Impactul poluarii radioactive asupra biodiversitatii din

punct de vedere atmosferic, acvatic, terestru

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu

sanatatea umana,calitatea vietii sau functia naturala a ecosistemelor (organismele vii si mediul in
care traiesc).Chiar daca uneori poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor
naturale cum ar fi eruptiile vulcanice cea mai mare parte a substantelor poluante provine din
activitatile umane.Se disting urmatoarele categorii:
- poluarea fizica (incluzand poluarea fonica si poluarea radioactiva);
- poluarea chimica (produsa de diverse substante eliberate in mediu sub forma
gazoasa,lichida sau de particule solide);
- poluarea biologica (cu germeni patogeni,substante organice putrescibile,etc).
Poluarea radioactiva este procesul de depunere neintentionata si nedorita a unei substante
radioactive pe diferite suprafete sau intr-un solid,lichid sau gaz (incluzand organismul uman).Ea
poate fi definita si ca o crestere a radiatiilor,ca urmare a utilizarii de catre om a substantelor
radioactive.
Radioactivitatea poate fi denumita ca proprietatea unor elemente de a se transforma, prin
dezintegrare,in alte elemente , dupa emiterea unor radiatii.
Radioactivitatea poate fi de doua tipuri :
- naturala – reprezentata prin nucleul radioactiv, instabil, ce se deintegreaza spontan,
emitand atat particule , cat si energie.Radioactivitatea naturala, mai poate fi de origine
cosmica (emisa de diverse corpuri ceresti, mai ales de soare);
- artificiala – apare prin bombardarea unor atomi cu radiatii,provocand descompunerea
nucleilor acestora.
 Cauzele poluarii radioactive.Radiatiile emise de substantele radioactive sunt de mai multe
tipuri:
-radiatii gamma, constituite de unde electomagnetice de mare frecventa, foarte penetrante;
- radiatii beta, compuse din electroni a caror viteza de deplasare este apropiata de a
luminii si pot patrunde in tesuturile vii, pana la mai multi centimetri;
- radiatii alfa incarcate pozitiv care sunt nuclei de heliu, foarte putin penetrante pentru
tesuturile vii;
- radiatiile X sunt undele electromagnetice de frecvente foarte inalte;
- neutronii rezulta din unele reactii nucleare, neavand sarcina electrica, nu au actiune
ionizanta directa decat prin ciocnire cu nuclee, carora le imprima viteze destul de mari pentru
ionizarea mediului;
- radiatiile cosmice sunt particule ale nucleului de heliu.
Sursele de poluare radioactive pot fi natural sau artificiale. Cele naturale sunt:
- radiatia cosminca formata din protoni,neutron si mezoni;
- minereurile radioactive din sol;
- emanatii de radiu din roc.
Sursele de radioactivitate artificiala sunt :
- bombe nucleare;
- experientele nucleare;
- centralele nucleare;
- industria aeronautica;
- deseurile radioactive;
- expunerile medicale (radiografii,tratamente cu raze X, iradieri cu cobalt radioactiv)
Aceste surse de poluare radioactiva artificiala sunt de doua categorii: controlate si necontrolate.
Din punct de vedere al modului de actiune al radiatiilor, poluarea poati fi de doua
categorii:
- poluare radioactiva directa – atunci cand omul inhaleaza aerul poluat. Acest tip este
provocat fie datorita accidentelor de la reactorii nucleari sau uzinele atomo-electrice, fie printr-un
razboi atomic;
- poluare radioactiva indirecta – incepe prin caderile radioactive din atmosfera si
depunerea lor pe sol, pe culturile agricole etc.Aceste depuneri se concentreaza in lungul lanturilor
trofice, dupa urmatorul traseu : aer→sol,culturi,ierburi si apa→animale→om.
 Efectele radioactivitatii asupra omului. S-a constatat ca populatia este supusa unei radiatii
natural de 100-150 mremi (mremul fiind unitatea de radiatii care produce aceleasi efecte
biologice ca si un roentgen de radiatii X). Omul poate suporta o radiatie de pana la 1000 mremi,
insa Comisia Internationala de Protectie contra Radiatiilor a stabilit norma maxima admisibila de
5000 mremi/ind/an. Efectele fiziologice ale radiatiei se manifesta prin diverse tulburari:
ameteli,dereglari intestinale ce pot merge pana la decese.Efectele directe se manifesta prin arsuri
diverse. De asemenea, radiatiile se comporta ca agenti cancerigeni sau mutageni. Ma intai rezulta
o alterare a cromozomilor, apoi o modificare a codului genetic.
Poluarea radioactiva a aerului.Prin contaminarea radioactiva a mediului are loc
patrunderea substantelor radioactive in organismele vegetale, animale si umane, producandu-se
un fenomen de iradiere interna, atorita prezentei unor izotopi radioactivi. Radiatiile afecteaza
materialul biologic in mod variat, insa efectul cel mai critic este cel la nivelul informatiei
genetice, adica la nivelul AND-ului. In mod natural, o parte din leziunile AND-ului sunt reparate
cu ajutorul unui echipament enzimatic complex din celula vie.Este vorba de asa numitul “process
reparatory al AND-ului”. O alta parte a leziunilor provoaca modificari in structura si numarul
cromozomilor din celula , precum si a genelor,astfel ca celula vie sufera mutatii sau , in cazul
unor doze mari de iradiere, efectul acestora poate fi letal.
In atmosfera au fost puse peste 100 substante poluante dintre care cele mai importante
sunt :
- dioxidul de sulf si oxizii de azot care impreuna cu apa dau nastere ploilor acide ce contin
acid sulfuric si azotic;acestea ard tesuturile superficiale ale plantelor, determinand in cele din
urma uscarea acestora ; irita organele de simt; modifica PH-ul solului,etc;
- hidrocarburile florurate sau clorurate, care afecteaza stratul de ozon cu rol in filtrarea si
retinerea radiatiilor ultraviolet;
- alti oxizi, dar mai ales anhidrida sulfurica care in conditii de umiditate atmosferica si in
prezenta unui strat de aer cald, imbogateste atmosfera sub forma de aerosoli, formand un compus
toxic numit smog (ceata). Acesta ingreuneaza respiratia vietuitoarelor si diminueaza expunerea la
soare (fotosinteza).
Poluarea radioactiva a apelor. Una dintre consecintele nedorite ale extinderii folosirii
energiei nucleare este poluarea radioactiva a apei.Exista trei surse de contaminare radioactiva a
apelor.Prima este reprezentata de depunerile radioactive care ajung in apa odata cu ploaia, dar
capacitatea lor poluanta este redusa. A doua sursa este reprezentata de apele folosite in uzine
atomice, in special pentru refrigerarea reactorelor , care pot deveni radioactive si transportate de
substante periculoase, dupa ce au fost devarsate in apele curgatoare. A treia sursa o constituie
deseurile atomice. Acestea sunt introduce in recipient sigilate si incluse in blocuri de beton
inainte de abisurile oceanelor. S-a stabilit ca si la aceste adancimi exista curenti puternici care pot
trasporta la mari distante substantele radioactive si accidentale sa fie din nou aduse la suprafata.
Cele mai importante masuri impotriva poluarii apelor sunt urmatoarele :
- construirea de baraje;
- epurarea apelor reziduale;
- construirea de bazine speciale de colectare a deseurilor si reziduurilor pentru a impiedica
deversarea directa a acestora in apele de suprafata.
Numeroase cercetari la nivel national, ca si organizarea unor reuniuni international pe
tema poluarii radioactive evidentiaza ingrijorarea oamenilor de stiinta si preocuparea unor
organizatii specializate pentru limitarea poluarii radioactive care ameninta viitorul omenirii.
Incheierea in anul 1963 a Acordului de la Moscova privind interzicerea exploziilor in cosmos,in
apa si in aer a avut drept urmare o scadere a concentratiei radioactive in ecosfera si deci si in
hidrosfera.
Poluarea radioactiva a solului .Poluarea solului este strans legata de poluarea aerului si a
apei.Ea se produce insa, mai ales, cu pesticide si ingrasaminte chimice pe baza de azot si fosfor.
O parte dintre acestea sunt luate de plante si astfel ajung in corpul animalelor si al omului,
alternand functia diferitelor organe.
Atunci cand, din diverse cauze, se produce o scurgere de radiatii la o centrala nucleara,
materialele radioactive ajung in mediul inconjurator si in atmosfera, de unde vantul si curentii de
aer le pot duce peste tot (mai jos va fi detaliat ca studiu de caz Accidentul de la Cernobal).
Radiatiile sunt frecvente in natura sau pot fi produse in mod artificial fara a fi definite nici
ca tip nici ca efect.Iradierea naturala a organismului uman se datoreaza radiatiilor ionizante
existente in mediul inconjurator (radiatiile cosmice,radioactivitatea solului,a alimentelor etc). La
acestea se adauga :
- folosirea radiatiilor in investigatiile si tratamentele medicale;
- iradierea datorata experimentelor nucleare in atmosfera si industria energetica nucleara.
Poluarea radioactiva a solului este de data mai recenta si consta din depunerile radioactive
si depozitarea pe sol a reziduurilor cu continut bogat in izotopi. Contaminarea cu izotopi
radioactivi a ecosistemelor natural si a ecosferei provine din doua surse si anume : exploziile
nucleare si uzinele atomo-electrice.
Substantele radioactive care polueaza solul provin din aerul si apele poluate si se adauga
celor care se afla in compozitia lor naturala. Efectele radioactivitatii din sol se pot urmari numai
in cel necultivat, pentru ca in solul cultivat prin lucrarile executate aspura lui,se determina o
omogenizare relativ rapida pe primii 30-40 cm.

Studiu de caz. Accidentul de la Cernobal

Accidentul de la Cernobal poarta in sine o crima dubla: prima, de sorginte tehnica, ca

rezultat al nerespectarii tehnicii securitatii regimului de exploatare a centralei termonucleare, si a
doua, de caracter statal –politic. Conducerea de varf a fostei URSS a incercat sa camufleze
dimensiunile, proportiile si pericolul acestei tragedii, din care cauza nu s-au luat masurile de
protectie corespunzatoare. Nu au fost crutate nu numai tarile vecine, ci nici propriul popor. Pentru
confirmare e de ajuns amintirea iesirii unei brigazi de elevi din Cernobal, in ziua accidentului, la
lucrarile de camp, de organizare si desfasurare la 1 mai la Kiev a traditionalei parade si
demonstratii in timp ce vantul aducea dinspre Cernobal mase enorme de substante radioactive.
Reactorii de la Cernobal sunt cu uraniu slab imbogatit( deci mari producatori de plutoniu
– material cu importanta strategica militara), avand ca moderator o prisma de grafit si ca agent de
racire apa. Acesti reactori sunt in intregime de constructie ruseasca si au trecut prin toate fazele
de proiectare si constructie tipice pentru un reactor de putere, asa incat personalul de exploatare
cunostea foarte bine tipul de reactor si considera ca nu este posibil nici un accident. Aceasta
convingere a dus la neglijarea grosolana, de catre personalul de exploatare, a tuturor regulilor
stabilite pentru functionarea reactorului. Una din cele mai importante reguli era interzicerea
functionarii reactorului la o putere sub 90% din puterea nominala. Netinand cont de normele de
exploatare si dorind sa faca un experiment pentru verificarea functionarii turbinelor generatoare
de curent electric in regim inertial, personalul de exploatare a coborat puterea reactorului la 10 %
din puterea instalata (experimentul se desfasura in noaptea dintre 25 spre 26 aprilie). Revenirea la
normal nu s-a mai putut realiza, puterea reactorului a crescut brusc la sute de mii de MW in
numai 2 secunde. Aceasta a dus la cresterea mare a temperaturii zonei active si la imposibilitatea
opririi reactorului (desi operatorul a dat drumul barelor pentru oprirea in caz de avarie – locasele
de coborare se deformasera datorita temperaturii ridicate).
 Au urmat, la interval de cateva secunde, doua explozii succesive, care au aruncat placa de
beton de 1000 de tone aflata deasupra reactorului, cu rol de protectie, precum si cantitati mari de
combustibil nuclear incarcat cu radionuclizi de fisiune si moderator arzand, in curtea centralei.
Moderatorul de grafit a luat foc si a ars cca doua saptamani, cu toate eforturile masive facute de
pompieri pentru stingere. Primele victime au aparut din randul pompierilor care au stins aceste
focare de incendii.
In cursul exploziei initiale, precum si a indelungului incendiu, produsi de fisiune, produsi
de activare, precum si parti ale combustibilului nuclear au ajuns in atmosfera si s-au depus nu
numai in jurul centralei, ci in toata emisfera nordica.
Cele mai afectate au fost regiunile din Ucraina, Belarus si Rusia. pozitia imediat
urmatoare, in privinta contaminarii, o ocupa tarile nordice( Norvegia, Suedia, Finlanda) deoarece
directia de deplasare a maselor de aer deasupra Europei a fost in primele zile ale accidentului,
spre nor si nord-vest.
In zilele de 29, 30 aprilie si 1 mai, directia de deplasare a maselor de aer s-a shimbat spre
sud ceea ce a dus la contaminarea atmsferei din tara noastra. Datorita precipitatiilor si
fenomenelor naturale de depunere uscata, radionuclizii au ajuns pe sol, intrand in celelalte
componente ale mediului (apa, sol biosfera).
Reactorul avariat a fost inchis intr-un sarcofag de beton pentru a se evita contaminarea
aerului si a panzei de apa freatica. In prezent au aparut fisuri in peretii sarcofagului; se executa
continuu masurari de doze de iradiere in interior si de contaminare radioactiva in exterior.
De-a lungul secolelor, Pamantul a fost profund modificat de activitatile oamenilor.
Constienti de pericolul care ameninta oamenii se straduiesc sa protejeze si sa conserve planeta.
Protectia impotriva poluarii radioactive cuprinde o serie de masuri complexe si combinate , cum
ar fi : constientizarea riscului de radiere,respectarea conditiilor de exploatare si intretinere a
instalatiilor, adoptarea masurilor pentru prevenirea accidentelor generatoare de poluare cu radiatii
si interzicerea , prin tratate internationale , a experimentelor cu arme nucleare, cu exceptia celor
subterane.
 Bibliografie

1.www.educativ.ro
2.www.referat.ro
3.Cojocaru I., “Surse, procese şi produse de poluare”, Editura Junumea, Iaşi, 1995
4.Ionescu A., “Eseuri despre ecologie şi apărarea naturii”, Editura Ceres, Bucureşti, 1983
5.Mănescu S., “Poluarea mediului şi sănătatea”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1982

6.Negulescu, M., Ianculescu, S., Vaicum, L., Bonciu, G., Patru, C., Patru, O., Protectia mediului
inconjurator, Editura Tehnica, Bucuresti, 199

7.Sanielevici, Al., Radioactivitatea. Fenomene si legi generale, vol. I, Editura Academiei R.S.R.,

1956.

8.Tobologea, V., Cretu, V., Elemente de protectie a mediului; protectia apelor de suprafata, a

solului si combaterea poluarii nucleare, Editura Universitatii Gh. Asachi, 2000.