Republica Moldova. BNM, pe Aleea Clasicilor din Grădina
Mitropolitul Dosoftei – 380 de ani publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”
de la naştere, 2004, argint, din mun. Chişinău, 2010, aur,
16,5 g, ø 30 mm 15,5 g, ø 28 mm

Republica Moldova. BNM,


Republica Moldova. BNM, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici –
Burebista – regele dacilor, 2005, două inimi gemene, 2010,
argint, 31,1 g, ø 37 mm aur, 15,5 g, ø 28 mm

440 441
CAPITOLUL VII
SIMBOLURILE FORŢELOR
ARMATE
1. SIMBOLICA ARMATEI NAŢIONALE

L
a 2–4 septembrie 1990 Legislativul de la Chişinău ia act de problema mili­
tară a ţării. Pornind de la condiţiile obiective existente privind recrutarea
şi satisfacerea serviciului militar, este adoptată hotărârea care va pune
înce­putul ideii structurii militare oficiale în teritoriul actual al Republicii
Moldova.
La 4 septembrie 1990, Sovietul Suprem al RSSM, prin Hotărârea nr. 254-XII,
conducându-se de punctele 5 şi 8 din Declaraţia de Suveranitate a RSSM, precum şi
de articolul 14, de punctele 15 şi 23 ale articolului 97 din Constituţia fostei RSSM,
a hotărât: „Suspendarea pe teritoriul RSSM a acţiunii articolelor 31, 62 şi 63 din
Constituţia URSS, a Legii URSS «Cu privire la serviciul militar obligatoriu» din 12
octombrie 1967, a Legii URSS «Despre introducerea unor modificări în Legea URSS
„Cu privire la serviciul militar obligatoriu”» din 28 martie 1990 şi a Legii URSS «Cu
privire la răspunderea penală pentru infracţiuni militare» din 25 decembrie 1958,
articolul 60 şi 61 din Constituţia RSSM, precum şi articolele 77, 78, 241, 249 şi 250
din Codul penal al RSSM”. Conform aceluiaşi act legislativ şi Deciziei Guvernului
nr. 319 din 12 septembrie 1990, este creat Departamentul de Stat pentru Probleme
Militare, căruia îi revenea misiunea de elaborare a programelor pentru crearea
formaţiunilor militare teritoriale.
Politicienii de la Chişinău încearcă să întemeieze un organism militar naţio­
nal coerent şi să elaboreze un program strategic militar. În patrie revin militari din
afară cu scopul de a contribui la edificarea unei instituţii de apărare. Primordială
era demonopolizarea treptată a structurii armatei sovietice şi crearea formaţiuni­
lor militare teritoriale naţionale.
La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova, constituit în urma unor
alegeri libere şi democratice, proclamă independenţa Republicii Moldova.
La 3 septembrie 1991, prin Decretul nr. 194, în conformitate cu Declaraţia de
Independenţă, în scopul asigurării apărării suveranităţii republicii şi integrităţii

445
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

ei teritoriale, preşedintele Mircea Snegur decretează crearea Forţelor Armate ale Înaltului Comandament al Direcţiei Sud-Vest a armatei sovietice, împreună cu
Republicii Moldova. toate utilajele şi bunurile materiale. Până la 1 martie 1992, această problemă urma
După decretul privind formarea Armatei Naţionale sunt semnate un şir de să fie soluţionată de comun acord cu comandamentul respectivei direcţii. La 28
documente oficiale care completează şi concretizează ideea construcţiei militare. februarie, 7 persoane, specialişti ai fostului Departament Militar, intră pe teritoriul
Conform Decretului Preşedintelui Republicii Moldova (nr. 194), conducerii Înaltului Comandament al Direcţiei Sud-Vest a armatei sovietice, loc strict interzis
URSS i se cerea să retragă necondiţionat trupele sovietice ale Ministerului Afacerilor până atunci pentru moldoveni, arborând tricolorul. Transmiterea în gestiune a
Interne. Urmau să fie iniţiate tratative cu privire la modul şi termenul de evacuare cartierului în volum deplin a durat până în prima jumătate a lunii mai 1992. Astfel,
a unităţilor militare, reglementarea aspectelor juridice în baza unui acord special prerogativele militare ale Departamentului Militar vor fi transmise Ministerului
privind dislocarea temporară a unităţii militare nr. 7481 a armatei sovietice. Apărării prin reorganizarea acestei instituţii.
La 24 septembrie 1991, prin Hotărârea nr. 531, puterea executivă instituie un La 10 ianuarie 1992 este dat publicităţii primul proiect de doctrină militară a
grup de lucru pentru elaborarea proiectului concepţiei privind formarea Armatei Republicii Moldova.
Naţionale. A urmat constituirea unei comisii în care au fost antrenaţi un grup de Pe 18 februarie, în cadrul întâlnirii la nivel înalt a şefilor de state ex-sovietice de
politicieni şi un grup de specialişti militari. la Minsk, conducerea republicii noastre şi a Ucrainei declară încă o dată organiza­
Complexitatea acestei activităţi necesita atragerea unor specialişti pe măsură în rea propriilor armate. De la 1 martie, toate unităţile militare de la noi urmau să
cadrul Departamentului Militar. La sfârşitul lunii septembrie 1991, la departament treacă sub jurisdicţia Republicii Moldova.
erau încadraţi 25 de colaboratori. Ulterior, prin Hotărârea nr. 268, Guvernul revine Destrămarea Uniunii Sovietice a cauzat unele probleme politico-militare de
la îndeplinirea Decretului din 3 septembrie cu privire la comisariatele militare, durată pentru fostele republici sovietice. Sub influenţa forţelor conservatoare şi pro­
care urmau să fie trecute în subordinea Departamentului Militar. La 18 noiembrie imperiale locale şi a conducerii prosovietice din Moscova, în Republica Moldova au
1991, prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 783-XII, se aprobă textul fost create cele două formaţiuni separatiste, în raioanele de est şi de sud ale ţării.
pri­mului jurământ militar naţional. Perioada care a urmat este marcată de eforturi depuse de specialiştii militari
În conformitate cu legislaţia militară înaintată Parlamentului şi pornind de naţionali pentru edificarea organismului militar, precum şi de situaţia politică ce
la principiile de bază ale asigurării securităţii statului prin mijloace militare, a fost se crease la acel moment în raioanele de est ale Republicii Moldova. Războiul de
aprobată concepţia formării Forţelor Armate ale Republicii Moldova. pe Nistru a accelerat procesul de organizare a Armatei Naţionale, servind drept
La 10 ianuarie 1992 este dat publicităţii primul proiect al doctrinei militare a catalizator în procesul de construcţie şi edificare a instituţiei de apărare a statului.
Republicii Moldova, în care se menţiona că „doctrina militară a Republicii Moldova Această perioadă, ce a durat până în august 1992, se caracterizează prin intensifica­
are un caracter în exclusivitate defensiv, activităţile de pregătire şi organizare a rea acţiunilor de luptă antimoldoveneşti din partea formaţiunilor paramilitare tiras­
apărării naţionale nereprezentând ameninţări la adresa altor state”. polene şi a armatei ruse.
Conform concepţiei militare, se prevedeau două genuri de armată: infanterie În majoritatea punctelor de comandă şi în statul-major creat pentru conduce­
motorizată şi apărare antiaeriană. rea acţiunilor de luptă direct pe teren sunt înrolaţi militari care urmau să perfecţio­
Modificările operate, precum şi necesitatea instaurării unui organism de neze activitatea statului-major şi să asigure eficacitatea conducerii punctelor de
conducere, existenţa cadrului legislativ au dus la crearea, la 5 februarie 1992, a comandă.
Ministerului Apărării al Republicii Moldova ca organ de conducere al Armatei În acelaşi timp, au început să fie trecute sub jurisdicţia Republicii Moldova
Naţionale (Decretul nr. 19). Ministerul se constituia din corpul de specialişti care unităţile militare sovietice. La 22 aprilie, comandantul suprem al Forţelor Armate a
activaseră anterior în Departamentul Militar, inclusiv ofiţeri de toate gradele, vizitat Ministerul Apărării, unde a luat parte la solemnităţile depunerii jurământului
reîntorşi la baştină. de credinţă Republicii Moldova şi poporului său de către aparatul de conducere al
Prin Decretul nr. 20 al preşedintelui statului, este numit şi primul ministru al ministerului şi corpul de ofiţeri. Peste câteva zile Ministrul Apărării semnează listele
apărării, generalul de divizie Ion Costaş. statelor de personal.
În acelaşi context, Preşedintele Republicii Moldova semnează Decretul nr. 32 După semnarea convenţiei de stopare a focului şi retragerea tehnicii militare de
din 15 februarie 1992, conform căruia urmau a fi transmise Ministerului Apărării pe poziţiile de luptă, se revine la viaţa paşnică de organizare a instituţiei militare a
al Republicii Moldova, în volum deplin, complexul de clădiri şi construcţii al Republicii Moldova. Sunt desfăşurate un şir de acţiuni care vor contribui la edificarea
446 447
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

internă a instituţiei de apărare a ţării, concomitent conducerea militară va susţine blicii Moldova trimişi la studii în străinătate se depune în anul întâi de învăţământ,
şi va propune spre ratificare aderarea ţării la un şir de acte şi tratate internaţionale, cu acordul părţilor contractante, la data şi în locul convenit, în cadrul unui
antrenând Armata Naţională în procesul de realizare a securităţii colective. ceremonial organizat de Republica Moldova, utilizându-se textul jurământului şi
La 16 martie 1994, la Bruxelles, Republica Moldova devine cea de-a 12-a ţară Drapelul de Stat al Republicii Moldova”.
care a aderat la programul Parteneriatul pentru Pace, preşedintele ţării semnând De asemenea, în capitolul III „Însemnele vexilare derivate din Drapelul de Stat”,
do­cumentul-cadru. Republica Moldova susţine eforturile ţărilor NATO, orien­tate s-a legiferat concepţia drapelului de luptă al unităţii militare a Forţelor Armate ale
spre lărgirea cooperării reciproc avantajoase în Europa, îşi asumă toate res­pon­ Republicii Moldova. Articolul special 15 din această lege prevede:
sa­­bilităţile conform documentului-cadru, considerând programul Partene­riatul „(1) Drapelul de luptă al unităţilor militare, structurilor, subdiviziunilor şi in­
pentru Pace drept garanţie a consolidării securităţii şi stabilităţii pe continent şi por­ sti­­tuţiilor Forţelor Armate ale Republicii Moldova reprezintă o pânză de mătase
neşte de la premisa că participarea la program presupune crearea unor condiţii de drept­unghiulară (825 x 1650 mm), reluând pe faţă compoziţia Drapelului de Stat
securitate şi de creştere a capacităţii defensive a ţării. şi purtând deasupra stemei, în semicerc, strigătul de arme stabilit, iar pe verso –
Republica Moldova va depune toate eforturile în vederea unei colaborări compo­ziţia Drapelului de Stat în oglindă şi având deasupra şi de dedesubtul stemei
mai strânse, în cadrul programului, cu structurile politice şi militare ale NATO. legendele ce indică apartenenţa drapelului. Pânza are pe perimetru franjuri de aur,
Primul program individual de parteneriat al Republicii Moldova a fost elaborat exceptând latura de la lance, care este fie prevăzută cu un manşon de îmbrăcare pe
în primul trimestru al anului 1995, aprobat la şedinţa Consiliului Suprem de hampă, fie festonată cu fir de aur şi înzestrată cu elemente de prindere de catarg.
Securitate. Pe colţurile batantului sunt prinşi câte un ciucure de aur. Hampa de drapel are
Republicii Moldova i s-a recomandat să „elaboreze împreună cu Alianţa un lungi­mea de 2500 mm şi este dotată cu vârf standard pentru hampele drapelelor
plan individual de acţiuni (IAP), care ar conduce la extinderea cooperării, la im­ instituţii­lor de stat ale Republicii Moldova.
plementarea reformei militare şi la consolidarea securităţii interne”. Baza juridică (2) Drapelul de luptă se acordă prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.
a cooperării Republica Moldova – NATO este determinată de documentul-cadru (3) Regulamentele drapelelor de luptă pentru componentele Forţelor Armate ale
al Parteneriatului pentru Pace, Programul individual de parteneriat (IPP) şi Statutul Republicii Moldova se aprobă prin decretele Preşedintelui Republicii Moldova”.
Consiliului parteneriatului euroatlantic (CPEA). În sfârşit, pentru prima dată s-a pus problema Stindardului ministrului apă­
Pe parcursul anilor, Armata Naţională a cunoscut un şir de restructurări şi rării al Republicii Moldova. Articolul special 19 din acelaşi capitol are următorul
reforme menite să modernizeze instituţia militară, asigurând realizarea continuă conţinut:
a sarcinilor de consolidare a securităţii naţionale şi de contribuţie la securitatea „(1) Stindardul ministrului apărării al Republicii Moldova se aprobă prin
colectivă internaţională. decretul Preşedintelui Republicii Moldova, cu avizul Comisiei Naţionale de
Heraldică.
*** (2) Regulamentul Stindardului ministrului apărării al Republicii Moldova se
Simbolurile supreme ale Armatei Naţionale – stema, emblema şi drapelul – au aprobă prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, cu avizul Comisiei Naţio­
fost elaborate de istoricii Silviu Andrieş-Tabac şi Vladimir Mischevca şi realizate nale de Heraldică.
grafic de pictorul Iurie Caminschi în anul 2000. Aprobarea lor s-a făcut în şedinţa (3) Până la adoptarea Stindardului ministrului apărării al Republicii Moldova,
Comisiei Naţionale de Heraldică din 12 iunie 2000 şi prin ordinul Ministrului în calitate de stindard de funcţie al ministrului apărării se va folosi Drapelul de Stat”.
Apărării al Republicii Moldova nr. 144 din 30 august 2000 „Despre aprobarea Aceeaşi lege, în articolul 9, punctul 2, prevede că în cazul arborării mai
Regulamentului cu privire la emblema, stema şi drapelul Armatei Naţionale”. multor drapele de nivel naţional în context cu Drapelul de Stat, în conformitate
În Legea nr. 217 din 17 septembrie 2010 privind Drapelul de Stat al Republicii cu succesiunea ierarhică descendentă a importanţei, Stindardul ministrului apă­
Moldova, la sugestia Comisiei Naţionale de Heraldică a Republicii Moldova au rării urmează imediat după Stindardul Prim-ministrului Republicii Moldova.
fost rezolvate legislativ câteva probleme privind Forţele Armate ale ţării şi Armata
Naţională în particular.
Astfel, articolul 5, referitor la arborarea temporară a Drapelului de Stat, la
punctul 2 specifică: „Jurământul militar al studenţilor şi elevilor cetăţeni ai Repu­
448 449
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

Emblema Armatei Naţionale a Republicii Moldova reprezintă o acvilă de


aur, cruciată de argint, ţinând în gheara dreaptă o spadă, iar în cea stângă un
Stema Armatei Naţionale a Republicii Moldova reprezintă: în câmp roşu buzdugan, ambele de asemenea de argint, şi purtând pe piept un scut tăiat, roşu
o acvilă de aur, cruciată de argint, ţinând în gheara dreaptă o spadă, iar în cea şi albastru, încărcat cu un cap de bour broşând, de aur, cu o stea cu opt raze
stângă un buzdugan, ambele de asemenea de argint, şi purtând pe piept un scut între coarne şi însoţit jos în dextra de o roză heraldică, iar jos în senestra de o
tăiat, roşu şi albastru, încărcat cu un cap de bour broşând, de aur, cu o stea semilună conturnată, toate de asemenea de aur; acvila broşează peste o cunună
cu opt raze între coarne şi însoţit jos în dextra de o roză heraldică, iar jos în formată dintr-o ramură de laur şi alta de stejar, ambele de aur, unite la bază cu
senestra de o semilună conturnată, toate de asemenea de aur. o fundă tricoloră naţională.
450 451
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

Simbolurile
în activitatea cotidiană
a Armatei Naţionale
a Republicii Moldova
(foto din arhiva revistei
„Oastea Moldovei”):
1. Depunerea
jurământului militar
la Ministerul Apărării,
1992
2. Garda de onoare
3. Drapelul Armatei
Naţionale în formaţie
4. Militari în ţinută
de paradă
5–6. Operaţii de
1. menţinere a păcii
2.

Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova reprezintă o pânză drept­


unghiulară (2:3) albastră, cu o cruce plină galbenă încărcată cu o altă cruce plină
mai îngustă roşie; pe aversul drapelului, în centrul crucii roşii, este amplasată
emblema Armatei Naţionale a Republicii Moldova; reversul drapelului are
aceeaşi compoziţie cu aversul, iar în locul emblemei Armatei Naţionale într-o
cunună similară cununii acesteia este înscrisă cu litere de aur deviza: „Pentru
Onoare! Pentru Patrie! Pentru Tricolor!”
452 453
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

3. 5.
4.
6.

454 455
simbolURILE forţelor armate

Potrivit Legii Republicii Moldova, la 23 decembrie 1999, Trupele de Grăni­


ceri ale Republicii Moldova au fost reorganizate în Departamentul Trupelor de
Grăniceri al Republicii Moldova. La începutul anului următor, departamentul a
fost retras din componenţa Ministerului Securităţii Naţionale, devenind struc­
tură separată în cadrul executivului.
La sfârşitul anilor ’90 se iau măsuri de trecere a sectorului de hotar din est
sub controlul unităţilor de grăniceri ale ţării. Schimbările survenite în relaţiile
cu statele ex-sovietice şi noile relaţii în raport cu ţările europene au motivat tre­
cerea, în anul 2001, a sectorului de hotar al frontierei de stat dintre Republica
Moldova şi Ucraina în paza Departamentului Grăniceri. La 29 ianuarie 2003 a
început demarcarea frontierei prin instalarea primului semn de hotar cu numă­
2. SIMBOLICA TRUPELOR DE GRĂNICERI rul 0001 între localităţile Criva şi Mămăliga. Acest eveniment a fost posibil în

S
urma semnării acordului interguvernamental dintre cele două state vecine.
erviciul Grăniceri execută atribuţiile prin promovarea politicii statale în În anul 2001, în componenţa departamentului este înfiinţată Direcţia Relaţii
domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat, sarcinile lui pri­ Internaţionale şi Integrare Europeană. Din momentul creării, această structură a
mordiale fiind profilaxia şi combaterea migraţiei ilegale, a traficului de reuşit să stabilească relaţii cu partenerii omologi din Ucraina, România, Letonia,
persoane, droguri şi armament, a contrabandei de mărfuri şi bunuri materiale. Lituania, Estonia, Ungaria, Finlanda, Polonia etc. A fost asigurată participarea
Aceste elemente ale serviciului au drept scop asigurarea securităţii naţionale şi Republicii Moldova în cadrul Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării
pro­tecţia populaţiei ţării. Operaţionale la Frontierele Externe ale statelor UE (FRONTEX), la reuniunile
După proclamarea suveranităţii statului devine actual conceptul coope­rării Con­siliului co­mandanţilor trupelor de grăniceri din ţările CSI şi GUAM. Pe par­
dintre state, care presupune tratarea unor particularităţi privitoare la folosirea cursul ultimilor ani au fost semnate zeci de protocoale interinstituţionale, pla­
şi protejarea resurselor naturale situate în zonele de frontieră şi modul de or­ nuri de activităţi anuale, alte documente definitorii. Una din sarcinile de bază ale
ganizare a spaţiilor frontaliere, evoluţia conceptului de frontieră în cadrul per­ instituţiei a fost şi rămâne gestionarea procesului migraţional şi managemen­tul
spectivei de integrare europeană din punctul de vedere al liberei circulaţii a frontierei.
persoanelor şi capitalului. În decembrie 2003, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Concepţia pa­
După declararea independenţei Republicii Moldova, unităţile de grăniceri zei frontierei de stat a Republicii Moldova (Legea nr. 479-XV). Apărarea frontierei
sta­ţionate în teritoriul dintre Prut şi Nistru şi în segmentul sectorului frontierei de stat devine parte constitutivă a politicii de stat în domeniul asigurării securită­
de vest urmau să fie trecute sub jurisdicţia deplină şi exclusivă a Republicii Mol­ ţii şi pazei hotarului în administrarea instituţiei grănicereşti şi a altor autorităţi ale
dova. Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 400, paza frontie­ administraţiei publice centrale, instituţii şi organizaţii abilitate. Obiectivele pazei
rei de stat a fost încredinţată Ministerului Securităţii Naţionale. frontierei de stat sunt concepute în contextul apărării intereselor naţionale ale Re­
Trupele de Grăniceri ale Republicii Moldova au fost create prin Hotărârea publicii Moldova, asigurării securităţii persoanei, societăţii şi a statului în spaţiul
Gu­vernului Republicii Moldova, la 15 mai 1992, ca instituţie departamentală de frontieră, îndeplinirii necondiţionate a tratatelor şi acordurilor încheiate cu
în ca­drul Ministerului Securi­tăţii Naţionale. Prin acelaşi act este numit primul statele vecine şi cu alte state, creării condiţiilor favorabile pentru întreţinerea legă­
comandant al efectivului de grăniceri, în persoana generalului de brigadă Vasile turilor economico-comerciale, culturale, de rudenie şi a altor legături transfron­
Calmoi. taliere. Securitatea frontierei este asigurată în spaţiul de frontieră, care cuprinde
În conformitate cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 162 din frontiera de stat, zona de frontieră, spaţiul aerian, sectorul moldovenesc al apelor
27  mai 1995, a fost instituită ziua profesională a grănicerului, care se sărbăto­ de frontieră, punctele de trecere a frontierei de stat şi obiectele conexe din interi­
reşte anual la 10 iunie. La prima sărbătorire a Zilei grănicerului, Preşedintele orul ţării, stabi­lite prin acordurile internaţionale bilaterale.
Republicii Moldova, Mircea Snegur, a înmânat solemn drapelul de luptă al Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 257 din 23 aprilie 2005,
Tru­pelor de Grăniceri. Departamentul Trupelor de Grăniceri a fost reorganizat în Serviciul Grăniceri.
456 457
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

La 1 decembrie 2005 îşi începe activitatea Misiunea Uniunii Europene de


Asistenţă la Frontiera de Est a Republicii Moldova. Acest proiect internaţio­
nal este implementat la iniţiativa preşedinţilor Republicii Moldova şi Ucrainei.
În cadrul Serviciului Grăniceri a fost deschis Oficiul de Câmp al Misiunii de
Asistenţă la Frontiera Moldo-Ucraineană (EUBAM), iar la 22 noiembrie 2006
delegaţia oficială a Serviciului Grăniceri a participat la Bruxelles la întrevede­
rea trilaterală Republica Moldova–Uniunea Europeană–Ucraina în probleme
de frontieră.
La aniversarea a 12-a de la înfiinţarea Trupelor de Grăniceri ale Republicii
Moldova, din iniţiativa Consiliului Suprem de Securitate, şefului instituţiei i-a
fost înmânat stindardul departamentului, instituţia dispunând la acel moment
de însemne heraldice proprii. Anterior, prin hotărâre de Guvern a fost aprobată
uniforma Trupelor de Grăniceri, precum şi cromatica semnelor de frontieră.
La 13 iulie 2007, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privi­
re la Serviciul de Grăniceri.
Din anul 2007, Serviciul Grăniceri dispune de o instituţie de învăţământ
proprie – Colegiul Naţional de Grăniceri. Prima promoţie a instituţiei a absolvit
la 13 iunie 2009.
***
Simbolurile supreme ale grănicerilor Republicii Moldova – stema, emble­
ma şi drapelul Trupelor de Grăniceri – au fost elaborate de heraldistul Silviu
Andrieş-Tabac şi de maiorul de grăniceri Dumitru Osoianu, ultimul realizând
şi imaginile grafice ale însemnelor. Aprobarea lor s-a făcut prin Ordinul Şefului
Departamentului Trupelor de Grăniceri nr. 90 din 10 martie 2003 „Cu privire la
punerea în aplicare a simbolicii uniformei militare a Departamentului Trupelor
de Grăniceri” şi în şedinţa Comisiei Naţionale de Heraldică din 3 aprilie 2003
(proces-verbal nr. 4-III).

Stema Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova reprezintă: în câmp


verde o acvilă cruciată de aur, cu aripile desfăcute, ţinând în gheara dreaptă
o secure, iar în cea stângă o cheie, ambele de argint, şi purtând pe piept un
scut tăiat, roşu şi albastru, încărcat cu un cap de bour de aur, cu o stea cu opt
raze între coarne şi flancat jos în dextra de o roză heraldică, iar în senestra de
o semilună conturnată, toate de asemenea de aur; vârful scutului crenelat, de
argint.
458 459
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

Emblema Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova reprezintă o acvilă


cruciată de aur, cu aripile desfăcute, ţinând în gheara dreaptă o secure, iar în
cea stângă o cheie, ambele de argint, şi purtând pe piept un scut tăiat, roşu şi Drapelul Trupelor de Grăniceri ale Republicii Moldova repre­zintă o pânză
albastru, încărcat cu un cap de bour de aur, cu o stea cu opt raze între coarne şi dreptunghiulară (2:3), verde, având la marginea inferioară un brâu crenelat alb
flancat jos în dextra de o roză heraldică, iar în senestra de o semilună conturnată, (cu lăţimea de 1/5 din lăţimea pânzei drapelului) şi purtând în mijloc emblema
toate de asemenea de aur. Departamentului Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova.
460 461
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

3.
4.
1.
2.

Simbolurile
în activitatea cotidiană
a Trupelor de Grăniceri
ale Republicii Moldova
(Foto: Dumitru Osoianu):
1. Unitate a Trupelor de
Grăniceri cu drapelul
de luptă şi drapelul
departamental
2. Stâlp de hotar în
culorile naţionale şi
verdele grănicerilor, cu
Stema de Stat şi numărul
de evidenţă
3. Un grănicer patrulând
4. Patrula fluvială a
grănicerilor moldoveni.
Pe bordul şalupei este
imprimată imaginea
drapelului departamental

462 463
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA

3. SimBOLICA TRUPELOR DE CARABINIERI

T
rupele de carabinieri sunt o componentă a Forţelor Armate destinată să
asigure, în paralel cu poliţia sau independent, ordinea publică, apăra­rea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a avutului pro­
prietarului, fiind un element al structurii organizatorice a Ministerului Afaceri­
lor Interne, constituite într-un departament autonom.
5. 6. Instituţia carabinierilor apare concomitent cu proclamarea suveranităţii
Re­pu­bli­cii Sovietice Socialiste Moldova. În a doua jumătate a anului 1990 este
semnat trata­tul bilateral cu Rusia. În acest context, autorităţile de la Chişinău au
acţionat în direcţia încheierii unor tratate atât politice, cât şi militare, menite să
asigure securitatea statală.
La 6 decembrie 1990, la Moscova, în cadrul Conferinţei „Desfăşurarea ser­
viciului militar în armata sovietică”, directorul Departamentului de Stat pentru
pro­bleme militare, Nicolae Chirtoacă, negociază recrutarea tinerilor din repu­
blică. Drept rezultat, numărul băştinaşilor încadraţi în serviciul militar în teri­
toriul dintre Prut şi Nistru era de 35%, al carabinierilor – 20%, cifra ajungând la
55% din numărul celor recrutaţi.
Activitatea acestor formaţiuni militare începe a fi reglementată juridic prin
Legea „Cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului
Afacerilor Interne” nr. 806-XII, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova
5. Femei-grăniceri în la 12 decembrie 1991. Această dată va fi considerată pe viitor Ziua formării
uniforme cu însemnele trupelor de carabinieri. La începutul anului următor, prin ordinul ministrului
armei (ecuson pe mânecă,
imaginea de petliţă şi
afacerilor interne sunt formate două unităţi de carabinieri: Regimentul mo­
epolet, cocardă, epoleţi în bil-operativ nr. 1001 (este numit şi primul comandant în persoana militarului
culorile armei) Valeriu Ceachir) şi Regimentul de escortă nr.  1002. Botezul de luptă al Regi­
6. Arborarea Drapelului mentului de escortă a avut loc în luna martie 1991 în timpul evenimentelor de
de Stat şi a drapelului pe Nistru, regimentul fiind antrenat în războiul pentru independenţa şi inte­
Trupelor de Grăniceri la
un pichet de hotar gritatea ţării.
464 465
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

La începutul anului 1992 este numit şi primul comandant al trupelor de ca­ Pe parcursul anilor următori, aria de activitate a trupelor de carabinieri s-a
rabinieri, Mihai Mămăligă, ulterior ridicat la gradul de general, deţinând, con­ extins în majoritatea localităţilor din ţară. La 28 decembrie 1993 a fost creat
form structurii forţelor de drept, şi funcţia de viceministru al afacerilor interne. Batalionul independent al trupelor de carabinieri nr. 1045 cu dislocare în oraşul
Concomitent cu stabilirea structurii şi numirea specialiştilor în funcţii-cheie, Comrat. La 12 iunie 1995, conform planului de reorganizare, sunt înfiinţate
efec­tivul celor două regimente a depus jurământul militar. unităţile de carabinieri din Briceni, Floreşti, Cahul, Basarabeasca şi încă o uni­
În scopul creării condiţiilor necesare pentru începerea organizării Forţelor tate la Chişinău.
Armate ale Republicii Moldova, urmau să fie luate măsuri în vederea comple­ În anul 1997, printr-un şir de hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova,
tării formaţiunilor militare ale Ministerului Afacerilor Interne şi subunităţilor au fost delimitate funcţiile structurilor de forţă şi drept. Conform concepţiei
Serviciului de Grăniceri al Ministerului Securităţii. Conform Decretului Preşe­ reformei sistemului penitenciar, funcţiile de supraveghere şi escortă a persoa­
dintelui nr. 194 din 1991, conducerii URSS i se cerea să retragă necondiţionat nelor con­damnate, precum şi paza coloniilor de corecţie, au fost transferate de
trupele Ministerului Afacerilor Interne sovietic din teritoriul ţării noastre. Urmau la trupele de carabinieri la Ministerul Justiţiei.
să fie iniţiate tratative cu privire la modul şi termenul de evacuare a unităţilor La 27 august 1999, Departamentul Trupelor de Carabinieri participă cu un
militare, să fie reglementate aspectele juridice, în baza unui acord special, ale dis­ batalion mixt la prima paradă militară în istoria Republicii Moldova, consacrată
locării temporare a Unităţii militare nr. 7481 a armatei sovietice. aniversării a 8-a de la proclamarea independenţei ţării.
În acelaşi timp, se cerea retragerea necondiţionată a trupelor armatei sovie­ Pe parcursul următorilor ani structura trupelor de carabinieri şi dislocarea
tice de pe teritoriul republicii. S-a stabilit că, în perioada de tranziţie, unităţile efectivului unităţilor au fost modificate de mai multe ori, urmărindu-se restruc­
armatei sovietice se vor conduce de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. turarea acestei instituţii de forţă în conformitate cu necesităţile primordiale de
Urmau a fi stabilite termenele de retragere, reglementarea aspectelor juridice apă­rare a ordinii publice şi securităţii, de racordare a acestora la standardele
ale dislocării temporare a unităţilor şi subunităţilor sovietice, în baza unei con­ inter­naţionale contemporane.
venţii speciale. În acest context, prin Hotărârea Guvernului din 24 iunie 1992,
în baza regimentului mobil-operativ de miliţie sovietică nr. 5447 şi a celui de
***
escortă independent nr.  7481, este legiferată oficial crearea celor două unităţi Simbolurile supreme de armă ale carabinierilor Republicii Moldova – stema
cu dislocare permanentă în Chişinău. În baza Unităţii nr. 1002, iniţial este orga­ şi drapelul Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne al Republi­
nizată şi Compania Gărzii de Onoare a Republicii Moldova, care ulterior va fi cii Moldova – au fost elaborate de heraldistul Silviu Andrieş-Tabac şi de pictorul
transferată în cadrul Armatei Naţionale. Iurie Caminschi şi aprobate prin Ordinul Comandantului Trupelor de Carabi­
La 4 noiembrie 1992 este semnat decretul prin care se stabilea structura, nieri nr. 68 din 2 aprilie 2003 „Cu privire la aprobarea drapelului şi a însemnelor
com­ponenţa numerică şi dislocarea efectivului de carabinieri, specificându-se distinctive ale Trupelor de Carabinieri” şi prin Procesul-verbal nr.  7-III, întocmit
că este creat Departamentul Trupelor de Carabinieri cu sediul în oraşul Chişi­ în şedinţa Comisiei Naţionale de Heraldică din 3 aprilie 2003.
nău, în com­ponenţa Ministerului Afacerilor Interne. În ceea ce priveşte un alt simbol suprem pe care îl onorează carabinierii mol­
La 18 decembrie 1992, de Ziua poliţiei, persoane oficiale din conducerea doveni – stema Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova – aceasta,
ţării au înmânat unităţilor din capitală drapelele de luptă, context în care a fost realizată de aceiaşi autori, a fost aprobată în şedinţa Comisiei Naţionale de Heral­
citit de­cre­tul despre reorganizarea acestor unităţi din regimente în brigăzi de ca­ dică din 5 decembrie 2001 şi ulterior de ministrul de Interne.
rabinieri. Dra­pelele de luptă au fost înmânate oficial celorlalte unităţi de carabi­
nieri la 24 mai, în această zi fiind aprobat şi drapelul Departamentului Trupelor
de Carabinieri.
De la 18 februarie 1993, efectivul unităţilor de carabinieri începe îndeplinirea
serviciului operativ de luptă şi în oraşele Hânceşti, Criuleni, Căuşeni, iar de la 1 au­
gust – în raionul Glodeni. Din 24 august 1993, în prerogativele acestor trupe, prin
ordinul ministrului, este pusă îndeplinirea sarcinilor de pază şi apărare a obiective­
lor diplomatice, în acest scop fiind organizată Unitatea militară nr. 1026.
466 467
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

Stema Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova reprezintă: în


câmp roşu o acvilă de aur, cruciată de argint, ţinând în gheara dreaptă o spadă, Stema Trupelor de Carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne al
de acelaşi metal, iar în cea stângă fascii, de asemenea de argint, şi purtând pe Republicii Moldova reprezintă: în câmp roşu-deschis, deasupra a două carabine,
piept un scut tăiat, roşu şi albastru, încărcat cu un cap de bour, de aur, cu o stea încrucişate în săritoare, cu ţevile în sus, de aur, o grenadă militară de argint,
cu opt raze între coarne şi însoţit jos în dextra de o roză heraldică, iar jos în aprinsă de aur, asuprită de o stea de aur cu cinci raze, o roză de argint şi o
senestra de o semilună conturnată, toate de asemenea de aur. semilună conturnată de acelaşi metal, rău ordonate.
468 469
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA simbolURILE forţelor armate

1.
2.

Drapelul Trupelor de Carabinieri ale Ministerului Afa­ce­ri­lor Interne al


Republicii Moldova reprezintă o pânză dreptunghiulară (2:3), roşie-deschisă,
purtând în mijloc, deasupra a două carabine, încrucişate în săritoare, cu ţevile Simbolurile în activitatea cotidiană a Trupelor de Carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne
al Republicii Moldova (fotografii de pe site-ul oficial al MAI):
în sus, galbene, o grenadă militară albă, aprinsă galben, asuprită de o stea
1. Carabinieri la o paradă militară purtând însemnele de armă (ecuson de mânecă,
galbenă cu cinci raze, o roză albă şi o semilună conturnată de aceeaşi culoare, insignă de petliţă şi epolet etc.)
rău ordonate. 2. O patrulă de carabinieri reţinând un infractor

470 471
CAPITOLUL VIII
SIMBOLURILE VĂMII
D
upă proclamarea suveranităţii RSS Moldoveneşti sunt adoptate un şir
de legi şi hotărâri ce urmau să reglementeze viaţa socioeconomică a
ţării. O prioritate a statului devin relaţiile comercial-economice şi co-
mercial-vamale. Reieşind din aceste necesităţi, prin Hotărârea Guvernului
RSS Moldova nr. 70 din 11 februarie 1991, se înfiinţează Departamentul de Stat
pentru Control Vamal al RSS Moldova, este elaborat conceptul, sunt aprobate şi
confirmate structura şi regulamentul serviciului vamal. Iniţial vama era consti-
tuită din 25 de subdiviziuni teritoriale.
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 189, începând cu anul
1991, structura vamală este subordonată conducerii locale. Data de 4 septembrie
a fost declarată Ziua lucrătorului sistemului vamal.
La începutul anului 1992, prin ordinul nr. 4 al directorului general, Gheorghe
Hioară, care a fost primul director al instituţiei vamale, sunt create vămile Costeşti,
Sculeni, Cahul, Stoianovca, Giurgiuleşti, Leuşeni, Ungheni şi Chişinău. În paralel
sunt instituite taxe vamale la mărfurile exportate şi im­portate. Concomitent au
fost adoptate hotărâri în scopul reglementării problemelor administrative interne.
În luna martie 1992 este emis ordinul prin care, începând cu luna aprilie, toate
documentele urmau să fie emise şi perfectate în limba română, iar actele oficiale
şi legislative cu privire la activitatea vamală să fie traduse în limba oficială. Gra-
dele lucrătorilor vamali care activaseră în perioada sovietică urmau să fie confir-
mate şi recunoscute. Urma soluţionarea problemei privind elaborarea uniformei
şi distincţiilor vamale. La 12 mai 1992, directorul general al Departamentului
Vamal emite ordinul cu privire la asigurarea în termen de două luni a personalu­
lui serviciului vamal cu uniformă militară şi elaborarea semnelor distinctive noi.
Până la adoptarea Codului vamal, personalul instituţiei se conducea de preve-
derile „Regulamentului cu privire la vamă”, adoptat şi pus în aplicare în 1992.
Un element important privind activitatea operativă şi stricta evidenţă l-a
con­stituit crearea şi punerea în aplicare a sistemului informaţional „Vama
Moldovei”. Realităţile politice existente şi cadrul economic nou-creat în estul
Europei au con­tribuit la schimbarea regimului vamal în operaţiile de import-
export cu ţările fostei URSS şi optimizarea activităţii organismului vamal.
475
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE VĂMII

După stabilirea primului tarif vamal a urmat, la 5 decembrie 1993, anula- de import şi drepturilor de export, vămuire, control şi supraveghere vamală, din
rea legi­slaţiei şi regulamentelor vamale ale URSS. În paralel este reglementat alte activităţi de pro­movare a politicii vamale, desfăşurându-se în conformitate cu
exportul şi importul, se stabilesc sarcinile şi obligaţiile lucrătorilor vamali. Una normele şi practica internaţională. Politica vamală a Republicii Moldova devenea
din condiţiile impuse subdiviziunilor vamale era perceperea taxei pe valoarea parte integrantă a politicii externe şi interne a statului.
adăugată de 20 % din valoarea mărfii, se stabileau accize pentru unele categorii În plan extern Republica Moldova înfiinţează, împreună cu alte state, uni-
de bunuri materiale importate. uni va­male, zone ale comerţului liber, încheie acorduri în domeniul colaborării
În primăvara anului 1993 se definitivează structura serviciului vamal prin vamale. Colaborarea instituţiei vamale cu organismele internaţionale şi cu parte-
instituirea şi crearea unui şir de vămi şi puncte vamale în raioanele Briceni, Ba- nerii strategici a cunoscut o ascensiune la sfârşitul anilor ’90. În 1999 este semnat
sarabeasca, Ocniţa, Bălţi, Bender, Râbniţa. Concomitent sunt reparti­zate zonele Memo­randumul între Comisia Europeană şi Departamentul Controlului Vamal
de activitate: Basarabeasca (raioanele Basarabeasca, Ceadâr-Lunga, Comrat), „Cu pri­vire la cooperarea în domeniul vamal”.
Bender (Bender, Tiraspol, Căuşeni, Slobozia, Ştefan-Vodă), Briceni (Briceni, Drept consecinţă a restructurărilor, reformelor şi perfecţionării legisla­tive, a
Edineţ), Bălţi (Bălţi, Drochia, Glodeni, Făleşti, Floreşti, Râşcani, Soroca, Tele- fost elaborată modalitatea de depunere a jurământului, au fost instituite regula­
neşti), Cahul (Cahul, Cantemir, Leova, Taraclia), Chişinău (Chişinău, Anenii mentele cu privire la titlurile şi decernarea insignelor vamale speciale: „Lucrător
Noi, Călăraşi, Căinari, Cimişlia, Criuleni, Dubăsari, Grigoriopol, Ialoveni, Or- vamal de onoare al Republicii Moldova”, „Eminent al Serviciului Vamal” şi Di-
hei, Străşeni), Costeşti (punctul de trecere Costeşti), Giurgiuleşti (Vulcăneşti), ploma de onoare a Departamentului Controlului Vamal. Ulterior a fost aprobată
Leuşeni (Hânceşti, Nisporeni), Ocniţa (Ocniţa, Donduşeni), Râbniţa (Râbniţa, ordinea de con­ferire a noilor grade speciale, fiind preluată ordinea militară.
Camenca, Rezina, Şoldăneşti), Sculeni (punctul de trecere Sculeni), Ungheni Pe parcursul ultimului deceniu, instituţia vamală a cunoscut un şir de refor-
(raionul Ungheni). me vizând structura şi activitatea internă, în scopul racordării sale la cadrul po-
La puţin timp de la elaborarea primului Cod vamal a fost adoptată hotărârea cu litico-economic internaţional şi al coordonării activităţii, pornind de la aderarea
privire la liberalizarea exportului şi importului de mărfuri din Republica Moldova. treptată a statului la structurile europene şi la cadrul de securitate colectivă.
Începând cu anul 1994, Republica Moldova a aderat la un şir de tratate inter­
naţionale care reglementează activitatea economică externă. Au fost sem­nate pri- ***
mele acorduri interguvernamentale. La 8 august 1994 au fost parafate acordurile Simbolurile supreme heraldice şi vexilologice ale Vămii Republicii Moldo-
cu Belarus, Ucraina, Rusia, reglementând principiile şi înlesnirile de devămare şi va au fost elaborate şi aprobate în câteva etape.
de transportare a producţiei agroindustriale şi agricole uşor alterabile prin culoa- Mai întâi au fost create şi oficializate drapelul şi pavilionul (fluvial şi maritim)
rul verde. Totodată, Republica Moldova devine al 139-lea stat-mem­bru al Uniunii al Vămii, autori ai concepţiei fiind membrii Comisiei Naţionale de Heraldică Vla-
Vamale Internaţionale. Sunt reglementate şi se stabileşte regimul relaţiilor priori­ dimir Mischevca, Silviu Andrieş-Tabac, Nicolae Schiţco şi reprezentantul autorităţii
tare cu ţările din vecinătatea apropiată. naţio­nale vamale Ion Căruntu. Viziunea grafică a fost realizată de pictorul Gheor-
Cadrul internaţional şi hotarul comun fac posibil schimbul de experienţă în- ghe Vrabie. Comisia Naţională de Heraldică a aprobat cele două însemne vexilolo-
tre serviciile vamale ale Republicii Moldova şi României. În mai 1995 se desfăşoa- gice în şedinţele din 16 august şi 3 septembrie 1996 şi acestea au intrat în vigoare
ră prima şedinţă de lucru cu reprezentanţii serviciului vamal din statul vecin. prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 554 din 16 iunie 1997.
În scopul optimizării activităţii vamale şi simplificării relaţiilor comercial- Emblema Vămii Republicii Moldova elaborată de aceiaşi autori a fost con­
eco­nomice între agenţii economici, pe parcursul anilor următori au fost deschise firmată prin aceleaşi acte de aprobare, ca parte componentă în descrierile şi
noi posturi vamale: în aprilie 1997, postul vamal Vulcăneşti; în iulie 1998, postul imaginile drapelului şi pavilionului vamale. În mod separat emblema a fost con­
vamal Comrat. În anul 1999 au fost construite sediile serviciilor vamale Ocniţa, fir­mată pentru înregistrare în Armorialul General al Republicii Moldova în şe-
Soroca, iar în anul 2000 s-au finisat lucrările de amenajare a vămii Sculeni. dinţa Comisiei Naţionale de Heraldică din 24 iulie 2001.
În ianuarie 1998 a fost creat grupul de lucru care urma să elaboreze şi să pre­ Stema Vămii (iniţial a Departamentului Vamal al) Republicii Moldova, elabo­
zinte spre aprobare proiectul noului Cod vamal, adoptat în anul 2000. Conform rată de autorii Silviu Andrieş-Tabac şi Vladimir Mischevca şi realizată grafic de
prevederilor noului act, activitatea vamală se constituia din promovarea politi- pictorul Gheorghe Vrabie, a fost aprobată în aceeaşi şedinţă a Comisiei Naţionale
cii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale, perceperea dreptu­rilor de Heraldică din 24 iulie 2001.
476 477
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE VĂMII

Stema Vămii Republicii Moldova reprezintă: în câmp albastru o acvilă cruciată Emblema Vămii Republicii Moldova reprezintă o acvilă cruciată de aur (galbe-
de aur, ciocată şi membrată roşu, ţinând în gheara dreaptă caduceul lui Mercur, iar nă), ciocată şi membrată roşu, cu aripile desfăcute, ţinând în gheara dreaptă caduceul
în cea stângă o secure, ambele de argint, şi purtând pe piept un scut tăiat, roşu şi lui Mercur, iar în cea stângă o secure, ambele de argint (albe), şi purtând pe piept un
albastru, încărcat cu un cap de bour, de aur, cu o stea cu opt raze între coarne şi scut tăiat, roşu şi albastru, încărcat cu un cap de bour de aur (galben), însoţit de o stea
flancat jos în dextra de o roză heraldică, iar în senestra de o semilună conturnată, cu opt raze între coarne, flancat jos în dextra de o roză heraldică, iar în senestra de o
toate de asemenea de aur; vârful scutului crenelat, de argint. semilună conturnată, toate de aur (galbene).
478 479
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE VĂMII

Drapelul Vămii Republicii Moldova reprezintă o pânză dreptunghiulară (2 : 3),


albastră, încărcată jos cu un brâu, crenelat, alb, având deasupra o acvilă cruciată,
galbenă, cu aripile desfăcute, ciocată şi membrată roşu, ţinând în gheara dreaptă
caduceul lui Mercur, iar în cea stângă o secure, ambele albe, şi purtând pe piept
un scut tăiat, roşu şi albastru, încărcat cu un cap de bour, galben, cu o stea între 1. 2.
coarne, flancat jos în dextra de o roză heraldică, iar jos în senestra de o semilună
conturnată, toate de asemenea galbene.

3.

Simbolurile în activitatea cotidiană a Vămii Republicii Moldova (foto din arhiva Petru Costin):
Pavilionul maritim (fluvial) al Vămii Republicii Moldova reprezintă o pânză 1. Drapelele statal, al grănicerilor şi al vămii arborate la o intrare în Republica Moldova
dreptunghiulară (1: 2) identică cu drapelul uzual (standard) al Vămii, având la 2. Depunerea jurământului
capăt două cosiţe (de mărimea ¼ din lungimea pavilionului). 3. Steguleţe de masă reprezentând drapelul de stat şi drapelul vămii

480 481
CAPITOLUL IX
SIMBOLURILE OFICIALE
ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE
A MOLDOVEI
P
rintre simbolurile identitare corporative, stema, drapelul şi imnul
corporaţiei ca valoare simbolică ocupă locul de frunte. Aceste trei
simboluri se înscriu într-o tradiţie europeană veche, care rezistă în
timp fără a-şi pierde strălucirea. Ele exprimă esenţa spiritului corporativ,
trans­mis de la o generaţie la alta odată cu încredinţarea tainelor meseriei, ele
cultivă mândria de apartenenţă la aceeaşi castă profesională şi dragostea pentru
comunitatea corporativă din care individul face parte. Simbolurile corporative
pătrund în subconştientul omului, la fel ca alte simboluri – naţionale, familiale,
teritoriale etc. – şi devin consubstanţiale gândirii lui atunci când acesta se auto­
defineşte ca homo faber. Se poate urmări o legătură psihologică profundă între
individ şi simbolurile de care aparţine: un simbol înălţător te înalţă, iar unul
înjositor te umileşte. Acest considerent trebuie avut în vedere atunci când se
proiectează elaborarea conştientă a simbolurilor noi sau când se propune în­
locuirea simbolurilor vechi.
Academia de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), la fel ca alte instituţii din ţara
noastră, a demarat procesul de elaborare a unei simbolici identitare proprii după
obţinerea independenţei de stat a Republicii Moldova. Un prim demers adresat
Comisei Naţionale de Heraldică (CNH) de pe lângă preşedintele Republicii
Moldova în vederea înregistrării stemei Academiei de Ştiinţe, a medaliei
„Dimitrie Cantemir” şi a insignei de academician în Armorialul General al
Republicii Moldova a parvenit la 13 mai 19971. În şedinţa CNH care a urmat,
concepţia celor trei simboluri a fost acceptată în fond, s-au făcut observaţii
referitoare la aducerea lor în concordanţă cu normele heraldice şi faleristice
şi s-a cerut perfectarea conformă a actelor scrise însoţitoare. Acceptul final al
CNH a fost dat în şedinţa din 13 septembrie 2001, dar cele trei simboluri nu au
putut fi înregistrate nici cu această ocazie, dată fiind neconformitatea pachetu­
lui de documente2.

1 
Arhiva Comisiei Naţionale de Heraldică, Adresa AŞM nr. 03-53-226 din 24 aprilie 1997, sem-
nată de academicianul P. Vlad, vicepreşedintele Academiei.
2 
Arhiva CNH, Proces-verbal nr. 25 al şedinţei din 13 septembrie 2001.
485
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

Între timp, Academia de Ştiinţe continua să folosească pe hârtiile cu antet,


edificii, producţia poligrafică etc. emblema acceptată în fond şi care reprezenta:
în scut oval, pe albastru, zeiţa Atena, cu figura şi membrele de carnaţie, iar părul
castaniu, stând în picioare pe capitelul unei coloane de ordin ionic, de argint şi
ieşind din vârful scutului, privind spre dreapta, îmbrăcată în peplos de argint şi coif
de aur; sprijinind cu mâna stângă egida de aur brun, iar cu cea dreaptă ţinând o
suliţă de argint, pe care se încolăceşte un şarpe de acelaşi metal şi având la piciorul
stâng o bufniţă privind în faţă, de asemenea de argint, ciocată şi membrată roşu.
Bordură de aur purtând între două stele cu opt raze inscripţia cu litere capitale
negre „Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova”.
Concepţia acestei embleme fusese elaborată de către o comisie specială şi
prezidiul AŞM, iar autorul imaginii grafice era cunoscutul pictor şi medalier
Simion Odainic. Argumentarea ştiinţifică a alegerii acestei simbolici a fost făcută
de doctorii Constantin Ciobanu de la Institutul Studiul Artelor şi Vladimir
Mischevca de la Institutul de Istorie.
Problema simbolicii oficiale a Academiei de Ştiinţe a fost repusă în dis­cu­­ţie
din iniţiativa noului preşedinte al Academiei, academicianul Gheorghe Duca, cu
prilejul pregătirilor pentru celebrarea celei de-a 60-a aniversări a fon­dă­rii prime­
lor instituţii de cercetare ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, aniversare care s-a Varianta veche
sărbătorit în anul 2006. În conformitate cu Dispoziţia preşedintelui Academiei a ­emblemei AŞM
nr. 03-54 din 14 februarie 2005 „Cu privire la unele măsuri de promovare a
imaginii Academiei de Ştiinţe a Moldovei”, în perioada 10 februarie  – 10 martie
2005 a fost organizat un concurs pentru elaborarea simbolurilor Academiei. La Totuşi mobilele heraldice alese pentru vechea emblemă, deşi explicate
îndemnul directorului Institutului Studiul Artelor dr. hab. Tudor Stavilă, în acest sumar, erau argumentate şi s-a considerat necesară păstrarea tuturor. De ase­
concurs au fost incluşi istoricul dr. Silviu Andrieş-Tabac împreună cu arhitecta menea, s-a hotărât ca întreaga compoziţie să fie rezolvată în doar două smalturi
dr. hab. Mariana Şlapac, în calitate de pictor. Concepţia noastră s-a bazat pe heraldice: câmpul de culoare albastră şi mobilele de argint. Simplificarea co­lo­
ideea continuităţii simbolicii vechi şi elaborarea, în conformitate cu noile cerinţe ristică conferă, de regulă, o solemnitate sporită desenului heraldic, dar oferă
ale Comisiei Naţionale de Heraldică, a tripletului emblematic obişnuit pentru şi nişte avantaje la utilizarea simbolului în diverse forme materiale. Meritul
simbolica corporativă din Republica Moldova: stemă, emblemă, drapel. construirii arhitecturale a noii compoziţii aparţine integral pictorului.
Pentru că desenul final al vechii embleme a Academiei nu fusese niciodată Proiectele de stemă, emblemă şi drapel au întrunit adeziunea membrilor
finalizat conform normelor heraldice naţionale, emblema prezenta câteva pro­ Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de
bleme de ordin conceptual şi artistic. Amplasarea suliţei în mâna dreaptă a Atenei Ştiinţe a Moldovei şi prin Hotărârea acestui for nr. 60 „Cu privire la simbolurile
accentua atribuţiile militare ale zeiţei, blocându-i în acelaşi timp orizontul. Academiei de Ştiinţe a Moldovei” din 21 aprilie 2005 au fost aprobate, împreună
Coloristic emblema era rezolvată pestriţ, diminuând valorile înălţătoare ale cu regulamentul de utilizare a lor. Aprobarea definitivă a acestor simboluri s-a
zeităţii. De pe egidă lipsea capul Meduzei Gorgona. Şarpele şi bufniţa aveau făcut prin Procesul-verbal nr. 104-III al şedinţei Comisiei Naţionale de Heraldică
atitudini heraldice confuze. Se puteau observa şi anumite disproporţii între a Republicii Moldova din 8 iulie 2005.
părţile corpului personajului principal, precum şi poziţia nefirească a mâinii
sale drepte. Întreaga compoziţie gravita spre dextra câmpului emblematic,
lăsând aproape gol flancul senestru. Inscripţia din exerga emblemei nu era cea
legală.
486 487
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

e) pe diferite însemne heraldice, vexilologice, medalistice, faleristice etc.


pentru sistemul subordonat Academiei de Ştiinţe;
f) pe documentele de legitimare ale colaboratorilor Academiei de Ştiinţe;
g) pe diplome de onoare şi alte distincţii conferite de Academia de Ştiinţe;
h) pe producţia poligrafică, fotografică, cinematografică şi electronică a
Academiei de Ştiinţe;
i) pe produse publicitare, informative şi altele asemenea executate la
comanda Academiei de Ştiinţe;
j) pe timbre, plicuri şi alte emisiuni poştale;
k) pe diverse suvenire şi obiecte de protocol;
l) în lucrările cu caracter ştiinţific, didactic sau artistic ale autorului şi
pictorului, pentru ilustrarea activităţii lor profesionale;
m) în alte cazuri neprevăzute de prezentul Regulament, cu permisiunea
preşedintelui Academiei de Ştiinţe sau a Comisiei Naţionale de Heraldică a
Republicii Moldova.
În cazul amplasării stemei Academiei de Ştiinţe alături de Stema de Stat
a Republicii Moldova, stema Academiei de Ştiinţe se plasează într-o poziţie
subordonată (secundară) faţă de aceasta, mai la dreapta sau mai jos, iar
dimensiunile stemei Academiei de Ştiinţe nu pot depăşi dimensiunile Stemei
de Stat.

STEMA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE


Stema Academiei de Ştiinţe a Moldovei este simbolul cu valoarea supremă
şi reprezintă: în scut oval, pe albastru, zeiţa Atena, stând în picioare pe capitelul
unei coloane de ordin ionic ieşind din vârful scutului, privind spre dreapta,
îmbrăcată în peplos şi coif, sprijinind cu mâna dreaptă egida, iar cu cea stângă
ţinând o suliţă pe care se încolăceşte un şarpe şi având la piciorul stâng o bufniţă
privind în faţă, totul de argint.
Stema Academiei de Ştiinţe poate figura:
a) în sigiliile oficiale ale Academiei de Ştiinţe, ale subdiviziunilor ei şi ale
instituţiilor subordonate;
b) în antetul hârtiilor oficiale emanate de autorităţile oficiale ale Academiei
de Ştiinţe;
c) pe sediile, edificiile şi în birourile de serviciu şi alte încăperi care aparţin
Academiei de Ştiinţe;
d) pe bunurile mobile (vehicule, tehnică etc.) şi imobile, precum şi pe alte
proprietăţi ale Academiei de Ştiinţe;
488 489
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

EMBLEMA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE DRAPELUL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE


Emblema Academiei de Ştiinţe a Moldovei se deosebeşte de stema Academiei Pentru drapelul Academiei de Ştiinţe a Moldovei s-au elaborat în baza stemei
doar prin adăugarea inscripţiei cu denumirea oficială a posesorului, condiţie ce a 18 proiecte. Soluţia finală reprezintă o pânză dreptunghiulară (2 × 3), albastră,
provocat o reorganizare a compoziţiei în partea inferioară. Emblema reprezintă: purtând în mijloc, în interiorul unei cununi din două ramuri de măslin, imaginea
în scut oval, pe albastru, zeiţa Atena, stând în picioare pe capitelul unei coloane zeiţei Atena stând în picioare pe capitelul unei coloane de ordin ionic, privind
de ordin ionic ieşind din vârful scutului, privind spre dreapta, îmbrăcată în peplos spre dreapta, îmbrăcată în peplos şi coif, sprijinind cu mâna dreaptă egida, iar cu
şi coif, sprijinind cu mâna dreaptă egida, iar cu cea stângă ţinând o suliţă pe care cea stângă ţinând o suliţă pe care se încolăceşte un şarpe şi având la piciorul stâng
se încolăceşte un şarpe şi având la piciorul stâng o bufniţă privind în faţă, totul de o bufniţă privind în faţă, totul alb.
argint. Bordura, de asemenea, de argint purtând inscripţia cu litere capitale negre Drapelul Academiei de Ştiinţe există în două forme: drapelul original şi
„Academia de Ştiinţe a Moldovei”. drapelul uzual.
Emblema Academiei de Ştiinţe poate fi utilizată la fel ca şi stema Academiei Drapelul original are compoziţia descrisă mai sus, se confecţionează într-un
de Ştiinţe. Diferenţa de uz dintre cele două însemne constă în faptul că stema se singur exemplar, cu dimensiunile 1000 × 1500 mm, şi conţine următoarele deco­
foloseşte în cazuri cu valoare solemnă deosebită sau de unicat. În acelaşi timp, ruri exterioare şi accesorii obligatorii:
emblema Academiei de Ştiinţe nu poate fi utilizată alături de Stema de Stat a a) franjuri de aur pe perimetrul pânzei, exceptând latura de la hampă care
Republicii Moldova în acelaşi context semantic. se festonează cu fir de aur;
b) două şnururi de aur prinse de vârful hampei şi terminate cu ciucuri din
acelaşi metal;
490 491
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

c) o panglică tricoloră în culorile Drapelului de Stat al Republicii Moldova, servit drept model pentru întreaga heraldică academică. Astfel, în heraldica con­
terminată cu franjuri de aur şi legată în fundă de vârful hampei; temporană scutul oval este recunoscut ca o formă apropiată spiritului academic,
d) hampă confecţionată din lemn vopsit roşu-închis, având lungimea de din care cauză a fost ales în mod special pentru stema Academiei de Ştiinţe a
2,5 ori mai mare decât înălţimea pânzei drapelului, iar talpa ferecată în metal; Moldovei.
e) vârf standard pentru hampele drapelelor instituţiilor de stat ale Republicii Culoarea albastră. Din larga gamă a semnificaţiilor heraldice, culoarea
Moldova. albastră este, în primul rând, un simbol al fidelităţii şi perseverenţei 4. În acelaşi
Drapelul original al Academiei de Ştiinţe se păstrează în biroul de serviciu al timp, albastrul-azur este culoarea cerului, a infinitului, a visului, a vieţii paşnice
preşedintelui Academiei de Ştiinţe şi se scoate în public, la decizia preşedintelui, şi libere. Albastrul este, totodată, culoarea identitară a civilizaţiei europene,
cu prilejul unor ceremonii oficiale solemne. culoarea Europei unite 5. Astfel, câmpul albastru al scutului stemei şi al pânzei
Drapelul uzual al Academiei de Ştiinţe are aceeaşi descriere oficială. De drapelului Academiei de Ştiinţe a Moldovei sugerează fidelitatea şi perseveren­
regulă, el se îmbracă pe o hampă ordinară, de vârful căreia se leagă o panglică ţa în cercetarea ştiinţifică, libertatea gândului, academismul în confruntarea
tricoloră simplă în culori naţionale. ideilor ştiinţifice, vocaţia europeană a forului academic moldovenesc.
Drapelul uzual al Academiei de Ştiinţe se arborează pe sediile Academiei de Zeiţa Atena. Atena (Athena, grec. Άθηνα), una dintre cele mai vechi
Ştiinţe şi alte edificii care îi aparţin. divi­nităţi din mitologia greacă, adorată încă din mileniul II î.Hr., este zeiţa
Drapelul Academiei de Ştiinţe poate figura pe diverse emisiuni poştale, înţelepciunii şi a războiului drept 6. Originea pregrecească a divinităţii nu a
suvenire, obiecte de protocol etc. şi poate fi folosit în cadrul unor manifestaţii şi permis explicarea numelui ei.
acţiuni oficiale, festive, culturale, ştiinţifice etc., în lucrările cu caracter ştiinţific, Conform legendei, Zeus, zeul suprem, lăsându-şi însărcinată prima soţie,
didactic sau artistic ale autorului şi pictorului pentru ilustrarea activităţii lor pe Metis, şi aflând că fiul pe care îl va naşte aceasta îi va uzurpa puterea, o
profesionale, precum şi în alte cazuri, cu permisiunea preşedintelui Academiei înghite, apoi, după o cruntă durere de cap, cerând să i se despice craniul cu
de Ştiinţe sau a Comisiei Naţionale de Heraldică a Republicii Moldova. toporul, provoacă naşterea insolită a Atenei, care apare în armură şi cu armele
În cazul arborării sau amplasării drapelului Academiei de Ştiinţe alături ce le va purta mereu, vociferând războinic şi zguduind cu vocea pământul şi
de Drapelul de Stat al Republicii Moldova, drapelul Academiei de Ştiinţe se cerul. Continuatoare nemijlocită a lui Zeus, Atena este executoarea intenţiei şi
aşază într-o poziţie secundară faţă de acesta, mai la dreapta sau mai jos, iar voinţei zeului suprem, gândul lui Zeus în acţiune.
dimensiunile lui liniare nu pot depăşi dimensiunile drapelului de stat. Cultul Atenei a cunoscut trei faze: faza arhaică a idolatriei pietrelor
meteoritice, faza zoomorfă şi faza antropomorfă. La origini, se pare, a fost
zeiţa furtunii şi fulgerului, de când i-a rămas calificativul de zeitatea „cu
Explicaţia simbolurilor Heraldico‑Vexilologice ochi strălucitori”. Şi mai târziu ea va fi cea care păstrează fulgerele lui Zeus.
Simbolurile heraldico-vexilologice ale Academiei de Ştiinţe au următoarea Caracterul meteoritic a fost însă depăşit şi în prim-plan au înaintat alte două
explicaţie. atribuţii, rămase constante: cea de zeitate războinică şi cea de zeitate a artelor,
Scutul oval. Scutul oval a fost utilizat mai ales în Italia, unde a succedat, pe a păcii şi a inteligenţei avizate (savante). Atena era sfătuitoarea permanentă a
la sfârşitul secolului XV, scutul în formă de migdală al războinicilor normanzi, areopagului atenian, protectoarea statului şi a activităţilor politice şi sociale,
care fusese foarte popular în heraldica peninsulei Italice pe întreg parcursul
Evului Mediu. Din această cauză, scutul oval este cunoscut în arta blazonului
4 
Ottfried Neubecker, Le grand livre de l’Héraldique. L’histoire, l’art et la science du blason, Paris:
Bordas, 1995, p. 86.
şi cu denumirea tipologică de „scut italian”. Dar a fost utilizat şi în alte regiuni, 5 
Michel Pastoureau, Dictionnaire des couleurs de notre temps. Symbolique et société, Paris:
ca Portugalia sau Franţa. În secolele XVII şi XVIII se întâlneşte peste tot, mai Bonneton, p. 31–33.
ales în stemele feminine şi ecleziastice.3 Desprinse din corporaţiile ecleziastice, 6 
Explicaţia simbolicii zeiţei Atena şi a atributelor ei se bazează pe vocile dedicate zeiţei în ur-
corporaţiile universitare au preluat adesea, printre alte atribute şi obiceiuri, şi mătoarele dicţionare şi enciclopedii: Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală. Mituri.
scutul oval pentru simbolica heraldică. La rândul ei, heraldica universitară a Divinităţi. Religii, Bucureşti, 1995, p. 57–58; Mythologie générale, publié sous la direction de Félix
Guirand, Paris: Larousse, 1997, p. 99–103; Мифы народов мира. Энциклопедия, т. 1, Москва,
1991, с. 127–129; Dictionnaire culturel de la mythologie gréco-romaine, sous la direction de René
3 
Michel Pastoureau, Traité d’Héraldique, ed. 3, Paris: Picard, 1997, p. 94. Martin, Paris: Nathan, 1992, p. 49–51; Словарь античности, Москва, 1992, р. 62.

492 493
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

patroana oraşului Atena. Înţelepciunea ei ţine în primul rând de luarea decizii­lor Egida era un scut făcut din piele de capră, garnisită cu franjuri şi bordată cu
corecte în activităţile publice şi în cele de stat. Pentru Antichitatea târzie, Atena şerpi, pe care ulterior în mijloc s-a fixat capul înspăimântător al Meduzei, dăruit
de­veni simbolul integrităţii inteligenţei cosmice şi al universalităţii înţelepciunii de eroul Perseu în semn de recunoştinţă pentru scutul de bronz poleit oferit şi
mondiale. ajutorul acordat de zeiţă în expediţia sa împotriva Meduzei Gorgona. Capul Me­
Ca zeiţă pacificatoare, era ocrotitoarea artelor plastice, literaturii, ştiinţe­ duzei, rămas funcţional şi după răpunerea acesteia, acorda puteri magice egidei
lor agricole, meşteşugurilor, industriilor şi tehnicilor, patroana ceramiştilor, şi era în stare să apere armate întregi simpatizate şi aflate sub protecţia Atenei.
arhitecţilor, gravorilor, ţesătorilor, torcătoarelor, brodezelor. Se spune că ar Cele trei atribute identitare războinice au fost păstrate şi în stema Acade­
fi inventat flautul. În cadrul Panateneelor – sărbători ce-i erau consacrate, miei moldoveneşti, dar au fost plasate astfel încât să sugereze secundaritatea
cu procesiuni solemne spre Acropole, jocuri sportive, curse de care, regate, lor faţă de atributele ce simbolizează înţelepciunea şi abilităţile paşnice.
concursuri muzicale, de cântec şi dans –, participanţii la procesiuni purtau un Şarpele. Şarpele rămâne o reminiscenţă a originii zoomorfe a Atenei.
peplos-ofrandă, confecţionat de cei mai iscusiţi muncitori atenieni. Într-un imn orfic, zeiţa este numită „şarpele pestriţ”. După Vergiliu, Atena era
Ca zeiţă războinică, patrona războaiele calculate, fiind de fapt zeiţa strategiei „protectoarea şerpilor”. În templul Atenei din oraşul Atena, după cum arată
militare. De numele ei se leagă îmblânzirea cailor şi înhămarea lor la carele de Herodot, locuia un şarpe uriaş dedicat zeiţei, care străjuia templul. Originile
luptă, construirea corăbiilor. înţelepciunii Atenei pot fi căutate şi la chipul zeiţei cu şerpi din perioada
După unele interpretări, ar fi moştenit inteligenţa pe linia mamei sale, cretano-miceniană. Şarpele este o emblemă recunoscută a înţelepciunii, dar îşi
Metis, al cărei nume în traducere din greacă înseamnă „înţelepciune, meditaţie, găseşte justificarea şi în atribuţia de zeiţă a sănătăţii, pe care Atena o exercită
abilitate, prudenţă” şi care personifică gândirea, raţiunea cosmică. uneori. A fost păstrat şi în stema Academiei.
Pe durata întregii epoci antice, Atena va rămâne o mărturie a forţei orga­ Bufniţa. Şi bufniţa este o reminiscenţă a originii zoomorfe a Atenei. În
nizatoare şi conducătoare a raţiunii, care ordonează viaţa cosmică şi socială, „Odiseea”, Homer o numeşte „cea cu ochi de bufniţă”. (Se spune că avea ochii
glo­rificând principiile austere ale statului întemeiat pe o legislaţie democratică. albaştri-verzui, de culoarea peruzelei, mari şi rotunzi.) Bufniţa, emblema zeiţei,
În această operă, va fi ajutată de calităţile cu care a fost înzestrată din naştere: a rămas după aceea un simbol de sine stătător al înţelepciunii. Din acest fapt
judecata raţională, vorbirea bună care evită erorile şi simţul împlinirii datoriei. s-a dedus că, la origine, Atena era o divinitate totemică, bufniţa fiind de fapt
Zeiţa pururi castă ocrotea lupta oricărui erou pentru binele omenirii. un vechi totem local. Adeseori, bufniţa era reprezentată fie pe umărul, fie pe
În calitate de zeiţă a înţelepciunii şi raţiunii, proteja ştiinţele încă din Anti­ mâna zeiţei. Din stema Academiei de Ştiinţe a Moldovei, bufniţa nu putea să
chitate. Astfel, o statuie a sa era înălţată în biblioteca din Pergam. În aceeaşi lip­sească pentru că tocmai această mobilă sugerează direct ideea de protectoare
calitate de protectoare a artelor, ştiinţelor şi meşteşugurilor, zeiţa Atena devine a ştiinţelor, artelor şi meşteşugurilor.
simbolul academiilor de arte înfiinţate în Europa secolelor XVI–XVII. În secolele Măslinul. Măslinul era copacul sfânt al Atenei. Măslinii Atenei erau con­
XVIII–XIX, la această ipostază se adaugă rolul de patroană a înţelepciunii şi sideraţi „arbori ai sorţii”. Asocierea măslinului cu zeiţa este urmarea disputei pe
raţiunii, efigia Atenei înfrumuseţând însemnele emblematice ale mai multor care Atena a avut-o cu Poseidon pentru posesiunea asupra Aticii în timpurile
academii de ştiinţe, academii naţionale şi alte foruri, organisme şi instituţii regelui Cecrops. Poseidon, pentru a-şi afirma drepturile, ar fi lovit cu tridentul,
ştiin­ţifice, ştiinţifico-didactice sau universitare. făcând să izvorască din rocile de la Acropole o sursă de apă sărată (după altă
Atributele războinice. Atena era întotdeauna înfăţişată cu cele trei atribute tradiţie, de sub tridentul lui Poseidon ar fi apărut un cal). La rândul său, Atena
formale care atestă caracterul ei războinic: coiful, lancea şi egida. a făcut să crească pe Acropole un arbore de măslin, care a supravieţuit tuturor
Coiful era de aur şi avea un cimier bogat. intemperiilor vremurilor. Regele Cecrops a oferit întâietatea Atenei, care astfel
Când Atena se dorea a fi reprezentată în ţinută războinică, lancea era şi-a confirmat patronajul asupra oraşului Atena.
plasată în mâna dreaptă, iar egida în cea stângă, ambele ridicate de la pământ, Două ramuri de măslin au fost adăugate în drapelul Academiei de Ştiinţe
sugerând ideea că este gata de luptă şi apărare. În celelalte atitudini, după cum a Moldovei, însemn care a fost realizat în baza stemei, prin metoda extinderii
se poate constata din imaginile conservate prin timp, lancea se reprezenta în câmpului heraldic în câmp vexilar. Pe lângă semnificaţia mitologică evocată şi
mâna stângă, Atena stăpânindu-se în ea, şi poate fi înţeleasă mai ales ca un semnificaţia istorică de simbol al păcii pe care o poartă măslinul, cele două ramuri
baston – însemn al puterii. sugerează prin conturul lor ovalul scutului stemei, omis canonic în drapel.
494 495
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

Capitelul coloanei. Capitelul unei coloane de ordin ionic serveşte drept AKADEMIA
piedestal pentru compoziţia divină. Coloana este o emblemă heraldică care (imn)
sim­bolizează bazele, locul de concentrare a forţei, fundamentul oricărei con­ Versuri: Dumitru Matcovschi
strucţii. Coloana întruchipează trăinicia, fermitatea, invincibilitatea, mân­dria, Muzica: Teodor Zgureanu
statornicia, stabilitatea, siguranţa şi certitudinea7, în această stemă toate aplica­te
faţă de principiile fundamentale ale adevărului ştiinţific. Akademia, ca solia milenară,
Argintul mobilelor. Argintul mobilelor din scut, smalt care devine alb în cu falnice portaluri şi darnice făclii;
câmpul drapelului, apare din mai multe considerente. În primul rând, acesta se cu tot ce-avem şi am avut odinioară,
justifică prin castitatea Atenei, zeiţa pururi fecioară, această culoare simbolizând cu tinereţi eterne şi bătrâneţi târzii.
în heraldică curăţenia, virginitatea şi puritatea. O altă semnificaţie heraldică a
argintului este înţelepciunea, care iarăşi se potriveşte cu scopul stemei 8. Albul Akademia, neam şi ţară.
păcii şi albul divin sunt alte două sensuri emblematice care justifică acest smalt Akademia, zbor înalt.
în stema Academiei de Ştiinţe a Moldovei 9. Utilizarea aceluiaşi smalt pentru Akademia, minte clară.
toate mobilele din scut a fost dictată atât de condiţiile ştiinţifice, cât şi de cele Akademia, gând curat.
artistice. Aplicarea acestui procedeu a permis crearea impresiei de onestitate şi Răzbat din vremi, din alte vremi, nestinse şoapte,
măreţie în acelaşi timp. din grele tomuri gânduri cu zvon de clopot bat.
Şi albe trec, măiestre păsări trec prin noapte,
învie, reînvie trecutul crucificat.
Imnul Academiei DE ŞTIINŢE
Akademia, neam şi ţară.
În paralel cu elaborarea simbolurilor heraldice s-a lucrat şi asupra alcătuirii Akademia, zbor înalt.
unui imn al Academiei de Ştiinţe. Prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Akademia, minte clară.
Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei nr. 118 „Cu Akademia, gând curat.
privire la imnul Academiei de Ştiinţe a Moldovei «Akademia»” din 6 septembrie
2005 s-a aprobat simbolul muzical oficial al instituţiei. Versurile noului imn
„Akademia” aparţin cunoscutului poet-academician Dumitru Matcovschi, iar
muzica compozitorului dr. hab. Teodor Zgureanu (vezi anexa).

***
Rezolvarea problemei simbolurilor oficiale supreme ale Academiei de
Ştiinţe a Moldovei, în limitele canoanelor şi normelor ştiinţifice ale domeniilor
respective, este dovada unei conştiinţe identitare mature a membrilor Academiei
moldoveneşti. Să sperăm că acestea vor avea o viaţă lungă, la fel ca şi cel mai
înalt for ştiinţific din ţara noastră.

7 
В. В. Похлебкин, Словарь международной символики и эмблематики, Москва: Центрпо-
лиграф, 2004, р. 190–191.
8 
Ottfried Neubecker, op. cit., loc. cit.
9 
Michel Pastoureau, Dictionnaire des couleurs, op. cit., p. 29–30.
496 497
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

498 499
SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA SIMBOLURILE OFICIALE ALE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

Uniforma de Membru al Academiei


În şedinţa Comisiei Naţionale de Heraldică din 20 aprilie 2006 10 a fost avizată
concepţia colanului preşedintelui Academiei şi concepţia uniformei de membru
al Academiei, iar la 17 mai 2006 Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare
Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a aprobat cele două însemne cu
caracter uniformistic şi faleristic.
Elaborarea unei uniforme pentru membrii titulari şi membrii corespondenţi
ai Academiei moldoveneşti s-a propus în cadrul pregătirilor pentru cea de-a 60-a
aniversare a acestui for ştiinţific. Iniţial s-a mers pe calea elaborării unei pelerine
cu tocă academică, însemne utilizate azi pe larg în ţara noastră de către universităţi,
mai ales la conferirea titlului de doctor honoris causa. Ulterior însă, urmându-se
modelul Institutului Francez şi modelul Academiei Române, s-a optat pentru un
costum mai sobru şi mai elegant, cu frac şi papion.
Elementul vestimentar de bază al ţinutei academice moldoveneşti este fracul
(din fr. frac) – o haină bărbătească de ceremonie, în faţă scurtă până la linia taliei, Schiţă tehnică a fracului, faţă şi spate
cu reverele şi spatele înguste.
Fracul a apărut în secolul XVIII, iniţial în calitate de costum pentru ofiţeri. Pe
la 1760 fracul monocolor începe să fie purtat în cercurile burgheze, cu pantalon de
culoare deschisă scurt până la genunchi. Abia la începutul secolului XIX, la frac se
îmbracă pantalonul lung. În epoca stilului Biedermeier (circa 1815−1860), fracul
de nuanţe deschise (cafeniu, albastru, verde) devine o haină cotidiană. Pe la 1850
el dispare din stradă, rămânând doar în ţinuta de bal şi fiind de culoare neagră; în
acelaşi timp, lungimea poalelor se schimbă odată cu moda timpului. Reverele se
făceau din mătase neagră strălucitoare, iar pantalonul fără tiv. Fracul se purta cu
vestă de pichet albă11. Această haină a supravieţuit până în zilele noastre, în ţinuta
de seară, în ţinuta dirijorilor, precum şi în ţinuta pentru diverse ceremonii