Antral XXXI Aprilie 1924 Nr.

ARHIVA
Revista De istorie, filologie i cultura romineasca

Director : ILIE BARBULESCU

SUMAR
ILIE BARBULESCU . Nasterea individualitatii limbii romine pi elemental slay,
Cuvintele slave veebi cu sunetele Z ¢i in paleoslovenica.
I. IORDAN . . . Teoriile lingvistice ale Jul Karl Vossler.
N. C. BEJENARU . . Mircen II Pretendentul.
P. CONSTANTINESCIIAV Mosteniri stravechi in arta populara romineasca.
,

Comunicari
flit Barbel sea : 0 biserica a lui Mate. Basarab is Vidin. GhVorlins. Colnic. CO-
Panslavismul profesorului lorga in tiara! Adevarul". Prof. /. Negresca : Va-
biliS'a.
lahii" in Zakonikul lui Stefan Dusan. I. Jordan: Alienate, Alivenci. Sovinisir cultural.
August Scriban Ceva despre vocalele intonate in limba romineasca. Saul Goldstein.
Birjud : Cu privire la numele dracului la Amnia, Teodor T. Bursae : Descintec de
ceas rau-- Ilie Biirbalesca : Congresnl de Bizantinologie dela Bucurepti gi ,,Arhiva", Fe-
nomenol intercalarila in euiiintele slave maim., (lzdrael, Izdraelit) sl tiara.," din limba
romina.

Receniii
Jo. G. lainciaro.: Mists, Botjov. At. Sopov : Stojan Clomakov, zlvot, dej.
nest I archlva (P. Constantineaca-Barlad) Dr. loan Eaten: Limbo cartllor bisericepti
(Prof. Aural* Vanilla). Constantin 1. Karadja : Quelques Considerations stir le Service
Consulaire R011Maill (N. A. Bogdan). Emanoil Bump; c Romani! <Entre Vidin el Tilla0C
(Prof. Dr. Margareta pefanesca).

. 1A5I
ATELIERELE GRAFICE LUMINA MOLDOVEI"
ESPLANADA ELISABETA 2 .

. 1924
 -------------

Rugins on Insistenti persoanele earl primeso AREIVA,, sok' no

trImiti coign' abonamentulal ce ae. mai datoreso pe trecut tau
pentru anal in ours, intro cit cheltuelele tiparalui Hind foarte
marl, se cer adevarate sacrificli pentru a putea spare la t: mfr

A FRH IVA
Apare de patru on pe an : in ianuar, April, luliu §i Octombre

ABONAA1ENTUL ANUAL
100 de lei pentru Rominia.
40 de franci franceji pentru Franta, Trails, Belgia,
Anglia, Elvelia gt celelalk tart din uniunea postalci.

Orice corespondenta sä se adreseze

........,..1.-111.
Pentru tot ce prive§te Directia §i Redactia, (manuscrise, crti
satimb de publ ca(iuni etc.)
D-lui Profesor tile Barbulescu
AS'Irrida ,Speran(6, 110. 14,-L Iasi

Pentru Administratie, expeditie, abonamente. mandate-pcstale

etc.
D-lui N. A. Bogdan, publicist,
St, ode All itiq, 11'0. 4, (.N ii F) Iasi

Pentru ani mai vechi al- atesta reviste, a se adresa tot

D-lui N. N. Bogdan.
 A V"(
11111VA
ORGANUL SOCIETATII ISTORICO-FILOLOGICE
MINEMENIIINO

---- DIN 1A$1

Anul XXXI --. April 1924 Nr. 2

Fqterea idivienalitatii limbii romine

0 etementul slay

I. Cuvintele slave vechi cu sunetele x §i k in

paleoslovenica
6 categorii in limba romiind
In limba romans se afla o sums de cuvinte slave socotite
vechi, cari in paleoslovenica au sunetele a Si h. Aceste cuvinte insa,
din acest punct de vedere, nu se prezinta in romana ca in plslo-
venica ') ci sub §ase forme deosebite, pe cari le vom rindui in §ase
categorii.

Categoria I cuprinde cuvintele, acestea cele mai multe la

numarin cari, atit la sfar§itul cat §i in corpul lor, nu se afla ci
lipse§te sunetul corespunzator lui a sau 6 din cele plslovenice.
Astfel : prapad, oblinc (macedor. blinc, meglenor. ublang), rind,
d imb, stilp, voInic, jupan, stapan, pogon, poclon, pro' ap, basm,
topor, banateanul golImb, cocoa, cotet, otel, stinjen, ginj, istror,
sandet, otet;starc, rogoz (macedor. rogo§), sobol,§i : cristel, grin-
del, flame, puvol (macedor. puvoniii) etc. ; acestea, §i toate altele
cari mai sunt de felul lor socotite vechi, aveau in pis!. sunetele a
sau h la sfar§itul lor. Sau : sfoara, zdreanta, smantana, zgamboesc,
istror. zmuntesc (dacor. smacesc, smucesc, smuncesc2), lipca, zdravan,
pricea, sfada, stran§te, ramtesc, cneaz, denie, bezna (literar vechi §1

1) De aci inainte, spre a prescurta, vom scrie plslovenica

§1 pis!. pentru paleoslovenica.
2) Cf. Tiktin, in ZfrPh., XII, 239.
82 ILIE BARBULESCU

bezdnAl), 7globiu5), pofta ( vechi pohtA), ceata3), praznic (literar vechi

§1 prazdnic'), sprinten, Meese, sfetnic, zgarcesc, scrintire, samcA, obste
ocina, becisnic, smintire (macedor. mintescu, meglenor. mintes),
pusca, brasla (breasla 5), bIrna, cosnita, pivnita, ispravnic, dacor.
pleavnitA6), macedor. pl1anta7) sau pleamitAb), sviire (mai nou sfiire 9),
poate preajmal ), potca etc. ; acestea, si toate altele de felul tor, aveau
in pisl. sunetele z sau k in corpul lor.
Cuvintele din aceasta categorie sunau in. plsl. ast-fel :
nponam, 06/11RKS, PAM, AAR., CTMMIR, 1011111:KZ,
CTOMUR, noronz, 1101{A011Z, npoujkliz, I4CHk, Toilopx, mucus, no-
/WWII; KOThith, 011,11/1Z, CAMMIK, rAuxik, C.V.AkU,h, 011,hTZ, CTORKS,
por03z, COGOAh, - §i KpACTIllk, rp/hAfilh, ritalth, 11011011h. SaU :
CIROPtI, Clii,p4H1144 11), CISMAT41114, czrmnovix, czAt&Tiri.n (d. CZAM-
44111), AkfISISS (cf. categ. 2), czxpitakuz, 141111'7011, MUM, CA-
pupa, panzipx., imnA3h, 6SAEHHIE, CE3ASH41, 3ZA01111118, flOpTls,
*114Ahll,A,11pA3AkHIIK8, CRUIpATkHZ, CSA111X, czatTionixx, czrpztinia.12)

1) S. ex. in Codicele Martian din sec. XVII. Vezi Dr. Ni-

colae DrAgan : Codicele Todorescu si codicele Martian, Bucure§ti
1914, p. 229.
2) Cf. P. Hasdeu : Din Istoria Umbel romilne, Buctre§ti 1883,
p. 37, ca va fi din mai vechi zlobiv.
3) CAci, forma slava aproape la fel invedereaza ca acest cu-
vint nu e lat. caecia, cum cred L. *Aineanu : Dictionar universal
§i Ovid Densusianu : Histoire de la langue room., I, 158, Pu§-
cariu in Convorbiri literare, a. 1903, p. 598.
4) S. ex. in Evanghelia invatatoare" tipariti la Govora in a.
1642. Vezi 1. Bianu §i N. Hodo§ : Bibliografia romtineasca veche
1, 123.
5) Cf. Petar Skok, in Revue des etudes slaves, III (1923), 1-
2, p. 63.
6) S. ex. in Cronica Iui Moxa din a. 1620 (la Hasdeil : Cu-
wente, I, 441).
7) Dalametra Dictionar macedo - roman, Bucuresti 1906 p. 172.
8) La Miklosich : Beitrage, Vocal. 11, 20 §1 Per. Papahagi :
Scriitori Aromtni, Bucure§ti 1909, p. 173.
9) In sec. XVII. Cf. Hasdeu : Cuvente, 1, 304, dar §i Miklo-
sich : Beitrage, Cons. 11, 88.
10) Weigand, in lahresbericht XIV, 111.
11) Cf. Weigand in at sau Jahresbericht rum. Sem ., X1X-XX,
143, dar §i Wendkiewicz in Mitteilungen des ruman. Instituts an
der Universitlit Wien, 1, 272.
12) Cf. P. Skok, in Revue des etudes slaves, III, 1-2, Paris
1923, p. 63.
 NASTEREA INDIVIDUALITAT II L1MBII ROMINE 83

-4CSIVATIITII, CAM2.101), Olattl lh, OTh4111111, RE IIICTIOINKZ, CIMACTIII,

1101(Whlid, gpATZCTRO, 61110%1110, KOWhH1111,(1, IllighIIIIII,A, HC1113411hH11KZ,
flARkilliti,J, CISWITH, Ilpi;;;AhHZ, HOTKIiil.

Categoria II -a cuprinde cuvinteleacestea relativ putine la

numarcari in limba romans au, atit la sfarsitul cat si In corpul lor,
'sunetul a (sau 1) corespunzator lui a, uneori si lui K din paleoslo-
venica. Ast-fel : pada, sfecla, glezna, cabla, lipca (cf. categ. 1), ruda,
rit,Ibita (istror. bat 7), smicesc (cf. categ. 1), vazduh, rapstesc, sabor3),
savarsire, stank satra, teapa (moldov. tep), samba (sambre,.simbrie4),
blazna, ghToaga, poate preajma (cf. categ. 1) etc.
Aceste cuvinte sunau in pis!. : ilkKAS, CHEKAZ, rnEans (dar si
rmanz±), aailt.na 5) sau aasoac), wknaaa, poAa 7), Vag, CSAMATII,
$83AO(p, pZI1ZWX, czsopz, CZNIMMITII, CTLIHZ, WAThp; Oil;
*ciaspz, 641431a, rnorz 8), np.kmAkuz.

Categoria III cuprinde cuvinteacestea iara putine la numar,

pare-se Ca chiar mai putine de cit categoria IIcari au sunetul o
in loc de p aleosl. Is sau K. Ast-fel : dobitoc, vartop, svitoc (si sfi-
oc), naparstoc, vanzoc, tocma, ropot (macedor. arOput), ibovnic,

1) Cf. L. Saineanu in Dictionar universal, ad voc., §i Bogrea

In Anuarul Instdutului de Istorie national, I, Cluj 1922, p. 323.
2) Cf. P. Skok : Ibidem, p. 62, crede ca vin din un slay ba-
fa prin un banta, pentru ca, spune gresit : je ne connais pas
d'exemples pour a I". Dar %tint asa exemple ; cf. rom. rtvna, gtdil etc.
3) S. ex. In Cronica lui Moxa din a. 1620 (Hasdeu : Cu-
vente, I, 423).
4) Miklosich, in Beitrike, Lautgruppen, p. 59 ; 0. Densu-
sianu : Histoire, I, 270 ; L. §aineanu : Dictionar univ., p. 641.
5) Cf. Berneker : Slay. etym. Wortb., p. 658. Acest cuvint
ar putea, deci, face parte §i din categ. 1, ca Tatra.
6) Miklosich : Lexicon palaeosl., p. 325. Nu e, deci, ax,bla,
cum pune N. lorga in Geschichte des rum. Volkes, I, 255.
7) Cf. Coney : Ezikovni vzaimnosti meidu Balgari i Romani,
Sofia 1921 p. 59.
8) Ibidem, p. 49. Cf. si Spisanie a Academ. din Sofia, XVIII
10, p. 118: bulg. glog=arborele paducelul. Insa, daca nu cumva
s-ar putea (ceea ce eu cred ca nu se poate) admite parerea altora,
(Hasdeu : Din istoria limbli romdne, p. 86 ; Weigand, in Jahresbe-
richt, XII, 109 ; Ion Bogdan : Docttmentul Rtzenilor din 1434
p. 75) ea ghtoaga ar fi din lat. clava. Cf. Miklosich : Beitrage
Cons. II, 57,59. Acest cuvinf e, de altfel, si in limba greaci sub,
forma ixxopui (G. Meyer : Neugr. Studien, II, p. 23).
84 ILIE BARBULESCU

tircov 1) (-ul viilor), §Opot, §optire, prilostire, joardd, doascA, ctu-

pag 1), pominoc, sarantoc 2), soroc, broboand a), impro§c, etc.
Acestea sunau In paleoslovenica astfel : AORSITIKZ, RpkThill,
CZRHTZKZ, HAHACTZKZ, eZRA3ZISZ, TZRZAAA, pvizTz, mosZfikHillIZ,..
11,111.KZRh, WkHZTATH, Hp'kAhCTIITH, a:pmk, 411HAPZ, AZCKA sau AhCKA9r
HOMMIZKZ, CIVATZKZ, czporcz, 4`6pitoad, npzwrcarfl.

Categoria IV cuprinde cuvinteacestea mai multe, se pare,

de cat cele din categ. I §i II, dar mai putine de cat categ. Icari
au sunetul e in toe de plsl. k, atat in corpul cat §i la sfar§itul tor,.
Ast-fel : jale, corabie (din corabe), ob§tie (din ob§te), pecete (vechi
Rebate), pAminte (istror. paminte), stanjen, stec1A, temnita, precupet,
cotet, staret, §ugubil, otet, cinste, pinten, veste, poveste, lene, pa-
coste, parte, molie, istror. sandet, macedor. pestru (dacor. pestrit),.
macedor, pestravA, cobe, jArdie (din jArde), numele Pavel, vechi
pevet cu sensul coco§ 8) §i ca nume de familie chiar astAzi, poate
ca §i vechiul smeren 7), sprinten 8) etc.

1) Cf. Sim. Fl. Marian : Sarbdtorile la Romani, Bucure§ti

1898, 1, 327.
2) Un fel de zAbun. Cf. Coney : Ezikovni vzaimnosti etc. p. 24..
3) G. Pascu : Sufixele romanegi, Bucure§ti 1916, p. 217.
4) In Transilvania e §i birboand. Cf. Weigand, in al sau fah-
resbericht, XV. 168.
5) Cf. Vondrak : Vergl. slay. Gram., I, 151, caci ii cores-
punde gr. 3E8xos, lat. discus. In acest de pe urmA caz, Ascr:4 ar fi
postplsl. §i, ca vartop, prilostire, §optire, infra in categ. V de mai
jos. Vezi §i Kuljbakin : Drevne-cerkslov. jaz. p. 66, 60.
6) Pevef..---coco§ poate ca nu e numai literar, ci chiar cuvant
poporan, pentru ca expresia poporand : ,pe la canteitor la, cu sen-
sul : and incep a canta coco§iiff in zori, pare a fi traducerea
chiar a slay. pevef care Inseamna chiar cantator", dela verbul
trkTil-,--a canta.
7) Acesta poate a de asemeni, nu e numai literar (cf. Tik-
tin : Studien p. 15), pe cata vreme avem, in limba poporanA, §1
azi : smirna, care nu trebue sa fie numai de cat de provenienta
ruseascA §i tarzie. Vezi Si L. Saineanu : Dicrionar universal p.
683 §i Ov. Densu§. Histoire de la 1. roum. I, 274. Cf. preajma,
scos din pis!. np.kawais prin preajdna", la Weigand, dupd Mik--
losich, in Jahresbericht, XIV, 111.
8) Din a§a forma cu term.-6118 trebue inteles rom. sprinten,
iar nu din una cu term. p1s1.--611Z, cum crede Mladenov in Rocz-
nik Slaw., III, 122, nota 1 ; caci s. ex. sirbo-croatul spretan are
at sAu an din-6148, ca dovada a ceea ce spun eu. Bulg.en, in
spreten, deci are tot aka pe al sAu en dinhilS. Rom. sprinters
 NASTEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMINE 85

Acestea sunau in plsl. ast-fel : Waal, KOPAIN sau icopasflis,

.-06hlph, 11E9MTh, HAM/AT h, CA1?KhHZ, CT6KAOy TkilTh11111.1,A, Illp+K0V11 kith,
Ari0TkIlkh, C TAPhlkh, AGyuurorshikk, 011,hTZ, ilheTh, IVATIA10, IchCTh,
110filiCTh, 41:11h, 1141COCTh, lipzTh, ItIO/th, GRAhlth, flhCTPZ poate §i
41.111CTpZHZ, KOMI, Fhtlihg1Z, KpcAh, 111kR111411, CZM'kphHZ, CZI1PatThHZ 1).

Categoria V cuprinde numai cateva cuvinte, mai putine, dar,

le cat cele din acele 4 categorii precedente,cari au sunetut u
In loc de pis!. x sau h, atat la sfarsitul cat §1 in corpul lor. Ast-
fel : suta, zimbru (§i zimbru), cimbru, molotru, vechi rom. cu
.accentul pe antepenultima cumatru 1) (azi cumalru), cu accentul pe
penultima colindru 2), (in)nuntru etc.
Acestea, si cari mai sunt de felul )or, sunau in plsl. : CITO,
_aMph, 11A69Z, A10410176, ICZ 0Tp8, Konimins, HacTpk

Catcgoria VI cuprinde cuvintele cam cate sunt in categ. IV

ca numarcari au a sau I in loc de plsl. k, atat la sfarsitul cat
§i in corpul lor. Ast-fel : Mira, piira si parnic, pada, mazda, dara,
stacla (cf. stecla la categ. IV), magla, poate numele satului Tamna
'din Oltenia (cf. temnita la categ. IV), toraesc sau tdraT, valise §1
var, zgari12), otiincesc 4), pastrav (cf. pestrava, pestru la categ. IV),
{)vciz, zuresc, vaduva 5), mcIscoi e), §i scarbci, dveara, macedor. cobrl
(cf. dacor. cobe la categ. 1V), sineat4, teavc1 sau Lava, odrasld,

-e,dar, ca si smeren din cari rom. are numai femenin smirna, pre-
cum are Si fern. preajma poate corespunzator lui npimAkins (Wei-
gand, in Jahresber., XIV, 111), la sprinten pastrand pe e dela mas-
culin §i pentru fern. Cf. In poezia poporana sirbeascd : smjerno se
ldanjatia se pleca smerit (Dr. T. Maretid : Na3c1 narodna Epika,
Zagreb 1909, p. 46).
1) Cf. Tiktin, in ZfrPh, XII, 239: daca se admite cA nu e din
bat compater,trem (Miklosich : Beitritge, Lautgruppen, p. 51).
2) Byhan, in al lui Weigand lahresber., V, 314.
3) Hasdeu : Cuvente, 1, 44 l-442.
4) Scriban, in Arhiva din Ia§i No. 3 §14 din MartApril 1913.
5) Cf. Miklosich in Die slay. Elem. im Rum p. 18 : fiir
Entlehnung aus dem slavischen sprich das 6 der ersten Sylbe and
'der Accent : vergl. it vedova". Cf. Insa gresit, dupe vechia parere
a altora, la 07. Dons.u§:aml : II si9!rc, II, 30.
6) Augmentativ, din tin vechi mdsc sau mdsca care se afla
in Anonymus Caransebesiensis din sec. XVII. Cf. Gr. Cretu, in Bu-
letinul Socletatii tilologice, Bucuresti 1906, a. II, p. 15, dar §i
Tasmer in Rocznik Slaw., IV, 180.
86 ILIE BARBULESCU

vechi pohtd (cf. categ. 1), lebada, boald, caznd, basnd (cf. basin
la categ. 1), joardd 1), cadcl 2) etc.
Acestea sunau in plsl. : phS411k, mom, imptortim, nkimx, Mk3Ait,
Ahfhl, CTkIMO, h kiMhthl, infin. ThPATII, RhPATII, *CZA,hPATII, Th*-
Ilh'IH *itiscTpxttz, OtthChp 3191111, KhAnit, AlhCKZ, ClipZ6h, Aghph,
KOKh, CRIIHhIlth, VARh, OTITACAII, 110XZTh4 ltE6fAh, 110slh, KA3:1h7 GA :11h,
ZpzAh, KAAh.

PArerile de pana acum despre originea acestor

categorii din limba romans.
Fara sa mai tin aci socoteala de parerile mai vechi despre
originea unora din aceste cuvinte, cari sustin ca s. ex. jale e cu-
vant dac, ca sutd ar fi, ca stcipan, stand, zimbru, de origine ilirica,
sau ca mascot ar fi albanez, ma marginesc la parerile cele mai
not si in deosebi la cele cari se sprijina pe Miklosich, findca nu-
mai acestea sunt ascultate iii genere si sustinute azi in Stiinta 3)..
De altfel si eu admit, ca Miklosch, ca aceste cuvinte §i altele de
felul for stint slave in limba romans 4). Insa deosebirea sta In sta-
dittl acestor cuvinte. Anume, fie Invatatii mai vechi, fie Miklosich
insusi, fie chiar toll cei mai noui de cat dansul, toll, cu un cu-
vant, sustin : a) Ca limba romans a luat aceste cuvinte din paleo-
slovenica, adica cu acele s si k la sfarsitul si in corpul lor, Intre
sec. VVII, §i b) ca apoi, pe terenul seta limba romani a pre-
facut acele forme paleoslovenice, ea pierzand la unele pe z, h (ca
la categ. 11), ea inlocuind la altele pe z, h prin sunetul o (ca la
categ. III), sau prin e (ca la categ. VI-a), on ea schimbandu-le prin
sunetul u (ca la categ. V), sau Inlocuind pe h prin a (ca la categ. VI).
Asa a sustinut Miklosichcuvintele asezate de mine in aceste ca-
tegorii derivandu-le din formele cu %, h plslovenice, In Die s1a-
vischen Elemente im Rumunischen". lar mai in urina, chiar preci-

1) Vezi §i jardite.
2) Caci nu se poate admite ce crede Ov. Densusanu (Histo-
ire, 1, 131), ca ar fi din lat. cadus, prin o presupusa schimbare
de gen in lat. vulgara.
3) Vezi rezumat despre parerile mai vechi asupra unora din
aceste cuvinte la 0. Densusanu : Histoire, 1, 23, 54-38.
4) Cf. Arhiva XXXI, 1, p. 47.
5) In Beitrage, Lautgruppen, p. 7 ; Ibid., Voc. III, Cons. I
p.17 ; Ibid., Cons. II, p. 94.
 NASTEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMINE 87

zeaza 1), ca ar fi Einschub des t, e, u" in cuvintele slave vechi din

romana : pent porasc, veirasc, Pavel, suta, a§ezate de mine : inta-
iele 3 in categ. VI, al patrulea in categ. IV §i uitimul in categ. V ;
precizeaza, anume, ca ele, dupa ce au intrat in romana din plsI., §i-au
primit acele a §i e, ape terenul romanei, aceasta din urma nzodi-
fictind originara forma plslovenica a lor. Tot ast-fel mai precizeaza
Miklosich ca. : E, 11 werden durch 1, a, selten durch e wiederge-
geben" in cuvintele din romana : mazda, Oda, vcizduh, a§ezate de
m ine : intaitil in categ. VI, al doilea in categ. I Si VI, al treilea in
categ. I §i II. Precum, de asemeni, spune §opti : aslov. WhilgraTlf"
§i §opot : aslov. whni,Tx, 2) cuvinte randui to aci de mine in
categ. )1J. 3).
lar cum cei de dupa Miklosich nu aduc nimic nou 4) cu privire
la cuvintele slave vechi din limba romana, toti repeta acela§ lucru
dupe el. A§a, Philippide 5) chiar spune ca reproduce despre a-
cestea aratarile lui Miklosich Si startle a dovecii paleoslovenismul
prin constatarea faptuiui, ca limba romana a prefacut pe OA an,
in an, la stapiin, jupan, stcina, ca §i la cuvintele latine ale ei.
Tot ast-fel Tiktin, care, in cercetArile sale, §i in principii §i
chiar in cele mai multe amanunte, se conduce dupe Miklosich, se
roste§te3) ca : Ksl. i gilt unter dem Tone in der Regel e: otet ocitii,
lesne lIsno, et (glumet, cotet, hirlet) kr... Ebenso kann rtvna
rivinu aus *revna *ravna entstanden sein ahnlich miscla mlzda and
pieta piktil.... Unbetont 6 im inlaut vird durch a reflektiert :
tAzdith vilzduhii, ramti rilpit§tx, lar in alta parte (Th:dern p. 239)
continua Tiktin ca : wie e far ksl. 1, so tritt o in der Tosilben
fur ksl. ti ein : dobitoc dobyt ikii, napirstoc naprilstakii, tocmai
tilkuma, virtop vrAtipu". lar acestea sunt cuvinte aezate de mine in
categoria III. Ori, pentru cuvinte a§ezate de mine in catag. VI spune
(lb. p. 239) : aita and ctimatru (jetzt cumalru) ktimotril gehoren
einer weit alteren Schicht an, wie der Laut als die Betonung
gegentAer gemeinsi. sto, kmotr be7eugt."
Si tot ast-fel. in directia trash' de Miklosich, §i ceilalti filologi
scot din paleos!ovenica cuvintele acestor categorii.

1) In Beitrage, Lautgruppen, p. 7.
2) Die slay. Elem. im Rum. p. 53.
3) Cf. Arhiva, XXIX,. 4, p. 471.
4) Cf. Arhiva, XXXI, 1. p. 47.
5) In Istoria umbel romane p. 159 §i 161 ; cf. §i p. 26, 33
despre rom. vaduva. V. §i aci, la mine, p. 85, nota 5.
6) In Der Vocal. des rum. publicat in ZfrPh., XII, 238.
88 ILIE BARBULESCU

L. dineanu zice s. ex. ca : ,tot dela paleosl. 11hKAZ se trage

§1 pi clam, precum acela§ lucru spune 1) despre toate cuvintele so-
cotite slave vechi ale limbii romane.
Ovid Densgianu, care §1 el le crede paleoslovenice, §i, in
aceastA privintA, reproduce pur §i simplu pe Miklosich (ca §i Phi-
lippide, Tiktin §i A'ineanu), zice ca : La voyelle 11 (x).... a donn6
en roumain t, a dans les mots bttd, rtt, savtrfire, vilzduh=biitn,
arta, siivru5iti, vazduchrim, sau ca ar fi assimilation ti-o : a-bulg.
sh'rokt, dr. soroc", o asimilatieb facuta de limba romina pe te-
renul ei ; ca .le son I a differents correspondants en roumain :
e (abulg. koticf, ocitd, °visa, dr. cotet, o(et, ovaz)... a la place
der on a I dans les dr. picla, rivna = Okla, twit% §i aceste
e, t in loc de h =1 operate pe terenul romanei, deci ; on ca, con-
tinua Densu§ianu : deux exemples de 1"...o nous sont offerts par be
.dr. prilostire, §optire = prellstiti, gipatati", §i ca tout a fait i-
sole avec son oar=rti est le dr. joardci=irtidiu ; on ca este :
insertion d'une voyelle a.-bulg. tr6ti, vrMi, zreti,=dr. flare, virfre, zA-
Tire.' lar vorbind de cuvintele puse de mine In categoria II re-
pea, dupd Miklosich §i toti, ca : (z) est souvent tombe dans
le dr. denie=blidenije". Cit despre nuntru din categ. V dela mine,
crede, ca §i despre celelalte cuvinte de aci, ca e din a.-bulg,
vilnxtrI", a§a cum ca dr. sut5, qui doit reposer stir l'a.-bulg.
sfito. 0. Toate operate pe terenul limbii romine, deci, de are a-
ceasta Insa§i, dupd ce a primit aceste cuvinte vechi slave, intre
sec. V-VII, cu k-T §i 1=ti ale lui Miklosich.
Asa crede §i Sextil Puscariu 5). Ca sa vorbesc §i de istorici,
D. Onciul sustine la fel : ca cea mai veche a noastra organizare
politicA §i socials ne-a venit dela Slavii Bulgari. impreuna cu cu-
vintele corespunzatoare ca cneaz, in vremea supremaliei bulgare a-
supra-ne care incepe Inca inainte de veacul al VI. far acest cu-
vint e a§ezat de mine In categoria I. In sfir§it I. Bogdan, potrivit cu
pArerea lui Tomaschek §i lagiCt5) : ca limba romina a devenit indivi-

1) In Semasiologia linzbei romdne, p. 63 §1 In Dictionar uni-

versal al limbii romine.
21 Toate aceste in a sa Histoire de la 1. rounzaine, I, 275,
274, 277 ; II. 72.
3) Cf. Dacoromania, I, 98, despre verbele pis!. cu - HX%TH.
In limba romans.
4) In Originele Principatelor Romtne, p. 135.
5) Cf. Arhiva, XXIX, 4, p. 472.
 NAgEREA INDIVIDUALITATII LIMBIl ROMINE 89

dualitate proprie numai in sec. X §i ca dupa amestecul cu Slavii

§i, conform cu parerea cunoscuta ca noi am trait in atirnare
de statul bulgaresc §i in amestec cu Bulgarii slavi in epoca lui
lordanes, zice `) ca. : cele mai multe numiri pentru armele fail
foc ne yin din epoca romans §i din epoca slava veche, intelegind
prin aceasta epoca de amestec §i de absorbire a populatiunii slave
din ladle noastre, dupa invaziuni Si pins la infiinlarea Principa-
telor... Din categoria aceasta se tine : toporul (Tonopz)... Indivi-
dual Rominii au Intrebuintat §i alte arme, cum e bita (v. bulg.
svrs"). Din aceea§i epoca slava veche, imediat urmatoare invaziu-
nilor, zice Bogdan (Ibidem p. 11) am mai luat noi dela Slavi §i
cuvintul voinic" cu inteles de osta§ (pis]. ROIIIIIIKZ). Deci, cuvin-
tele ca voinic, topor, a§ezate de mine in categoria I, sau ca bita
din categoria II, le-am fi primit din paleosl., in epoca lui lordanes
dintre sec. V-V1I.
Ast-fel dar, toti spun numai ca Mikiosich, cu privire la ve-
chimea acestor categorii de cuvinte slave vechi din limba romind :
6 le-am luat din OM. §i ea deosebirile for fonetice de plsl. s-au
nascut pe terenul limbii romine operate de aceasta din urma.
N-a observat Insa nici Mikiosich §i nici unul din cei de dupa
dinsul, ca aceasta concluzie e trasa numai aprioric, dupa textul ::3i
el admis gre§it al lui lordanes ; fiindca, daca se studiaza filologi-
ce§te aceste categorii, se vede limpede ca, atit organismul fonetic
al limbii romIne cat §i fnsa§i Gramatica istoricd a celei bulgare din
care face parte ,p1slovenica se opun la o a§a concluzie2).
Acest lucru sa-1 alit eu aci mai cu deamanuntul, dupa ce,
mai mult schitind, 1-am prezentat in lucrarea-mi croata Kad su po-
Zele da ulaze 11 rtununjski jezik najstarje njegove slaveuske rijecli
ale carei concluzii generale, can sunt tot cele de aci, le imparta§e§te,
se pare, §i filologul slavist Coney, profesor la Universitatea din
Sofia, in cartea sa Ezikovni vzaimnosti me2du Exlgari i Romzni
(Raporturile lingvistice reciproce dintre Bulgari §i Romani). Sofia
1921, in care spune, s. ex. la p. 9, ca : dreptate are prof. Bar-
bulescu, ca socote§te imprumuturile bulgare§ti [in limba rominal
din vremea cind erurile dela sfir§itul silabelor nu se mai pronun-

1) In docunzentul Rizenilor din 1484, Bucure§ti 1908, p. 78.

Cf. Arhiva, XXIX, 4,. p. 472.
2) Cf. Arhiva, XXX, 1, p. 21 §i 3-4, p. 241.
 90 ILIE BARBULESCU

tau" (pravo ima prof. Barbulesko da sme.a bzlgarskiP zaemki of

vr:i.trp, kogato kraesrixai erove n2 sa se v23e izgovarali I).
Spre a pa.ea ardta Iasi gre ilia qita din acct apriorism pro-
vocat de izvoarele istorice cari sunt necomplete, cats mai intli sa
ne intrebam §i sa lamurim : ce sun2te reprezentau in paleoslove-
nica litera z pe care Miklosich o crede ti, §i k pe care acest fi-
lolog o socote§te lc cum le §1 reprezintA prin transcriere latink
Aceasta sä o facem cu alit mai mutt, cu cit Slavistica mai noud
de cit Miklosich, de§i uneori chiar din vremea lui, intemeindu-se
pe alte sau mai bine interpretate texte paleoslovenice §i medio-bulgare
§i pe cercetari, in legAtura cu acestea, asupra dialectelor bulgare
de astAzi, a ajuns la alts pArere de cit a lui Miklosich a % ar fi
a §i k ar fi t. Dar tocmai faptul ca 4,.iinta de astazi, in general,
nu mai admite parerea aceasta ne invedereaza, ca Si concluziile lui
Miklosich, cu privire la cuvintele cu x §i it din limba romink ire-
bue revizuite Si schimbate potrivit cu aceste rezultate noui ale Sla-
visticei.

Fonetismul plslovenicelor z §i h in plslovenica §i

epoca lui lordanes.
Sub numele de limba plslovenica not intelegem aci, precum
am spus deja mai sus, stadiul din sec. IX al limbii bulgare, adica
al activit5tii chiar a apostolilor Ciril Si Metodiu §1 a discipolilor
directi ai tor. Acest stadiu nu-I cunoa§tem direct, .pentru ca texte
plslovenire, adicd cirilo-metodiene, din veacul al- IX nu ni s-au
pastrat sau cel putin nu s-au descoperit Inca, ci-1 cunoa§tem nu-
mai indirect, din textele a§a numite plslovenice (ca Fragmentele
dela Kiev, Codex Zograph., Savina Kniga, Codex Suprasl. etc.),
cari sunt copii, unele din sec. X allele dintr -aI XI, facute dupe
acele originate cirilo-metodiene pierdute sau nedescoperite 2)
Filologia, astAzi, admite toata, 0 CA stadiul plslovenic, adica
din veacul al IX at limbii bulgare, e acela§ in care aceasta limbd
se afla §i in epoca a§a numita a lui lordanes, adica §i in sec. VII

1) Cf. Az hiva, XXX, 3-4, p. 376.

2) Cf. Arhiva, XXX, 1, p. 1, 21.
3) A§a Vondrak : Vergl. slay Gram., 1, 3 ; Leskien : Gram-
nzatik der attbnlg Spr.; Kuljbakin : Drevne-cerkovno-slav, jaz.
p. 97 etc.
 NASTEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMNE 91

§i in al VI §i Inca mai nainte, pentru ca el reprezina chiar limba

mama strAslava (urslavisch, praslovjanski) din care s-au diferentiat
si dezvoltat bulgara §1 rusa, sarbo-croata §i cele lalte limbi slave.,
In sec. IX, dar, dupa rezultatele Stiintei de astd7i, plslovenica era
mai identica. ca stadiu fonetic, cu straslava §i deci cu ea insa§i in
veacurile dinainte-i.
Diferentierea marcanta dintre stadiul strAslav al plslovenicei
§i cel urmator ei incepe cu sec. X si o vedem in abaterile texte-
lor-copii a§a numite plslovenice ce avem 1) ; aceasta diferentiare
se continua §i in sec. XI, iar in al XII veac ea devine nota spe-
cified a noului stadiu numit medio-bulgar at acelea§i limbi bulgare
al careia cel mai vechi stadiu e cel plslovenic cirilo-metodian. Pen-
tru not aci, insA, cum am spus §i mai sus, veacurile X §i XI cu-
prind un stadiu postplslovenic, care apoi cu inceperea celui al XII
veac devine mediobulgar.
Judecand textele-copii plslovenice in legAtura cu Lingvistica
comparatA, Mikiosich insusi constata ca sunetele reprezentate in ele
prin a §i 6 se pronuntau in plslovenica §i stadiul straslav al ei,
ca vocale distincte, in Coate acele locuri wide le vedem scrise la
cele 6 categorii formulate aci mai sus. Dar aceasta constatare e
mai cu seams rezultatul comparatiei intre cuvintele scrise in tex-
tele-copii pis!. cu a §i h §i alte limbi slave sau indoeuropene,
precum se §tie ; a§a ca asupra acestui punct nu e nevoe sa mai
stdruesc aci. Prin aceasta comparalie s-a recunoscut s. ex. 6 ii,
din plsl. IllaTt. §i alte forme ale acestui cuvant se pronunta cu
sunet propriu in pls1 : i, corespunzdtor lui, din avesticul eNtig, pre-
cum §i bulg. Lest, stub 6ast, ceh Zest' etc, ne dovedesc aceasta
Tot ast-fel, dar pe alts cale, rusescul ljubov (sarb. ljubav) arata
a a se pronunta in plsl. AKGARk ; sau lat. lupum, grec. vs,,o arata
ca a final se pronunta in pis'. imatin, on lituanul dumiii- amti ca
a se pronunta in p.s.
I I . Asm .
Textele-copii plslovenice dovedesc aceasta ele in§ile, prin re-
gularitatea ce in amestccul din ele se surprinde §i desprinde la
scrierea lui a §i h. Jar Fragmentele dela Kiev" evidentiazA §i mai
mult pronuntarea acestor sunete la toate locurile for etimologice
in plslovenica, prin aceea ea in acest text nici ()data a §i h nu
sunt lasate nescrise la locurile etimologice §i nici nu se amestec&
la scris intre ele, sau nu sunt inlocuiLe prin alte litere 2).
1) Cf. Ariziva, XXX, 1, p. 20.
2) Cf. Kuljbakin : Drevne-cerkovnc-slay. jaz. p. 57.
92 ILIE BARBULESCU

De aceea, deja Miklosich, vorbind, dupe conceptia lui ara-

tatA care deosebea oare-cum paleoslovenica de bulgara propriu
zisa 1), spune 2) ca : In epoca istorica numai limbile plslovenica,
noua sloveanA §i bulgara cuno§teau semi-vocalele z, it's (Es wird
wohl bei dem satze sein bewenden haben, dass in historischer
zeit nur das aslov., nsl, und b., d. i. die sprachen des slove-
nischen volksstames, die halbvocale a, h kannten"). Deci, deja
dupa el, sunetele a §i h se pronuntau la locurile etimologice unde
erau scrise, in plslovenica veacului al IX ; cu atat mai mutt se
pronuntau ele mai nainte, adica Intre sec. V-VII sau epoca lui lor-
danes ; caci §1 Miklosich admite ca plslovenica reprezinta atunci
stadiul fonetic al straslavei (cf. mai jos : bizantin opet72,719e...A.
Acela§ lucru despre g §i k in pis]. II admit azi toll slavi§tii
filologii.
Ast-fe.1 Sobolevskij 3): a §i h In epoca cirilo-metodiand aveau
valoare fonetica in toate acele cazuri In cari ele se auzisera in
limba slava comuna" (a h, v kirillo-methodievskuju epolm sohran-
jaii glasnoe proiznogenie vo vslch t 'eh slueajah, gee oni slugalisj v
obAte-slavjanskom jazyke).
Jagie tot ast-fel : la inceputul timpului istoric, paleoslovenica
poseda anzandouci acele vocale Inca In deplina putere, din care
pricing, tocmai, compunatorii alfabetului slay au facut pentru repre-
zentarea for acele cloud litere foarte asemenea una cu alta §i to-
tu§i destul de clar §1 deosebite Intre ele. Deosebirea mica in forma
txterioara Intre a §i k Ingadue concluzia ca §i in pronuntare deo-
sebirea nu va fi fost mare Intre ele" ; §i : A§a dar, z § k erau
la inceput pretutindeni constituitoare de silabe" a) Acela§ lucru

1) CI, Arhiva XXX, 1, p. 2.

2) In Vergl. slay. Grain., I, 461, 20, 21.
3) In Drevnij cerkovno-slavjanskij jazyk-A, p. 138.
4) In AfslPh. I, 13 §1 9 : Beim Anbruch der historischen Zeit,
Vas Allslovenische jene beiden Vocale noch in vol er Kraft besass,
wodurch eben die Abfasser des slay. Alphabetes sich veranlasst
fanden, zwei allerdings sehr ahnliche, doch deutlich genug unter-
-schcidtare Zniclinn eye ;:n 1...1t2 ein,if..ihren. Cc:
geringe Unterschied in ausserer form zwischen a und h erlaubt
den Schluss, dass auch in der Aussprache der Abstand nicht gross,
gewesen sein wird.... Ueberal also waren a und h urspranglich
silbenbildend".
 NATEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMINE 93-

demonstreaza Leskien 1), Fortunatov 2), Oblak 3), Vondrak a), Seep-
kin 6), Kuljbakin 6), achmatov 7), MiletiO 8), Kozlovskij 9), Coney '9)
N. Sokolov ") MeilIet 12) etc. A§a ca, nu e In curent cu yStiinta cel
ce pretinde '3) ca : Vocalele a Si h in silabe inchise au inceput dia-
lectal deja inainte de sec. IX sa nu se mai pronunte sau sa se
pronunte foarte slab, iar in sec. X, in aceasta pozitie, nu mai a-
veau nici o valoare fonetica".
Ba gre§ala, de intuitie chiar, nu numai de tiint5, a acestel

1) S. ex. in Die Vocale x und h, p. 45, 47, 131 §i in Gram

matik der alt bulg. Sprache, p. 23.
2) S. ex. in Lekcii po fonetikd staroslay. jaz. p. 10.
3) S..ex. In Afs/Ph., XVI, 154 ; XVII, 440 ; SborMin., XI, 550,
558, 562.
4) S. ex. in Altkirchensl. Gram., ed. 1, p. 88 : der Halbvo-
kal itherhaupt im Aksl. friihzeitig in gewissen Fallen schwand...
Natiirlich gilt dies zilch von jener Zeit, als der aksl. Dialekt zur
Schriftsprache fixiert wurde" ; §1 Vergl. slay. Grain., I, 144: die-
ser Ausfall schon in jener Zeit... also Ende des X XI begonen hat".
5) In RazsQdenie o jazyke Savinoj knigi, p. 224 §i Rocznik
Slaw. III, 211.
6) S. ex. In Drevne-cerkovno-slay. jaz. p. 59 §i in Ohridskaja
rukopis' Apostola konca XII veka, Sofia 1907, p. ICCII.
7) S. ex. in AfslPh., XXXI, 481 : Es unterliegt wohl kaunr
einem Zweifel dass din Laute, welche in den altesten bulgarischen
(altslovenischen) Sprachdenkmalern mit den Buchstaben a und is
bezeichnet sind, im Altbulgarischen und ebenso in der gemeinsla-
vischen Ursprache offene (schlaffe), nicht gespannte Laute waren".
8) S. ex. In AfslPh., XX, 588: Die altslovenische Sprache-
in ihrer altesten Epoche hat die beiden Halbvocale a und h in jeder
Stellung im Worte streaff auseinander gehalten. Als zu Ende des X.
Jah. das Verstummen der Halbvocale im Auslaute sowie in den
offenen Silben des Inlautes begann etc".
9) In Izsleclovanija po russkomu jazyku, Sanktpeterburg 1885-
1895, I, 42.
10) In Dobrejgovo Cetveroevangele, p. 27-28.
11) In Rocznik Slaw., III, 236: st. sl. z oboznaaet zvuk 6
(zakrytoe) ".
12) In Rocznik Slaw., VI, 127 : il est evident que les pre-
miers traducteurs ont ecrit tous les jers qui ont une valeur ety-
mologique".
13) A§a Mladevov, in Rocznik Slawisticzny, III, 184: Die
Vocale x und fingen an schon vor dem IX. Jahrh. dialektisch
h
in offenen Silben nicht ausgesprochen oder sehr schwach ausge-
sproctien zu werden und im X. Jahrh. hatten sie in diesen Stellung
keinen Lautwert".
94 ILIE BARBULESCU

airmail apare §i mai pretentioasA Si evidenta azi, cInd, in districtul

Bogdansko dela nordestul Salonicului s-au descoperit 1) resturi de
a A chiar finale. In adevar, aci se afla, ca §i in paleosl., s. ex.
menka lappine moale, skimpa oris=orez scump, nista Zovak=
om marunt, carne kon' = cal negru etc.;
Apoi, dad in timpul istoric", adica in veacul al IX cel pu-
tin, a §i h se pronuntau pretutindeni unde etimologia for ni le a-
rata, cu atat mai sigur cA ele se pronuntau in acelea§i locuri Pia-
inte de sec. IX §i, deci, intre veacurile al IV s iu V §i VII inclu-
siv ; cad, cu cat phi. se ridicA mai mult in timp, cu atat ea se
apropie mai tare de straslava ') care pronunta pe a §i k in toate
acelea§i locuri etimologice. AceastA concluzie e, de alffel, cuprinsA
chiar in rostirea de mai sus a lui Miklosich §1 e ast-fel sustinuta
de intreaga Slavistica de dupa dansul. A§a ca sunetele z §i h se
pronuntau in toate acele locuri Si la cuvintele slave din cele §ase
categorii (p. 81-86), cari se sustine ca au intrat in limba romans
ntre sec. IV sau V Oa Intr -al VII inclusiv.

Dona valori fonetice concomitente, *I la x §i la k

Acest lucru eu 1-am spus a§a, deja in schita ce am facut a-

cestui subiect in lucrarea mea: Kad su paele da ulaze u rumunj-
ski jezik najstarije njegove slavenske rijetl. Dar prof. Asboth, care
ii face o lungA §i neoblectivA critics in Nyelytudomciny a Magyar
Tudomanyos Akademia, Budapest 1909, II, fasc. 3, imi imputA ca
eu n-a§i fi observat ca dansul fineta : cA sunetele a §i h nu aveau
aceea§i intensitate §i de aceea nu aveau nici acelasi sunet fie-care
rand erau in corpul cuvintelor, ca atunci and se gAseau la star-
situl cuvintelor ; ci, imi spune AsbOth, a avea cloud valori tone-
Ace : aceea a, pe care o arAtam §1 eu, in corpul cuvintelor, §1, in
acelas timp, valoarea foarte slabA de un aproape imperceptibil de
urechie it, care nu mai trAia de cat ca o expiratie final's, ca it in
disparitie din romana veche, s. ex. in cuv. lupti din lat. lupu(m).
Precum pis!. a--.--A se pronunta cu intensitate iar 1.ii avea o de
-tot slabs intensit ate, ceea ce-1 facea sA aparA urechei mai mult o
expiratie de cat sunet propriu zis, tot a§a, continua acolo Asboth,

1) Iordan Ivanov, in Revue des etudes slaves, II (a. 1922),

1-2, p. 92.
2) Cf. p. 91.
 NATEREA INDIVIDUALITATII LIMB11 ROMINE 95

§i sunetul plsl. h avea, in epoca textelor din veacul at IX, doua

valori fonetice in acela$ limp, iar nu numai una, cum zic eu: in
, corpul cuvintelor, cand se pronunta cu intensitate, valoarea e, pe
care o dau §i eu, dar, in acela§ timp, la sfar§itul cuvintelor, cand
el avea o foarte slabs intensitate, era, ca §i 1-11, mai mutt o ex-
pirafie finala de cat sunet propriu zis perceptibil de urechie. Ar-
gumentul, pe care mi-I aduce AsbOth spre a sustine aceste duble
valori fonetice ale lui a §i h, e : cO nu exists limba slava in care
la sfar§itul cuvantului a Si h sA nu fi dispArut fara urma", pe cand
in corpul for sau s-au pastrat, sau s-au prefAcut in unele limbi in
o Si e, in altele in a etc, ceea ce ar fi aratand, pretinde dansul,
ca, in pozitia unde dispar, a §i a aveau alt sunet de cat in po-
zitia in care nu dispar ').
Aceasta dubla valoare foneticA, zice AsbOth, o aveau a §i k
nu numai in limba paleoslovenica, ci deja in limba comuna slava
a trebuit sä alba un sunet cu totul slab". lar dovada cá, in acele
pozitii dela sfar§itul cuvintelor §i in interiorul lor, g, h aveau nu
numai in plsl. ci deja in limba comuna slava un sunet cu totul
slab" ne dA tot faptul ca. : pentru aceea nici o limbA slavA n-a
lAsat nici cea mai mica urma de ele acolo ; ceea ce izvoarele vechi
bulgare (=paleosl.) scriu dente, asta in limbele slave de astAzi
suns : bulg. den, rus d'eti, 1. dzieii, ceh den, slovac d'efi, sloven
40n". A§a ca plsl. a nlo§tenit §i ea, impreunA cu cele lalte limbi
slave, din slava comuna (strOslava), concomitent pe a----=O interior §i
za expirant final, §i k=6 interior §i expirant final.
Iata chiar cuvintele lui Asb6th (p. 219-220): a es h, de az
mar nagy kerdes, vajjon az a es h mindentitt, a hol megjelennek,
szakasztott ugyanazt a hangot jelolik-e. Ha masban nem, legalabb
is az ejtes intensitivitcisdban mintha fokozatokat sejtetne az elo
szlav nyelvek tortenete. Mindenekelott a sz6 vegan e hangaik nagyon
gyengek lehettek, mert nincs szldv nyelv, a melyben a szd vegen
al16 a ill b nyom nelktil el nem ttint volna. A sz6 belsejeben a es
h csak bizonyos esetekben vesztek el, meg pedig szinten va-
lamennyi szlav nyelvben, mas esetekben rendesen tiszta hangz6
fejlodOtt, csak itt-ott, p. o. epen a bolgar nyelvben taldlunk helyfikon
sajatsagos tompa hangz6t, a mely az a regi hangzasdhoz szinezetben
taldn kozel all, ertiben azonban naindnesetre foltilmtilja... az mar a
kenos szlciv nyelvben egeszen gyenge kihangzcik lehetett, azert

I) Cf. Tiktin, in ZfrPh., XII, 239.

96 ILIE BARBULESCU

semmilyen szlav nyelvben ennek a legkisebb nyoma sem maradt. A

mit 6bolgar forrasaink tigy irnak, hogy dknk, az a mai szlav nyel-
vekben tigy hangzik, hogy bg. den, or. d'eli, 1. dzien, cseh den, tOt
d'eti (irva den), szloven den".
Permits -mi-se insa, mai Intai, sa spun eu aci ceea ce Asb6th
nu arata : ca ideia ca a §i h se pronuntau fie-care cu intensitate
tare §i de tot slabs, dupa pozitia interioarA sau finals ce o aveau
in cuvant, nu e observare proprie a sa '), cum are aerul a zice
(flinda nu ni-o mai arata la nimeni altul afara de sine). Ci aceasta
idee e veche ; far in timpul din urmd, dar tot inaintea lui Asboth,
ea a fost rostita de catre Meillet §i prof. rus Fortunatov care, din
pin pricina acelor variate intensitati in pronuntare, nume§te pe x §I
h vocale irationale" (irracional'nye glasnye"), pentru ca s-ar fi
fost pronuntat mai scurte de cat celelalte vocale scurte. Aceasta
idee, pe care eu puteam sa o §tiu §i am cunoscut-o, ca §i AsbOth,
dela Fortunatov, cel putin din recenzia lui Jagie in AfslPh §i dela altii!),
are un fond de adevar, ce e dreptul, fiindcA on -ce vocals se poate
pronunta cu intensitati deosebite, dupa pozitia ce o are in cuvant
§i dupa consunantele cu cari se Invecineaza ; a§a Si o, e etc; dar nu
e de cat gre§ala partea-i, in care pretinde ca disparitia lui a, k ar fi
numai de cat o dovada ca acolo unde ele dispar, in momentul
disparitiei se pronuntau cu o intensitate aproape de zero, adica ca
simple expiratii 3). De aceea formula vocalelor irationale" ale lui
Fortunatov §i Ljapunov, pe care o imbrati§aza §i AsbOth fara a
spune de unde o ia, a fost solid combatuta 4). De altfel, la dreptul
vorbind, nici chiar creatorii acestei teorii nu au Inteles-o ca Asboth ;
caci, Fortunatov de pilda, nu zice ca acesta, ca a §i h aveau in
pis!. cloud valori fonetice fie-care, dupe pozitia for in cuvant, ci

1) Si nici a lui Mladenov, care la rindu-i o imiteaza dupe

AsbOth, fara sa spund ca e §i a altoraIn Rocznik Slawistyczny,
a. 1910, III, 127. Deci §i eu, ca din§ii, puteam cunoa§te o a§a idee.
2) Meillet, in Etudes sur l'Etymologie et le vocabuilaire du
vieux slave, I (Paris 1902) p. 17, distinge : le caractere fort
et faible de chaque jer".
3) Cf. de altfel, ca §i Meillet vorbe§te (Ibld p. 120) ca : ales
jers sont de simples emissions sonores, non accompagnees de
l'articulation definie".
4) S. ex. de Jagie in AfslPh., XXII 255-263 §i 553-560 ;
Kuljbakin : Drevnecerkovno-slav jaz., p. 56-57. Cf. Sachmatov in
AfslPh., XXXI, 481.
 NASTEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMINE 97

numai cA intensitatile for erau deosebite dupA pozilie. lar Mien

sitatile deosebite nu inseanznd sf sunete deosebite. Intr-adevdr,
Fartunatov, vorbind despre sunetele z xi h In straslava, spune
ca : ob§teslov. a est' irracional'noe po koli6estvu otkrytoe tt, ob
gteslov. h irracional'noe po koliOestvu otkrytoe i" (strAslavul z e
iralionalul cantitativ deschis u, straslavul h e irationalul cantitativ des
chis i". lar vorbind despre sunetele z Si h in pislovenica, Fortunatov le
define§te tot numai ca avand un singur sunet fie-care : a obozneaet
oven' kratkoe, t. e. irracional'noe i otkrytce. iii, 6to to ze, e zakrytoe"1).
Si, ca sA mai aduc o autoritate, Meillet, care §i dansul admite pe-
jers intenses" §i jers faibles" deja in limba stfaslavd", nu
zice nici odata ca aceste jercadicd a §1 h, aveau fie-care cloud'
sunete deosebite. Asa : La qualite intense ou faible d'un jer tient
a des raisons de rythme quantitafv, sans que le ton slave y soft
pour lien') ; §i de aceea §i Meillet, pastrand traditia grafica a
lui Miklosich, reprezinta pe h numai prin 1 §i pe a numai prin tr.
Ori-cum, insa, nici Intr-un caz nu se poate sustine, cA limba
pis!. sau bulgard din veacul IX se prezenta cu cloud valori fone
tice ale lui a §i h dupe pozilia lor in cuvint, cum vrea AsbOth
care n-a inteles deplin pe Fortunatov.
De alifel, combaferea aceasta a lui Asboth cade §1 prin faptut
ca prof. lordan Ivanov a descoperit in districtul Bogdansko de pe
la Salonic resturi de z=a finale in cuvinte bulgare§ti. Aceasta a
rata ca nu-i adevarat ceea ce spunea Asbdth (cf. p. 95) : cd nit
exists limbd slava In care, la sfir§itul cuvintului a §i h sa nu fi
disparut fara urma" ; caci lath', In Bgdansko, a §i k dela sfar§itul.
cuvintelor, finale, n-au disparut pAnd astazi.
Nimic nu dovede§te, in adevar, ca in limba pis!. a sec. IX, 0 m-
eat mai mutt nici In cea a veacurilor IV sau V pans Intr-al IX, sune
tele ei s §i h aveau fie -care concomitent ate cloud nuante deosebite
in pronuntare, dupa cum ele se &eau la sfar§itul cuvintelor sat
in anumite pozitii din nauntrul tor. Dad, la origine, vocalele a §i
h aveau o alta valoare la sfar§itul cuvintelor Si o alta in corpul
tor, atunci desigur ca compunatorultti alfabetului slay nu i-ar fi ye
nit in minte sa fad aceia$1 liters pentru toate locurile. Cine °data_
a inteles a§a de potrivit sd redea grafic finele diferente dintre z
xi h (cum. le vedem s. ex. in Codex Zographensis), acela nu ar fi

1) Cf. Ljapunov, in Izsledov. o jaz. sinod. sp., p. 210, nota 3,

2) In Rocznik Slaw., VI, 128.
2
98 ILIE BARBULESCU

lost nici de cum in incurcatura de a Insemna graficeste (cu alte

litere) Inca o a treia si a patra diferenta fonetica, dacd el ar fi
observat-f4 to adevcir in limba. Pretutindeni, asa dar, la origine, 1
.§i k erau silabice". Asa preintimpina Jagid l) deja de mult,cu a-
cest argument solid, pe care pare-se ca nu 1-a bagat de seams
Asboth.
Aceasta pentru paleoslovenica.
Cat pentru limba straslava, din care s-au diferentiat plsl. Si
celelalte limbi slave, deasemeni nimic nu dovedeste existen(a in
ea a doua nuante foneti ce de z §i h 2), nuante pe cari, crede
Asboth, le-au mostenit, apoi, limbile slave de azi, ca rusa etc, in
cari slabele z §1 h au disparut din pricina acelei slabicittni de in-
tensitate a unei anumite din acele nuante. Asboth n'a observat, ca
elementele limbii rusesti din veacul al VI sau VII d. Chr. Intrate
in limba fineza si pastrate in ea sub forma for de atunci, ne arata
ca z, h erau in adevar silabtce §i bine percepute de urechia Fine-
zilor nu numai in locurile unde mai tarziu s-au pastrat sau s-au
prefacut in o E, ci §i chiar in locurile (dela sfcirsitul §i intetiorul
cuvintelor), unde in urma ele dispar. Ast-fel, e in fineza : papu
< vechi tus nosz, pesku < v. rus nECOKZ, rotu < vechi rus pom,
tarsi <v. rus ampit,h, lusikka <v. Ms AZ:1;h1CA, turku <v. rus Tzprz,
tuhkuri <Azx opt, ; akkuna <v. rus *OKZI10, nou rus okno, talkkuna
<v rus *T0AOK7116, nou rus tolokno 3).
Aceste cuvinte vechi ruse din limba fineza dovedesc, ca nu
poate fi adevarat ca limbile slave diferentiate din slava comuna",

1) In AfslPh. I (a. 1876) p. 9 : Hatte urspriinglich der aus-

lautende Vocal z und h eine andere Geltung gehabt als der inlau-
lende, so ware dem Abfasser des slavischen Alphabetes ganz bes-
timmt in den Sinn gekommen, liberal! dasselbe Zeichen anzuwen-
den. Wer einmal so treffend die feinen Unterschiede des z und h
graphische wiederzugeben verstand, der ware gar nicht in Verle-
genheit gewesen, dessen konnen wir gewiss sein, auch noch einen
Britten und vierten Latttunterschied graphisch zu bezeichnen, venn
er wirklich welchen gefunden hate. 'Uberall also waren z und h
ursprtinglich sylbenbildend.a. Cf. Ibid., II, 221 si Idem : Zur Eats-
tehungsgeschichte der kirchensl.- Sprache, in Denkschriften Acad.
,din Viena, vol. 47, a. 1902, p. 27.
2) Cf. Jag:6, in AfslPh. XXII, 559-560 ; cf. §i Meillet, aici
p. 96.
3) Dr. loos. I. Mikkola Beriihrungen zw. den Westfin. u.
slay. Spr.
 NASTEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMINE 99

deci §i plslovenica, ar ft avut 1) doua nuante concomitente de 7, doua

de k pe cari le-ar fi mo§tenit din straslava. Fap ul, ca sunetele 7, §i k
au disparut in aceste anumi e pozitii in limbile slave §i in plslo-
venica nu arata ca ele acolo sunau calitativ diferit de 7, h in po-
zitiile unde ele nu au disparut ci s-au pastrat a§a sau s'au pre-.
facut in o §i e; acest tapt arata numai, ca.' in pozitiile unde ele an
disparut se vor fi pronuntat, fiziologiceste, cu o mai slabs intensi-
tate, cu mai putine vibratii §i mai mica amplitudine de cat in cele
unde n-au disparut dar §i acolo sunau tot perceptibil z §1 h. Do-
vada de asta sunt unele dialecte ale limbii Sloventilor de astazi,
in care e §i o finale dispar (ramanand s. ex. vin, mes, -r, in loc de
obicinuit vino, meso, re), fail ca aceste e, o disparute, cand suns,
sa s1une aci deosebit de e, o din interiorul altor cuvinte §1 al a-
cestora unde ele nu dispar ; deosebirea sta numai in intensitatea
pronuntarii, in vibratiile ei : o din meso vino se aude tot o, ca s.
ex. in voda, numai Ca mai slab, mai scurt, cu o mai mica amplitudine,
adica cu mai putine vibratii de cat acesta din urma. 2). Atata tot. A-
cela§i lucru cu disparutul i din subst. plurale §1 verbe ale graiului
bulgar oriental dela Teteven, unde e : ostav, stran etc, in loc de
obicinuit bulgar ostavi strani 3), cum are chiar acest grai dela Te-
teven, de alt-fel, in : otpredi, oddzadi §i istina. Asa reductie finals se
intampla §i in graiul din Kukd-Vodena la voc. i, a etc. unde e of c-te
la pl. pentru ofci-te, sing. carica-ta p. carica-ta, nivata, vladik5ta etc.')
Si tot a§a e cu vocalele finale o, a, e, u, i etc. fata de in-
terioarele o, a, e, u, i la unele din graiurile sau dialectele limbii
sud-estului Sarbiei. Anume, finalele o, a, e, u, i se pronunta a§a
de mult reduse, in cat par mai mult §optite ; totu§i ele tot o, a, e,
11, i se pronunta, ca §i cand se afla innauntrul cuvintelor : oko,
nogg, ru6a, dete, reIe, svadbu, poslamu, o61, u§i 5). Aceste o, a,
e, u, i mici scrise la sfar§itul cuvintelor, de§i abia se aud, ca §op-
tite, se aud, totu§i, tot ]impede ca §i cele reprezentate, in aceste
cuvinte, cu litere marl.
Neexactitatea celor sustinute in aceasta chestie de AsbOth o

1) La aceea§i concluzie ne imping §i cuvintele vechi ruse

trecute in limba lituand veche. Cf. Buga, in lzvestija Akad. Peterb.
XVII, c. 1 (a. 1912), p. 2.
2) Cf. Jagi6 in AfslPh., XXII, 560 §i Florinskij : Lekcii, 1, 416.
3) Stoj6ev, in Sbornik Nar. Um., din Sofia, XXXI, 9.
4) D. Mir6ev, in SbMin., XVIII, 431-2, 440.
5) Olaf Broch : Die Dialekte des siidlichsten Serbiens, p. 24 20
 100 ILIE BAREULESCU

mai InvedereazA u §i u finale din limba romans, ceea ce-

dansul n-a bAgat de seams, cu toate ca vorbe§te de sunetul 11-
dispArut din romana, ca in lup din vechi lupii lat. lupu (m). Se §tie-
ca dial. macedoromftn are astazi, cum se admite de toti filologii ca
altA data a avut §1 cel dacor. §1 in deob§te intrea'ga limba romana la,
originea ei, sunetul u §i Yu final mo§tenit din latina vulgard ; dar
dacor. are, regional, faza intermediary Intre acel u, to §i disparutul
u, ru, adicA are faza jumatatitelor it, td. Ast-fel, macedor. cucultu,
mitt, culcu, lupu (sau bitirnu etc); dar dacor. are : §1 interrnediar-
regional cucuitl, cu h, culca, lupti (sau batranO) cu A, Ia pronuntate-
ca jumAtatite u, lu, Si Inca, are, mai ales, cucui, cu , culc, lup (sau
Miran) cu acele 11, u finale dispArute.
Diferenta !titre dintreg din primele exemple §i u jumatAtif
sau redus din cele de al doilea nu e de cat in amplitudinea for ;
caci, calitativ, se simte de on -ce urechie ca §i acel if e tot tin u,
ca sunet.
De asemenea, acel u jumatAlit, acolo unde vedem ca in alte
regiuni ale dacoromaniei a disparut, nu se diferentiaTA calitativ da
loc de un alt a care nu dispare de loc, s. ex. in dacor. dad, Yet
imperf. mancan etc. Dupa vorbele lui Asb6th ar urma Si ad, ca,
disparutul 4 din cucca, cu ti, cuic batrana sA sune, cand suna,
altfel de cat to nedisparut :Ain dad, Ian, mancan. Dar asta nu se-
Intampla.
Disparitia unui sunet, dar, nu inseamnA ca el suna calitativ
alffel de cat eel asemenea lui nedisparut, ci numai cA el se pro-
nunta mai redus ca amplitudine de cat cel nedisp5rut.
Aceste consideratii, Impreund cu argumentul de mai sus al
lui Jagie : redarea de are scrierea slava (china §i glagol.) a fi-
nelor deosebiri fonetice dintre sunetele z §i h, Invedereaza ca ,nu
se poate admite ca ar fi fost vre-o diferenta foneticA calitativa per-
ceptibila de ureche Intre z 6i h la sfar§itul cuvintelor §1 Z, h in-
terior, nici In straslava. A§a ca nu se poate sustine solid §tienti-
fice§te, cA sunetele (a §i ce vom vedea ca aveau plsl. z §i h
nu eraa, la sfar§itul cuvintelor §i in silabe interioare de unde apoi
dispar, acelea§i cu a, e din interiorul for de unde nu dispar.
De altminteri aceasta era §1 pArerea lui Miklosich insu§i cand
se ocupA cu studiul limbii romane ; cad nici el nu face, ca As-
b6th, §1 ca el nimeni nu face deosebire Intre sunetele deosebite
Z, h cari dispar .§i cele cari nu dispar. Si tocmai pe aceastA ne-
diferent5 f§i clade§te el concluziile-i, pe cari i be admit §i toti
 TEORIILE LINGVISTICE 101

filologi Impreund chlar cu Asb6th, despre paleoslovenismul

celor mai vechi cuvinte slave din aceste ale noastre 6 categorii
ale Umbel romane.
lar eu tocmai .aceste conluzii ale lui §i temeliile for le cer-
cetez aci §i in Kad su pocrie da ulaze etc".
In rezumat, in limba si epoca plslovenicd, dupd toate datele
Slavisticei de atAzi, a insemna numai un sunet §1 h tot numai un
,sunct, atat in corpul cuvintelor cat §i la slar§itul lot.
Isle Barbulescu
MIZIN1117.1.B

Teoriiie lingvistice ale lui Karl Vosslcr.

(v. nr. trecut al Arhivei")

Dela expunerea teoretica a principiilor sale lingvistice, a§a

cum le-am rezumat destul de imperfect In iindurile de mai sus,
V. trece la aplicarea for asupra unei limbi date in cartea sa Frank-
reichs Kultur im Spiegel seiner Sprachentwicklung (Heidelberg
1913, 370 pg. A doua editie, mdritd cu un Nachtrag", a apgrut
tot acolo in 1921), unde, dupAcum ne aratd titlul, se urmare§te
storic oglindirea culturii, adica a spiritului poporului francez in di-
leritele domenii ale limbii lui. Cu alte cuvinte, avem in aceasta
opera o istorie a limbii franceze, care merge dela origini pand in
vremea clasicismului §1 IncearcA sa explice transformarile de tot
felul, savir§ite in decursur veacurilor, cu ajutorul spiritului limbii.
Se intelege ca istoria limbti franceze, a§a cum ne-o infAti§azd V.
in cartea sa, nu-i complectA. Mai intaiu, pentrucd nu trece de sec.
17. : autorul justified acest procedeu prin faptul ca in perioada -f
clasica franceza a atins culmea dezvoltdrii sale §i totodatd a el-
pdtat, in multe privinti, o forma definitivd. In al doilea rind, nu
Coate modificarile lingvistice, care au avut loz in intervalul de timp
amintit aici, sint studiate §i explicate de V.: din cuprinsul celor
doud lucrAri teoretice ale lui rezultd foarte lamurit cA metoda idea-
lista nu-i aplicabilA oricarui fenomen de limb5, ci numai acelora
la care se poate constata actiunea spiritului limbli.
Un rezumat al acestei dill este, se intelege, imposibil.-De-
aceia ma voiu margini la }elevarea citorva puncte, care mi se par
sriai caracteristice pentru conceptia autorului. Principiul general dela
102 I. IORDAN

care porne§te este urmatorul : intre evolutia limbii franceze §i aceia

a vietii politice §i literare a Frantei exists o legatura foarte strinsa.
A§a fiind, pentru fiecare perioada lingvistica (veche franceza pana-
pela mijlocul sec. 13., medie franceza panala sfir§iful sec. 15.,
noud franceza panala sfir§itul sec. 17.) V. cerceteaza mai intaiu
starea socials, politica, literara, etc. a Frantei din epoca respective :
din aceste manifestari culturale se poate cunoa§te sufletul francez,
care la rindul Itti influenteaza limba modificind-o. Dupace face cu-
no§tinta cu spiritul limbil dintr-un moment dat, autorul trece la
studierea schimbarilor suferite de limba, explicindu-le tocmai cu
ajutorul acestui spirit, aka cum reiese el din activitatea socials,
politica, literard a poporului francez din acel moment.
Astfel caracteristica cea mai de same a sufletului francez in
perioada veche este o fericita §i desavir§ita imbinare a sentimen-
tului national cu cel relirrios, pe care o gasim exprimata admirabil
in Chanson de Roland, cu stilu-i retoric §1 technica-i paratactica,
impresionista. Aceia§ unitate, rezultat al organizatiei sociale, o in-
tilnim in limba literara a acelui Limp, care se distinge printr-o ar-
monie intre accentul cuvintului §i acel al frazei, intre structura rit--
mica §1 cea a ideilor, intre sintaxa §i fonologie, intre fenomenele
analogice §1 cele spontane. Acest spirit unitar rte. explica diferitele
transformari suferite de limba franceza in perioada-i veche.
Dace trecem la epoca mijlocie, constatam in prima ei parte
(panala 1339) o foarte dezvoltata con§tiinta de class : toate cate --
goriile sociale se organizeaza §i adeseori se lupta unele cu altele.
Intre 1339 §i sfir§itul sec. 15. avem dimpotriva o slabire a claselor
§i o intarire a sentimentului national, care incetul cu incetul ca-
pita §1 un suport material : absolutismul regal. Dar §i intr-un caz
§i in celalalt con§tiinta individuals dispare : asta-i caracteristica
principals a poporului francez in perioada medie a limbii sale.
Urmarea acestei stall de lucruri este un spirit practic, obiectiv §i
realist, dispus a observa mai cu same lucrurile din afara, mai
putin pe cele dinauntrul omului. In limba acest spirit se manifests
printr-o imbogatire a vocabularului §i printr-o mare dezordine in
fonologie §i flexiune. Limba franceza capita astfel un caracter pra-
ctic, intelectual §i documentar, care-i ameninta §i primejduie§te ca-
'Ratite artistice.
Epoca noua (sec. 16. §i 17.) se imparte, ca §1 cea medie, in
doua : 1) panala edictul de Nantes (1598) §i 2) panala finele_
sec. 17., Si se poate caracteriza foarte bine prin ceiace Brunot nu
 TEORIILE LINGVISTICE 103

meste efforts pour constituer u.ie gramma 're". Individualismul, in-

cdtusat in perioada precedents, isi recapdta acum drepturile, cum
probeaza renasterea si reforma religioasd ; dar sentimentul national
este, din cauza regimului monarhic absolut, asa de puternic, in
individualitaille se pun in serviciul ideii naiiona le. Sec. 16. este na-
turalist, al 17. rationalist ; si unul §1 celdlalt sent insA nationaliste.
Aceasta trdsatura comund le une§te pe amindoud. Deaceia scriitorii
luptd pedeoparte pentru imbogatirea limbii franceze, spre a putea
fi intrebuintata in tot Nut de scrieri, intocmai ca limbile greaca si
latina, carora, dupd credinta lor, nu be era prin nimic inferioard,
pedealtaparte pentru nationalizarea ei, cum dovedesc modifickile
suferite de elementele straine spre a se adapta spiritului limbii
franceze. Cele mai multe schimbari lingvistice din acest timp le
gdsim in sintaZa si in morfologie, din cauza ca aici libertatea, mai
bine zis dezordinea din perioada medie franceza cerea o inter-
ventie cu atit mai grabnica si mai energicd, cu cit individualismul
exagerat at sec. 16. contribuia la mentinerea stdrii de lucruri de
mai inainte. Abia veacul 17., cu saloanele si gramaticii lui, produse
ale rationalismului, au introdus regula si ordine in limba. LegAtura
strinsd pandla contopire intre hurnanism §1 nationalism in sec. 16.
intre rationalism si nationalism in at 17. a dus la acel echilibru
si gust desavirsit pe care-I vedem la marii poeti din vremea lui
Ludovic XIV : Moliere, Racine §i La Fonta'ne. Se poate spune ca
in epoca clasicd limba franceza a ajuns idealul pe care poporul
francez si-1 faurise despre limba in general.
Chestiuni principiale discuta V. si in diferite articole, cele
mai multe publicate in Logos. Internationale Zeitschrift fur Philo-
sophie der Kultur" (Tubingen) si in Die neueren Sprachen" (Mar-
burg i. H.), iar acum de curind strinse toate in volum supt titlul
Gesammelte Aufsatze zur Sprachphilosophie (Max Hueber, Munchen
1923). Voiu vorbi in treacat despre citeva din ele. In Logos" I, pg.
83-94, V. se ocupd de raporturile dintre gramatica si stiinta limbii,
cerind dela aceasta din urma sa explice formele lingvistice cu a-
jutorul factorilor naturali §i culturali activi in viata unui popor si
totodata sa ne faca a intelege acele forme ca produse ale simtului
limbii. In Logos" II, pg. 167-178, se arata leg-Muffle dintre istoria
literaturii si istoria limbii. Deoarece istoria limbii vine foarte des
in atingere cu istoria literaturii, ca si cu cea a culturii, nu trebuie-
sd socotim pe aceste cloud drept rivale ale celei dintdiu, dar nici
sa inglobdm pe asta in cadrul acelora. In Logos" VIII, pg. 1-29,
 104 1. 1ORDAN

V. publics un studiu inti ulat Ober grammatische und psychologische

Sprachformen", unde porne§te dela definiqa lui W. v. Humboldt :
limba este o ivinetx pe care o interpreteaza in sensul ea valoa-
rea suateasca a limbii sta in ceiace vrea sa spuna vorbitorul.
Hermann Paul a lamurit foaite bine raportul dintre categoriile gra-
maticale si cele psichologice, considerind pe cele dintaiu ca o in-
tepenire a celor de-al doilea ; dar e gre§ita incercarea aceluia§ fi-
lolog de a fixa regule, cu care am putea descoperi categoriile psi-
chologice, caci o gramatica generals, pedeasupra celei istorice, nu
exists, iar numarul categoriilor psichologice e nelimitat. Despre a-
cestea V. spune, intre altele, ca iatt na§tere numai daca se bazeaza
pe anumite tendinti gramaticale, 'dar 4otodata ele indica directia in
care individul vorbitor poate depa§i granitele impuse de gramatica
limbii sale materne. Apoi analizeaza cazurile in care sint posibile
discordante intre categoriile gramaticale §i cele psichologice. Acela§
volum din Logos" (pg. 266-302) cuprinde un alt articol al lui
V.: Der Einzelne und die Sprache". Individul se bucura in vor-
bire de o libertate mult mai mare decit colectivitatea ; in aceasta
libertate este inforul a§a numitelor figuri stilistice, care, avind tot -
deauna cauza suflete§ti, trebuiesc explicate psichologic, adica sti-
listic. Cind e vorba insa de raspindirea lor, se intelege ca vom
lua in consideratie alit conditiile psichologice, cit §i pe cele lin-
gvistice. Dinipotriva, toate modificarile exterioare ale limbii, precum
analogia, contaminatia, diferentierea, gramaticalizarea, schimbarile
generale de inteles, i§i au originea in limba insa§, adica in co-
munitatea vorbitoare. Foarte interesant este articolul lui V. Die
Grenzen der Sprachsoziologie" (publicat intaiu in Erinnerungsgabe
-fru Max Weber : Die Hauptprobleme der Soziologie", apoi in Ge-
sammelte Aufsatze" citat mai sus . Fara a reveni asupra definitiei
sale (limbaintuitie, adica produs individual), V. se pune de a-
stadata din punctul de vedere al acelora care socotesc limba numai
ca un mijloc de a comunica gindirile §i simtirile oamenilor, §i a-
rea Ca aceasta conceptie trebue sa se opreasca acolo unde limba
inceteaza de a fi o comunicare pentru a fi numai expresie.
Teoriile lingvistice ale lui Vossler s-au bucurat de o discutie
loarte larga din partea confratilor lui in ale filologiei. Unii, precum
L. Spitzer (Zeitschrift fur neufranz. Sprache" XLII, 2, pag. 139
urm.), V. Klemperer (in Studi di filologia moderna" 1914, pag.
93 urm.)acesta din urma e dealffel un elev de-al lui Vossler
§. a. i-au dat in general dreptate, ceiace se explica intr-o oarecare
 TEORIILE LINGvisTICE 105

masura §1 prin finer* lor, dazA tinem sama de temperamentul In-

sufletit §1 insufletitor al lui V. Dar .§i invAtati mai in vrista, precum
E. Bovet (v. Archiv f. d. Studium der neueren Sprachen u. Litera-
turen" 1909, pag. 217 urm.), le-au primit cu caldura. Intr-o a doua
.grupA am putea meza pe acei critici care au avut o atitudine re-
zervati, recunoscand deopotriva pArtile bune §i pe cele slabe, ca
depilda L. StItterlin (in Literaturblatt f. germ. u. rom. Philologie"
1905, Sp. 263 urm. Si i906, Sp. 217 Km.). Insfir§it cele mai
multe recenzii despre cartile lui V. i-au fost hotarit protivnice : cf.
Intre altele 0. Dittrich (in Zeitschr. f. rom. Phil," 1905, pg. 472
urm.) §i E. Herzog (in Zeitschr. f. nfrz. Spr." XXXII', 2, pg. 1-45
despre Positivismus §1 Spr. als. Schopf. Si in Literaturblatt" 1921,
Sp. 24 urm. despre Frankreichs ICuItur), ca sA pomenesc numai de
o parte din cele mai mull sau mai putin obiective. Unii adversari
s-au lasat dui insA prea departe de pasiune §i an mers pAna a-
colo, incit on au publicat atacuri anonime on au vazut in V. pur
§i simplu un....seducAtor al tinerimii studioase.
Ca sA intelegem, ,macar in parte, aceasta atitudine du§mAnoasA,
trebuie sA ne gAndim la atmosfera creata In filolog,ie de catrA neo-
gramatici 'pela sfir§itul veacului trecut (v. introducerea articolului de
fata). Progresele netagAduite facute de §tiinta timbii cu ajutorul 'le-
gilor fonologice infarise tot mai mult credinta, mai bine zis dogma,
ca o alts 'metodA afara de a neogramaticilor nu-i posibill Cu Coate
ca teoriile acestora fyese combAtute chiar din capul locului de oa-
meni de talia lui Schuchardt, se poate spune ca Vossler este pti-
mul care luptA cu toatA puterea pentru o npuA conceptie in lingvi-
sticA. Dac la aceastA imprejurare adaugAm temperamentul puternic
subiectiv al filologului mtinchenez, care se manifests prea adesea
printr-o atitudine profund dispretuitoare fats de 'pozitivi§W, ni se
lamure§te atunci cauza viilor polemici iscate in jurul scrierilor ana-
lizate aid mai sus.
Astazi spiritele s-au lini§tit. Timpul, care vindeca bate, a lu-
crat §i aid in acest sens. Cel putin partea negativA a activitAtii lui
V., adica lupta contra neogramaticilor §i a legilor fonologice, este
socotita in general ca indreptatitA. Cercetari ulterioare, in special
acele ale lui Gillieron §i ale §colii lui, au ajuns in multe privinti
la acelea§i rezultate, pe care V. be intrevazuse oarecum pe cale de
intuitie artistica'. Cu toate deosebirile dintre el Si Gillieron alit ca
metodd cit §i ca conceptie, constatam destul de des potriviri izbi-
toare intre Bfirmatiile lor, mAcarcA niciunul n-a §flut de celalalt. Ast-
106 T. IORDAN

fel amIndoi staruie asupra caracterului individual al prefacerilor lin-

gvistice, asupra importantei elementului psichic In producerea acestor
prefaceri, asupra faptului ca in realitate nu exists dialecte, etc. Dar
si alffel se poate observa o raspindire a ideilor lui V., chiar la
adversari de-ai lui. Asa, depilda, luarea In consideratie a starii
culturale a unui popor pentru explicarea diferitelor fenomene lingvi-
stice este admisa de toata lumea.
Noi, filologii mai tineri, n-avem iniciun molly de a lua atitu-
dine pro sau contra in polemica dintre V. §i protivnicii lui, mai
ales ca aceasta lupta apartine asa zicind istoriei. Dimpotriva, eu
personal ma mier cum au putut teoriile lui V. sa stirneasca atita
vilva, cind ma gindesc ca si alti lingvisti mai vechi au sustinut
importanja momentului creator, adica stilistic dupa terminologia lui
V., in evolutia limbii §i au cautat sa explice cu ajutorul acelui mo-
ment unele modificAri lingvistice. V. insu§ citeaza numele lui W.
v. Humboldt, Schuchardt, A. Tobler, Morf, GrOber, etc. al caror
merit sta., dupa el, In faptul ca §i-au dat sama de arbitrarul
§i relativitatea formalismului gramatical si, deci, de necesitatea ex-
plicarii fenomenelor de limba pe cale psichologica. V. este origi-
nal mai cu sama prin Incercarea de a alcatui un sistem din ideile
exprimate incidental de unii inaintasi si de a trage din ele toate
consecintele. Dar §i in aceasta privinta el calca pe urmele filozo-
fului si esteticianului italian Benedetto Croce, care in a sa Estetica
come scienza dell'espressione e linguistica generale" (ed. IV, Bari
1912) defineste stiinta limbii ca o ramura a esteticii. Nu stiu cum an
primit filologii lucrarea lui Croce ; n-ar fi deloc curios s-o fi ne-
glijat cu totul, ca provenind dela un.... nespecialist. Original este
V. apoi prin insufletirea si atitudinea puternic personals de care da
dovada in combaterea adversarilor §i in sustinerea parerilor proprii
Despre asta va veni iaras vorba aid mai jos.
Din punct de vedere principial cred cA nu se .poate obiecta
mai nimic impotriva conceptiei lui V. despre limba. CA limba e un
produs al psichicului omenesc, nu se incumeta nimeni sa mai con-
teste ; prinurmare, cauza modificarilor lingvistice trebuie cautata in
sufletul subiectului vorbitor. Se intelege acum ca, daca trecem la
aplicarea acestui principiu, incep sa se iveasca deosebiri de pared
asupra aceluia§ lucru. Dovede§e oare aceasta ca conceptia in sine
e fal§a ? V. insu§ recunoaste el a putut gresi in interpretarea unor
fapte, §i desigur cele mai multe din obiectiile adversarilor sai aici
au lovit mai in plin. Cu timpul insa metoda se va imbunatAti 0
 TEORIILE LINGVISTICE 107

gre§elile de amanunt vor deveni tot mai putine ; prinurmare nu tre-

buie exageratd importanta explicarilor de acest fel.
Dad am Incerca sA judecam obiectiv, dupA rezultatele-i pra-
ctice, activitatea lingvisticA a lui V. §i a elevilor lui, am observa
pat bung §i pArti slabe. SA incepem cu cele din urml ca mai
putine §i mai neinsemnate. Idealismul In filologie duce in mot fi-
resc la exagerarea punctului de vedere personal. Se face prea des
apel la individualitatea cercetatorului, §i asta poate avea drept re
zultat o deosebire de pared §i mai mare decIt aceia cu care am fost
deprin§i pAna acum. Pedealtaparte, in. aprecierile noastre fatal su-
biective se pot amesteca consideratiuni straine de §tiinta. SA ma
explic. Studiem limba unui anumit popor §i cautam sA -i intelegem
evolutia, servindu-ne de spiritul lui, pe care-I cunoa§tem din alte
thanifestari. Daca din cine §tie ce motive avem opinii nu tocmai
favorabile despre acel popor, se poate Intimpla lesne, cad sIntem
doar numai ni§te bieti oameni, sa interpretAm faptele lingvistice ba
zindu-ne pe aceste Orel defavorabile §i si descoperim pretutindeni
untie de-ale acestui suflet putin simpatic nod. In asemenea con
ditii filologia, care alifel ar trebui sA contribuie la apropierea
popoarelor, ajunge la rezultate opuse, iar noi, filologii, pAcAtuim
deopotriva contra adevarului §1 contra omenirii. Infine, lingvistica
idealistA sufere de oare care unilateralitate. Umblind sa explice fe-
nomenele de limn* prin ceiace are caracteristic sufletul unui pops,
ea trece cu vedere asemanarile dintre mai multe limbi, Inrudite saa
nu, putin imports, §i poate da unor fapte interpretAri acceptabile
pentru o singura limba, nu §i pentru celelalte, care prezinta acela§
fenomen. Numeroasele studii aparute in ultimii ani cu privire la
graiul militaresc din timpul rizboiului au scos in evidenta o serie de-
lucruri, care arata ca sufletul soldatildr seaman* in chip uimitor
dela o natiune la alta §i ca, prinurmare, trebuie sA ne gindim nu
numai la spiritul national, dar §i la until de class, atunci and
vrem sA intelegem anumite fenomene lingvistice. Ca aceste gre§elf
nu se pot evita totdeauna, dovede§te lucrarea Die Verwendung
des romanischen Futurums als Ausdruck eines sittlichen Sollens"-
(Leipzig 1919) a lui Eugen Lerch, scel mai distins §i mai credincios
discipol al lui V. 1) Aparitia azestei carAi a dat prilej lui Spitzer

1). IatA pe scurt despre ce-I vorba In aceastA opera. Remind&

dela constatarea ca In limbile romanice viitorul se Intrebuinteaza
adesea in locul imperatiyului, pe care chiar it intrece in privinta_
 108 I. IORDAN

sa publice in Archly f. d. Studium der n. Spr. u. Lit." 1921, pg. 111

urm. un articoL: Eine Strtimung innerhalb der romanischen Sprach-
wissenschaft", care confine observatii cu atit mai interesante, cu
<It yin dela un .adept al teoriilor lui V. (cf. Arhiva" 1923, pg.
399 urm.).
Dintre partile Nine ale activit5tii §tiintifice discutate in acest
-studiu ar fi de relevat urmatoarele. StAruind mult asupra importan-
lei psichicului in evolutia limbii, lingvistica devine mai profunda,
.caci truda de a descoperi spiritul limbii, chiar dacA nu duce tot-
-deauna la explicAri juste, ne aproprie mai mult de ceiace aid-
-tuie§te esenta limbii. TotodatA munca lingvisiului devine mai Brea :
daca pentru studiile 'pozitiviste' erau suficiente sirguinta §i inde-
minarea, pentru a produce lucrari in felul dorit de V. este ne-
-voie intr-o masura oarecare §1 de talent, adica intelegere a spiritu-
lui limbii, intuitie. In felul acesta istoria limbii se transforms intr-o
istorie a sufletului popoarelor. Pretuirea elementului psichic a adus
un agr inviorAtor §i o viata noua in cercetArile lingvistice, care, prin
enorma ingramadire de material, inspecial fonologic, prea adesea
aminteau de o camera cu vechituri. Se intelege ca nu-i vorba aici
de un merit excluziv al lui V. §i al §colii lui ; -oricum el are o
parte insemnata de contributie in aceasta directie.
Deoarece spiritul limbii lucreaza in chip mai vizibil in do-
meniul sintaxei §i al stilisticii, elevii lui V. se intereseaza cu deo-
sebire de aceste ramuri ale gramaticii. Astfel Lerch, pomenit deja,
§i-a facut oarecura o specialitate din sintaxa, cAreia i-a consacrat
studii de mare insemnatate, precum Die Bedeutung der Modi im
Tranzosichen" (Leipzig 1919), Die halbe Negation" (in Die neue-
ren Sprachen" 1921), Das Imperfektum als Ausdruck der lebhaften
Vorstellung" (in Zeitschr. f. rom. Phil." 1922). In ce prive§te sti-
listica, a§a de inrudita cu critica literary, de§i nu trebuie confun-
data cu ceiace se intelege obi§nuit supt acest nume, este de amin-
tit in primul rind Spitzer : Inca din 1910 §1 independent de V., al

.energiei, autorul, dupace explica psichologic §i istoric fenomenul,

ajunge la conciuzia ca limba francezi face uz mai mult decit ce-
lelalte de acest procedeu sintactic, pentruca Francezul este mai- de-
-spotic §1 mai dispretuitor fata de personalitatea altuia decit toate
popoarele romanice. Critica s-a pronuntat destul de nefavorabil, im-
putind lui Lerch, trite altele, unilateralitatea cercetarii sale : daca
interpretarea dataror fi justa, cum sa ne explicarn atunci producerea
.aceluias fenomen in atitea alte limbi, care au §i ele acest viitor ?
 TEORIILE LINGVISTICE 109>-

cArui adept s-a declarat ulterior si cu rezerve (cf. articolul chat

deja Eine Stromung....#, apoi Literaturblaff" 1922, Sp. 81 urm.,
246 urm. ,si 1923, Sp. 81 urm.), acest lingvist §i-a indreptat atentia
asupra fenomenelor stilistice, producind lucrAri de o importanla
putin obisnuita (v. Arhiva" 1923, pg. 123 urm., 399 urm.).
Limba e produsul spiritului unui popor, ca si cultura find§ ;
deaceia Intre istoria limbii §1 istoria culturii exists cele mai strinse-
legAturi. /Vest lucru 1-a aratat V. in cartea sa Frankreichs Kultur,
precum si in articole de revistA, iar un elev al sau, Leonardo
Olschki, profesor la Heidelberg, a dat la iveala opere de
sama In domeniul istoriei culturale italiene. Pentru acelas mo-
tiv trebuiesc stabilite aproprieri Mire istoria limbii si istoria literate-
rii. Elte drept ca filologii germani in general au cultivat deopotriva
ambele aceste disciplini, n-au facut ca Francejii sau Italienii, care
deobiceiu le-au separat. Dar spiritul dominant in lingvistica, adicA
pozitivismul, cum fi zice V., II Introdusese si In istoria literaturii,
fAcind din aceasta o colectie extraordinar de bogata In fapte No-
si bibliografice, care inaduseau spiritul creator al Scriitorilor. V.
vrea si aici idealism, iar lucrArilq sale de istorie li.terarA, tot alit
de numeroase §i originale ca si cele lingvistice (cf. mire allele Die
gottliche Komodie", 4 pall in 2 vol., Heidelberg 1907-1910, Ita-
lienische Literatur der Gegenwart", tot acolo 1914, La Fontaine and
sein Fabelwerk", tot acolo 1919, Giacomo Leopardi", Mtinchen
1923), dovedesc cat de bine §tie sa Inteleaga produsele artistice
individuate. La aceasta 1 -a ajutat, fireste, temperamentul sau de ar-
tist, care-i coloreazA toate manifestArile si se gAseste la baza teo-
riilor sale lingvistice §i istoric-literare. Prin competinta-i desavIrsita
in amidoua domeniite, In lingvistica si In istoria literaturii, V. ne
aduce aminte de G. Paris §i H. Morf.
Inainte de a sfIrsi, vreau sa relevez o calitate de ordin ex-
terior : este stilul lui V., vioiu, bogat §i artistic, asa de IndepArtat
de limbajul sobru si concis, citeodata chiar prea concis si prinur-
mare neInteles, al filologilor germani mai vechi. Deaceia, la place-
rea produsa de felul extrem de interesant In care V. pune si tra--
teaza problemele, se adaugd satisfactia de a ceti niste opere ntz
numai clar, dar §i frumos scrise.
I. Jordan.
110 N. C. BEJENARU

MIRCEA II PRETENDENTUL
In Relatiile Ti ari Romine§ti cu Ardealul §i Ungaria" I. Bog-
Klan 1) publics §1 urmatoarele documente : 1) 0 scrisoare fara loc
-§i data, adresata Bra§ovenilor de un Mircea, voevod §i domn a
toad jars Ungro-Vlahiei" ; 2) o proclamatie a lui Stefan Voevod,
domnul Moldovei catre boerii braileni, buzoeni §i rlmniceni prin
care ii veste§te ca ya pune domn al Tarii Romine§ti pe un Mir-
cea Voevod" §i 3) raspunsul boerilor de mai sus, prin care anunta
pe Voevodul Moldovei ca ei nu vor admite aceasta cu nici un
.chip ci vor lupta contra lui sub domnul for Basaraba Voevod".
Istoricii no§tri an interpretat aceste documente in deosebite
,chipuri, cautind pe baza for sA "stabileascA domnia acestui fiu a
lui Vlad Voevod" §1 frate cu Radu Voevod".§1 au ajuns la re-'
zultate cu totul opuse unii de altii.
I. Bogdan 2) bazIndu-se pe caracterele paleografice ale scri-
.sorii lui Mircea, ajunge la concluzia d ea nu poate fi scrisa de-
cit la sfir§itul secolului XV-lea, iar domnul care o scrie nu e altul
decit pretendentul cu care Stefan cel Mare vine in 1481 in Tara
RomIneasca §1 pe care nu isbute§te sA-1 puns in scaunul Munte-
niei pe care-1 Ia Vlad Calugarul. Dupa Bogdan, Onciul, d-nii Iorga
§i St. Nicolaescu admit aceia§i pArere. Onciul vorbind despre eve-
ilimentele din a Il-a jurnatate a secolului XV-lea ne spune la-
murit ca Tepelu§ trecind de partea Turcilor, Stefan sustinea con-
tra lui pe un pretendent, Mircea fiu natural al lui Vlad Dracul".
Domnul Iorga d) ne spune ca Stefan al Moldovei tinea la
41Insul pe domni§orul Mircea Impotriva lui Basarab Tepelu§ pe.
.care reu§i sA-1 instaleze domn in tam romineasca, dupa lupta din
.8 Julie 1481 cind cetatile muntene se inchinara lui Mircea-Voda;

1) I. Bogdan, Relatiile Tarn Romine§ti cu Ardealul §1 Unga-

xia In sec. XV §i XVI, Bucure§ti 1905 ed. II ; Idem, Documentele
lui Stefan cel Mare, Buc. 1913 Vol. II pag. 361-2.
2) I. Bogdan, Relatiile etc. pag. 178.
3) D. Onciul, Din Istoria Rom'iniei Buc. 1909 pag. 54.
4) N. lorga, Istoria lui Stefan cel mare Buc. 1904 pag. 195.
cf. : I. Bogdan, Vechile cronice Moldovene§ti, Bucure§ti 1891 pag.
196 §1 226 Idem, Cronici inedite, Bucure§ti 1895 pag. 57. Gr. U-
Teche, Letopisetul Tariff Moldovei, ed. Giurescu Buc. 1916 pag. 56.
 MIRCEA II PRETENDENTUL 111

Tout domn §i scrie cu bucurie ca. din vointa lui Dumnezeu §i

porunca imparatului, §i-a dobindit mo§ia parinteascd §i scaunul ta-
tilui siu Vlad Voevod". Aceia§i parere o gasim la d-nul Stoica
Nicolaescu1) precum §i la D-nul 1. Ursu In cartea sa Stefan cel
mare §i Turcii°).
C. CogAlniceanu 5) socoate cu totul gre§ita ipoteza istoricilor,
mai sus citati. Dupa el, parerea ca Stefan cel Mare ar fi incercat sa
pund in scaunul Orli romine§ti pe acest Mircea este contrary infor-
matiunilor precise ale cronicelor moldovene§ti cad ne spun ea in urma
infringerii lui Tepelu§, .1a RImnic (8 lulie 1481), Stefan a lasat domn
Tdrii romine§ti pe Vlad Calugdrul. Urmeazd deci ca scrisoarea lui
Stefan, Voevodul Moldovei care scrie brailenilor, nu e a lui Stefan
crl Mare ci a altui domn moldovean cu acest nume. El nu poate
fi altul decit Stefanitd, fiul lui Bogdan Orbul, caci nu este alt caz
in istoria rominilor cind in Moldova sa domneasca un Stefan iar
in Muntenia un Basarabd". Mircea apoi nu este fiul lui Vlad Dra-
cul §1 frate cu Radu cel frumos ci fiu a lui Vlad CAlugdrul §i
irate cu Radu cel Mare §i a apucat, inteadevdr tronul Orli romi-
.ne§ti in anul 1521, ceiace ar fi adeverit §i din raportul trimidelui
venetian in Ungaria cu data de 10 Noembrie 1521, prin care' se
pune ca Mehemet, omorind pe Teodosie intras in Muntenia cu
8000 de oameni §i o parte din Valahi din chiar Transalpina spre
a pune in scaun pe un anume Marchya Voevoda fiul raposatului
Mechina Voevoda". 0 Tot pentru aceastA vreme ar fi adeverita
domnia lui Mircea §i de cronica lui Macarie care ne spune ca pre-
tendentii la iron dupd moartea lui Neagoe ar fi §ase la numdr §1
-ni-i cid in ordinea in care au ocupat fiecare tronul : Radu Calu-
garul Dragomir, Wad, Mircea, Radu dela Afumati, Radu Badica. §1
Vladislay.
C. Cogainiceanu, precizeazd chiar ca timpul domniei lui Mir-
cea ar fi lute 15 Segtembrie 1521 cind moare Neagoe Basarab §1
10 Noembrie 1521, data raportului trimisului venetian. Domnia-sa

1) St. Nicolaescu, Documente Slavo-romine, Bucure§ti 1904

pag. -143.
2) S. Ursu, Stefan cel Mare §i Turcii Bucure§ti 1914 pag.
101 §i urm.
3) Mircea Pretendentul, Convorbiri literare, anul 1913 pag.
875 §1 urm.
4) Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Rominilor, vol.
III pag. 51.
 112 N. C. BEJENARU

uitA Ina sA ne spue dece dupS 1521 Sept. 15, boerii din judetele
Braila, Buz Au §1 Rimnic tineau la un domn al for care se numea
Basaraba, Numele noului domn era Teodosie a§a ca, concluzia tre-
buia sprijinita si cu alte argumente dacd se poate ceiace vom vedea
ca nu e posibil.
Dl. I. Minea, reluInd chestiunea, emite o altd parerel). Doit-
nia sa spune el Stefan cel Mare a incercat §i reu§it catre sfir§itul
anului 1477 FA InlAture pe Basarab Laiota din tara romineasca
in urma unei expeditii§i sA aveze in scaunul acestei fad pe Mir-
cea, fiul natural a lui Vlad Dracul. Expeditia s'a petrecut toamna,
prin Octombriecronica lui Ureche care inseamna insa acest eve-
niment la anul 1474 ne spune ca Stefan a tAiat capetele
pe femeile for le-a robit, cetatea a ars'o Si a luat atunci
multi tigani§i rapunerea lui LaiotA s'a fAcut la 20 ale lunei cind
fu invins in lupt5. Aceasta a fost insa o nouA provocare a Tur-
cilor din partea lui Stefan cel Mare, care trimetea in 11 Noembrie
a anului 1477 soli la Poloni, pentru ajutor, in cazul unui eventual
rAzboiu cu Turcii. Se §tia in Polonia, la aceasta data de inlocuirea
domnului din tam Romineasca, eveniment pe care Dlugosz il in-
seamna. La 10 Decembrie acela5 an, Voevodul transilvan, anunta
Bra§ovenilor sa fie cu mare paza la sLd de unde puteau veni Tur-
cii iar la 28 lantarie urmator, (1478) acela§ Voevod ptirmitea Bra-
§ovenilor sA primeasca la el pe boerii pribegi din tam romineascA.
Turcii facusera deci in acest timp erpeditia in contra lui Mircea
§i instalaseri in scaun pe Basarab Tepelus.
Dl. prof. Minea este de pArere ca sunt doi pretendenti cu
numele acesta : Mircea din timpul lui Stefan cc! Mare la care se
refers proclamatia domnului mo!dovean catre Braileni ca Si ras-
punsul acestora. §i Mircea din timpul lui Basarab Neagoe §1 StelAnit5.
Ipotezele exprimate mai sus au lost posibile din cauza ca
toate cele3 documente, cari au dat na§tere acestei chest'uni sunt
nedatate. Cercetindu-le cu deamAruntul aflton in ele urmatoarele
elemente care ne vor duce la deslegarea problemei in sensul ca.
InteadevAr, is/II/Tea din vremea lui Stefan cel Mare, nu poate fi Mir-
- cea domnul tArii romine§ti dela care avem scrisoarea catre Bra§o-
veni §i ca acesta din urma a domnit inteadevAr, in tara roma-
neascA, insa nu ca protejat a unui domn Moldovean ci a§a cum
1) 1. Minea, Istoria Rominilor, Curs universitar (tinut in anul
1921-22 la facultatea de litere §i filosofie din Ia§i), pag 136-11 urm.
 MIRCEA II PRETENDENTUL 113

spune el : cu vointa lui Dumnezeu §i din porunca ImpAratului".

I. Stefan, voevod § domn a toatA tam Moldovlahiei, scrie
din Tatgul de jos, Martie 15, tuturor boerilor, jndecilor, judecAto-
rilor §1 Intregei populatiuni a tinuturilor BrAilei, BuzAului §i Ham-
nicului anuntandu-i CA a luat pe lang5 sine pe un Mircea Voevod,.
pentru care va stArui el §i tam §i boerii sai §i nu-I va lasa pans
null va dobindi ba§tina sa, Tara RomIneasca (despre cari §1 ei
brailenii, §tiu cA i se cuvine); Ii anuntA sA se Intoarca inapoi la.
locurile lOr indata ce vor vedea aceastA scrisoare a lui §i sA-§i reia
fiecare ocupatiile ca §i mai inainte cA el nu le va face nici un:
rail ci din contra, alit el cit §i fiul sau Mircea, vor milui §i vor
hrAni §i vor cinsti pe aceia can vor vrea sä vita la ei".
II. La aceasta scrisoare a lui ,Stefan, domnul Moldovei, boerii
brAileni §1 toll cnejii §i ruminii, rispundcu vAdite accante de
revoltAcA In zAdar I§i pierde hIrtia §i cerneala ' pentru protejatut
sau, fiul CAltunei ; 11 anunta pe Stefan VodA sA se pAzeascA de
ei intro cit domn au, mare §i bun §i pace au iarA§i din toate pAr-
tile, cAci vor veni cu. totii pe capete asupra lui §1 vor sta pe Ifni
domnul for Basaraba-Voevod, macar de-ar fi sA-§i pearda §i cape-
tele. Totodata recomanda in batjocurA lui tefan-VodA, dacA vrea
sa-i facA bine lui Mircea sA -1 lase SA domneascA dupa moartea sa.
In Moldova iar pe mums -sa s'o lee §1 s'o tie ca doamnA : cunt
au tinut-o in tara nostrA toll pescarii din Braila, tine-2 VI to sa-ti
fie doamnA". Cat despre cererea lui Stefan de a merge toti pe la
casele for §i a-§i vedea de ocupatii, ei rAspund mandri : §i inva-
ti-ti tara to sA te zlujascA iar de not sA te fere§ti".
HI. Un Mircea Voevod §i domn a toatA tam Ungro-Vlahier
comunicA Bra§ovenilor CA din vointa lui Dumnezeu §i din porunca
ImpAratului §i-a cl§tigat mo§ia pArinteascA §1 scaunul tatAlui sau,
Vlad Voevod. Le promite acestora cA-i va tine in a§ezamantul cel
vechiu §i cA vor avea pace §i de la Turci ca §i in zilele fratelui
sau, Radul Voevod §i chiar mai bine cu conditia ca §i ei sa-i ras-
pundA prietene§te. Cere Bra§ovenilor, sa trimitA tin om la el sA Lac& -
pacemai inainte chiar de a trece oamenii sai, la domnul sAtt.
Craiul spre a face pace§i sa alunge pe vrAjma§ii sai de acolo,
spre a fi lini§te intre cele gotta tAri. El garanteazA pentru solif
Bra§ovenilor toatA siguranta §i cere asetuenea §i pentru oamenit
lui ce vor merge dincolo.
' * * *
Din cuprinsul documentelor rezumate mai sus se poate cons-
3
114 N. C. BEJENAkU

fats, ca Mircea despre care vorbe§te scrisoarea lui __Stefan Voda,

domnul Moldovei aste altul decit Mircea care trimite pomenita scri-
soare Bra§ovenilor. Cerdintii este susfinut de un domn moldo-
vean in contra Tursilor. lnstalat pe tron in modul acesta, Mircea
nu putea fi prietenul for §i mai ales nu putea scrie Bra§ovenilor
cl a luat tronul cu voinja lui Dumnezeu §1 din porunca impAra-
tuIui" ; apoi nu se putea lAuda cA dela marele imparat, are pri-
lejul sA le fad' (Bra§ovenilor) §i bine §i rau". Este evident cA ne
aflAm in faja a douA persoane deosebite.
In acest caz Mircea, la care se referA scrisoarea lui Stefan
este domnul instalat in jal-a romineascA to 1481, dupli cum spun
unit 1), In 1477 cum spune DI. Minea 9 # dupA cum vom ye-
dea mai 4 vale. Domnitorul Mircea care scrie amintita scrisoare
Bra§ovenilor este un altul, care a luat tronul jArii romine§ti cu a-
jutorul Turcilor. Sunt toate indiciile cA acesta este Mircea din 1521
instalat ca domn de cAtre Mehemet bey, care vine din Transil-
vania cu 8000 de oameni §i lamure§te situajia de aici, in acest
sens 3) §i pe care domn, ca pretendent, ni-1 aratA §i cronica lui
Macarie. Pacea, pe care acest domn vroe§te s'o jinn cu Bra§ovenii §1
despre care vorbe§te in scrisoarea sa se referA desigur la faptul cA
pe aceasta vreme, Turcii erau in rAsboiu cu Ungurii §i era nevoie
ca Ardelenii sA nu atace acum Tara Romineasca dnd Turcii ata-
cau Belgradul.
In nici un caz, scrisoarea lui Stefan Voda" cAtre BrAileni nu
poate fi a lui StefAnijA domnul Moldovenesc din 1521 §1 nu se
poate refer la acest pretendent, intrucit pe aceasta vreme, domnul
de peso Milcov era ocupat cu atacul Tatarilor Si nu avem nici o
*tire care sa ni vorbeascA de vre-o intervenjie a lui, in acest sens
In jara romineascA. Ramine deci in picioare Afirmajia cA instalarea
acestui Mircea ca domn al Munteniei s'a facut de cAtre Turci prin
Mahomet bey §i atunci el nu este fiul lui Vlad Dracul §i frate cu
Radu cel frumos ci fiul lui Vlad CAlugArul ci frate cu Radu
cel Mare. Pacea pe care o promite de la Turd Bra§ovenilor ca in
-timpul fratelui sAu Radu Voevod, ne-ar dovedi aceasta afirmajie,
Zntru cit §i Radu cel Mare a fost un devotat partisan al Turcilor.
1) I. Bogdan, N. Iorga, D. Onciul, St. Nicolaescu I. Ursu
In operile citate mai sus.
2) I. Minea, curs universitar pe 1921-22.
. 3) Hunnuzaki, Doc. privitoare la Istoria Romanilor, Vol. III
pag. 51.
 MIRCEA II PRETENDENTUL 115

Scrisoarea acelui Stefan Voevod, domn al Moldovei, se prd-

>mduce Insa In alte imprejurAr1 §1 se refers, cum am amintit, la un
-alt Mircea. Pentru instalarea acestuia pe tronul tarii romine§ti s'a
pregatit de peste Milcov o expeditie care s'a §i fAcut PregAtirile
din Moldova pentru aceastA expeditie a fAcut pe boerii, cnejii §1
-toatA populajia judetelor de granitA Buzau, RAmnic §i Braila sA se
- _pregAteascA de rezistenti, pArAsindu-§i casele §i ocupatiile ; ei s'au
.grupat cum tn§i§i spun In jhrul domnului for spre a-1 apara.
Domnul moldovean, IncearcA prin manifestul adresat are po-
pulatia aceasta de granitA 0 produca o sparturA In rAndurile cre-
dincio§ilor domnului tarii romIne§ti, atrAgAndu-i de partea sa. De
.aceia le scrie sA se Intoarca inapoi, la casele for fie care pe unde
a-ti §ezut mai Inainte, sA vA pAstrati avutul §i sa 0 reluati ocupa-
tile, fie care cum le-ati avut mai Inainte" ; lovitura ins5, pe calea
-aceasta, n'a reu§it §i domnul moldovean o va da tot prin fortA.
AceastA expeditie nu poate fi a altui domn de cit a jui Ste-
-fan cel Mare pe care a facut'o in anul 1477 and reu§i sA insta-:
leze pe tronul tarii romIne§ti pe acest Mircea, care ar putea fi in
cazul acesta fiu al lui Vlad Dracul §1 frate cu Radu cel frumos.
...Avesta se refugiase In Moldova, tocmai cind Stefan cel Mare avea
-nevoie de un pretendent la tronul Munteniei spre a Inlocui pe Ba-
sarab Laiota care trecuse de partea Turcilor §1 luase parte la cam-
pania acestora, contra Moldovei, in 1476.
Instalarea acestui Mircea, nu s'a putut face In 1481, titrucit
cronicele moldovene ne spun lamurit ca dupA rAsboiul dela Rim-
nic, din acest an, Stefan cel Mare a pus domn Muntenilor pe Vlad
CAlugArul. Putea oare domnul moldovean sA sprijine de-odatA doi
pretendenti la tronul Munteniei ? UrmeazA deci 0 Mircea a fost
pus domn in Cara romineasca In aid data. Aceasta a putut fi nu-
.mai in 1477 cind Stefan cel Mare avea 0-§i rAsbune in contra
.lui Batarab LaiotA care daduse ajutor Turcilor contra Moldovei in
1476 §i distrusese ultima dompie a lui Vlad Tepe§.
Este adevarat 0 cronica veche moldoveneascA, pAstrata In
-traducerea lui Nicolae Brzeski 1), are numai urmatoarea §tire : In
anul 6982 (1474) Octombrie 9 s'au batut Ungurii cu Muntenii ;
peste Unguri era Tepelu§ §i au fost bAtuti Ungurii", Versiunea dela
Bistrita a acestei cronici se apropie ca text de felul cum povestea
..acelea§i evenimente, letopisetul moldovenesc utilizat de Urecherfn

1) 1. Bogdan, Vechile Cronici, 226.

116 N. C. BEJENARU

anul 6982-1474 luna lui Octombrie 1, luat'au Stefan Voevod ce

tatea Teleajenului §i au tAiat capetele parcalabilor §i pe femeile for
le-au robit §i multi (igani au luat atunci ; iar cetatea au ars'o. In-
teaceia§i tuna In 5 au fost rAsboiu cu Ungurii §1 cu Tepelul §i_
i-au biruit ; iar in 20 ale aceleigi luni au batut §i pe Basarab". 1)
Letopise(ul lui Azarie 2) se apropie de textul cronicei moldovene§ti
tradusA §i adausA de Nicolae Brzeski : In anul 6982 Octombrie 5
au lost risboiu cu Tepelu§ §i cu Ungurii In Tara munteneascA §i
au fost bAtuti". Letopise(ul moldovenesc a lui Ureche are textul
versiunei bistri(ene din cronica moldoveneascA : Au luat Stefan:
VodA cetatea Teleajenului ".') .

Faptul el acest eveniment nu se intilne§te la fel expus in toate .

versiunile pastrate ale vechei cronice moldovene§ti, ar putea fi o
indica(ie ca evenimentele au fost a§ezate Intr'o cronologie neexactd.
In anul 1474 and Stefan cel Mare incepuse tratativele de Mind
care cu regele Mateia§ §1 cind rela(iunile lui cu Bra§ovenii erau de-
perfecta prietenie nu se poate admite o incercare a lui Basarab-
Tepelu§ de a pAtrunde in tara romlneascd §i nici un rAsboiu al-
lui Stefan cel Mare cu Insotitorii lui Tepelu§ ca §i cu Basarab-
LaiotA care null precisase atitudinea politica, a§a cum va fi in 1475 -
Este evident InsA ca cele trei evenimente sunt din acela§ an,,
InsemnInd aceiasi politic& Acest an putea fi numai 1477 clnd §i
Ungurii §i Stefan cel Mare, primea cu neincredere §i du§manie
noua intorsatura politicA din tara romIneascd.
$i aice trebue facutd InsA o distinc(ie. In aceini lund, Octom
brie, este vorba de 2 expedi(ii. Tepelu§ cu sprijin din tara ungu
reascA cautA SA alunge pe Basarab LaiotA. La 5 Octombrie este
Insd batut de trupele lui Laiota. In aceini lunA, in prima zi, $tefan,
cel Mare cuprinde cetatea Teleajenului iar la 20, are ciocnirea cu
Basarab LaiotA pe care-I invinge.
InsA §i versiunea cronicei moldovene§ti nu face legaturd de
tit de timp intre aceste 2 evenimente. Ac(iunea lui Stefan cel Mare
s'a desfA§urat isolat §1 fad legAtura cu Tepelu§ §1 Ungurii.
1) I. Bogdan, Cronice inedite, 54-55.
2) Edi(ia I. Bogdan, Analele Academiei Romine, sectia isto-
ricA, 1909 p. 128.
3) Letopise(ul Tariff Moldovei pind la Aron Vodi intocmit
dupd Grigorie Ureche, Istrate Logofdtul §1 altii de Simion Dascalul
ed. Giurescu pag. 56. (Expunerea lui Ureche modified intrucitva
expunerea versiunei bistri(ene afirmind ea Stefan a batut pe Um--
guri §i pe Tepelu§ in Tara romineascd).
 MIRCEA II PRETENDENTUL 117

Dad consideram ca dui:4 afirmatiunea aceleia§i cronici, Ste-

-Ian cel Mare, in 1481 lag domn in tam romineasca pe Viad Ca-
lugarul, in 1477 interventia lui rasboinica a fost Mutt spre a in-
-tala in scaunul din cetatea Dimbovitei pe Mircea.
Nici proclamatia lui $tefan cel Mare nici raspunsul bolerilor
munteni nu ne preciseaza al cui fiu este acest Mircea. Este oare
Mircea comisul, limas prisonier la tefan in batalia dela Sod ?
Atit d-nii Iorga, Ursu cit §1 Bogdan,facind legatura intre
scrisorile din timpul lui Stefan cel Mare §i scrisoarea lui Mircea
din 1521 are Bra§oveni,atribuind aceasta scrisoare lui Mircea
din 1477, ne spun ca el este fiul lui Vlad Dacul. Numai raspun-
sul boerilor munteni ne da indicatia ca el era fiu! Caltunei. Cit
prive§te pe parintele sau domnesc nu avem nici o indicatie. Este
firesc insa sä admitem ca Mircea Pretendentul din timpul lui Ste-
fan-cel Mare era fiul natural al unui domn raposat (Viad Dracul ?)
Acel Mircea care scrie Bra§ovenilor ne specifica ca este fiul
lui Vlad Voevod §i frate cu Radu Voevod. In aceste conditii se
-putea prezenta Bra§ovenilor Mircea Pretendentul, fiu natural a lui
-Vlad Calugugarul §i frate cu Radu Voda cel Mare care aratase o
deosebita prietenie Bra§ovenilor.
N. C. Bejenaru
asistent la Universitate.

MOW :MN tD arts pooulari romIllgasci

In substratul poporului romin, a§a cum imprejurarile istorice

i-au inlesnit formarea sa etnica, zac amintirile stramo§ilor direct!
°data cu urmele lasate de celelalte popoare venite in atingere nu-
mai in treacat cu locuitorii de ba§tina ai Daciei. Toate manifesta-
rile spirituale ale poporului pot fi cercetate analitic, din aceasta
privinta §i'n ele pot fi desvaluite atit variatele tnriuriri care s'au
exercitat asupra-i, cit §1 ostenelile sale proprii pentru inchegarea
unui tot aparte, unei entitati etnice.
Intre diferitele manifestari, arta pastreaza cu o pioasi cre-
dinta fie mo§tenirea stramo§iIor, fie amalgamul influentelor straine,
care s'au depus in lungul veacurilor peste manifestarile artistice
ale poporului. Si mai ales arta populard, ca cea mai veche §1
118 P. CONTANTINESCU-IASI

sincerA exprimare a tendintelor spirituale pAstread in sigurA tai-

nita amintirea vechilor influente, care uneori merg mai departe de
cit na§terea insi§i a poporului spre originele strAvechilor localnici.
Astfel, arta popularA de azi, ca rezultat at tuturor acestor'influente
strAine, dela cele mai strAvechi pAna la cele mai noi, e un fru-
mos tezaur de documented, pe care ochiul ager at cercetatorului
de azi Il poate dezgropa. Arta populara, ca toate productiile po-
pulare, este un izvor nesecat de documentare istoricA, este o unealta
de reconstituire a clipelor trAite ale unu neam.
Ne propunem sA schitam citeva dovezi, in comunicarea de-
fatA, Incepind cu cele mai vechi influente, datorite celor mai stra-
lucite tivilizatii ale antichiratii orientate din Egipet §i Chaldeo-
Assiria.
* *
Egiptenii, ca toate popoarele antice, au dat o deosebita im-
portantA artei religioase, intrucit prin monumentele marete se ajun-
gea la imblinzirea fortelor tainice ale naturii, fie cA li se clAdeau
locapri de odihnA §i de inchinare tor, fie cA li se reproduceau
chipul cioplit sau zugravit. Dar cele mai multe din zeitatile Egip-
tului nu erau de cit idolatrizarea elementelor naturale spiritua-
lizate §i apoi intoarse ca fiinte semiumane cu defectele §i calita-
tilor omene§ti. Intre elementele fad care viata egipteanului ar fi
fost imposibilA de unde respectul netarmurit animalele locale-
jucau uu rot insemnat. Si toate animalele, fie cA erau folositoare
prin serviciile tor, ca bout de OA fie CA puteau fi primejdioase-
prin amenintarea permanentA adusa omului §i bunurilor sale, ca_
crocodilul sau uliul, de pildA.
Fire§te ca era o gradare locals sau generdla in cultul acordat
acestor forte - animate ; In Egipt in fruntea zeificatilor trona bout,
prin bout Apis §1 soata sa, prin vaca-zeitA Hator, ca animalele-
de cea mai mare necesitate.
Intre cele ce urmeazA, prpele pare sA fi jucat un rot Insem-
nat in credintele religioase, de oarece it vedem reprodus ca atribut
unor anumite zeitAti in mai multe reprezentari artistice. S'ar putea
acorda §i §arpelui aceia§1 valoare totemistica ca §1 boulul, intrucit
apele Nilului erau loc prielnic pentru desvoltarea §arpelului de apa-
El putea fi un animal primejdios prin mu§cAtura sa, dacA era ye-
ninos ; dar cum prin Egipt nu prea se gAse§te aceastA specie.
credem cA rolul §arpelui era ca §i a celorlalte animate folositodre
pasArea ibis, pisica etc.
 MOSTEN1RI STRAVECHI 119

De altfel, cultul carpelui avea un inhales §i mai general. I s'a

acordat§i nu numai de egiptenicalitati de inteligentA §i viclenier
de aceia §arpele a ajuns simbolul intalepciunii la unele popoare,
'Mire care §i egiptenii, sau al §ireteniei, care presupune de asement
o ascutime a mintii. Exemplul clasic al celei de a doua interpre-
Lid it gAsim In biblie §arpele care a perdut pe Adam ciltigind
mai Intai pe Eva, femeia. 0 simbolid apropiere intre §arpe §i fe-
mee I Evreii, autori ai bibiiei, vor fi luat cultul §i povestea §arpe-
lui dela assir-haldeeni, pe locurile cArora vechile legende au fixat
Paradisul, patria primului om. In padurile Mesopotamiei §i ale
Asiriei in deosebi, traiau tot felul de flare §i juvine, care au silit
pe assirieni sa devid buni vinAtori §i rAzboinici, iar pe arti§tii
for cei mai buni animalieri ai antichitAtii. Acelea§i imprejurari bio-
logice au fAcut din §arpii nenumArati Si grovazi ai Indiei un animal
de vraja §i magie al fakirilor §i liratunanilor indieni.
In Egipt §arpele naja" devine un element de seams in or-
namentistica arhitectonica. Capete de §arpe sau In Intregime, inco-
lataciti, formead un element des repetat la frizele templelor §i mai
ales la intrare. Numai un exemplu : templul mare] al lui Ramzes LI
dela Luxor are la stilpul dela intrare, sub gorjeriu, o frizA de ca-
pete ale capelui naja". La mijlocul portei este un cArAbu§ cu a-
ripi, care de multe on este inlocuit prin soarele alAturat de doi
§Arpi aspic". Soarele, cel mai stralucit simbol la toate popoarele.
§i la egipteni, inso,it de §arpele ca simbol a intalepciunei.
arpele ca motiv artistic a fost imprumutat §i celorlalte arte
antice, mai ales celor eclectice : feniciana, judaica §i medopersi
In urma sapaturilor recente facute de arheologul englez Evans §i
§coala italiana In Creta, s'au descoperit urmele unei vechi civiliza-
tii locale, inainte de a celei grece§ti, prehelenica, cu foarte multe
legAturi§i .mai evidentecu civilizatiile egiptene §1 asiatjce. In I

palatele dela Cnossos §i Phaestos, ca§i'n alte localitaji, s'au scos

la ivealA numeroase obiecte de arta, dintre rare unul foarte intere-
sant pentru tema noastra. Cea mai cunoscutA dintre statuele gAsite
la Cnossos este a§a numita rZeita cu §erpi". ReprezintA un perso-
na] femenin cu o ImbrAdminte foarte curioad dintr'o jachetA strinsi
pe talie §i o fustA din volane multeo ImbrAdminte neobi§nuiti la
Grecii clasici §i nideri in antichitate, dar foarte obi§nuitA azi, cind
"haina se sprijinA pe coapse. interesant e faptul ca zeita e'nconju-
ratA de het §Arpi, doi inconjoad mijlocul §i bratele, iar al treilea
,pe §ortul dinainte. A fost identificatA cu o preoteasi a unui temple.
120 P. CONSTANTINESCU-IASI

pentru culla §arpelui, Imprumutat probabil din Egipt. Se mai cu-

-nose si dupe alte monumente relatii si influente reciproce dintre
Egipt si Creta, care prin cimpia sudicA era deschisA dire malul
african. E suficient sA amintim de Minotaurul, a drui patrie era
Creta, dupA cum Egiptul avea pe boul Apis.
Deci, si la cei mai vechi locuitori ai Greciei se cunoaste
cultul §arpelui, care s'a transpus in arta si s'a pAstrat OM la
Grecii din epoca romans si apoi trecind la Romani. La heleni §i
_romani §arpele trece ca simbol al sAnAtatii in cultul lui Asclepios-
Esculap ; in reprezentarile artistice sarpele apare mai mult ca atri-
but al acestei zeitAti si mai rar ca motive ornamentative. In mito-
logia greco-romanA sarpele apare deseori fie ca animal, fie in com-
binatie semiumanA.
*
DacA cercAm sA pAtrundem Inceputurile religioase §i arils-
lice ale celor mai vechi locuitori ai Daciei, observAm aceiasi ten-
dintA totemistica. In meleagurile Carpatilor lupul era animalul=rege,
mumele lui se pare cA s'a dat poporului dac, cad Davus.= Dacus,
jar davus ar insemna in limba dacA lup. Simbolul national era
stindardul sub care luptau dacii : un cap de lup dintr'o materie
tare cu gura deschisA, prin care vintul patrunzInd si trecind prin
continuarea de stofA in forma unui trup de carpe scotea sunete
InfricosAtoare. Balaurul dela dad are legAturi cu lupul local, dar
.§1 cu sarpele-triton antic. Balaurul a trecut si'n conceptia mitologica
a urmasilor daco-romani.
In povestile rominilor balat,rul este un element frecvent ; iar
In credintele populare §arpele are inples aproape zeificat in acel
sarpele easel", care inseamna deseori noroc si de aceia e mare
-pacat dacA-1 omorim. Cind esA din parete, uncle locueste de obicei,
trebue ospAtat cu lapte.
arpele a trecut si`n arta cu acela§ rost casi la Egipteni, de
element decorativ in architecture. Se obisnuia pina'n zilele noastre
aproape, ca sA se acopere casele rominesti la virfuri cii niste te-
racote smaltuite, de diferite forme, unele foarte interesante. Aceste
leracote au zugrAvite incolAcit pe ele 4arpele casei", Intocmai cum
§arpele aspic* incununa friza templelor egiptene.
Architectul T. T. Socolescu, un bun cunoscAtor al artei ro-
-mtnesti, aduce mArturia c'a vAzut tin asemenea vIrf de teracotA cu
varpele incolatAcit, mai bogat ca desenii, pe o case veche din
 MOSTENIRI STRAVECHI 121

Ca lea Mo§ilor din Bucure§ti. 1 Un asemenea model se mai pas-

-treaza la Muzeul Prahovei din Ploe§ti §1 e o mare gre§a1A ca nu
-au colectat mai multe exemplare, de cit mai variate forme, din
acel model de ornament artistic popular care vorbe§te de milenare
.amintiri.
Tot d. Socolescu pomene§te de unele case de pe valea Pra-
hovei cu acela§ yid de teracotA cu §arpele casei, care s'au pastrat
Tina acum citiva ani, cind au Post Inlocuite cu virfuri de tablA alba.
Un obicei artistic atit de raspAndit pe valea Prahovei §i'n
-vechiul Bucure§ti, pastrat ca o amintire a unei technici sigur mull
_mai raspIndita la poporul romin, nu se poate explica de cit ca o
exemplificare a stravechii influente egiptene, trecutA mai Intl' la
Greci §i Romani, apoi la cei mai vechi locuitori ai Daciei. E po-
sibil ca sa se fi reinoit aceste vechi influente artistice §1 mai tirziu,
:1upa ce poporul romin se constituise §i se scoborise din munti.
Prin Bogornilii bulgari din veacul XII-X111 s'au introdus multe cre-
dinti §i obiceiuri din Orient, pastrate cu trAinicie pinA ail de po-
,porul de jos.
*
* *
Din Orient §i anume dela assirochaldeeni, au venit plan
-meleagurile noastre multe obiceiuri §i credintica de pildA zodiile,
duzina ca unitate de mdsura; de asemeni §i motive artistice, im-
prumutate tuturor popoarelor balcanice.
Arta assiriana se caracterizeaza in decoratie prin intrebuinta-
sea foarte frequents a caramizilor smaltuite, care se fixau intr'un
material moale sau se alaturau prinse intre ele. §maltuirea o vedem
$i la romini intrebuintata ca mijloc decorativ. Teracotele amintite
la casele din valea Prahovei, precum §i intrebuintarea caramizilor
smaltuite la unele monumente religioaseca la Episcopia din Curtea
de Arge§, de pildafac parte din metodele artistice Imprumutate
dela Asirieni.
Un ornament foarte uzitat la assiro-chaldeeni pentru decoratie
era rozeta. Spatiul dintre creneluri sau fatadele locuintelor, ca§i
pAretii interiori ai cladirilor, erau acoperite cu rozacee. Pe un fond
albastru petalele erau mai albii producind un elect armottios.
A§a, celebrele mini dela Khorsabad, care alcatuesc urmele
palatului Dur-Sarickin at lui Sargon, ca§i palatele din Nimrud mai.

0 Cf. Ro:ninia viitoare" Anul IV, No. 7, pag. 6.

122 P. CONSTANTINESCU-IASI

pAstreazA IncA frumoase smalturi cu diferite ornamente florate sti-

lizate §i geometrice, intre care splendide rozete.
Moda caramizilor §1 fatadelor smaltuite trecu §i la celelalte
popoare orientale. Dintre artele eclectice acea persana o Intrebuinta
cu asiduitate, dat fiind §1 resursele inepuizabile ale Marilor regi,
La strAlucitele palate din Suza sunt doua frumoase §i magnifice-
fresce : a arca§ilor" §i a leilor" din cArAmizi smaltuite §i colo-
rate felurit care alcatuesc fondul, iar intre figurele centrale, sau
drept chenare, apar §iraguri de rozete.
Rozarea a fost §i este Inca foarte uzitatA de poporul rominesc-
ca mijloc ornamentativ mai ales la sculpturA in lemn. Portile au^
stilpii sau mijloacele panourilor uneori infrumusetate numai cu cite
o rozeta, rareori §i cu alte semne. Technica era u§oara ; o incizie
cu'n virf ascutit §i rozeta se reliefa in alb pe fondul mat al lem-
nului. Astfei de rozete se gAsesc pretutindeni pe pamintul rominesc,
unde taranul a simlit nevoia satisfacerei gustului estetic, oricit de
rudimentar. Uneori rozeta e atit de perfect Iucrata, in cit e o ade-
vAratA podoabA ornamentativa.
Muzeul de arts nationaia dela Bucure§ti, in sectia sculpturilor
nationale, prezinta mai multe exemplare din diferite colturi ale Orli,
la care se observe rozacele. SA amintim doar casa lui Mogo§ din
Gorj, mutate cu totul la muzeu,un tAran cu suflet de mare artist.
In Oltenia, ca§i'n Moldova, ca§i'n Ardeal, pretutindeni acela§ motiv
stravechi. Un model mai putin cunoscut it face cunoscut d. Soco-
lescu, care, descriind casele din Poiana Marului In apropierea RI-
§novului, aminte§te despre frumoasele porti sculptate de taranii
me§teri. Una din ele are doi stilpi de blani de stejar pe care se
deslu§esc Inca doua rozete marl, cioplite cu crestAturi delicate.'"
Si cite alte dovezi puternice mai sunt Inca, pe care cerceta-
rile noastre-sau ale altorale vor scoate la iveala pentru inche-
garea unui capitol din istoria artei nationale, din istoria neamuluf
rominesc In concertul civilizatiei ce}orlalte popoare.

P. Conitantinescu-Iasi

INIIIMMEMIIMM

1) Idem.
 COMUNICARI
0 biserici a lui Matei Basarab la Vidin
In valoroasa revistA din Craiova Arhivele Olteniei, II No. 5-
din Iasi Ian.-Febr. 1923, p. 4, d. Emanoil Bucuta a scris un artico-
la5 cu titlul Olteni de peste Dunare", In care vorbe5te despre-
Romanii olteni din districtul Vidinului. FiindcA articolawl acesta at
sAu avea grepla de a nu cunonte de cit scrierile mai vechi (a lui
Kanitz 5i Weigand) despre acei Romini, in deosebi despre aceia
din satul numit Novoselo, ett, M Arhiva XXX, 2 (din April 1923),
p. 199, i-am'atras atentia, cA in Arhiva, XXVIII (a. 1921), No. 1, p.
97, ar mai putea gAsi pentru acel subiect al sAu ni5te date aduse-
de mine §1 necunoscute de dinsul.
In urma, anume la 15 Noem. 1923, d. Em. Bucuta a scos de
sub tipar o carte cu titlul RomInii dintre Vidin 5i Timoc", in care
trateazA, pe larg, mai acela5 subiect.
$i In aceasta, d. Bucuta s-a marginit a cunoaste mai numaf
aceia5i autori vechi (Kanitz, Weigand) cari au scris despre Rom
minii dintre Vidin 5i Timoc. De asta a rAmas §i in ea la acelegi
erori din articolul mai sus pomenit ; cAci, s. ex. la p. 51 vorbe5te
cA limba din Novoselo ar fi o bulgara veche", mAcar cA eu, In
pomenitu-mi articol, i-am arAtat ce cred Bulgarii In5i5i, a5a fi-
lologul Mladenov, despre acea limb&
Nu-i bAnuesc gindul ; dar dacA cumva a evitat de a utiliza
acel articol at meu, fiindca s-a temOt de ostracismul profesorului
lorga care prigone5te pe cei can mentioneazA Arhiva (cf. Arhiva,
XXXI, 1, p. 73-74), rAu a facut ; cAci, procedind astfel, 5i-a rupt
dinsul insu5i valoarea ce ar fi putut-o avea scrierea sa atunci.
Afari de aceasta, necunoa5terea 5i a altor izvoare noui, In de-
osebi bulgare (macar cA citeaza de vre-o 2 on : entsedni statisti-
124 ILIE BARBULESCU

eski izvestija" din Sofia), inferiorizeazA §i din alte puncte de ye-

dere aceastA bro§urA a d-lui Bucutl. In adevAr, dinsul nu tie sau
nu vrea sA §tie nimic, nu numai de pomenitul meu articol, ci §1
de valoroasa cercetare a lui Boris Djakovi6, publicata deja in a.
1900 in Sbornik at Ministerului de Instrucjie dela Sofia, vol.
XVI §i XVII, §i care se referA tocmai la subiectul sau. De ar fi
- tiut -o ar fi impodobit frumos lucrarea sa cu ceea ce bulgarul Dia-
kovi6 ne spune acolo la pag. 171 despre Rominii din Vidin : cA in.
acest ora§ este o veche bisericuta cu hramul Sfinta Petka" (SfInta
Vineri), care-i zldita de Matei Basarab, domnitorul TArii Romine§ti
din 'Julia jumAtate a sec. XVII, §1 in care, pe ziduri, se mai pAs-
-treazA §i astazi oarecari frescuri, de'i parte din ele s-au stricat. Ba
Djakovie ne mai aratA, ca cleasupra u§ii acestei biserici se aflA chiar
c inscriptie slavA In care se spune cA ziditorul ei e Matei Basarab ;
el ne (IA chiar partea citA se mai poate citi din aceastA inscriptie,
cAci parte din ea e stricata de vreme ; iat-o :
M
113HCAFHHIM6 CORA HCk HOCHEWEHHE CHA 11CliphWEH111416 cTaro
,Mira AMHIlla MI 6)HCTHHH Xpt1Mh...611A HETKit IIC6311,4,410 ICOAHk
AiA9411 6AC4ft...H0Ak HUI... C... Spy

Banuesc ca Djakovid a citit rAu unele stove din ultimul rind

al inscriptieie Dar traduderea cel putin a celorlalte 3 e urmatoarea :
"Cu 1nvoirea tatalui §i cu ajutorarea fiului §i cu implinirea sfin-
tilui duh, kAmin. Acest dumnezeu hram... cuvioasa (prepodonua)
Petka, §i a zidit-o loan Matei Basarab voevod..."
lar prin aceasta inscriptie, de ar fi cunoscut-o §i utilizat-o in
scrierea sa, d. Bucuta ar fi dat altora prilejul sA dea o expli-
catie mai §tiintificA faptului : pentru ce In Epilogul carpi Abagar,
liparitA la an. 1651 in Roma de atm episcopul catolic at Bulga-
siei, Principatelor Romine §i Banatului, Flip Stanislavov, se spune
a ea s-a fi tiparit pe vremea cinstitului Matei Basarab al Tani
Romine§ti §i a iubitorului de pace Lupul numit Vasilie Voevod".
Acea inscriptie, fiindcA In aceasta se completeath datarea nu numai
cu domnia lui Vasile Lupul ci §i cu a lui Matei Basarab, ar fi al-Mat
cA Stanislavov pomene§te In Epilog pe Vasile Lupul, nu fiindcA ar
Ii voit ca, prin aceasta pomenire, sA mAguleascA o presupusA am-
bitie a acestui domn at Moldovii de urmator at ImpAratilor de
RAsArit in tutelarea Patriarhiei de Constantinopole §i a Bisericei
ortodoxe", ambitie presupusa gre§it de lorga §1 oarecum Admisi
 COMUNICARI 125

de V. Bogrea care, cu acest gind, 11 citeazA pe Iorga in Anuarut

Institutului de Istorie nafionalci, I, Cluj 1922, p. 322, Nota 2.
Nu, nu e vorba de nici o .tutelare ", ci pur §1 simplu de dot
domni, cari ajutA bisericile cre§tine in general, deci uneori §i pe-
cea catolica. Vasile Lupu a ajutat minAstirea dela Lepavina din
Croatia, cum am arAtat in cartea mea Relations des oumains avec-
les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie §i a tele, iar Matei
Basarab zide§te biserica cu inscriptia aratatA ad din Vidin, uncle
erau multi catolici, pe de o parte, iar pe de alta, uneori prin`cum-
natul sAu Udri§te Nasturel, ajutA §1 biserica catolica, cum se vede-
In scrisoarea latineasca pe care eu am dat-o generalului P. V. Nis-
turel de a publicat-o in cartea sa Vieafa Sfinfilor Varlaam ;I loa-
saf tradusi din limba elend la anul 1648 de Udrifte Nosturel de
Fiercl#1, Bucure§ti, 1904, p. LVII.
Matei Basarab, a§a dar, a zidit o bisericA in Vidin, la Ro-
minii dintre Vidin §i Timoc". Atrag atentia asupra acestui fapt, spry
a da, asffel, indemnul de a se copia exact inscriptia ad arAtatA, pe-
de p parte, iar pe de alta spre a se studia §i frescele ratline
IncA pe zidurile bisericii. Totul, insa, potrivit cu cele ce am scris
In Arhiva, XXX, 3-4, p. 399, dacA nu e cu supArare.

GhTorlan.
buindu-se dupA Cihac, prof. Al Philippide afirmA in Istoria limbit-
tontine, la§i 1894, p. 150, cA rom. ghtorlan ar fi formatte a lim-
bii romine din onomatopeicul ghtor, adicA un om cAruia ii ghio-
raesc matele de foame". Acela§i lucru it repeta mai in urea §1 L.-
Saineanu in at sAu Diclionar Universal. i a§a cred toti Oil scum..
N-a bAgat nimeni de samA InsA, ea precum a arAtat deja JagiiS, in.
Archly far slavische Philologie, IV (a. 1880) p. 643, iar mai In.
urmA W. Christiani, Jbidem, XXXIV, p. 346, cuvintul acesta nu e
alt ceva de cit rusescul gorIcin=fr, crieur, germ. Schreier, care,.
la rindu-i, e derivat din rus. gorlo =gif.
Cu acest prilej atrag atentia filologilor no§tri asupra artico-
lului act pomenit al lui Jagid, care cuprinde o recensie asupra
Dictionarului lui Cihac ce aparuse in 1879. Pe cit §tiu eu, acest
articol cu interesantele observari ale InvAtatului slavist, profesor
atunci la Universitatea din Viena, a limas necunoscut la noi, mAcar
cA se aducea prin el multe date §i etimologii noui fall de ale la
Cihac.
126 ILIE BARBULESCU

Colnic.
Filologii no§tri, luIndu-se dupA Dictionarul lui Cihac care nu
.cunoa§te etimologia rom. colnic, cuvint care 'nseamna : mad §1
cArdrue Ingusta pe vIrful muntilor, zic §1 .ei, ca s. ex. L. Sdineanu
in al sau Dictionar Universal" : origine necunoscutA. In fond, deja
Jagid, in pomenita-i recenzie din Archly filr slavische Philologie",
IV, p. 643, vorbind de acest cuvint, spunea lui Cihac cA e slay,
AtrAgindu-i atentia cA in limba sIrbo-croati se afla kolnik cu In-
teles de german Fahrweg", adica drum de care". Spre a com-
pieta pe Jagi?, eu voi spune mai frail, ca acest cuvint fl au §i Bul-
garii, apoi cA mai multe limbi slave, intre cari bulgara, sirba, rusa
etc., au cuv'ntul kolo cu Inteles de car" ; cind civilizatia s-a in-
tins cu Mold d-ale ei, la unii Slavi s-a derivat din kolo §i alte
cuvinte, a§a la Ru§i koljaska (pronfintat kalfaska) care inseamnA
un fel de trAsura (cf. rom. caleasca). La fel s-a derivat la Slavi §1
.acel kolnik.drum de care, tot din kolo.
Intelesul rominesc al cuvintului de : colinA, frant. colline,
clairiere", pe care-I dA Cihac deja, va fi e§it undeva in tinuturi
muntoase §1 deluroase, unde drumurile de care" se aflau pe dea-
luri. Acolo, dela o vreme, limba a inceput a confunda ideia pri-
mitive de drum de car" ce o aved colnicul, cu idea de deal, de
Inaltime, pe care se gAsea de obicei adrumul de cars din pricina
naturii terenului. Ast-fel, intre Vidin §i Timok in Bulgaria pe unde
se aflA §i Romini a§ezati, se gAse§te, intre allele, satul VArtop. Ar-
heologul Boris Djakovia care I-a vizitat (cf. p. 124) spune cA : o ju-
matte de teas de mers bun la rasAritul satului se aflA a§a numita
,cale ". Aceasta se gAse§te pe un deal tnalt g repede" (in Sbornik
Minist., Sofia, XVI -X'VII, p. 165). Cuvintul scale ", care-i, cel ro-
minesc, it au a§a chiar Bulgarii in limba for acolo. In o asifel de
regiune cuvintul colnic", care InseamnA la inceput scale", putea
foarte u§or sA ajungA a fnsemna chiar deal Malt", fiindca era de
obicei pe deal".
Dealtfel, corespunde rom. carare din car lat. carraria §i carrus.
Acum nu mai e necunoscutau, sper, originea cuv. colnic.
Dar cuv. colnic, care s-a nascut cu fntelesul lui dela not in
o regiune deluroasA sau muntoasA, ne poate sluji, cum vedem,
chiar ca document istoric al migratiilor neamului rominesc dela
deal sau munte spre. §es, cAci el _e cunoscut de noi, cu acel /ti-
ldes, §1 la §es, mi se pare.
 COMUNICARI 12 7

Trebue, acum mai ales, sa i se cerceteze Intinderea lui geo-

grafica 'titre Romini, spre a-i putea preciza aceasta valoare de
document istoric.
Cobilita
rulndu-se dui:4 Miklosich, toti au afirmat la noi, ca §i Cihac
d rom. cobillto ar fi venind din bulgar kobilica=1"apA mica. A§a,
s. ex., §1 L. Saineanu in Dicfionar universal. N-a bagat nimeni de
seams insa observarea lui D. Matov, in Sbornik al Ministerului
din Sofia, vol. IX (a. 1893), p. 67, ca chiar bulg. kobilica (citit ca
rom. cobilita) nu e din pis!. kobyla=lapa, ci din pale6sl. ICZGAZ=1
rom.vechi cibla=galeata, §i ca forma originarA bulgareasd (pls.), care-
chiar straslava, este *kablica, cum se vede pe de o parte din forma
bulgara regionals de la Veles in Macedonia : {calico, (cit. cobtita),
iar pe de alta din cuvintul keblica, care-i la fel construit in limba
Sloventilor din Stiria, Carintia §i Carniolia.
Ast-fel se §1 explica logic Intelesul chiar al cobilitei, care e,
,cum spune Insu§i Cihac, cerceau pour porter d'eate In gelleti sau
Tragholz pe nemte§te, ceea ce, evident, n-are nimic aface cu iapa"
sau iapa mica".
Cu acest prilej, precum am atras atentia filologilor no§tri ad
mai sus (p. 125) asupra recenziei lui agie, iar aid data asupra lu-
crarii lui Coney despre cuvintele slave ale limbii romine, pe care
n-o cuno§tea nimeni la noi pins ce n-am scris eu despre ea In
Arhiva, XXX, 3-4, p. 376, tot a§a lmi permit a le atrage atentia
§i asupra scrierii lui D. Matov cu titlul Grscko balgarski studii",
aparuta in volumul mai sus pomenit al Sbornikului dela Sofia ;
caci nici pe aceasta din urma nu o cunoa§te nimeni la noi, macar
a ea a aparut deja in a. 1893 §i cu toate ca filologii no§tri ar fi
alai intrinsa multe lucruri noui cu privire la unele cuvinte bulgare
can se gAsesc §i in Iimba noastra ca in cea greceasca, precum :
virkolac, mormolok, ghIoagA, plosd, plea§ca, sedila, hamei, hrean
etc. Dar totul, fire§te, iara§i potrivit cu principiul ce am expus in Ar-
hiva, XXX, 3-4, p. 389, care-i in Interesul prestigiului Stiintei romIne§ti
li pentru respectul ce se datore§te muncii §i gindirii cercetatorilor ei.

Panslavismul prof. lorga In ziarul nAdevirul"

In Arhiva- XXVIII, 2, p. 262, arAtam ca, mai cu seams din
pricina necunoa§terii limbilor slave, can i-ar fi pus la IndAmini
128 ILIE BARBULESCU

cunoaVerea exacta a realitAjilor vietii sociale §i politice slave, price

citirea cArtilor §i ziarelor scrise In aceste limbi, prof. lorga a a-
juns sA creadA gre§it d Panslavismul n-ar fi existind in lumea
slavA, ca fenomen socialo-politic propriu §i organic al acesteia. In-
tre allele, In. cartea sa Razbolul nostru In note zilnice, a. 1914",
apiirutA la Craiova In 1921, lorga spune, In adevAr, la p. 14, urmA-
toarele : Panslavismul e o muzica sentimentala -ruseascA, din care_
Viena a facut cu dibAcie o IntreagA teorie, pe care Berlinul a ra-
finat-o. Dar Panslavismul intruneVe el oare Ica Pangermanismul Si
Panlatinismulj conditiile : unitatea de culturA, apropierea fara anta-
gonisme geografice §1, al treilea §i mai ales, rasa ? Nu. De asta
nu pot 0 nu vor Slavii sa jaca Panslavism, chiar dad Rusia ar
putea §i ar voi. Cercetati toatA Istoria lor."
Ast-fel crede In a. 1921. Dar, precum eu i-am arAtat acolo,
cunoscatorul limbilor slave, §i prin ele al vigil reale a Slavilor,
Vie ceea ce lorga necunosdtorul acestora nu §tie.: ca Panslavismut
nu e in lume o nAscocire a politicei Nemtilor Vienii §i Berlinului,
cum spune dinsul cu o totalA ignorantA a chestiei, §i nici chiar nu-
mai o muzicA sentimentalA ruseasca", ci el, Panslavismul, ekisti
de veacuri, ca tendintA politicA §1 culturalA, in irq4i popoarele-
slave §1 e o nAzuire a conViintei treze slave despre unitatea de
rasa a tuturor Slavilor. Prin idea panslavistA (azi numitA mai ales
neoslavistA), spuneam, Slavii (cei culti fire§te), Increzatori in rostur
civilizator pe lume al marelui lor numar, cauta .,,sa se solidarizeze
lithe din§ii in toate formele de activitate, sa se ajute reciproc, §1,
in cele din urma, chiar sA se confedereze." lar toate aceste afirmarr
le-am documentat In acel pomenit numar al Arhivei.
Am plAcere sA constat, d acum domnul N. lorga nu mai
spune a'a, ci cA Panslavismul exists chiar to lumea slavc7, anume
la Cehi, ca o idee activa a sufletului lor. Dovada e articolul ce a
publicat In Adevcirul dela 12 Fevruar 1922, In care, vorbind de
alianta noua franco-ceha, IntreabA guvernul nostru, mustrindu-I, cu
urmAtoarele vorbe : De ce In locul unirei latine [cu Rominia] pen-
tru asigurarea pacii bazate pe victorie, avem pe aceia a marilor
puteri latine din Apus cu un slat slay, urmarind fall; o politica
slavofild, daca nu panslavistcl ?"
Acum, deci, prof. lorga crede d statul slay Cehoslovacia va
fi urmarind, poate, chiar o politica panslavista. Cored ar fi fost
insA, sA declare cA a Invatat aceasta dela mine §i anume din acel
numar al Arhivei; a§a cum i-am mai spus altadatA, (in Arhiva,.
 COMUNICARI 129

XXIX, a. 1924, 4, p. 534), cA i-ar fi stat frumos corectitudinea de

a declara, cA tot dela *mine, din aceastA revistA a aflat, ce nu §tia ri
el originea ideologicA a Micei Antante nu e In capul lui Bene§ §i
Take Ionescu, ci mult mai veche, la cehul Havlidek dela 1848 (cf.
InsA §1 allele in Arhiva, XXZI, 1, p. 49 ; XXVIII, 2, p. 292 ; XXIX,
2, p. 317 ; XXX, 3-4, p. 379 §i XXX, 2, p. 205).
Fac, de alffel, aceste constatari nu pentru domnul patriot"
Iorga, ci, spre a u§ura sarcina istoricilor, cars vor cerceta mi§carea
§1 evolutia ideilor In intelectualitatea romineascA (cf. p. 144).
Ble BArbulescu

oViahlic in Zakonikul 1E11 Stefan Du§an.

In anul 1898 Stojan Novakovid a editat din nou Zakonikul
lu Stefan Du§an, pe baza descoperirilor de not texte §i a studiilor
profesorului de la Universitatea din Kiev Florinski asupra primer
editii a Zakonikului din anul 1870, Belgrad.
In acest codex de legi, compus din 201 articole, odata cu
pretioasele aminunle privitoare la organizarea statului sfrbesc, sub
cel mai renumit suveran din trecutul istoric glorios at poporului
sfrb, pe la jumAtatea secolului at XIV, aflam In citeva articole nu-
mele de Walt ". Numele de Vlah" apare Insa In hrisoavele sir-
be§ti cu mult inainte de secorul at XIV §i anutve odatA cu Inceputut
epocei not creiate de familia Nemanienilor, din timpul marelui Ste-
fan Nemauja, 1198-1199 9.
In studiul sau, cetit In §edinta publicA a Academiei Romine
la 27 Ianuarie 1922 §i intitulat : Vlahii din Serbia", d -t Silviu Dra-
gomir a aratat cA prin numele de Vlah intrebuintat In hrisoavele
slrbe§ti, incepInd din sec. XII panA in al XIV, sub Stefan Du§an,
cand sunt mai frequente (26 de documente din 39 cite sunt In total:
amintitoare de cuvintul Allah) trebue sA intelegem resturile popu-
latiei romine§ti, care in evul mediu era rAspindita aproape in toate
partite peninsulei balcanice, a cares ocupatie de predilectie era
pastoritul, §f care aveau conditii sociale deosebite, ca voinici" sat'
cAlAtori" cu drepturi mai largi sau mai limitate, respigind ca e-
ronatA pArerea emisa de Novakovid cum ca Vlahii din documentut

1) Vlahii din Serbia, In sec. XII-XV de Silvia Dragomir, fit

,,Anuarul Institutului de Istorie nationals" Cluj, 1922 pg. 280.
4
130 I. NEGRESCU

lui Stefan Nemanja faceau parte din categoria pAstorilor nomazi

IlrA a fi avut a§ezAri statornice.
In utilizarea izvoarelor sirbe§ti pentru studiul Vlahilor din
Serbia d-1 Silviu Dragomir dA insa prea putinA importantd Zako-
nikului lui Stefan Du§an, poate pentru motivul ca el nu s-a pas-
trat in original ci numai in copii posterioare, din compararea cA-
rota s-a restabilit textul original (1349-1354), ce nu va fi fost
,pismeno ili kniga sa zlatnim peeatnom carstva").
Astfel, atunci cand vorbe§te despre mi§cdrile Vlahilor pAstori
cu turmele for la waratice §1 ernatice, se citeaza doar unul din a-
cele articole ale Zakonului care hotarA§te gloaba de plAtit pentru
proprile in contra legiurii zakonikului. .
De aceia nu crecku ca este lipsita de interes redarea in in-
-tregime a articolelor din codexul de legi al liii Stefan Du§an in
care se prevAd indatoririle vlahilor §i albanezilor numiti aparte ca
nationalitali deosebite, a vlahilor §1 meropilor numiti aparte ca ni§te
categorii sociale deosebite.
Aceste articole, pe cari be dau aici nu chiar in cirilica, ci in
transcriere cu litere latine, stint :
elan 32 (prv. izd. 183) :-
Ljudije crkovni, koji dr2e crkovna sela i zemki crkovne, a
prognali sut merophe crkovne ili vlahe, oni-zi koji-no su razgnali
.
ijudi, da ce sve2u i da im se uzme zemka i ljudije, i da'ih dill
crkva do-gde skupe ljudi koje su razgnali".
elan 77 (prv. izd. 179):
,.Potka medju selmi 50 perper : a vlahom i arbanasom 100
perper ; u te-zi potke caru polovina, a gospodai u polovina, dije
buds selo.
elan 82 (prv. izd: 180):
Gde prestoji vlah ill arbanasin na sele, na tom-zi sele da
-ne prestoji drugi grede za njimi.. Ako li po Bile stane da, da
plpti potku u dto je ispisal".
In articolul Zakonikului numerotat cu No. 32 in editia din
1898 §1 cu numAnil 183 in editia din 1870 sint legiuitspedepsele
pentru alungarea meropilor bisericil sau Vlahilor. Vlahii pomeniti
In acest articol fac parte din categoria acelora ce erau In slujba
min4stirilor carora au fost douati, scutiti de on ce robote §i biruri
dire rege.

1). S. Novakovid, Zakonik Stefan .Duiana, Beigrad 189&

 COMUNICARI 131

In articolul insemnat cu No. 77 (prima edilie 170) se legiu-

e§te gloat a ce trebuia sA fie platita pentru cearta §i care era pentru
sate 50 perT,eti jar pentru vlahi §1 albanezi 100 de perperi. In ar-
ticolul 82 (prima editie 180), citat §i de d-1 Silviu Dragomir, se le-
giuiesc proprile vlahilor §i albanezilor prin sate. in aceste doua
din urma articole vlahii pomeniti fac parte din alta categorie ; el
nu erau legati de minastiri ci se ocupau cu pastoritul propriilof
for turtne, prin muntii mIngstirei pentru care plateau dajdiile
.cuvenite
Vlahii, despre care se vorbe§te in acest Zakonik al lui Stefan
Du§an ca §i in alte documente sIrbe§ti anterioare, Sint Rominii din
Sirbia, tot a§a dupa cum Vlahii din Erotocritul lui Cornaro, de doul
weacuri niai tirziu, shit Rominii din stinga DunArii 1).
Prof. I. Negrescu
011111111111MIM

Alivanta.
Etym. Magn., col. 895 ii considerA numai ca adverb §1-I tra-
duce prin 'a la culbute, en culbutane ; Diet. Acad. s. v. vorbe§te
IntAid de interjectia dlivanta, Intrebuintata in glumA cind cineva cade
jos, apoi de adverbul cu acela§ nume (a cddea ativanfa). Este evr-
dent ca evolutia presupusa de acest depe urmA dictionar core-
spunde realitatil ; sl se compare atitea alte interjectii, devenite ad=
verbe spre a arAta in .ce chip se petrece actiunea cu ptilejul amid
se ItitrebuinteazA interjectia respectiva (a cddea buf, a vent hugia-
Dix, a da btcd, a se da hula, a merge leapa, a clidea Prone d.
.hodoronc, etc.). Din citatiile Diet. Acad. vedem cA vorbd aceasta
este raspinditA in toad Dada, mAcarca §1 afirmatia lui Hasded, ci
se IntrebuinteazA mai cu samE in Moldova §1 peste Olt, pare a-
ckvArata.
In privinta originii, HascIeu, op. cit. 897 se gindb§te lA HA.
alla bandd (andare alla bandd 'a se povirni, a sta s cad', d to-
vAi ca betivii', la inceput despre corAbii cind se plead Intr-o parte
§i-s gata 5A se rastoarne), venit la not prin marinarii bizantini.
Dict. Acad. nu pomene§te nimic de aceastA etimologie, probA ca

Dragomir ops cit. pg. )6.

2). ErofocrIful lui tu.naib in lit. rod'. cue VOild Greet' tir Da---
actrromanicr, Att. 1 it20-1921 pg. 12.
132 I. IORDAN

n-o socote§te admisibila, ci imagineazA o contaminatie a verbuluE

a se alivdni 'router, culbuter, se perdre dans le monde, errer' cu
ital. avanli, fArA a da InsA lucrurile ca sigure (pare a fi... "). De--
alffel a se alivdni insu§ are nevoie de explicatie. Putinele exemple
notate de Dict. Acad. vorbesc in sepsul unei intrebuintAri destul
de reduse a acestui verb, pecind alivanta are o intindere cu mult
mai mare. N-ar fi deloc imposibil ca a se aliveini si fie o vari-
antA a lui a se alimeini, cAci primul inseamna 'a se duce in fume
fArA a f se da de rosy, al doilea 'a se stabili intr-un sat (despre-
unul venit ma din turne)'.
Cred ca alivanta e un element de origine balcanica. In limba
Evreilor spanioli din Orient exists interj. alevanto (cu v bilabial)
al cArei injeles corespunde germ. 'los 1 auf l' (dela verbul (a)le
vantarse 'sick erheben') ; acest cuvint a fost imprumutat de Bul
gari, la care inseamna 'jAl ladron 1' (=hotul 1, hotii 1) (v. M. L. Wag-
ner, Algunas observaciones generates sobre el judeo-espanol in
Revista de filologla espatiola" 1923, p. 230 ; regret cA n- am'avut
la dispozitie alte studii ale aceluia§ autor, un excelent cunoscAtor
al limbii iudeo-spaniole, in special ale sale Beitrage zur Kenntnis
des Judenspanischen von Konstantinopel, Wien 1914, in care a§ f
aflat, desigur, mai multe informatii). Prin Bulgari (poate ca Turcii
§i Grecli o au deasemenea) aceasta interjectie a putut ajunge §1-
la noi, unde o gasim azi supt forma alivanta, aproape identica cat
alevanto (cf. palavrd <span. palabra, Imprumutat dela Turci, care-
la Andul for 1-au luat dela Evreii spanioli). Cit despre inteles, nu
intimpinAm nicio dificultate. DupA indicatiile Dict. Acad. rom. ali
vanta este o exclamatie glumeatA : prinurmare, s-a zis intAia oars
In ironie celui cazut jos thaide 1, sus l' (cum dealffel se spune §i
astAzi mai ales copiilor cind cad); cu vremea insemnarea aceasta s-a,
§ters §i a fost inlocuitA prin aceia de rAsturnare, tumba', intrucit :

cuvintul se intrebuinta in legAturA cu caderea, a fost adica socotit

sinonim cu cAderea. In sprijinul originii balcanice a lui alivanta
vine §i faptul cA aceasta vorba se intrebuinteaza mai ales in graiul
or5§enilor (cf. Dict. Acad. s. v.).

Mivenci.
Acest cuvint este in primul rind forma de plural a subst. alt
vane& numele vestitei plAcinte dupl care §i azi se dau in yid-
atiti Moldoveni traditionali§ti, apoi inseamna un fel de horA gra--
 COMUNICARI 133

neascl, pe care ne-o descrie foarte amAnuntit Hasdeu in Etym.

Magn., col. 898-902. Si acest dictionar, ca §i al Academiei, di-
!scutA numele dansului intr-un articol special : ambele cred, a§adar,
d ne gasim in fats a douA cuvinte deosebite din punctul de ve-
dere al originii lor. Hasdeu propune ca etimologie pentru alivenct,
bora, pe germ. alle winden*), de dragul druia sustine cA infati§area
mai corecta a acestui nume de joc ar fi alevinct (forms necitatA de
Dict. Acad) : dansul ne-ar fi venit prin muzicanti ambulanti ger
mani, deunde §i credinta raspindita in unele locuri (Buhalnita-
Neamtu, de ex.) ea ar fi vorba de o horA evreiasd (op. cit., col.
900). Dict. Acad. declara ca etimologia cuvintului nostru e necu-
noscuta, trecind supt tacere pe cea propusa de Hasdeu, pe care o
consider5, deci, implicit ca inadmisibilA.
Pentru explicarea lui alivenci, dansul, cred cA trebuie sA ple-
cAm dela acela§ prototip ca §i pentru alivenct, plAcinta. Un prin-
cipiu recunoscut in domeniul cercetarilor etimologice §1 asupra cA-
ruia se stAruie din ce in ce mai mult, este urmatorul : cind avem douA
omonime, se recomandA sA presupunem dela inceput:o prigine comunA
§i, numai dui:lace in chipul acesta nu ajungem la rezultate satisfa-
.catoare, sA apudm pe celAlalt drum, at separArii omonimelor. In
cazul nostru acest principiu se sprijina pe faptul foarte important
acs alit dansul, cit §i placinta alivenct exists excluziv in Moldova.
Este foarte probabil cA intinderea geografica comunA a celor dol
termini nu se datore§te unei simple intimpliri. In acest sens vor-
be§te §i forma cuvintelor noastre : numele horei se intrebuintazA tot-
deauna, iar at plAcintei aproape totdeauna la plural. Legatura intre
aceste douA omonime a fost simtit5 de popor §i exprimata, in ce
prive§te jocul, prin formule ca alivenct' plcicinte goale (in Mastacani-
Covurluiu), alivenct placinte (in GolAie§ti-Ia§i) (cf. Hasdeu, op. cit.
col. 900) §1 alivenct pldcinte mot (T. Pamfile, Jocuri de copii II,

*) Nu inteleg dece winden 'a suci' ci nu factitivul acestuia,

wenden 'a intoarce', care dealtfel se §i apropie mai mult de va-
sianta mai obi§nuitA a cuvintului nostru. Tot gre§it redatA este §i
formula so man tanzt, despre care Hasdeu zice d se intrebuin-
teazA in timpul dansului nemtesc §i ar fi dat pe rom. Jot sad Marft,
.spuse de jucatorii no§hl in timpul cind danseazA. Duna cite §tiu,
so cere totdeauna invehiunea subiectului fatA de predicat, acadar
-se zice so tanzt man. Nici nevoile ritmului n-ar putea explica to-
vica lui Hasdeu, cAci so tanzt man le satisface mai bine (so §i
.man fArA accent, tanzt accentuat).
134 1. JORDAN

glosar ; la pag. 263-4, unde se faze descrierea dansului, lipse§te

aceasta .tenumire). Interesanta este prima formula, care ne spune
cA alivencile, flora, Sint rq§te ali'enc1 soak. (=Fara umplutufa 1 ),.-
adica numai poartA numele placintei. Natural cA aceasta apropiere
nu clovede§te In mod sigur identitatea de origins a celor doua cu-
vinte ; este posibil sA avem a faze cu o etimologie popularA, curry
afirmA Hasdeu. Dar dna tinem saint §i de celelaite consideratii,
putem bAnui cA nu-i vorba numai de o etimologie ficuta de
popor ; deaceia D.ct. Acad. s-a §i gindit, sfios, la o inrudire eti-
mologica a celor doud numiri, fara a stdrui totu§ asupra acestei.
ipoteze, careia-i pune semn de intrebare.
Cum s-a ajuns acum sA se dea horei numele placintei ? Diff
descrierea reprodusa in Etym. Magn. 1. c. reiese ca cea mai de
samA caracteristca a acestui joc cons% in invirtirea dansatprilor.
Ar fi putut deci foarte bine sA se cheme Invtditcl. Se §tie insa ca
o plAcinta, tot a§a de cautatA prin unele locuri ca §1 alivencile, se
nume§te invtrtitd. Se poate admite ca un judtor sau un spectator
al jocului a botezat in gluma aceastA hors, a drei trasaturA esen-
tialA este invittirea, cu numele placintei alivenct : mi§cArile dansa-
torilor i-au adus aminte de placinta numitA tnvirtitei §i spre a face
. : a -confundat alivencile cu invIrtita) a
haz (sau Si din
dat horei o numire, care pentru trebuinta momentului putea fi so-
cotita oarecum sinonima cu tnv:rtita. SA nu uitAm cA un alt sour
de placinta. poartA numele poale to brttl, care evocA, e adevarat,
figura femeii in timpul trebii, dar §i pe aceia a dansatoarelor noa--
stre populare.

ovinism cultural.
Una din cele mai detestabile consecinti ale rAzboiului este-
slAbirea dragostei pentru obiectivitate la muncitorii intelectuali al
popoarelor odinioarA vr5jma§e. Oameni de §tiint5, arti§ti §i literati
gelo§i parcA pe fo§tii combatant' depefront, de§i altfel bucuro§i cA'
au stat la adapost In timpul luptelor celor grozave, cedeazd din-
cind in cind ispitei de a arata cA §i ei i§i iubesc tam cu tot atita
cAldurA ca §1 ceilalti, folosindu-se in acest scop de felurite mijloace,
unele mai reprobabile decit altele, fiindca toate calcA in picioare a-
devArul §i dreptatea. Dad dupl aproape §ese ani dela incheierea
military a rAzboiului n-am ajuns incA la adevarata pace, aceia a..
sufletelor, asta se datorelte in primul rind conducAtorilor spirituali
 COMUNICARI 135

ai popoarelor,-care nu numai cA in general nu se Impotrivesc In-

tretinerii atmosferei de du§mAnie internationalA creatfi in timpul gro-
zavului mAcel omenesc, dar adesea devin instrumente in mina pa.-
liticianilor amatori de succese cu brice pret.
ovinismul cultural se manifests in diferite moduri. Uneori
§tiinta este puss In slujba unor anumite idei politice, si nu dintre
cele mai simpatice. Asa, depilda, lingvi§ti italieni s-au silit in vre-
mea razboiului §i mai tirziu sA argumenteze cA dialectele retoro-
inane ar fi fost la origine ramuri ale limbic itafiene, care din pri-
cina conditiilor. de vials s-au departat de aceasta ci au ajuns la
stadiul for actual. Negre§11 ca asemenea teorii au fost primite cu
oatA rezerva de filologii nepreveniti, care au simtit repede ca se
afla in fata unor tendinti irnperialiste, pentru moment culturale, dar
sortite sA devina apol politice.
In alte cazuri reprezentantii §tiintil dintr-un domeniu oarecare
sint boicotati, pentruca... apartin unei natiuni foaste du§mane. In.
special invatatii germani au avut de indurat heplaceri ci umilinti
de aceasta natura. Cea mai recenta izbucnire de... patriotism ctiln-
tific s-a petrecut acum de curind la noi. Organizatorii congresulut
de bizantinologie, care se va tinea In luna Aprilie la Bucure§ti, au
omis expres dintre invitati pe speciali§tii nemti, pentru cunoscutele
motive in legaturA Cu... barbaria Germanilor din timpul rAzboiulul.
Este acesta un gest serios din partea noastrA ? Ne putem permite
noi luxul de a dispretui astfel pe savantii until popor care pe a-
cest tarim de activitate §tiintifica, ca §i aiurea, ne-au servit de in-
vAtAtori nu numai noun, dar §i altora ? Si asta se intimplA acum,
dupAce se ivise atitea semne cA momentul crearii unei trainice pact
§tiintifice se apropie. Aici, la Iasi, cei mai multi InvAtati pot ft
considerati cu tot dreptul ca straini de once preocupari §oviniste
in munca for pentru gasirea adevarului, iar la Cluj se pare ca exi-
sts o atmosferA asemanatoare, cacl Dacoromania", depilda, a
publicat si probabil va continua sA publice articole venite dela co-
laboratori germani. Deasemenea filologi romini fat s& aparA -studii
in reviste nemte§ti ; voiu cita cap' unui profesor din Bucure§ti,.
care alit prin patria-i de origine 0 ci prin cea adoptiva std mat
presus de once bAnuialA t este d. Ramiro Ortiz (v. Zeitschrift fur
romanische Philologie", anul 1923). *)

) Tocmai cetesc In ziare ca prof. Roeder, autorul admirabl-

lului articol despre ultimele descoperiri arheologice din Egipt, publi-
 136 1. IORDAN

CA, animozilatile acestea pot avea §i efecte practice daunA-

loare §tiintii, dovede§te urmAtoarea intimplare in legaturA cu amin-
titul congres al bizantinologilor. Un autor romin 1§i tipArea o lu-
crare §tiintificA in Germania. Lucrul mergea bine, se ajunsese la
coala a cincea, cind deodatA sose§te dela editor o scrisoare cu un
cuprins pe care-1 redau aci in rezumat : Aflu din gazete germane
cA la congresul de bizantinologie din tara D-voastrA n-au fost in-
vitati decit reprezentantii popoarelor a§a zise de cultura §i deaceia
ai no§tri au fost lasati la o parte. Fara de o astfel de jignire adusd
natiei mele, la §ese ani dupd Incheierea pacii", eu, ca editor ger-
man, rfu mai pot publica luceari de ale autorilor rommni. Va fac
a§adar cunoscut cA am dat ordin tipografiei sa 1nceteze imediat
cu tipArirea cArtii Dv.Se Intelege cA, dacA ni§te oameni de §ffinta
iau o decizie ca cea aratata mai sus, un editor are mAcar acela§
drept sa raspundA cu o hotArIre asemAnaloare. **)

cat in Viata RomineascA (Oct.Nov. 1923), a tinut o conferintA

cu subiect analog la... palatul regal 1
*41). In ultimul moment am crezut nimerit sa public in intre-
gime scrisoarea editorului german, ca un interesant document at
vremii. Iat -o (p-oartA data de 25 Martie 1924) :
Sehr geehrter Herr Professor, soeben lese ich in verschiede-
nen deutschen Zeitungen eine Nachricht, aus der hervorgeht, dass
rumanische Gelehrte eine Einladung zu einem internatioalen Agyp-
tologen-Kongress (sic I) ausschreiben, den sie aber nur an Kul-
turnationen" versenden und infolgedessen (!) Deutschland auslassen.
Trotzdem ich nun auf Grund unserer personlichen Bekanntschaft
mir der Ober klar bin, dass Sie innerlich diesen Schritt verurteilen, wi-
derspricht diese Festsetzung derarlig all 2n Anstandsregeln internatio-
naler wissenschaftlicher Beziehungen t nd stellt nach sechsjahrigem
Friedee eine derartige Unglaublichkeit dar, dass ich mich als
deutscher Verleger nicht dazu entschliessen kann, Werke rumanischer
Autoren zu drucken. Ich habe daher Auftrag gegeben, dass die
Dieterich'sche Universitatsbuchdruckerei in Gottingen den Satz ihres
Werkes sofort abbricht. Um Ihnen personlich entgegenzukommen
bin ich tereit, die vorhandenen Bogen nach Rucksendung der
Korrekturen, sobald sie druckreif sind, matern zu lassen und Ihnen
die Matrizen zu demselben Preis, den sie mich einschliesslich Satz
kosten, loco Gottingen zur VerfOgung zu stellen, falls Sie das
-wtinschen. Ebendort steht Ihnen das Manuskript Ihrer Arbeit zur
Verfugung und ich bitte Sie, zu veranlassen, dass der Druck von
einer anderen, wahrscheinlich rumanischen Firma, weitergeftihrt
wird.
Ich bitte Sie, diesen Brief den Stellen weiter zu geben, die
stir oben genannten Entschluss verantwortlich sind, damit seine
 COMUNICARI 137

Cel putin dacd am avea a face cu izbucniri spontane §i sincere.

Sint dispus a crede dimpotriva ca e vorba on de gesturi calculate,
urmdrind anumite scopuri, intre care risipirea banuielilor provocate
de o atitudine exact opusa celei de azi ocupd locul de frunte, on
de o simpla maimutdreald a altora. Un ( xemplu din mai multe.
Un candidat recomandat de Facultatea de Litere din la§i §i con-
firmat de Ministerul Instructiei a fost respins de directorul §colii
romine§ti dela Fontenay-aux-Roses, pentrucd a fdcut studii in Ger-
mania dupa rdzboiu. Trecind peste laturea legala a chestiei, care-i
totu§ extrem de grava, mai ales pentru un om cu pretentii de re-
formator politic, cad un §ef de institutie publics, oricine ar fi el,
n-are dreptul sd procedeze dupa bunul plac atunci cind conditiile
cerute de lege sint implinite, §i inc,1 din bielvg, sä examinam partea
a§a zicind morals. Un Romin care studiazd in Gemnania dupd rdzbol
i§i umile§te tam, spune d. director al §corii romine§ti din Franta,
iar d-sa nu-1 poate primi, fiindcd-1 opresc cerintile opiniei publice
franceze. 0 afirmatie mai putin exacta nu poate face nici chiar un
om deprins sd manuiascd dibaciu aceasta amid care se chiama...
adevarul istoric. Am la indamind anuarul Universitdiii din Bonn pe
anul 1921-22. lata ce aflu despre nationalitatea studentilor ei din
acel timp. In semestrul de yard 1921 au urmat cursurile acestei
§coli nemte§ti (::----barbara 1) 16 Belgieni (15 bArbati §i 1 femeie),
15 Franceji (12 b. §i 3 f.) §i 2 Englezolice ; in semestrul de iarna
1921-22 : 20 Belgieni (19 b. §i 1 f.), 12 Franceji (11 b. §i 1 f.)
li 5 Engleji. Vrasazicd fiii unor popoare de veche culturd, care po-
seda universitati excelente acasd la ei §i pedeasupra au avut de lup-
tat pe viatd §i pe moarte cu Germanii, iar Belgienii §i Francejii au tre-
buit sd suporte ani de zile ocupatia germand, mult mai apdsatoare de-
Lit la noi, nu-§i umilesc patria, invatind la inamicii for de ieri, §i noi Ro-

Urheber sehen, wohin nationalistiche Veblendung fiihrt. Uberhaupt

bitte ich, falls Sie gleich mir diesen Schritt verurteilen, weitgehendsten
Gebrauch von diesem Schreiben zu machen.
Ich bedauere, Ihnen diese Zeilen schreiben zu miissen, and
wenn ich mir auch klar bin, class ich durch eine derartige Einzeltat
nicht ein ganzes System zu andern in der Lage bin, so bin ich
dennoch meinen Entschluss meiner eigenen Uberzeugungstreue
ebenso schuldig wie meiner Verehrung far die zahlreichen vorur-
teilsfreien Wissenschaftler alter Lander, besonders meines Vater-
landes, das mit Recht auf seine in alter Welt hochanerkannten Ge-
lehrten stolz ist. Mit vorztiglicher Hochachtung, Kurt Schroeder.
138 AUGUST SCRIBAN

minii, care pentru unele specialitati avem absoluta nevoie sA vi-

zitarn strainatatea, not ne-o umilim ducIndu-ne In Germania ? Se
poate discuta serios pe aceastA tema ? AfarA de asta, cum ramine
cu cerintile opiniei publice franceze", care ar vrea ca strainii, in
cazul de fati Rominii, sA nu fi trecut deloc prin Germania inainte
de a vizita §colile frantuze§ti, dar nu pretinde acela§ lucre dela
studentii franceji 140, caci am vazut ca numai la Universitatea
din Bonn numarul acestora s-a ridicat In doua semestre la 27.
Dar este naiv cine se ginde§te sl ceara logicA dela oameni
stapIniti de patimA §1 interes.
1. Jordan.
......111,1 .........

Ceva despre vocalele intonate in limba romineasci

In limba romineasca, oa-ce vocals intonatg, la incepntul oil
In mijlocul cuvintulu , e, mat mutt oil mai putin, diftongat5. A-
ceasta dihongare, care se observA mai ales in Moldova §1 mat
ales spre nord, nu e identica cu diftongarea lui e dupA labiate in
cuvinte ca mierid, plept, fled, inviequnat (or! viers, gibs, cuvini
popular deosebit de neologismul vers, rind de poezie), care in 0-
ra§ele moldovene§t1 din sud se pronunta cu e curet : merld, pept,
fert, invewat (or! vers). Pronuntarea mlerld e caracteristica ves-
tului Dacii pins la hotarele pronuntAril moldovene§tI, iar de aid in
cold incepe o diftongare caracteristica Moldovenilor, lar cind e
vorba de o §i u initial (§ichear §1 medial,) tots Rominil pronunta do
§i fiu.Ca o dovadA cA e a§a, TacAtA exemple : urdd, pronuntat durddr
apare sub forma vurda la RutenI, cA I ei aud acolo un u scurt pe
care ei it redati prin v intocmai cum din latinul ii (Os not am fa-
cut vale sad. cum pronunta Germanil wagen feta de englenscul
waggon, pronuutat ildgin. Satul OacheFa din Galitia e numit de
Ruteni Vakep, cgcr el all au auzit dachqa, a§a cum Sa§il (cind
vorbesc romine§te) zic voment in loc de oameni, cAci ei aud doa-
mad, d'n care, reducind pe oa la o, rantine damenl, apol vo-
meld, ca'n aceastA strofA :
Chile Honfi cu #zme marl,
Tole hole g Mari;
Chile voment de pudure,
Tote vomenile bane:
(Jarnik §i Birseanu, Domne §i strigAturi,
ed. pop., Bra§ov, 1995, p. 392).
 COMUNICARI 139

Tot din aceasta pricing, usturol, luat, oficile e redat prin

vusturot, luvat, veivili de Evreii care yin din Rusia §1 Polonia,
cad el aud, cum se 5i pronuntA, uustorol, ludat, doldli (mold.
in loc de odale), Acest ludat a ajuns luvat chiar la Romanic din
Serbia *).
Prin urmare, Gami lscheg are dreptate cind afirma ca'n Gorj
se pronuntl, dom, dorb, cooper, aloft), pilot**. Dar Moldovenif
merg 5i mai departe cu aceasta diftongare, cam el, mat ales cel
din extremul nord $1 est, pronunta cheat- 5i trtece, mierge, adrtesdr
muort, ctiopt, nu numai reA, tel, leste, iejtin, tom, topt, itorb,
dorz (lat. 1,6-deum, cum se vede din vegliotul vuarz, engadininul
uerdi §1 friulanul uardi§i cum it di 51 dictional lui Hermann Menge,
ed. Toussaint-Langenscheidt).
Aceit trtece, mierge, adrtesa, muort, nu e a5a de distinct ca
mle'rld, dar auzul Munteanului on a Moldovanulul din sud it ob-
serva mai bine. Peniru pronuntarea lui do in loc de o (51 incA
intr'o silaba ne Intonata 1), citez un caz din viata mea : in anul
1897 ma aflam in ora§ul oltenesc Caracal §1 am intrebat o ser-
vitoare cu aceste vorbe : Unde-t boieru? laria n'a raspuns de cit a-
tita : in ora5 Totu5i, dupa felul cum a pronuntat (dora$ §i n nazal in
In), m'a facut sa obsery ca -i Moldoveanca. Surprins de aceasta, 1-am
zis : Da cum de at ajuns din Moldova tocmai pe- aici'? lar ia In-
ceput rids miratA c'am recuno :cut de unde-T. Era in adevAr din
Moldova, si anume din Baal
Si Tik in are dreptate ci. d zice ca se aude un I §i'n cuvinte
ca lite, rciiit *). Eu merg 5i mai departe 5i afirm cA se aude
un i scurt cheat in cuvinte ca lipsci pe care Moldovenil din nord
it pronuntA liipsci. Citez §i aid o intimplare din vlata mea : la un
serviciti, un tunctionar a venit mai tirzid, Tar alt functionar 1-a
strigat glumind : Lipsci, lipsci I (adica lipsA de la serviciu")1 Fe-
lul cum a pronuntat acest lipsa m'a facut sa recunosc pe loc pe
Moldoveanul din nord.
In sfir5it, mie mi se pare cA cheat 51 inaintea until a, I sau
a intonat se aude la (arn! Moldoveni un I scurt, precum mkt"-
turd, milia, fiacem.
August Scrlban

*). De la Romanii din Serbia, auglea §i Vilsan, Bucure§tly

1913, p. 393.
**). Cf. lordan in Arhiva, April, p. 23.
*). Cf. lordan in cArhiva, April, 1923, p. 28.
140 SAUL GOLD*TEIN-BARLAD

Cu privire la Numele dracului la Romani 1)

Pentru ca sa fie cat mai complect studiul numelor ce se dau
dracului, dau mai jos lista acelora ce nu-s trecute in : Etudes de
Semasiologie roumaine I. Les Noms du diable" par Giorge Pascu
1). Arhanghe.
2). Demon §1 Dimon, forma populara. Acestea sunt insa in
studiul publicat de d. Pascu in Viata Romineasca" lunie 1910.
3). Gigiuta, prin alterarea pronuntiei lui ghigiuta (ghi devenit gi).
4). A '§i gasi Mehl =--trouver son diable (Cihac 11, 477) --=--
seinen Meister finden. (aineanu, Dict. germ. 30)2).
5). Scaraotki.
6). Satanaila <Satanad-ila, ca in : Vintila, Serila, Murgila, Zo-
rila <vint, sears, amurg, zorid-ila.
7). Sarsailaburta verde.
8). Vasilica, nume generalizat intrebuintat ca ironie la adresa
unei persoane caruia nu-i cuno§ti numele.
9). Cel cu fes ro§u.
10). Cel cu codita.
11). Uciga-1 pietrele.
12). Nestor. Pentru 8), 9), 10), 11), §i 12), vezi : *aineanu
Studii folkloristice" pag. 127.
13), 14). Bala (forma apropiata a lui aid §1 care-i forma pri-
mitive din care derive mai tirziu : iel, tele; Iele. In Transilvania §i
in Oltenia se aude forma aspirate bald, care, ca §i Iele a dobindit
sensul de demon". 'aineanu op. cit. pag. 131.
Din caracteristicele dupe care d. Pascu grupeaza diferitele
nume ale dracului, acesta ne apare :
Mic, negru, cu ochii ro§ii, scanteietori, cu coarne mici ori,
alte ori, Fara coarne, cu un sigur picior, cite odata cu coada, cu

1). Se publics aceas.ta Comunicare, mai ales spre a provoza

o discutie : dad nu cumva culegatorii de materiale folkloristice, ca
acestea cu numele drdculuiw, nu nascocesc uneori ei in§i§i, din
inchipuirea lor, intelesuri, cari, in realitate, nu exists in mintea §1
limba poporului. Caci, drept sa spun, eu ma indoesc ca poporul
rominesc zice Arhanghe dracului, chiar ca vre-o reminiscenta bo-
gomilica ; tot a§a eu n'am auzit niciodata ca, undeva, poporul
nostru nume§te pe drac Gigiuta.
(Nota Dir.)
2). Vezi Hasdeu, Magnum Etym. la cuvantul Built!.
 'COMUNICARI 141

tichie ro§ie pe cap, uric §i murdar, cu boale pericuioase e§indu-1

din gurA, vioiu, cAci apare §i dispare lute, apare cu pocnete.
Mincinos, necuvios §i neprielnic, primejdios, hot, vrAjma§ul
omului, locue§te- in once parte a pamintului, cu slabiciuni ca once
fiint5, caci se teme de cruce, timIie, toac5, de lumina, foc §i In-
tuneric. Aici e o intrebare : dacA se teme §i de intuneric §i de lu-
minA, cind apare ? Cc loc ii prie§te ?
E adorat de oamenii ce-I numesc idol. Aici allA intrebare
cum II adori dad ti e du§man ? (De frica desigur). 1).
Saul Gold iteln-Barlad

Descintec de ceas rau

Inainte de moar ea sa, Teodor T. Burada imi daduse, spre
a-i publica In revista aceasta, Inca 2 descintece culese de dinsul
din popor, dupa ce Ii mai publicasem altele in Arhiva, XXVIII,
(a. 1921), 1, p. 81. Nevoile tehnice ale constructiei cuprinsului
revistei m-au Impiedicat IAA acum sa public acele descintece. A--
cum, cu prilejul Inplinirei unui an dela moartea valorosului nostrtt
invatat §i suflet nobil (despre care vezi Arhiva, XXX, 2, p. 215),
ne facem o cucern ca datorie sa publicam unul din acele descintece ;
ne mai rAmine unul, pe care II vom tipari ac' cu alt prilej, pentrtt
ca, eel putin astfel, sa Intretinem mai multa vreme vie in amintirea
cititorilor no§tri personalitatea lui Teodor T. Burada.
(Nota Dir.)
latA acest descintec de ceas rAu", pe care 11 public into cmai
cum l'a scris Burada :
N... de dimineata s'a sculat, SAgeti multe o luat.
Pi fall s'o spalat, Ca sa mearga la vanat,
La icoane s'onchinat, SA vAneze ceriul cu stelele,

1). Spre a complecta §i mai mult numirile cu cari ni se pre-

zintA dracul de are poporul rominesc, atrag §I eu atentia cA d.
Artur Gorovei a dat (In revista $ezdtoarea, a. XXXI (1924), vol..
XIX, No. 11-12, p. 198) §i alte numiri ale dracului ce a gasit In
descintecele noastre §i dintre cari pe multe nu le cunose nici a-
utorul studiului care a pricinuit aceasta notA a d-lui S. Gold§tein,
nici d. Gold§tein insu§i. (Nota Dir.).
142 TEODOR T. BURADA

Paraele cu izvoarele, Gura mi-o Incle§tat,

Dealurile cu goltele 2) Ochii mi-o painjinit,'
Pi calea cari mergea Glas in ceriu am slobozit,
Si sA veselea, Maica Domnului m'a auzit,
Gras §1 frumos, Pe scarf s'o scoborat,
Bun §1 sAnatos, Si din gurA i-o grait,
Potca §i Samca c'o intalnit, -- Nu te vAicara,
Si'n drum l'o 2) oprit, Nu te caina,
Apoi de pamant l'o trantit, Oi trimete pe Ibrior,
Faja i-o ingalbenit, Cu faja neagrA,
Carnea i-o mozolit, Cu ciubotele negre,
Sangele i l'o supt, Cu pu§ca neagra
Trupul i l'o rupt, Cu ogarii negri,
Ciolanele i le-o sfararnat, Cu copoii negri,
Gura i-o Incle§tat, Cu ogarii prinzatori,
. Ochii i-o painjinit, Cu copoii starnitori
Glas in ceriu o slobozit, Pe ceas du sal prind5,
Da nime nu l'o auzit, Si sa'l scoata,
Numai Maica Domnului, Din cre§tetul capului,
Din partea ceriului, Din faja obrazului,
Ali l'o auzit, Din vinele gatului,
Si din gurA i-o grAit. Din umerii manilor,
Ce te vaicarezi, Din pept,
Ce te cainezi ? De subpept,
Cum nu m'oi cAina, Din toate inchieturile,
Cand pe drum mergeam, Cu grebla sal greblaji,
Pe cararea lui Adam, Cu maturile sal mAturaji,
La lantana lui Jordan, Voi jos sal daji,
Potca cu Samca m'a IntAlnit, Din cre§tetul capului
In drum m'a oprit Din sfarcul nasului,
De parnant m'o trantit Pan A'n talpile picioarelor,
Faja mi-o ingAlbenif, Pana'n varful degitelor,
Carnea mi-o mozolit, De astazi inainte,
Ciolanele mi le-a sfarmat", Pe ceas rAu I'oi trimete,
1) Un soiu de paseri.
2) Ad, §i in rindurile urmatoare, T. T. Bttrada are nu numai
o, ci scris §i a in be de d de mai sus. Imposibil nu e, ca limba
lui Const. Manole a aibA astfel, pe OA vreme db foarte multo
on limba satelor e InfluenjatA de cea A ora§elor cari au.maI albs z
din pricina influenjii literaturii §i vorbirii culte (Notti DIN
 COMUNICARI 143

Prin pAcluri parasite, Si N... sA rarnae curat,

La mare pustietate, Si luminat,
Uncle vaca neagra nu rage, Cum D-zeu l'o lasat,
Unde musca'n piatra Descantecul de la mine
Sala§ nu prinde, Leacul de la Dumnezeu !
Acolo sA-t fie hodina!
Cand se inbolnave§te cineva din ienin WA sa-§i poata da
sama care'i cauza acelei boll, atunci este credinta in popor, ca 1-a
ajuns ceasul cel rciu.
Pentru ca sa se lecuiascA, sA descand pe bolnav de trii on
pe zi, dimineata la amiazi zi §1 sara, impungand intr'o bucata de
slanind veche, cu un ac infipt Intr'un pai de mAtura, apoi cu acea
slanina se freaca bolnavul peste tot trupul. Se descanta §1 In yin
io§, Band bolnavului sa bea ate un pahar de yin la fiecare des-
cantaturA.
Acest descantec mi l'a spus locuitorul Constantin Manole, din
comuna Mar lean (Dobrogia).
Teodor T. Burada

Congresul de Bizantinologie dela Bucure§ti §i Arhiva"

In luna Aprilie a acestui an 1924 se tine la Bucure§ti Con-
gresul de Bizantinologie, ni se spune ca subt auspiciile Ministe-
rului nostru de Instructie PublicA, care a §i rInduit, pentru aceasta,
o comisie, careia i-a pus pre§edinte pe profesorul de Istoria me-
die §i moderns" N. lorga.
Comisia are indatorirea de a organiza tinerea Congresului §i
de a face, pentru asta, invitatiile cuvenite catre Institutiile §tiintifice
§1 oamenii invatati in domeniul Bizantinologiei §i In domenii apro-
piate §i in legaturd cu aceasta Stiinta. Aceasta pentru ca izbinda
in tinerea Congresului sa fie cit mai deplinA §1 ca ea sa poatA da
to tntregime mdsura valorii $tiintei romtnuti. .
Dar tocmai de asta imi permit a face observarea, ca Mi-
nisterul nostru a gre§it dela inceput ascultAnd de ambitia nein-
dreptAtitA a prof. lorga de a-1 face pe dinsul pre§edinte §1 factotum
al organizArii Congresului. A gre§it, mai intii, facindtt-I pre§edinte,
fiindcA acest rol trebuia sa-1 alba nu dinsul, profesor de Istorie
medie §i modernA, cl unul dintre profesorii de Bizantinologie sau
Ile limbs elenil dela Universitatile noastre ; aci ace§tia sunt cei
144 ILIE BARBULESCU

mai cunoscAtori in materia aceasta. Drept e 0 prof. Iorga a tiparit-

oarecari texte grece§ti, dar le-a tipArit a§a de intesate de gre§elt
feldefel, in cit, cum speciali§tii recunosc §1 spun, din ele se vede
'impede superficialitatea cunojtintelor sale in acest domeniu. Cit
pentru cunoa§terea celorlalte date ale Bizantinologiei ca StiintA, ca
§1 ea e superficialA la Iorga a al-Mat profesorul specialist Karl Die-
trich, In marea revistA a vestitului bizantinolog Krumbacher dela
Mlinchen ByzantInische Zeitschrift din 16 Ian. 1907. Ad Dietrich,.
apreciind cartes -tui Iorga Geschichte des rumanischen Volkes, a
scris cA autorul ei are inclinarea de a Ignora momentele culturii
bizantino-balcanice" §I ca nu-§i dA socoteala in ea, cA o expu-
nere a Istoriel interne a poporului rominesc nu se poate face fari
o temeinicd cunoWere a Filologiei bizantine §i a cercetArilor bal-
canice, din care pricini, aratA Dietrich, Iorga socote§te cA sunt
romine§ti diferite fenomene sau fapte sociale, folkloristice etc, cari,
in realitate sunt bizantine sau balcanice.
Deci, nici ca *Hind, nu numai ca profesor oficial, Iorga nu
putea avea indreptatirea de a prezida un Congres de Bizantinologie.
Dar s-a mai dent §i o altA gre§aIA, dindu-se pe mina lui-
Iorga organizarea acestui Congres: Iorga e a§a de egoist §1 vanitos
In tot ce face §1 scrie, in cit, nici Stiinta unui Congres nu o pri--
cepe altfel, de cit tot ca mijloc de a-§i satisface prin ea trebile §1
ambitiile sale personale §i politice, a§a cum dinsul le intelege ; §i,
tocmai de asta, nu ar putea de cit sA gAseascA §1 in acest Con-
gres mijlocul de a se razbuna impotriva celor ce, avind in suflet-e
§i mite StiintA, nu pot sa se piece dinlintea superficialitatilor §ti-
intifice ale sale. A§a a §i fAcut de altfel, fiindca, s. ex., a luat mA-
sud ca sA nu se invite la Congres aceasta Arhiva, care, cu Stiinta
§i documentare iar nu cu vorbe, Ii combate multele §i gravele gre
Lek de cunoa§tere ce comite in prea multele scrieri ale sale.
Dar Arhiva a tratat chiar, deseori, chestiuni din dcmeniul Bizan
tinologiei. Ca sA pomenesc numai doua exemple : in. No. din Ianuar
1922 a publicat chiar textul grecesc al unei plIngeri a lui Constan--
tinos Eunomios, profesorul de limba greceasd la Academia MihAi--
leanA din la§i §i o comunicare despre ,,Un dascal grec la la§i,
Gobdelas". Si deosebit de asta, Arhiva trateath deseori chestii de
SlavisticA ; §1 poate cA §1 Iorga va. fi §tiind ca originile Literaturilor
vechi ale Slavilor ortodoxi sunt in Literatura bizantinA. Ba, dad'
nu §tie, mi-a§i permite sa-i fac eu cunoscut, ca unele parti din
anumiti cronicad bizantini nt1 s-au descoperit IncA in originalele-
 COM UNICARI 145

grecesti ale lor, ci le cunoastem numai din traducerile for in ru-

seste, bulgareste sau sirbeste ; asa cA aceste texte slave slujesc,
azi chiar, la reconstituirea textului bizantin.
Iata de ce, Arhiva, care se ocupA si cu Slavistica romina, a-
yea si s-ar fi cuvenit sa aibA loc la un Congres de Bizantinologie.
Cineva din cercul ei ar fi putut sa facd chiar comunicari stiintifice
intrun asa Congres. Dar ea combate erorile de stiintA ale g d o mn u-
lui presedinte al Comisiei de organizare ; si, fiindcA acest dome
nu pricepe activitatea stiintifica a altora si nici Stiinta in sine alt-
fel, de cit prin prisma intereselor personale si a vanitatii sale, a
facut ca Arhiva sa nu fie invitatA la Congres. Nu Arhivii a facut
rau prin aceasta, desigur, insa, ci Stiintei rominesti, pe care o impie-
dicA de a se arata in toata plenitudinea ei in fata invatatilor streini
cari vor veni la Congres atunci. latA de ce s-a facut mare gresala,
cind s-a dat pe mina lui lorga o asa organizare.
In orice caz, treaba domnului presedinte". Dar e cel Min
urit pentru Stiinta romineascA, ca ea sa apara scoborlta astfel in
ochii celor ce vor veni din alte tad la Congres si vor afla desi-
gur de aceasta. latA de ce, tocmai, repet, rau si urit a fAcut dom-
nul patriot" lorga, care in Neamul rom7nesc din 6 April 1924
mustreazd pe d. Iuliu Maniu, seful partidului national-democrat, cä
nici tnaintea intereselor patriei" nu renunta la nu stiu ce agitatii
politice. Urit, fiindca, prin fapta asta a sa cu privire la Congres, a
dovedit Inca o noua contrazicere, pe linga nenumaratele alte dirt
viata sa de egoism si vanitate ; a dovedit ca pune interesul si am-
bitia sa personala inaintea intereselor patriei", din momentul ce
a impedicat tiinta romineascA de a se manifesta in toata puterea
ei la un Congres stiintific.
Tinind socoteala de valoarea reala a activittitii stiintifice ce
desfasoara Arhiva, congresul V-e Congres International des Scien-
ces Historiques" care s-a tinut la Bruxelles (Belgia) in April 1923
a gasit cu cale sa invite la el revista noastra. Am aratat aceasta in
Arhiva, XXX, 2 (a. 1923), p. 214. In tara noastra insa, gratie pa-
triotismului" profesorului lorga, revista noastra n-a fost invitata la Con-
gresul de Bizantinologie dela Bucuresti (cf. Arhiva, XXIX. 3, p. 421-2).
Pentru cA Arhiva combate greselile stiintifice ale lui lorga ?
Dar asta o face in interesul Stiintei rominesti, ca aceasta sa fie so-
lidi si sa impunA cercetarile si rezultatele ei. De astfel, cum apre-
ciaza revista noastra lucrarile lui lorga be apreciazi si streinatateap
afard de cei interesaft. Am vazut ce crede despre ele K. Dietrich.
5
 146 ILIE BARBULESCU

Ba mai mult chiar. I. Peisker, profesor la Universitatea cella din

Praga, e un istoric cu renume astAzi §i creator de noui teorii ; el
e recunoscut altfel, chiar de invAtatii din apus cari fl combat, ca,
s. ex., de cehul Niederle in Revue des eludes slaves, II (a. 1922),
1-2, p. 19. Acest Peisker a scris, In revista Zeitschrift des historis-
chen Vereines fur Steiermark, XV, Graz 1917, tin studiu cu titlul
Die Abkunft der Rumanen, ale cArui concluzii despre originea Ro-
nffnilor am arAtat intr-un numar anterior al Arhivei cA inclinA oare-
cum a le admite §i marele filolog indoeuropenist Mei llet dela Paris
(cf. Arhiva. XXVIII, 2, p. 251-2).
Ei bine, in aceastA lucrare a sa Peisker nici nu pomene§te de a
lui lorga Geschichte des rumanischen Volkes, mAcar cA §i acesta
din urma trateazA chestia originei §1 formarii Romfnilor, §i cu toate
is ea e scrisa chiar in nemteste. Ci citeaza §1 combate numai pe
A. D. Xenopol §1 lucrari ale acestuia. Dovadd cA Peisker nu pune
-nici un pret pe modul cum scrie Iorga Istorie (cf. de altfel §i Ar-
hiva, XXX, 2, p. 204). Mai mult de cit noi, deci, cari, totu§i, cel
putin ii facem critics §tiintifica in Arhiva.
Alt exemplu. In Spisanie na balgarskata Akademija na nau-
Mid (un fel de Ana le ale Academiei de Stiinte) din Sofia, vol.
XXII, 12, p. 88, un istoric bulgar P. Mutaf6iev scrie un studiu des-
pre o inscriptie bulgara gasita in satul Bc&nica. In el trateazd di-
ferite fapte din Istoria Turcilor, ca cucerirea Bulgariei, luptele for
cu Mircea VodA al nostru §1 altele. Ei bine, de§i Iorga a scris in
nemteste Geschichte des osmanischen Retches, MutafOiev nici nu
se uita la aceasta carte, ci, in cercetArile sale, utilizeaza tot scrie-
sile anterioare despre Istoria Turcilor : a lui Leunclavius, Hammer §i
Zinkeisen. 0 singurA data pomene§te de aceastA Geschichte" a
lui Iorga, clnd e vorba de Ivanko (p. 104), dar §i atunci, zice ca
4e fal§ ce spune lorga, ci e just ce aratA Leunclavius pentru .cA,
spune Mutafdiev, acesta din urma e Intemeiat pe §tirile turce§ti"
(osnovan na turski izvestija"). Asta aratA §i pentruce nu se da
atentie Istoriei Imper. otoman" a lui Iorga : fiindca acesta, neftiind
Jura*, §i-a intemeiat cartea sa pe izvoare secundare (frantuze§ti,
.nemte§ti, italiene§ti) cu §tiri neadevarate.
AceastA apreciare §i neconsiderare Mud de catre Mutafaiev
.Istoriei" acesteia a lui lorga nu este, de altfel, nici ea ceva izolat,
ci corespunde in totul criticei §tiintifice, pe care in revistele de
specialitate, se §tie, le-au fAcut-o invitatii specialists germani. Ace- -
h a i-au arAtat lui lorga, cA nu se poate scrie serios, ci superficial,
 COMUNICARI 147

fl Istorie a Imperiului otoman" fara cunoacterea limbii §i deci a

izvoarelor turcesti. Ma, savantul orientalist Brokelmann a aratat su-
-perficialitatea acestei Istorii a lui lorga (cf. revista Viata Rona-
neasca din Noem. 1908, p. 297-300).
Dar tocmai de superficialitate invinuim §i not in Arhiva scri-
erile iui lorga, ale caror mari gre§eli le aratam, nu spre a scobori
vanitatea acestuia care pe not nu ne prive§te §i nici nu ne sperie,
ci numai spre a face servicii Stiintei romine§ti, ca aceasta sA fie
serioasa in ochii tuturor.
Se in§a1A insa lorga, daca crede ca Stiinta care se face la
Arhiva va pierde din prestigiu prin felul acesta de razbunare at
sau : neinvitare la Congresul de Bizantinologie. Prestigiul Arhiveb
dimpotriva, cre§te mereu, fiindca ea, colaboratorii ei, nu fac ca
dinsul politica din Stiinta (cf. Arhiva, XXXI, 1, p, 74 §i 66) §1 nici
nu privesc adevarul istoric prin prisma intereselor §1 ambitiilor
personale ale lor. Noi la Arhiva nu facem pe Germanofobii, ca
Iorga, spre a ne razbuna, cum dinsul, sub firma mincinos patrio-
ticA, se razbuna acum pe Germani fiindca Stiinta lor, ne facInd ca
altii politica din Stiinta, apreciazA, ca Dietrich, ca Brokelmann §i al ii,
de superficiale scrierile lui lorga (cf. mai sus p. 137, dar 91 Arhiva,
XXXIX, 3, p. 423-8). lata de ce prestig'ul revistei noastre cre§te
mereu, cn toate intrigile ,pattiotului' lorga ImpotrivA-1.;

Fenomenul nintercalariF in cuvintele slay.: ZdrAill"

(lzdrael, lzdraelit) §I rnarava din limba romina.
Filologii no§tri, cu toate cA se ocupa cu elementele slave din
limba rominA, nu cunosc in ad1ncul lor aceste:limbi, dela cart le-ant
luat, ci se mArginesc sa caute, ca §i Cihac, 'mai ales in Lexicon
palaeoslovenicum-graeco-latinum" al lui Miklosich, cuvintele slave
cari se aseamAnA, mai "mutt on mai putin, cu cele romine§ti. De
aci urmeaza, de obicei, cA formele slave, cari se gasesc uneori
schimbate adica deosebite in limba noastrA de cit in acest Lexicon,
ei (filologii ace§tia) le socotesc c.1 limba ronsin4 le-a sehimbut pe
teritoriul ei, dupd es acele cuvinte slave au intrat intfinsa, sub
forma cu care le-au gAsit ei la Miklosich. De§i, uneori, chiar unele
forme schimbate din limba rominA se aflA §i in acel Lexicon", dar
ei nu le-au bAgat de seams.
In realitate InsA, aceste schimbari ale cuvintelor slave nu le-a
148 ILIE BARBULESCU

facut limba romina cind §i dupA ce le-a luat, ci aceasta le-a primit
chiar a§a din limba slava care i le-a dat, anume din bulgara veche
dacA schimbarile sunt la cuvinte slave vechi. Lucrul acesta ni-I do
vede§te cunonterea, in rindul intli, a Gramaticei (nu a Dictiona-
rului) acelel limb] slave.
Teoria aceasta, care face oarecum parte din cadrul teorieL
mele despre postpaleoslovenismul celor mai vechi cuvinte slave ale
limbii romine (cf. Arhiva XXX, 3-4, p. 241-255) am documentat-o-
§i pins acum de citeva on in aceasta revista. SA o intaresc de as-
tAdata prin alte doua exemple, can nu sunt cuprinse in categoriile
dela pag. 81-85 de mai sus, anume prin cuvintele slave vechi din
limba romina : numele de om Zdrclild din Banat, alaturi de le-
drael, ledraelit, kdraelitean, precum §i narav de acolo §i din.
celelalte pArti ale teritoriului §i limbii noastre de dincoace de Dunare-
Despre Zdraild a scris prof. Iosif Popovici in cartea sa Ru-
manische Thalrkte : I, Die Dsalekte der Munteni and Pcidureni
ins Huniader Komitat, Halle 1905, p. 132, unde spune ca acest
cuvint ne-ar fi venit dela Slavi sub forma (I)srael, dar a limba.
noasirA i-ar fi intercalat acel d dintre a §i r ; fenomenul acesta fo-
netic e dar, eine Einschaltung" a limbii romine la cuvintul slay,
zice ' Popovici.
Despre ledrail §i ledraillean, can sunt din acela§ cuvint
slay, scrie Ovid Densusianu In a sa Histoire de la langue rou
maine, II, 1, p. 136, Paris 1914; dar acesta ad, dupa ce Ibidem
I, Paris, 1901, p. 251 nu pomenise de cit de rom. iorailtean (a-
did fail d) §i dupAce la p. 277 nu menhionase, la fenomenul in-
sertion d'une consonne" (=eine Einschaltung al lui I. Popovici),
despre intercalare" (insertion) a lui d, ci numai de intercalarea,
consonantelor g §1 n la cuvintele slave vechi din limba romina.
Eu aratasem insA deja in .Revista din la fi No. 6 din Iunie-
1908 p. 309, cA d din aceste cuvinte le-a introdus in ele nu limba.
romina ci chiar limba slava care ni le-a dat. Aceasta dovede§te a
Ovid Densu§ianu, in Histoire, II, 1, care apare la 1914, a luat
dela mine, farA sa spuna de unde a luat, informatia cA d este a
insertion d'une consonne pe terenul slay jar nu pe cel romi-
nesc. 0 fapta pe care, de altfel, a mai comis-o Densu§ianu in a
cest volum al II al scrierii sale §i cu privire la alte ifenomene ale
limbii romine vechi, luind explicarea for dela mine §i, fara sa de--
dare, dind-o drept a sa ; ani dovedit §i aceasta in Arhiva, XXX,
1, p. 69.
 COMUNICARI 149

Ca o completare, totu§i, a celor ce am spus in Revista din

Jaqi, voi mai addoga acum ce n-am aratat acolo : cA fenomenul
intercalarii" (Einschaltung=insertion) unui d intre z §i r e in lirn-
bile slave chiar strAslay. Aceasta inseamnd cA 11 au §i 1-au avut
.cel putin mai multe din ele. In adevar, it are §i 1-a avut incA din
,straslava, limba polona dintre limbile slave ale grupului apusan,
cum a aratat prof. Bruckner §i cum se poate vedea §i in Arhiv
j'iir slavische Pititologie, XXXI, p. 160-162. II mai au §i 1-au avut,
rincA din straslava, limbile bulgarA §i slrbeasca cari fac parte din grupul
sudic at limbilor slave ; aceasta se vede, pe lingA cele ce eu am
aratat in Bevista din lafi, in Archly fur slavische Philologie, XXX
III, p. 612.
Fenomenul acesta de .intercalare" e In limbile slave chiar
mutt mai Intins ; cAci se intercaleaza in ele nu numai d, ci §i t,
$1 acestea nu numai intre z ci §i Mire s §i r. Ba intercalarea" se
-face in limbile slave la multe alte cuvinte de origine curat slavA.
De aceea deja textele paleoslovenice (sec. X) au Izdrailh, lzdra-
ilithskl, §i rhzdraduite, razdrugenke, vazdraste, razdreAti, vazdra-
dovati, vazdrastx etc. (cf. Vondrak : Altkirchensl. Grammatik, ed.
_2, p. 320) ; tar apoi, fenomenul acesta se afla, mai departe, In
textele mediobulgare cu Inceperea secol. XII §i se gase§te §i astazi
in limba bulgareascA. Ba II au §i sirbo-croata §i ruseasca din ye-
chinie pins astazi.
Aceste constatAri ne invedereazA cA, fenomenul de interca-
lare" a unui d nefiind organic at limbii romine, aceasta a luat
chiar a§a, cu d, din limba slava (cel mai probabil bulgara) care
i-a dat cuvintele lzdrail, Izdrailit, Izdrailtean, din cari limba noas-
trA, apoi, adaptind oarecum restul la organismul sAu fonetic, a fA-
/mit pe Zdrailil.

Tot a§a §i cu cuvintul naray.

Filologii no§tri, fiindca au gasit In Lexiconul" lui Miklosich
!impede forma paleoslovenica upAgs=nrays, adica fail d intre n
§i r, au zis cA limba romIna, cind a luat acest cuvint dela Slavi
(Bulgari), i-a .intercalat" acel a, prin fenomenul fonetic insertion
d'une voyelle". A§a crede s. ex. Ovid Densu§ianu, in a sa Histoire
J, 275 §i Lazar Saineanu in Digionar Universal al sau la acest
ccuvInt.
Dar §i aci lucrul stA altfel.
Mai intli, se poate ca cuvintul avea, chiar in o regiune a
150 ILIE BARBULESCU

straslavei, un 4 (=paleosl. 7.) intre n §i r, Si cA Inca de acolol-ati

pAstrat aka limbile grupului sudslav, bulgara §i sirbeasca, cari vor
fi trait in acea regiune; zic : se poate, fiindca acest cuvint trebue
legat de lituanul noreti, at carui o corespunde, ca uneori §i la alte-
cuvinte, unui a paleoslovenic (=vechi bulgar). De altfel limba bul-
garA veche (=paleoslovenica) din sec. IX are chiar forma adjec-
tivalA HZpAHHOlf, care arata ca exista in ea §i substantivul 118pAR1=--
naravz (cf. Jagid, in Archiv fair slavische Philologie, I, 433). lar
In urma, in diferite texte bulgAre§ti din Macedonia sec. XIII, se
afla §i withuit..narav, cu a in locul de paleosl. z-=-4 (Lavrov
Obsor, p. 43). lar limba bulgareasca de astAzi are chiar nhray.
Ba §i limba sirbo-croata are : in vechile ei texte nkrav, iar
astazi narav, cum se vede In at lui Danidid : .Rje6nik is starina
srpskih, III, p. 174.
Dovezi toate, cA nu RomInii an intercalat pe a intre n §i r
In cuvintul narav, ci ca chiar a§a, cu aceasta .insertion (Ein-
schaltung), au luat ei cuvintul dela Slavi.
tar atit Zdraild, Irdrail, cit §i ndrav, pe tinga alte a§a con-
statAri ce am facut altAdatA §i voi mai face de ad inainte, slujesc
sA confirme Inca o datA teoria ce sustin : cA chiar limba bulgari
ne-a transmis cuvinte slave vecpi cu abateri" dela ,.Lexicon" at
tut Miklosich, dar nu ca acele abateri le-ar fi operat limba romini-
cuvintelor bulgare§ti.
Me BArbulescu.
 RECENZII
Iv. G. Kllearov : firisto Botjov &, blograffa. Sofia 1910.
pg. 820.
In atitea alte Imprejurari am vorbit despre activitatea pu-
ternica a revolutionarilor bulgari, depusA In decursul unei jumAtati
de veac dela mijlocul secolulul trecut, pentru redesteptarea spiri-
tului national si demnitatii omenesti In constiinta poporului dela
sudul Dunarii. Unul din cei mai valorosi eroi nationali fu Hristo
Botlov al carui nume a limas inscris pe lespedea de marmorl a
desrobirei bulgarilor, desi nu stim, dacA, traind astAzi In Bulgaria
cu aceleasi convingeri pe care le-a profesat atunci, n'ar fi supus
la un nou martiraj.
0 latura istoricA insemnatA a miscArii de renastere pe cale
revolutionara este acea care priveste rolul Rominiei in aceastA mis-
care, rol covIrsitor. Din ambele puncte de vedere lucrarea lui
Klinearovun voluminos oprAspunde cerintelor.
Desi aparutA cu atitia ani In urmA, ea nu perde din impor-
tanta si vom inzista asupra acelor pArti care vor interesa mai mult
pe cetitorii Archivei".
Lucrarea se compune din trei pArti : viata", activitatea pu-
blicA" si mostenirea literary ", Impartite fiecare in mai multe ca-
pitole. Viata lui BotYov iar un Botev, cum se &este trecut nu-
mele sau chiar in autori bulgarise caracterizeazA printr'o singura
trasAtura : zbuciumul. Din copilArie, nascut In centrul vechi de hai-
duci Kalofer la 1847, luA primele lectiuni la tatAl sau, Invatator cu
culture ruseascA, si se adapa din rAzboinicele producii literare ale
poporului, In care vitejia haiducilor 11 impresiona mai mult. Pe
unii 11 determinA asemenea izvoare la reverii poetice, pe altii fi
IndeamnA la fapte ; dintre acestia din urma fu tinArul Botlov.
TatAl sau, voind sA-1 fad om mare", 11 trimise la InvAt5turA.
152 P. CONSTANTINESCU -IASI

In Rusia, la Odesa, unde tindrul bulgar ajunse curind discipolul

celor mai Inaintate idei, care pela 1862-4 framinta tineretul rusesc.
Botlov intro In mi§carea socialistA din Odesa §i ajunge un convins
comunist, cAruia §coala nu mai avea ce sA-i dea, de aceia o pA-
rAse§te. Cu un alt tovara§, care mai apoi s'a refugiat ie Rominia,
incepe propaganda comunista in satele din jurul Odesei, dar in-
cercind sA-§i deschidA chap de activitate printre soldatii unui re-
giment de cazaci, fu urmarit §i nevoit sa fugA in Bulgaria.
Ramase citava vreme in satul sou natal, unde-§i profess con-
vingerile sale comuniste, §tiintd noun" pentru intreg ora§elul Ka..
lofer, ceia ce sperie in special pe micii exploatatori ai tlrgului,
bogatii ciorbagii, care-1 silesc pe entuziastul Botiov sa paraseasca
§i acest colt, .tit de drag lui Botiov.
Refugiul, ca al tuturor tinerilor de seama sa, fu in Rominia,
de astadata mai sigur §i mai folositor ideilor §i activitatii sale. Aci
rAmase Villa la sfIr§itul scurtei sale vieti, zece ani, plan 1876,
cind muri ca un erou in fruntea unei cete de rasculati impotriva
turcilor 'lute° Incaerare pe pamIntul bulgar, dupd ce a§teptase za-
darnic ajutoare din partea Rusiei. Cind la Giurgiu, unde mica In-
-tale oars pAmintul ospitalier", cind la Braila, centrul cultural al
refugiatilor bulgari, dud la Bucure§ti, unde ajunge conducdtorul
comitetului central revolutionar, cind in alte ora§e, Botiov cutreera
Mara romineasca dela un capAt la altul, aruncind pretutindeni sa-
mInta revolutionary §i pilda unui curaj supraomenesc. Fanatismul
politic, comunismul, nu 1 -a impiedicat sA se jertfeascA pentru min-
tuirea intregului popor bulgar, cast atitia alti revolutionari, Rakov-
ski, Levski etc.
Botiov ramine in trecutul poporului bulgar §i ca literat de
seams : poet inspirat, publicist neobosit §i neIndurAtor critic.
Cu multe detalii, uneori prea multe §i absolut de prisos, in
cit lucrarea is aspectul unui roman istoric de cit al unei biografii,
cu accente personale §1 lirice, dar scrisa cu nery §i impresionantd,
lucrarea lui Kliaarov merits toate multAmirele noastre pentiv cli-
pele de entuziasm rAscolit odata cu urmArirea vietei unui mare
sufl et.
Si ceia ce ne intereseazA mai multpentru care in deosebi
am reluat aceastA operA mai vechesunt pArerile autorului asupra
Romlniei §i rominilor ce i-au inlesnit ante lui BotIov activitatea §i
viata sa.
RomInia nu i-a dat lui Botiov o fericire personale.... ; pentru
 RECENZII 153

ea acesta fu ca un strain, ca toti ceilallisau ca socialist, mutt

nmai primejdios pentru siguranta statului.... Dar Rominia salva pe
Botiov de ciorbagii bulgari (I) §i de circserdarii turci, ca sa-si pue
primele incepu uri mai insemnate ale culturii sale". De aceia ne
explicam exclamatia entuziastA a lui Klinciarov IncA odata spu-
nem, blagoslovit fie ceasul, de trei on fie blagoslovit locul, unde
pentru IntAia oars piciorul pe pamintul rominesc (p. 267). Si
,explicatia :
Rominia era locnl de re§edintA at haiducilor bulgari. Arun-
chid de curind lanturile robiei, tinArul slat simpatiza cu orice
mi§care de libertate §i deschise granitele sale tuturor celor care
fugeau de robie, de tirani ca sA -Si mintue viata, sA se libereze
de jug pe ascuns §i apoi sa se matte pe strauja sau Momina
Ciuca". In luna de miere a libertatii sale regatut dunArean plati
,,darul sau in fata altarului necladit Inca al libertatii bulgare "! (p. 266).
Jar despre Giurgiu, primul loc de re fugiu at lui Botiov, spune :
,,Giurgiu era un cuib constant at haiducilor bulgari. Turcii de aici
supravegheau zi §i noapte, dar strajile de aici dormeau sau sA
,,faceau ea dorm.... Stara planina fu Cimpul lui Marne' at hat-
ducilor bulgari, Giurgiu fu lagarul for de iarnA. Aici se simteau
liberi, aici se adunau pentru a-§i schimba impresiile, ca sa-§i a-
dune puteri not aici se adunau toate plingerile din Bulgaria,
§i'n cintece ametitoare Si puternice 1§i varsau amarul cu ele. Aici.
la Giurgiu veni §i Botiov. Fericit ceas §i pentru literatura §i pen-
tru istoria bulgara l.
Dar ne oprim. Din aceste pasagii se va putea face o idee §i
despre stilul entuziast al autorului. Sunt lucruri interesante, pe care
publicistica bulgarA ni le acorda Para rezerve, numai sa §tim a le
cauta.
11.11

At. Sopovs : Dr. Stojanx Ciomakovx, :*41vota, clOjnostk 1

archiva. (Dr. Ciomacov, viata, faoiele si archiva), Sofia 1919,
pg. 668.
De acela§ interes §i din acela§ do:neniu istoric este lu-
crarea mai noun a lui Sopov, publicata in Sbornicul" Academiei
bulgare, cartea XII No. 8. Se imparte in douA part' deosebite
,,Din viata §1 faptele dr. Ciomakov in chestia bisericeascd" (74
pagini) §i Documente din archiva dr. Ciomakov", care cuprinde
.restul, deci cea mai mare parte a publicatiei Sbornicului.
 154 P. CONSTANTINESCU-IASI

Una din chestiile care a zbuciumat mult poporul bulgar din

epoca de renastere, fu asa numita chestie bisericeasca", prin care
se intelege lupta dusA de carturarii §i clerul bulgar Impotriva au-
ocratismului Bisericei grecesti din Constantinopol, pentru a cistiga
independenta Bisericei bulgare ceia ce In cele din urmA le reusi.
Campania fu dusk In special, de tirgovetii bogati ai centrelor
marl orasenesti, intre care Plovdivul (Filipopoli) juca un rol covir-
§itor §i de unii carturari cu idei mai moderate. Spre deosebire de
revolutionarii refugiati in Rominia intre care Botiov cel mai expre-
siv poate, acestia se prezentau ca foarte credinciosi supusi ai Por-
tii, nerIvnind la nici un fel de libertate politicAvisuri utopice pen-
tru ei,ci Incercind ca prin sprijinul §i buna vointi a Sultanului
sA poata infringe autocratismul din Fanar §i sA obtie Biserica au-
tocefala. In campania for nu odata au desaprobat chiar, prin me-
morii fata de Sultan si marele vizir, actiunele nesAbuite" ale re-
volutionarilor dela Bucuresti.
Clerul grecesc pusese stApInire pe intreaga BisericA bulgarA,
dupA desffintarea Imperiului bulgar, §i pe Incetul ajunse sA Inabu§e
orice urma de autonomie bulgarA, clutind sA cotropeascA sufletul
acestei natiuni ca sA-i numere in masa greceascA. Este aceia§i in-
flueng nefastA pe care Fanariotii au exercitat-o veacuri intregi si
asupra poporului romin, de care pcate nici azi uu ne-am cotoro-
sit incA complect.
Bulgarii au avut in aceasta campanie un sprijin puternic fie
In unii turci, fie in alte personalitAti ca Sadic-pasa, un refugiat po-
Ion cu numele adevarat Ciakowski, fie in ambasadorii engleji din
Constantinopol. Pentru desavirsirea campaniei aveau nevoe de fon-
duri, pe care be strIngeau din listele de subscriptie dela bogatasii
bulgari din patrie sau din afarA. Una din coloniile care a sprijintt
baneste campania aceasta fu acea din Bucure§ti, unde trAia, Intre
altii, renumitul bogata§, bulgar Evloghie Gheorghiev.
Dr. Ciomacov are meritul de-a fi condus lupta cu multi abi-
litate §i tArie rezidind mai tot timpul la Constantinepol ca repre-
zentant al Plovdivului §1 apoi al intregei natiuni bulgare, reusind
ca-n 1870 sA obtinA Infiintarea Exarhatului bulgar".
Din bogata colectie de documente, cele mai multe In limba
bulgarA, citeva In greceste, frantuze§te §i englezeste, se pot extrage
citeva date interesante pentru rolul Iominiet in actiunea de rede-
steptare a poporului bulgar.
Prof. P. ConstantinesCula§1
 RECENZII 155

Dr. loan Man. Limba cartilor blse rice§tl. Studiu istoric

§i liturgic. Blaj, Tipografia Seminarului greco-catolic, 1914. Extras
din Cultura Cresting ".
Cercetarea limbii romine§ti, a§a cum o gasim in diferitele
texte vechi religioase, §i accentuarea caracterelor ce deosebesc
limba cartilor religioase de limba celor cu cuprins profan ar con-
stitui obiectul unui studiu vast ,i interesant pentru istoria limbii
romine§ti.
Dr. I. Man consacra citeva capitole Incepatoare limbii §i
cArtilor liturgice grece§ti §i latine§ti, care pe noi ne privesc aid
mai putin. Ne vorbe§te apoi de introducerea limbii romine§ti in
biserica §1 in sfir§it capitole speciale trateazA despre agile lui
Coresi, Varlaam, Dosofteiu §1 in special se insists in mod compa-
rativ asupra Bibliei lui Serban Cantacuzino, Bibliei lui Micu, a lui
Saguna, scotind unele concluzii §i insistind asupra unor conside-
ratli de ordin practic pentru o traducere noua a Bibliei.
Dad scopul final urmArit de autor nu este numai o purl cer-
tare de Istorie literara, noi totu§i sa cercetam partile din cartea :
Limba cartilor biserice§ti" care ne-ar interesa numai din acest
punct de vedere aid.
Trebue sA facem constatarea cA adesea autorul s'a marginit
a redea numai datele cunoscute asupra textelor, fAra sa se ocupe
in mod excluziv numai de limba for ; §i chiar atunci cind insists
asupra limbii, nu supune textele la o specialA cercetare, ci repro-
duce numai parerile inainta§ilor.
Autorul, totu§i, nu este lipsit de spirit critic §i obiectivitate
§tiintifica. De exemplu, se raliaza parerii d-lui llie Barbulescu, care
arata (§i In Arhiva XXVIII, No. 1 §i 2) ca o prea mare influentA se
atribue mi§carii husite la noi §1 cA gre§it vede prof. lorga influenta
directd a ideilor religioase husite In primele manuscrise ce avem
cum sunt, lute altele, a§a numitele texte rotacizante", ca Psaltirea
Scheiana, Codicele Voronitean etc,§i la Coresi.
Acest curent pentru Husitism a fost In Ardeal, aratA Balan,
repede InAbu§it §i apoi nici nu se poate constata o trecere a Ro-
minilor la Husitism pe un cap" a§a cum vrea d. lorga (p. 84).
Dar iarA§i, din faptul ca Husitismul e inalmit la 1450, adica
Inainte de apiritia primelor texte romIne§ti datate care sunt din s.
XVI, nu InseamnA cA aceasta credinta, chiar dad nu a putut sa
ail:A o influentA directs de propaganda religioasa, nu a putut, to-
tu§i, sA perpetue macar ideia de a traduce cArtile sfinte in limba na-
 156 AUREL VASILIU

lionala. Husitismul, adica, va fi fost un nou impuls dat tendintii

naturale mai vechi de a traduce dogmele credintii in limba popo-
rului. Aceasta tendinta se vAdeste chiar pe vremea catolicismului,
tare, desi uneori contrar acestei idei, totusi este nevoit alte &Ai
sA permits in mod oficial raspindirea credintii in limbile nationale.
Traducerile cartilor sfinte in limbile popoarelor diverse se gAsesc
mai inainte chiar ca aceasta tendinta naturalA si devie una din
ideile sustinute mai apoi de credintele reformate (cf. Die Barbu-
lescu in ,Arhiva" XXVIII, No. 1).
La noi, curentul de a traduce cartile bisericesti in limba ro-
.minA a pornit mai mutt din o necesitate interns simtitA de vechii
nostri cArturari. AceastA pArere, sustinut5 de Dr. Man si expusa
in cuvinte simtite (pg. 97), se opune falls ideii contrare formulate
de exemplu de Dr. At. M. Marienescu, Luteranismul, Calvioismul
si Introducerea limbii Tornio( in bisericile din Ardeal (An. Acad.
Rom. Mem. sect. istorice Seria II torn. XXIV Buc. 1902 pg 19),
cA Rominii nu pricepeau interesul cel mare pentru limba nationals
A lor'..." etc. Trebue totusi sA mai aclaugam cA, pe lingd necesita-
tea interns de a traduce cartile religioase in romineste, s'a mai a-
daugat pe rind impulsurile ce veneau de la diferitele curente reli-
gioase care aveau ca principiu conducator traducerea cartilor sfinte
in limbile bAstinase.
Autorul ,Limbei cartilor bisericesti' fiind izbit, in mod nep1A-
cut, de stilul greow al tuturor textelor vechi, se crede indreptAtit a
generaliza explicarea data de d. lorga limbii cu aspect nerominesc
a lui Coresi, care s'ar datora originii grecesti a acestuia. D. BA Ian
nu o mArgineste numai la Coresi; i se desteapta banuiala, desigur
exagerata, cA autorii traducerilor, nu numai cA nu au fost Romini,
dar nici n'au stiut bine romineste' (p. 106).
Stilul obscur si intorsaturile de fraze nerominesti se explicA
.prin neindeminarea scriitorilor de a traduce, prin lipsa de traditie
in minuirea limbii rominesti, prin necunoasterea deplin a limbii
slave si neintelegerii textului tradus ; adesea tradudtorul se mul-
lumea cu o traducere cuvint de cuvint, 'Fara a se interesa de inte-
les. Avem probe despre aceasta cuvintele slave cu douA intelesuri,
tare in romineste sunt intrebuintate cu un inteles in locul celuilalt
(Ex. slay. stud=rusine si frig ; Coresi intrebuinteazA frig, in loc
du mine, cf. Hasdeu Cuv. I p. 1 sqq. Buc. 1878). Acestea ar fi
iinele din multiplele cauze pentru care aspectul limbii textelor vechi
R uneori nerominesc, dar nu intotdeauna. Insusi Dr. Man, vorbind
 RECENZII 157

lie Coresi, constata ca ,uneori gasim §i fraze bine construite §i chiar

frumoase' si cA atunci ,cind e vorba de limba lui Coresi trebue
sa facem deosebire intre limba ce se gaseste In prefetele §1 epilo
gurile cartilor, unde vorbeste cu mintea §i gura sa, §i intre limba
textelor traduse' (p. 109). Deci autorul a uitat explicarea de mai
sus, cA Coresi fiind probabil Grec, trebuia sa scrie, si in epiloguri si
prefete, o limbA tot a§a de neromineasca ca §1 in textul tradus.
E §i mai curios insa cum acestui Grec care, dupA banuiala
autorului brosurii, nu prea §tia romine§te, i se atribue, totu§i, pe
linga numeroasele tiparituri cunoscute ca ale lui, si toate manu
scrisefe ca Cod. Voronetan, Psaltirea Scheiana, etc., asa cA inainte
de Coresi nu s'ar mai fi scris in romineste decit : ,citeva nume
de contracte, diplome §1 alte lucruri de acest fel' (pg. 107).
De cit, aceasta pArere, care-i cea veche a lui Gaster (in ,In-
troducere' la ,Chestomatia sa, p. XXI §i XCIIIXCV), nu se mai
poate sustine fag de cercetarile mai noui, de dup 1 aparitia carpi
ace§tia a d-lui Man. Cercetarea textelor ne arata, 6' nici Coresi
nu a copiat Psaltirea Scheiana cum sustinea de exemplu d. lorga
(1st lit. relig ',a Rom. Buc, 1904 pg. 22) §i nici mai ales Ps. Sche-
iana nu e copie du/A tiparitura lui Coresi. (Vezi I. A. Candrea
Psaltirea Scheiana comparata cu celelalte Psaltiri din sec. XVI §1
XVII traduse din slavoneste, Buc. 1915 pg. Introd. LXIX sqq. Drept
e, insa, cA nu se prea poate pune temei pe azeasta lucrare a lui
Candrea cum aratA d. prof. Hie Barbulescu in Arhiva, XXX, 1,
p. 67).
DacA atit de putin original e cercetatA limba primelor cArti
bisericesti, care pe not in deosebi ne intereseaza aici, din punct
de vedere liturgic insa, autorul a crezut de cuviinta sA se extincla
in o cercetare proprie §i Cu un folds practic mai mare, pentru o
traducere modernA a Bibliei. Cerceteaza astfel mai amAnuntit : Bi
blia lui Serban Cantacuzino, Biblia dela Blaj a lui S. Micu, cea
dela Buzau, cum §1 cea a fui aguna, scotind in evidenta valoarea
unora din ele.
Prof. Auref Vasiliu.

Constantin 1. Kara*. Quelques Considerations sur le Ser-

vice Consulaire Roumain. Bucure§ti. 1923.
PinA astazi prea putini din representantii Rominiei in strainA-
tate s'au gindit sa deie samA de chipul cum ei au inteles salt
158 N. A. BOGDAN

indeplineascA datoriile functiunei lor, fatA cu interesele atit ale tArii

in genere, cit §i ale connationalilor, ce, din diferite imprejurAri,
merg dupa interes, sau cunt stabiliti in tali strAine. Din aceasta
pricing, adeseaori s'a imputat fie diplomatilor, fie Consulilor, sau
chiar reprezentantilor comerciali ai RomIniei, ca ei consider atri-
butiunile for numai ca ni§te simple sinecure Si nu fac decit sA In-
greueze budgetul statului nostru, Ma sa deie nimic in schimb.
Prin scrierea citata, Dl. Karadja, fost Consul at Rominiei in
Budapesta, aratA lipsurile aflate in organizatia serviciului Consular
rominesc §i imposibilitatea celor trime§i sA ne represinte de a fi
Inteadevar folositori Orel §i connationalilor. S'ar parea ca titularii
Ministerelor Afacerilor StrAine din tam noastra n-au avut pins astazi
nici straduinth, nici bunavointa, de a recruta personalul for din oameni
versati in cariera for Si, in acela§ timp, de a be da Si instructiunile
_§i mijloacele de actiune absolut necesare, pentru ca ei sA-§i poata
indeplini cu folos insarcinArile, a§a CA rezultatele obtinute &A in
present, din aceste functiuni, au fost aproape nule.
Gasise-va oare cu un ceas mai curind un Ministru, on unii
representanti in Adunarile Legiuitoare ale Orli, care sA se ocupe
in chip servos de reorganizarea acestui important serviciu, care ne
pune in contact cu intreaga lume civilizata ?
Nu §tim. Ar fi de dorit Insa, dupa cele ce vedem in scrierea
D-lui Karadja, ca asemenea lucru sl se fa' cit mai curind, acum
mai ales cind echilibrul nostru in situatia politica §i economicA a
lumei intregi atIrna aproape numai de un fir de pAr.
N. A. Bogdan.

Emanoll BucutA, Romtnii dintre Vidin 0 Timoc, 1923, 132

pagini, Tip. Cartea romlneascAu se datore§te impresiilor §i cuno§-
tintelor pe care autorul le-a capAtat, cAlatorind in regiunea dintre
Dunare §1 Timoc.
Aceasta lucrare contribue la cunoa§terea Rominilor, care lo-
cuiesc astAzi peste granitele politice ale rominimei. Em. BucutA In-
dic' relieul teritoriului dintre Vidin (locuitorli de-acolo Ii zic Diil
§i Timoc, plantele §1 clima. Se ocupA de timpul cind s'au a§ezat
RonaInii In aceastA regiune (pg. 21-26) §i admite trei epoce : 1)
din timpuri ne$tiute pins to inceputul anului 1831 (Pasvanoglu a
atras Romini din Tara RomIneascA, fagAdpindu-le loc de plug §i
DA§une), 2) pe la 1831, din caws regimului sever al ocupatiei ru-
 RECENZII 159

.se§ti §i a regulamentului organic (s'a strAmutat mai ales populatia

din partea de Nord a Judetului Mehedinti), 3) a treia emigrare, de
duratd scurta, de vreo 30 ani, tine pita la statornicirea deplina a
Rominiei §i intocmirea Bulgariei. A doua fazA de imigrare, care a
fost §i cea mai putemica, a determinat infati§area etnograficA a a-
cestor locuitori. Ii imparte in trei grupe : Compenii, veniti din Me-
hedinti, Wi/enii mai din vale §i Padurenii dinspre Sirbia (determine
§i a§ezarea lor pe harta de la pg. 28). Dupe ce arata ocupatiunile
for (mor6ritul, scoaterea prundi§ului din ape, tiglAria, tesatoria, etc)
descrie cu de-amanutul gc.spodariile for : constructia casei cu par-
tile ei, diferite obiecte casnice, rAzboiul de tesut Si denumirea par-
tilor lui (o lucrare similara a facut Fr. Dam6, Incercare de termi-
nologie poporana rominA Bucure§ti 1898) precum §i imbracamintea.
Literatura lor populard e bogata in balade, basme, frinturele, des-
cintece, etc. In cintecul for bAtrinesc Al Imos" se intrevede ba-
lada Toma Alimo§, iar Miu Snobiu" e Mihul Copilul, zice auto-
rub. Ace§ti Romini sunt bogati, ospitalieri §i, fiindcA cultura la ei
nu-i prea desvoltatA, au multe stiperstitii. Colectionatorii de pro-
ductii populare pot inregistra cA acolo, la Rominii de Ia Dii" (Vi-
din), se gAse§te o bogata arts coreograficA (la pg. 60 ne citeazi
numele a 21 hore din partea locului). Limba acestora e de nuanta
dialectala banateana §i mehedinteanA. Fragmentele de limbs pe care
be dA autorul InsA nu-s precise din punct de vedere fonetic §1 nu
pot servi filologiei cleat doar ca vocabular (da un glosar, compus
din 245 cuvinte explicate).
De Ia inceput declare ca n'are pretentie sA facA o opera §ti-
intificA ; dar fare stiinta nu se poate face o lucrare, care sA ramlie
inteadevar. De vremece citeaza pe Lejean, L'Ethnographie de la
Turquie d'Europe 1861, Julius Perthes ; Kanitz, Donau-Bulgarien
u. Balkan, 1875, vol. I, pg. 276 §i Weigand, Die rumanischen
Dialekte der Kleinert Walachei, Serbiens u. Bulgariens, 1899 §i
pe Boskovi6, 1762 (citat de Jireek, Das Fiirstentum Bulgarien,
1891, interpretat de G. Vilsan) inseamna cA nu-i strain de preo-
cupari §tiintifice ; §tiinta sudslavA,dupd cum observA d. Prof. Hie
Barbulescu ad, mai sus la pg. 124,ne da pretioase §tiri des-
pre ace§ti Romini. Fal§a sa metoda de procedare i-o invederead
dealtfel tot d. Prof. Ilie BArbulescu acolo, Ia ceea ce ma raliez §1 eu.
Procedind in mod §tiintific, ar fi putut observa cA, pe cind
D-sa apazA pe Romini in 33 sate (vezi harta etnografica, pg. 49)
in nun* de 50.000 (pg. 53), Statistica oficiali bulgareascA din
160 MARGARETA STEFANESCU

1905 (Spisak na naselenite mesta) dA numai 20258 suflete. Ce

ipotezd sA admitem : on de la 1905 pInA astAzi, deci In vremea
acestor framintari politice, numarul for sA fi crescut intr'atit precum
II arata Em. BucutA, on statistica oficiala nu e justA, ci tenden-
tioasA ?.
Lipsa unei preocupari §tiintifice contribuie ca lucrarea sa a-
parA mai slabs. Autorul nu reu§e§te sa precizeze unele chestii, de
ex. cind s'au a§ezat pentru prima data RomInii pe aceste locuri
(el zice ca din timpuri ne§tiute").
Intrebuinteaza un mare numar de cuvinte dialectaleunele
chiar din graiul acelor Romini, alteori ale sale proprii. Majoritatea
for lipse§te din dictionarele noastre limbistice (d. ex. la Saineanu,
Dict. universal al limbii romine, Craiova, 1914). Stilul lucrarii e
greoiu.
Prof. Dr. Margareta 5tefanescu

411M1111,

Din pricina greuteitilor tipografice, No. 3, din Julie c., al

Arhivei nu va aparea atunci, ci, la Octomvrie 1924, to acela; vo-
lum cu No. 4 din acest an.
 BIBLIOGRAFIE
S-a primit la Directia Arhivii" (Sir. SperotO No. 14) :
Cesky Casopis historicky, director losef Pekar, XXX, 1.
Casopis pro moderni Filologii a Literatury s 6asti Didak-
tickou, editat de Klub modernich filoldguv". Redactori :
losef lanko, Jan Machal, Vilim Mathesius, Prokop M.
Ha;kovec §i Jar. 0. Hrtii'-ka, a. IX (1922) §i a. X (1923),
fasc. 1 §i 2. Praga.
La Societe des . Nations : Constitution et Organisation.
Geneve.
MiloA Vaingart Slavjanskoto Edinstvo (prevod of Ciehski).
Sofia 1924.
Juridi6eski pregled, director S. S. Bob6ev, fasc. 1, 2 §i 3.
Sofia 1924.
Slavjanski glas, dir. Dr. Nikola Bob6ev, XVIII, 1. Sofia 1924.
lorgu lordan : Der heutige Stand der romanischen Sprach-
wissenschaft. Heidelberg 1924.
Mihai Ralea : Problema incon§tientului. la§i 1923.
Dumitru D. Mototolescu : Juramintul cu brazda in cap in
dreptul vechi rominesc. Bucure§ti 1922.
Constantin C. Giurescu : .Legiuirea lui Caragea, tin ante-
project necunoscut. Bucure§ti 1923.
I. N. Ciocan : Monografia cre§tinilor catolici .din jud. Ro-
man. dupa datele culese in 1903. Roman 1923.
William Shakespeare : Othelo, traduzere in forma priginala
de Mihail -Dragomirescu. Bucure§ti 1924.
Silviu Dragomir : Vlahii §i Morlacii. Cluj 1924.
Silviu Dragomir : Fragmente din Cronica sirbeasca a lui
George Brancovici. Cluj 1924.
Leca Morariu : Razboiul Troadei, dupa codicele Const.
Popovici (1796): Cernautt 4924.
N. Draganu : Pagini de. Literature veche. Cluj 1923.
: Manuscrisul Liceurni graniceresc G. Cos-
buc" . din Nasaud.i sasisinele celor niai vechi mantis-
crist. romine§ti. 'Cluj. 1924.
N. Draganu : Toponimie §i lstorie. Bucure§ti 1924.
Mihail Sadoveanu : Razboiul balcanic. Editura Adeverul",
S. A. Bucur. 1924.
 I. Agarbiceanu : Diavolul, nuvele §i schite. Edit. Adeve-
nil, S. A.. Bucur. 1924.
P. 1. Jouve : Spitalul (Hotel Dieu), pusA in rom. de Vic-
tor Ion Popa. Edit. Adev. S. A.". Bucur. 1924.
Buletinul Societatii regale romine de Geografie, tom XLI,
a. 1922. Bucure§ti 1923.
Buletinul Institutului de LiteraturA pe 1921-1922, I, fasc.
1-9. Bucure§ti 1924.
Buletinul Societatii numismatice romine, anul XVIII. Bu-
cure§ti 1923.
Academie roumaine : Bulletin de la Section historique,
tome X. Bucure§ti 1923.
G. I. BrAtianu : Conceptiunea actualA a Istoriei medievale.
Bucure§ti 1924.
Theodore Crivetz : La somme des angles d'un triangle
rectiligne. Sibiu 1924.
Stoica Nicolaescu Domnia lui Neagoe Basarab voevod,
Bucure§ti 1924.
P. P. Panaitescu : Contributii la o biografie a lui N BA1-
cescu. Bucure§ti 1924.
Revistele : Arhivele Olteniei, din Craiova.Biserica ortodoxa
romina, din Bucure§ti.Viata noun, din Bucure§ti.Cuvintul drep-
MO, din Chi§inAu,SezAtoarea, din Folticeni.Cele trei Cri§uri,
din Oradea Mare.Arhiva C. F. R. din Chi§inAn.Transilvania,
din Cluj.InvAtAtorul, din Cluj.Gindul nostru, din ata,
romineascA, din Iasi. Viata cre§tina, din la§i.Comoara Satelor
din Blaj.Tudor Pamfile, din Dorohoi.Junimea literati, din Cer-
nauti.Dunarea, din Silistra. Cultura, din Cluj, No. 1 ci 2.Re-
vista generalA a InvatAmIntului, din Bucure§ti.
Ziarele : Adev:rul literar §i artistic, din Bucure§ti. Verdele
de sus, prepdinte colonel Savian M. Badulescu, Numar festiv, 7
Fevr. 1924.De§teaptA-te romine, din Cimpulungul moldovenesc.
Cultura poporului, din Cluj.De§teptare:, diu Bucurecti.

Au apArut :

Calauza Ora*ului
cu 40 ilustratii §1 3 planuri : .-
:
de N. A. BOGDAN
Editura Comisarlatului Expozitiei MoldoVei Intregite din laci
Pretul 20 lei