TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL

1. Generalităţi:

După specialiştii domeniului, tehnica reprezintă ansamblul de

deprinderi motrice specifice ca formă şi conţinut, care se desfăşoară
după legile activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, folosite
în scopul practicării cu randament maxim a jocului.

Pornind de la această definiţie, putem defini tehnica jocului de

fotbal ca fiind ansamblul mijloacelor specifice jocului de fotbal, prin
intermediul cărora jucătorii realizează, pe de o parte, acţiunile cuminge
(controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte, manevrele
(cu şi fără minge) necesare acţionării şi cooperării eficiente, raţionale,
în vederea atingerii scopului urmărit.

Tehnica se compune din elemente şi procedee tehnice.

Elementele tehnice reprezintă formele generale motrice cu şi fără
minge, specifice jocului de fotbal, printre care amintim: intrarea în
posesia mingii, păstrarea mingii, transmiterea mingii, alergările,
schimbările de direcţie, săriturile etc.

Pentru concretizarea şi adaptarea elementelor tehnice la diferite

situaţii specifice jocului, se aplică diferite procedee tehnice. Procedeele au
o structură generală a mişcării asemănătoare în cadrul elementului
respectiv. Prin procedee tehnice se înţelege un complex de mişcări ale
segmentelor, executate într-o succesiune raţională în scopul realizării unei
acţiuni intervenite în cursul jocului. Ele reprezintă deci modalităţile
concrete de realizare a elementelor tehnice, executate după legile
activităţii nervoase superioare. Câteva exemple de procedee tehnice:
preluarea mingii rostogolite, cu partea internă a labei piciorului;
deposedarea de minge prin atac din faţă; lovirea mingii cu interiorul labei
piciorului (latul); lovirea mingii cu capul de pe loc, cu un picior înainte.
1.1 Sistematizarea tehnicii jocului de fotbal:

Tehnica jocului de fotbal cuprinde următoarele elemente tehnice:

1. Elemente tehnice cu minge:

- intrarea în posesia mingii

- preluarea mingii,
- deposedarea adversarului de minge;
- păstrarea mingii
- protejarea mingii,
- conducerea mingii,
- mişcarea înşelătoare;
- transmiterea mingii
- lovirea mingii cu piciorul,
- lovirea mingii cu capul,
- aruncarea de la margine.

2. Elemente tehnice fără minge:

- alergări, schimbări de direcţie, căderi, ridicări, sărituri, opriri.

3. Elemente tehnice ale portarului:

- poziţia fundamentală,
- deplasarea în teren,
- prinderea mingii,
- boxarea mingii,
- devierea mingii,
- blocarea mingii,
- repunerea mingii în joc.

La rândul lor, aceste elemente tehnice dispun de următoarele

procedee tehnice de aplicare practică:

1. Preluarea mingii:

- cu partea interioară a labei piciorului,

- cu partea exterioară a labei piciorului,
- cu şiretul prin amortizare,
- cu coapsa prin amortizare,
- cu capul prin amortizare,
- cu talpa din ricoşare.

2. Deposedarea de minge:

- prin atac din faţă,

- prin atac din lateral,
- prin atac din spate.

3. Protejarea mingii:

- de pe loc,
- din mişcare.

4. Conducerea mingii:

- cu interiorul labei piciorului,

- cu exteriorul labei piciorului,
- cu şiretul.

5. Mişcarea înşelătoare:

- cu trunchiul,
- cu piciorul,
- cu capul (cu privirea).

6. Lovirea mingii cu piciorul:

- cu interiorul labei piciorului (latul),

- cu şiretul interior,
- cu şiretul exterior,
- cu exteriorul labei piciorului,
- cu vârful labei piciorului,
- cu călcâiul,
- cu genunchiul,
- lobarea mingii cu piciorul,
- lovirea mingii din demi-volé,
- lovirea mingii din volé,
- lovirea mingii din foarfecă.

7. Lovirea mingii cu capul:

- de pe loc,
- din săritură,
- din alergare,
- din plonjon.

8. Aruncarea mingii de la margine:

- de pe loc,
- cu elan.

9. Elemente tehnice ale jocului portarului:

- poziţia fundamentală: înaltă, medie, joasă;

- deplasările în teren: porniri, opriri, cu pas adăugat, alergări,
întoarceri, sărituri, căderi, ridicări;
- prinderea mingii
- venită pe jos, fără plonjon;
- venită la înălţimea genunchiului, fără plonjon;
- cu traiectorie înaltă, fără plonjon;
- venită pe jos din lateral, cu plonjon;
- cu traiectorie înaltă cu plonjon;
- blocarea mingii
- boxarea mingii: de pe loc, din săritură, din plonjon – cu o
mână şi cu două mâini;
- devierea mingii: de pe loc, din săritură, din plonjon;
- repunerea mingii în joc
- cu mâna: prin lansare de jos, prin aruncare pe deasupra
umărului, prin lansare laterală, prin rotarea braţului,
- cu piciorul: de pe sol, din demi-volé (drop), din volé.

După cum se observă, tehnica dispune de numeroase procedee

de punere în aplicare, varietatea acestora oferind jucătorilor posibilităţi
multiple de manifestare în teren în jocul cu şi fără minge.
 TACTICA JOCULUI DE FOTBAL

1. Definiţii şi sistematizare:
Tactica jocului de fotbal cuprinde totalitatea acţiunilor
individuale şi colective, organizate şi coordonate unitar şi raţional,
desfăşurate în apărare şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi
ale eticii sportive, valorificând calităţile jucătorilor proprii, precum şi
lipsurile din pregătirea adversarilor, în vederea obţinerii victoriei.

Tabloul sistematizării tacticii cuprinde elementele componente,

pe faze, forme, sisteme şi mijloace de realizare, bazate pe respectarea
principiilor tacticii.

1.1 Principiile tacticii:

Principiile tacticii reprezintă legi, cerinţe şi reguli, după care
jucătorii şi echipele îşi dirijează şi coordonează acţiunile individuale şi
colective în cadrul jocului. Deosebim principii generale (comune fazei
atacului şi apărării) şi principii speciale (specifice fiecărei faze de joc).

A. Principii generale:

− trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare;

− concentrarea atenţiei jucătorilor pe toată durata jocului;
− reducerea numărului de greşeli tehnico-tactice;
− efectuarea acţiunilor în timp util şi eficient;
− anticiparea acţiunilor proprii, ale coechipierilor şi ale
adversarilor;
− acordarea sprijinului reciproc în atac şi apărare;
− preocuparea pentru realizarea superiorităţii numerice;
− colaborarea eficientă între compartimente şi linii de jucători;
− preocuparea pentru jocul total (participare la ambele faze
ale jocului).

B. Principiile speciale pentru atac:

− preocuparea pentru păstrarea posesiei mingii;

− alternarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice;
− acoperirea direcţiilor principale de atac;
− executarea în viteză, cu adresă şi eficienţă a acţiunilor
tehnico-tactice;
− evitarea abuzului în conducerea mingii;
− alternarea tempoului în desfăşurarea acţiunilor tehnico-tactice.

C. Principii speciale pentru apărare:

− preocuparea pentru concentrarea jocului pe direcţia mingii şi

intrarea în posesia acesteia;
− asigurarea permanentă a echilibrului defensiv;
− realizarea unei apărări elastice prin adaptarea formelor şi
sistemelor de apărare, la intenţiile adversarului.
Acţiuni tactice individuale în atac

A. Demarcajul:

Este acţiunea tactică individuală pe care jucătorul în atac o efectuează pentru a

scăpa de sub marcajul adversarului direct şi de a ocupa o poziţie liberă.

Demarcarea se prezintă sub două forme:

- demarcarea directă – atacantul scapă de marcajul adversarului

direct prin o serie de manevre întreprinse de el însuşi;
- demarcarea indirectă – atacantul este eliberat de adversar
printr-o acţiune a unui coechipier, care atrage spre el adversarul direct
al atacantului.

Pentru a realiza demarcarea, atacantul trebuie să acţioneze în

viteză şi la momentul optim, să fie permanent atent la joc, să se
deplaseze înspre spaţii libere.

Mijloace pentru învăţare şi consolidare:

1. explicarea şi exemplificarea la tablă şi în teren a demarcajului;

2. pe perechi, faţă în faţă, la 1 m distanţă, unul din jucători
încearcă prin deplasări cu schimbări rapide de direcţie să scape de
celălalt, care încearcă să-şi menţină poziţia;
3. un jucător cu mingea la centrul terenului trimite o pasă lungă
în adâncime, unde se află un atacant (care încearcă demarcarea) şi un
apărător (care acţionează semiactiv, apoi activ);
4. aceeaşi formaţie, jucătorul cu mingea înaintând spre careul de
16 m şi încercând să paseze când atacantul s-a eliberat de adversar.
Dacă acesta reuşeşte demarcarea, va schimba locul cu cel care
pasează, altfel exerciţiul se reia cu jucătorii în aceleaşi roluri;
5. joc 2X2, 2X3, 4X4, pe teren redus;
6. joc cu temă: golurile marcate în urma unor demarcări
spectaculoase punctează dublu.

B. Depăşirea individuală:

Este acţiunea prin care purtătorul balonului trece de unul sau mai mulţi
adversari, prin intermediul
procedeelor tehnice şi prin valorificarea unor calităţi motrice.

Pentru reuşita depăşirii trebuie avute în vedere următoarele

aspecte: valoarea adversarului direct, viteza de execuţie, tehnicitatea
executantului.

Acţiunitacticeindividualeînapărare

A. Marcajul adversarului:

Este acţiunea tactică individuală prin care jucătorul echipei în apărare

supraveghează adversarul său,
împiedicându-l să primească mingea sau să se îndrepte spre poartă.

Există trei tipuri de realizarea a marcajului:

- marcajul om la om – apărătorul aplică marcajul foarte aproape
de adversarul direct. Este utilizat în apărarea om la om şi la fazele fixe;
- marcajul la intercepţie – apărătorul se află între adversar şi
minge, pe aceeaşi linie sau în lateral. Este utilizat în inferioritate
numerică, în situaţia în care apărătorul are o viteză foarte bună;
- marcajul la supraveghere – apărătorul se plasează în spatele
atacantului, între acesta şi poartă. Este utilizat în cazul în care
atacantul are viteză foarte bună sau când acesta nu posedă o tehnică
rafinată.

Mijloace pentru învăţare şi consolidare:

1. jocul „leapşa” pe perechi pe suprafeţe reduse;

2. joc 1x1, 2x2 la două porţi;
3. la 25 m de poartă un jucător cu minge. În apropierea careului
de 16 m un atacant, care încearcă demarcajul şi un apărător, care face
marcaj asupra acestuia. jucătorul cu mingea pasează în adâncime în
momentul când atacantul a reuşit să scape de marcaj. Apărătorul
acţionează semiactiv, apoi activ;
4. joc şcoală, cu opriri şi corectări asupra marcajului şi
demarcajului.

B. Tatonarea:

Constă într-o serie de mişcări întreprinse de apărătorul care atacă jucătorul cu

minge, prin care urmăreşte pregătirea deposedării sau împiedicarea atacantului
să pătrundă spre poartă, pentru a câştiga timp.
Apărătorul trebuie să se situeze între atacant şi poartă şi urmăreşte mişcările
adversarului, în vederea atacului la minge.

C. Recuperarea mingii:

Este acţiunea tactică individuală de apărare prin care apărătorul reuşeşte intrarea
în posesia mingii printr-o acţiune de deposedare sau prin interceptarea balonului.
 BIBLIOGRAFIE

Ardeleanu, C., Fotbal la copii, Ed. Stadion, Bucureşti, 1972

Cernăianu, C., Fotbal. Teoria şi practica jocului
Avram, S., Fotbal - exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică,
Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980
Bârsan, M., Fotbal - probleme generale în tehnica jocului,
Ed. I.E.F.S., 1980
Stănculescu, V., Ghidul antrenorului de fotbal, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1982