Compozitia chimicã a ciupercilor

Componentul La 100 g Componentul La 100 g

Apã 90 g Fosfor 135 mg
Substante azotoase 5g Clor 80 mg
Glucide 2,5 g Caroten 0,04 g
Grãsimi 0,5 g Vitamina B1 0,04 mg
Potasiu 470 mg Vitamina B2 0,20 mg
Sodiu 12 mg Vitamina PP 60 mg
Calciu 3 mg Vitamina C 8 mg
Magneziu 14 mg
Fier 4,5 mg Valoare caloricã 35 calorii

Ciupercile pot inlocui carnea

Nutritionistii spun ca ciupercile, aceste adevarate mici minuni care rasar din pamant, pot inlocui
carnea cu succes, mai ales ca au gustul si toate celelalte calitati ale carnii, fara colesterol, insa.

Ciupercile sunt bogate in proteine, minerale ca fierul, potasiul, cuprul, zincul, seleniul, magneziul,
fosforul si calciul, acid folic si contin vitamine precum A, B1, B2, C, fiind si singura sursa vegetariana de
vitamina D.

Au, asadar, o compozitie bogata care inglobeaza nutrientii de care organismul nostru are nevoie ca sa
functioneze normal in tot timpul anului si nu numai in anumite perioade.

Astfel, potasiul ajuta la mentinerea unei presiuni sanguine scazute si previne atacul cerebral, in timp ce
cuprul previne problemele cardiace si asigura o buna functionare a metabolismului.

Calciul din compozitia lor intareste oasele, iar fierul previne anemia.
Vitamina C, bine reprezentata, intareste imunitatea, prevenind, in acest fel, infectiile, destul de
frecvente in sezonul rece, iar combinatia dintre proteine, fibre si vitamina B ajuta la un metabolism
sanatos.

Pe langa faptul ca sunt hranitoare, fiind considerate un aliment de exceptie care poate asigura necesarul
de nutrienti cam in aceeasi masura ca si carnea, ciupercile sunt si adevarate medicamente pentru multe
persoane suferinde.

Pentru diabetici, ciupercile pot fi un aliment ideal si asta datorita insulinei naturale si enzimelor care
ajuta la decompunerea amidonului din alimente. Ciupercile coboara tensiunea in cazul persoanelor
hipertensive si controleaza migrenele.

S-a afirmat chiar ca niacina din compozitia ciupercilor ajuta la prevenirea bolii Alzheimer. Antibioticele
naturale continute de ciuperci previn infectiile si grabesc vindecarea ranilor.

Ca si carnea, care acum, in postul Craciunului, poate fi inlocuita cu aceste minunate daruri ale
pamantului, ciupercile se pot prepara in foarte multe feluri: fierte, prajite in ulei, la gratar sau
incorporate in alte feluri de bucate ca salate, supe, tocanite, ciorbe, pilaf, ardei umpluti, pizza.

Cele mai sigure si mai sanatoase ciuperci, care nu te trimit la spital si nu-ti pun viata in pericol, sunt cele
cumparate de la magazin, la borcan sau cutie ori vrac.

Atentie, insa! Vitamina B12, esentiala pentru buna functionare creierului si a sistemului nervos se
gaseste numai in produsele de origine animala. In perioada postului, se recomanda un supliment de
vitamina B12, deoarece lipsa acestei vitamine poate duce la oboseala, palpitatii si chiar stari de lesin,
ceea ce ti-ar putea pune in pericol activitatea de zi cu zi.

Despre ciuperci
Despre ciuperci s-a scris şi se va mai scrie mult. Şi spun aceasta ca ceva firesc, având în vedere
sortimentul şi numărul de specii, subspecii şi forme cât mai variate. Din circa un milion de specii de
plante ce populează Terra, aproximativ 20% sunt ciuperci dar din cele 200.000 specii sunt descrise
numai în jur de 72000 şi sunt consumate în jur de 700 specii în care sunt incluse şi cele medicinale.
 La noi în ţară sunt menţionate 8700 specii de ciuperci.
Unele ciuperci fiind organisme inferioare, de câţiva zeci de microni au apărut încă din Cretacic c u 90
mil. de ani în urmă, dar sunt menţionate în Jurasic cu 20-35 mil. de ani în urmă până mai aproape de
noi, în Egiptul antic, în urmă cu 4600 ani. Şi mai aproape de zilele noastre chinezii sunt deţinătorii
cunoştinţelor despre ciuperci încă de la anul 535 Î.Ch.
Patricienii le apreciau atât de mult încât le dedicaseră o sărbătoare numită Robigalia iar poetul
Suetonius le preaslăvea calităţile culinare în poeziile sale.
Împaratul Claudius 41-54 d.Ch. compara gloria generalilor săi cu o mâncare de ciuperci. Apetitul său
pentru ciuperci i-a fost însă fatal, deoarece împărăteasa Agrippina soţia sa l-a înlăturat de la putere
prin otravire, în favoarea fiului său, Nero ( otravire cu ciuperci sau cu ierburi ! ).
Se mai menţionează că şi Tiberius, Marele Buddha, Alexandru I al Rusiei, regele Charles al V-lea al
Franţei, Papa Clement al II-lea, ar fi fost otraviţi tot cu ciuperci deşi în acele vremuri se foloseau şi
alte otravuri ca arsenic, beladonă, cucută, mătrăgună, cianură, care erau mai puternice decât cel e din
ciuperci.
Ciupercile sunt usor de conservat si sunt importante surse de fibre, vitamine si minerale in mod
special pe timpul iernii cand sursele de hrana vegetala erau putin sau deloc accesibile.

ASIGURA NEMURIREA?

Vechii egipteni considerau ciupercile a fi o masa regala la propriu, doar faraonii avand privilegiul de a
gusta din aceste bunatati. Ei credeau ca la nemurirea lor contribuia si consumul de ciuperci si au luat
toate masurile sa se asigure ca nici un muritor de rand nu avea acces la acest aliment divin.
Probabil ca este un pic de adevar in aceasta afirmatie deoarece ciupercile comestibile sunt o sursă
importantă de proteine cu 18 aminoacizi ( 2,7-5%), hidraţi de carbon ( 3,5-10%), săruri minerale
de K, Mg, P, Ca, Cu, Fe, Zn, Mn, Se, vitamine mai ales cele din grupa B : B 1, B 2, B 3, B5, B6, B
12, vit. C, D, E , acid folic, sunt sărace în grăsimi (1-2,2% ) dar acestea sunt numai sub formă
nesaturată şi combinată (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide ). Ciupercile conţin puţin sodiu, nu
conţin colesterol iar prezenţa glicogenului în ciuperci, care e caracteristic regnului animal, face ca
acestea să fie numite “carne vegetală”.
Din totalul de substanţă uscată din ciuperci, proteinele reprezintă în medie 23%, iar din 104 elemente
cunoscute, ciupercile conţin 50. Structura proteinelor din ciuperci este asemănătoare cu cea din
caseina laptelui, albumina din ou şi gliadina din grâu.
Unele specii conţin şi acizi organici, malic, tartic.
Ciupercile conţin antioxidanţi şi recent s-a descoperit cu ajutorul unui aparat performant şi mai
sensibil că cele mai cultivate specii de ciuperci comestibile Agaricus bisporus şi Pleurotus
ostreatusconţine de 40 de ori mai multă ergotioneină faţă de germenii de grâu, produs considerat
puternic antioxidant, şi ce este mai important prin fierbere cantitatea de antioxidant nu scade.

Despre recoltarea ciupercilor

Cum să recoltăm ciuperci în siguranţă?

NU LASATI COPII SA
RECOLTEZE CIUPERCI!!
De ce oare în cărţile de desenat pentru copii, la grădiniţe şi în primele clase, peste tot apare specia de
ciuperci Amanita muscaria - pălăria şarpelui sau muscariţa ? Explicaţia ar fi aceea că ea este de
culoare roşie şi este uşor de colorat.

Ideal ar fi ca lîngă ea să apară şi avertismentul de cap de mort, din care să se reţină că este toxică şi
produce moartea.

În funţie de regiunile geografice ale ţării noastre, această specie de ciuperci se întâlneşte din iulie
până în septembrie în păduri de conifere.

Pălăria şarpelui prezintă pălăria de culoare roşu-intens, cu puncte albe, solzoase ce dispar
după ploaie. Nu trebuie pus mâna pe ea, nici nu se va recolta şi pune peste alte ciuperci în
coş, deoarece şi sporii ei sunt toxici. De asemenea nu se vor recolta ciupercile pe o rază de
un metru în jurul acestei specii deoarece acestea pot fi şi ele toxice.

__________________________

Ce spune ştiinţa de ultimă ora? Un grup de cercetători din Austria de la Universitatea Hagenberg au
inventat un telefon mobil ce poate identifica 600 specii de ciuperci. Posesorul telefonului fotografiază
ciuperca fără să o atingă şi introduce poza în memoria telefonului. După câteva secunde apare
răspunsul dacă ciuperca este sau nu comestibilă.

 Nu toţi oamenii pot recunoaşte ciupercile din flora spontană.

 Cel mai bun sfat este acela de a cumpara ciuperci de cultură proaspete.
 In cazul cumpărării celor congelate poate apare fenomenul de oxidare fie înainte fie în
perioada decongelării.
La primele simtome de indigestie după consum de mâncare din ciuperci, este recomandat să
vă prezentati la medic şi dacă e posibil să puteţi descrie ciupercile pe care le-aţi consumat.

Ce ciuperci se pot recolta toamna? Iată în continuare câteva specii de ciuperci comestibile pe care
le puteti recolta toamna.
Agaricus arvensis – ciuperca de câmp, ciuperca de branişte;
Agaricus campester – ciuperca de balegar
Rusulla cyanoxantha - pâinişoară, vineţica porumbeilor, hulubiţă;
Lepista nuda - nicorete vânăt
Pleurotus ostreatus - păstrăvul de fag
Boletus edulis - hribi
Armillariella mellea -ghebe

Recunoasterea speciilor Deosebirea dintre o ciupercă comestibilă şi una toxică sau otrăvitoare este
mică, neînsemnată la prima vedere, de aceea se produc numeroase confuzii.

 Recunoaşterea speciilor se face numai de către specialişti, după aprofundarea caracterelor

morfologice.
 Acesta şi datorită faptului că există specii de ciuperci otravitoare care seamănă mult cu cele
comestibile.
 Pentru o determinare corectă a ciupercilor se iau în studiu următoarele elemente : aspectul
general, locul unde cresc, forma de apariţie, culoarea, forma pălăriei şi a piciorului, carnea, stratul cu
lamele, inelul, vălul şi sporii prin analiză la microscop.
Există ciuperci pereche, adică una comestibilă şi alta toxică, foarte semănătoare între ele şi foarte
greu de deosebit chiar şi de către specialişti.
 Pentru începători se recomandă să nu se recolteze mai mult de 2-3 specii iar pentru
persoanele venite în vizită în acea zonă este bine să consulte localnicii asupra comestibilităţii lor,
deoarece aceştia le recunosc mai bine.
 Criteriul culorii nu este determinant, el poate fi foarte înşelător. O ploaie abundentă poate
modifica serios culoarea ciupercilor.
 Unele ciuperci au culoarea identică dar celelalte părţi componente precum forma pălăriei,
piciorul, inelul, volva şi altele sunt diferite.
 Pentru o determinare acasă, va trebui să recoltaţi ciuperca întreagă şi să nu o rupeţi.
 Recoltarea se va aplica cu ajutorul unui cuţit pentru ca postamentul micelian, partea din sol,
să rămână pe loc, şi astfel veţi mai putea recolta ciuperci şi anul viitor.
Ciupercile se vor recolta pe timp însorit, nu după ploaie când sunt umede, îmbibate cu apă şi se pot
deteriora şi oxida rapid.
 Pentru recoltare se vor folosi coşuri de nuiele, săculeţi de pânză, pungi de hartie, cutii din
carton sau din folie de de aluminiu.
Nu se recomandă recoltarea ciupercilor de pe marginea şoselelor, autostrăzilor, drumurilor,
a complexelor industriale, chimice, deoarece acestea sunt zone poluate. Ciupercile pot fi
toxice şi din cauza metalelor grele sau radioactive acumulate în sol, a emanaţiilor de plumb,
a pesticidelor, ierbicidelor folosite pentru alte culturi.

Myth busters - Povesti!

Nu sunt concludente şi nici relevante următoarele recomandări care mai apar în unele publicaţii,
precum :
 carnea ciupercilor otrăvitoare, la rupere sau tăiere, îşi schimbă culoarea. Buretele viperei,
ciupercă foarte otravitoare prezintă carnea albă şi după secţionare .
 ciupercile otravitoare devin comestibile după fierbere sau opărire ;
 nu toate ciupercile consumate de animale, sunt comestibile. Cobaiul, de exemplu, este imun la
consumul de Buretele viperei. Există de asemenea ciuperci toxice, viermănoase sau consumate de
melci, care pentru om pot deveni fatale.
 linguriţa de argint nu se înnegreşte în zeama ciupercilor otrăvitoare, la fiert ;
 nu toate ciupercile ce apar primăvara sau toamna sunt comestibile ;
 nu toate ciupercile ce cresc pe cioate în descompunere sunt otrăvitoare ,
 pe lemn viu cresc şi ciuperci otrăvitoare şi comestibile ;
 nu toate ciupercile la care se desprinde cuticula, sunt comestibile ;
 nu toate ciupercile amare, acre sau picante sunt otrăvitoare ;
 nu toate ciupercile ce au miros şi aromă agreabile sunt comestibile ;
 nu toate ciupercile de culoare violet sau cele cu suprafaţa vâscoasă sunt necomestibile.
 nu sunt relevante nici alte încercări cu ceapa, pătrunjel s.a.

Prepararea ciupercilor
Recomandari de preparare

Pentru preparare se vor folosi vase emailate, din inox, teflon, sticlă termorezistentă, ceramică, vase
din fontă, intregi şi neciobite sau cu smalţul sărit, cu puţină apă cu sare şi zeamă de lămâie sau oţet,
iar ciupercile se introduc când fierbe apa. Timpul de firbere este de cca 15 minute. Dacă ciupercile
prezintă gust iute, sau amar, se ţin în apă rece 5-10 minute, schimbând apa de cîteva ori. După
spălare cele de culoare albă se stropesc imediat cu zeamă de lămâie sau oţet 0,3 g/l, pentru a-şi
păstra culoarea.

La spălare nu se îndepărtează membrana, pieliţa, de pe pălărie. Se spală numai în momentul

folosirii, în jet de apă rece sau se pun câteva minute într-un vas cu multă apă.

Mâncarea de ciuperci este bine să fie consumată rece. Nu se recomandă să fie păstrată mai mult
timp, la temperatura camerei , iar la frigider maximum 2-3 zile. Mâncarea de ciuperci se alterează
destul de rapid şi intră în fermentaţie.

La primele simtome de indigestie după consum de mâncare din ciuperci, este recomandat să
vă prezentati la medic şi dacă e posibil să puteţi descrie ciupercile pe care le-aţi consumat.

Intoxicaţiile cu ciuperci se împart în funcţie de speciile implicate.

CONSERVAREA CIUPERCILOR fara conservanti

CONSERVAREA CIUPERCILOR
În zilele noastre, în magazine, se găseşte o multitudine de alimente conservate, prezentate într-un mod
foarte atractiv, pentru a stârni interesul.

Metoda de conservare prin congelare a luat şi ea amploare.

Conservarea hranei este o tehnică foarte veche ce apare menţionată şi în scrierile din timpul Romei
antice. Hrana conservată asigură posibilitatea de a prepara produse variate tot timpul anului , în unele
cazuri chiar când acestea nu se mai găsesc proaspete pe piaţă.Produsele conservate îşi păstrează în
mare parte calităţile organo-leptice.

Tehnicile străvechi de conservare cum ar fi murarea, sărarea sau uscarea adaugă o aromă distinctivă şi
delicioasă ciupercilor proaspete.

În urma unei plimbări la sfârşit de săptămână, la iarbă verde, la pădure pentru a face un grătar, nu de
puţine ori poţi să recoltezi şi o anumită cantitate de ciuperci comestibile. Dar aceste produse sunt
perisabile, nu pot fi păstrate mai mult de 24 ore în frigider. Ciupercile se degradează uşor din cauza
deteriorării naturale a materiei organice ca rezultat al activităţii enzimelor şi proliferării mucegaiurilor

şi bacteriilor. Aceste procese de degradare au loc într-un mediu cald, umed, cu pH echilibrat aproape de
neutru şi în prezenţa oxigenului. Prin conservare se vor elimina aceşti factori ce favorizează degradarea.

Se poate presupune cu uşurinţă că primele metode de conservare ale omului au fost pe bază de soare,
vânt şi mai apoi focul. Omul primitiv a observat că o bucată de carne lăsată la vânt şi soare devine mai
apetisantă, mai uşoară şi se poate păstra mai mult timp. Metodele de conservare a alimentelor l-au
făcut pe om să se stabilească într-un loc şi să renunţe treptat la statutul de nomad. Alături de carne este
uşor de presupus cş s-au conservat şi plante, fructe şi seminţe.

Ciupercile se pot valorifica şi prin conservare fie ca produse semifinite sau ca produse finite.
Ca produse semifinite ciupercile se pot conserva prin uscare, congelare, marinare, murare, în suc
propriu, în sos tomat, în oţet, ulei, untură sau în unt. Ciupercile conservate pot fi păstrate şi consumate
dupa cca 6, 12 sau chiar 24 luni, preparate după reţeta dorită.

În funcţie de cantitatea de ciuperci ce urmează să fie conservată, se pot folosi borcane din sticlă de
diferite dimensiuni, pornind de la 0,2, 0,4, 0,5, 0,8 kg, 1 kg, 2,3,5 şi chiar 10 kg, butoaie de lemn sau PVC
cu capacităţi diferite, de până la 200 kg ( în sistem industrial). Se impune alegerea recipientelor cu grijă,
atât din motive practice cât şi estetice. Pentru depozitarea produselor în mediu umed şi lichid se vor
alege întotdeuna recipiente din materiale neabsorbante, cum ar fi sticla, ceramica smălţuită, porţelan
sau inox. Alegeţi recipiente care pun în valoare culoarea şi aspectul produsului final. Sticla este
materialul ideal pentru produsele conservate, prezentându-le la adevărata lor valoare. Borcanele care
au mai fost folosite sunt potrivite pentru conservarea pe termen scurt. Pentru conserve ce vor trebui
păstrate un timp mai îndelungat sunt potrivite borcane noi, care sunt rezistente la temperaturi înalte şi
au capace inoxidabile. Se vor evita vasele din materiale corosive, cum este aluminiul, plasticul, ce au
tendinţa de a modifica sau absorbi aromele. Un recipient folosit pentru conservare trebuie să fie întreg,
neciobit, fără zgârâieturi şi crăpături . Se alege un model de borcane care există deja în comerţ şi pentru
care găsiţi oricând piese de schimb ( garnituri sau capace). Înainte de folosire aceste vase se spală bine
cu apă caldă şi detergent, se clătesc şi se sterilizează. Sterilizarea se face în apă , pe foc iute prin fierbere
10 minute.

Capacele şi dopurile se opăresc câteva secunde în apă fierbinte. Borcanele şi capacele se vor usca înainte
de utilizare. Este de preferat să folosiţi capace şi dopuri noi.

Conservele cu aciditate redusă sau cu conţinut scăzut de sare şi zahăr sunt supuse atacului mucegaiurilor
şi bacteriilor. Pentru a fi păstrate o perioada mai îndelungată, 6-12 luni acestea vor trebui sterilizate prin
tratarea la temperaturi ridicate. Prin tratarea la temperaturi ridicate şi lipsa oxigenului se crează un
mediu impropriu pentru dezvoltarea microorganismelor .

Tehnica de sterilizare cu ajutorul apei fierte este simplă şi constă în introducerea borcanelor sau sticlelor
etanşeizate într-un vas cu apă. Aşezarea în vas se face astfel încât ele să nu vină în contact direct cu
fundul şi pereţii vaselor de sterilizare, deci printre ele şi pe fundul vasului se pun cârpe curate. Apa este
adusă la punctul de fierbere şi se menţine la fiert o perioadă ce depinde de tipul de conservă şi mărimea
conservei. Conserva care nu este bine etaişeizată se va îndepărta şi consuma imediat sau se reface
etanşeizarea şi se sterilizează din nou. Se lasă apoi conservele să se răcească, timp în care conţinutul se
contractă şi creează vid în interiorul conservei. Recipientele astfel sterilizate şi răcite se vor depozita în
locuri răcoroase, uscate şi fără lumină. Se verifică din când în când pentru a se observa dacă nu apar
semne de degradare (fermentare sau mucegaiuri).Timpul de fierbere este de cca. 25-3o minute pentru
recipientele cu capacitatea de până la 500 de ml sau 500 g şi de 30-40 minute pentru cele cu capacitatea
de un litru sau 1 kg şi creşte progresiv în funcţie de capacitatea recipientelor. Intervalele de timp de
fierbere sunt calculate din momentul în care apa a atins punctul de fierbere.

Ciuperci coapte conservate în oţet

Ingrediente şi cantităţi: 1 kg ciuperci mari, 250 ml oţet de 9 grade, 500 ml apă, 60 g sare, patrunjel şi
mărar verde, piper boabe, câteva felii de lămâie,100 ml ulei, foi de dafin

Mod de preparare

1. Ciupercile se curăţă, se taie codiţele, se spală şi se sărează.

2. Se aşază într-o tavă cu lamelele în sus şi se toarnă în fiecare câte puţin ulei. Se coc la foc potrivit cca.
15-20 minute, pânâ se înmoaie.

3. Se scurg de suc şi se aşază în borcan cu capacitatea de 1,5 kg. Printre ciuperci se presară pătrunjel şi
mărar spălate şi tocate, felioare de lămâie, piper boabe şi foi de dafin.

4. Se pregăteşte marinata din apă, oţet , sare şi zeama lăsată de ciuperci. Se fierbe cca. 5 minute, se
răceşte şi se toarnă în borcan peste ciuperci.

5. Deasupra marinatei se toarnă un strat de 1,5-2 cm de ulei încins. Borcanul se închide ermetic şi se
pune la păstrat la rece.

Sugestie : această conservă se poate păstra chiar şi 12 luni

SPECII DE CIUPERCI COMESTIBILE NOI PENTRU ROMANIA
SPECII DE CIUPERCI COMESTIBILE NOI PENTRU ROMANIA

( prezentare şi tehnologia de cultură)

În ţara noastră se cultivă cu preponderenţă două specii de ciuperci comestibile :

- Agaricus bisporus,

- Pleurotus ostreatus.

Pe lângă acestea au fost elaborate tehnologii de cultură pentru alte 6 specii de ciuperci, dar care nu
sunt popularizate pentru a fi cunoscute până la nivelul cultivatorilor.

Aceste 6 specii sunt :

- Agaricus edulis,

- Pleurotus florida,

- Pleurotus cornucopiae,

- Pleurotus sajor-caju,

- Coprinus comatus,

- Stropharia rugoso-annullata.

Prin importul de miceliu din Uniunea Europeana şi prin deschiderea la informaţie după 1990 se mai p ot
recomanda în cultură şi alte specii de ciuperci precum :

- Lentinus edodes,

- Pleurotus eryngii,

- Pleurotus pulmonarius,
- Pleurotus sacca,

- Pleurotus colombinus,

- Pleurotus flabellatus.

Dintre cele recomandate, Lentinus edodes ( shii-take sau ciuperca parfumată) ocupă primul loc în
cultura pe plan mondial datorită virtuţilor sale terapeutice şi savorii deosebite. Lentinanul obţinut din
aceste ciuperci este folosit cu succes în Asia şi S.U.A ca medicament în combaterea sau prevenirea a
cca. 17 afecţiuni printre care antitumoral, anticolesterol rău, antiglicemic sau anti SIDA.

Pleurotus eryngii este tot un burete dar mai bun calitativ, cu un conţinut mai scăzut în celuloză mai
ales în picior.

Toate aceste specii sunt descrise cu tehnologia de cultura în cărţile : Cultura ciupercilor Pleurotus şi
Ciuperci comestibile şi medicinale.

CULTURA CIUPERCILOR PLEUROTUS spp. PE BUTUCI DE LEMN

CULTURA CIUPERCILOR PLEUROTUS spp. PE BUTUCI DE LEMN

Aceasta tehnologie de cultura este folosită mai ales în Ocoalele Silvice şi constă în însămânţarea cu
miceliu a trunchiurilor vii, în creştere, sau pe butuci detaşaţi, înainte de a fi folosiţi drept combustibil.

În ţara noastră s-a elaborat această tehnologie de cultură de către Mateescu N., şi Ioana Tudor în anul
1984 când s-au obţinut pentru prima dată şi fructificaţii de Pleurotus ostreatus şi Lentinus edodes,
ciuperca parfumată sau Skii-take, specie ce ocupă primul loc printre speciile de ciuperci cultivate în
Asia.

Pentru cultura pe lemn se folosesc esenţe foioase, sănătoase, lipsite de alte specii de ciuperci,
proaspăt tăiate pentru a avea o umiditate optimă şi cu diametrul peste 12-15 cm deoarece cheltuielile
aferente inoculării, păstrării şi întreţinerii în cultură să poată fi acoperite de producţia obţinută. Prin
utilizarea lemnului ca substrat de creştere se elimină celelalte verigi tehnologice privind pregătirea
substratului precum: mărunţirea, omogenizarea, îmbibarea şi dezinfectarea termică.

Metoda de cultură pe butuci se mai aplică şi în păduri, după tăierea arborilor pentru a descompune
complet buturuga rămasă, eliminându-se astfel lucrările de scoatere a ei din pământ. Pe parcursul a 3
ani P.ostreatus face să putrezească şi lemnul rădăcinilor şi produce ciuperci încă din primul an.

Cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe buşteni este cea mai veche metodă de cultură a acestor specii de
ciuperci, ea începând să fie aplicată din perioada anilor 1916–1928 şi s-a extins după al doilea război
mondial şi a reprezentat singura metodă de producere a ciupercilor Pleurotus.
Metoda culturii pe esenţe lemnoase prezintă avantajul că nu necesită investiţii speciale, însă există şi
dezavantajul că producţia de ciuperci este posibilă numai în 2-3 luni din an

în sistem gospodăresc Aceasta reprezintă o cultură extensivă de lungă durată, spre deosebire de
cultura intensivă de scurtă durată pe substraturi lignocelulozice. Caracteristic pentru acest sistem de
cultură este faptul că nu solicită nici un consum energetic, totul se desfăşoară în mediul extern.

Alegerea materialului lemnos

Pentru însămânţare se întrebuinţează butuci din urmatoarele specii de esenţă moale: plop, tei,
mesteacăn, salcie etc. şi din esenţă tare: stejar, salcâm, fag, cireş, carpen, frasin, castan etc.

Pentru cultură se pot folosi şi butuci din pomi fructiferi, acolo unde se fac taieri ale livezilor primăvara
pentru formarea coroanelor sau pentru regenerare, din următoarele specii : măr, păr, prun, vişin,
cireş, nuc etc.

Miceliul împânzeşte sau creşte, mai rapid într-un lemn de esenţă moale decât în cel de esenţă tare,
astfel că fructificarea apare din primul an pe esenţele moi şi în cel de-al doilea an pe esenţele tari.
Producţia obţinută este, mai ridicată pe esenţele mtari şi invers şi durează 3-4 ani, faţă de cele pe
lemn moale.

Însămânţarea butucilor, indiferent de esenţa de lemn folosită sau de metoda utilizată, se face
primăvara, în martie-aprilie când începe să circule seva – pentru cei pe rădăcină. Butucii detaşaţi se
taie din pădure în perioada februarie-martie şi se protejează împotriva uscăciunii, până la
însămânţare. Lemnul se fasonează de ramurile laterale, cele groase se pot folosi pentru directă
inoculare iar cele subţiri se pot toca şi intră în componenţa substratului lignicol.

Fasonarea se face la o lungime de 40-50 cm şi diametrul cuprins între 20-40 cm, pentru a fi uşor de
manipulat. Se elimină părţile putrede. Dacă butucii nu s-au păstrat corespunzător şi sunt uscaţi,
înainte de însămânţare se îmbibă în apă timp de 24-36 ore, apoi se pot lăsa la scurs.

Inocularea butucilor

Pentru inoculare sau însămânţare se practică trei metode, astfel :

• prin rondea ;

• în pană;

• în orificii.

• Metoda prin rondea detaşată

Prin această metodă la unul din capetele butucului se detaşează cu un fierăstrău o rondea cu grosimea
de 3 cm. După cântărirea butucului se calculează cantitatea de miceliu de 4% de provenienţă
românească şi de 2-3% din import, la greutatea butucului. Din acest miceliu două părţi se pun la
capătul butucului, peste care se fixează rondeaua cu 1-2 cuie. Exemplu : pentru un butuc de salcâm
cu dimensiunile de 50 cm lungime, 15 cm diametru şi greutatea de 10 kg se va utiliza o cantitate de
400 g miceliu românesc, din care 270 g se pun sub rondea, iar 130 g se aşază sub butuc la incubat.
• Metoda prin orificii

Orificiile se execută intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu, având distanţa între
orificii de circa 10 cm, iar diametrul fiecărui orificiu de 1-2 cm şi adâncimea de 2-3 cm.

După ce s-a găurit, se scoate rumeguşul din orificii şi se introduce miceliul granulat până se umple
complet. La suprafaţa miceliului se protejează cu vată curată. Pentru această metodă se pretează
foarte bine miceliul produs pe dopuri din lemn care nu se produc în ţara noastră, dar există
producători şi pot fi accesaţi prin Internet.

Dopul respectiv conţine miceliu şi se introduce foarte uşor în fiecare orificiu.

În general prin această metodă rămâne mai mult miceliu ce nu poate intra în orificii, şi atunci se pune
sub butuc la incubat.

• Metoda în pană

De-a lungul unui butuc fasonat după descrierea anterioară se fac 5-6 despicături în pană, cu
adâncimea de 3-4 cm, în care se introduce miceliul. Peste acesta se fixează pana de lemn, tot cu
ajutorul unui cui.

Aşezarea butucilor la incubat

Incubarea butucilor are loc într-o perioadă de 6 luni, într-un şanţ de incubare, în pământ.

Pentru a săpa şanţul se alege un loc ferit de insolaţie şi de inundaţii, unde se sapă până la adâncimea
de 60 cm, adică mai adânc cu 10 cm faţă de lungimea butucilor, lăţimea de aproximativ 1 m, iar
lungimea în funcţie de numărul de butuci.

Înainte de aşezarea butucilor se pregăteşte şanţul astfel : se umezesc pereţii şi fundul şanţului, dacă
aceştia sunt uscaţi. Se aşază pe fundul lui un strat de nisip jilav, în grosime de 1-2 cm, sau rumeguş
de lemn, de asemenea umezit. Se presară miceliul reţinut, apoi se pun butucii vertical, unul lângă
altul. Se are în vedere la aşezare să nu rămână spaţii mari între ei. După umplere, şanţul se acoperă,
mai întâi cu un rând de scânduri aşezate orizontal, sprijinite pe marginile lui, fără spaţii între ele.
Deasupra scândurilor se realizează, din crengi mai groase, o coamă în două pante, peste care se pune
un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acoperă cu o folie din polietilenă perforată, iar la
sfârşit un strat de pământ gros de 15-20 cm, care se înierbează cu gazon. Acest gazon va fi menţinut
umed, pentru ca butucii să nu se usuce. În jurul şanţului, la o distanţă de 20-30 cm, se sapă rigole
pentru scurgerea apei din precipitaţii.

Periodic, la interval de o lună, se verifică incubarea butucilor, deschizându-se cu grijă un capăt al

şanţului; se măsoară temperatura şi se acoperă imediat. Şanţul se deshide definitiv după 6 luni, în
septembrie-octombrie, când butucii se scot şi se aşază într-o cameră de cultură, asigurând condiţii de
microclimat specifice bureţilor care au fost inoculaţi, adică umiditate, ventilaţie, iluminat. Dacă se
constată că sunt deshidrataţi, se înfăşoară în hârtie, care se menţine tot timpul umedă, iar capătul de
jos al butucului se introduce în nisip umed. La circa 30 zile de la scoaterea de la incubat se poate
recolta primul val de bureţi, iar în cazul folosirii unui hibrid precoce, chiar şi la 15 zile, la Pleurotus
ostreatus Hibridul românesc 421.
Pe lemnul de esenţă tare cultura durează 3-4 ani iar pe cel de esenţă moale, 1-2 ani, apariţia bureţilor
făcându-se primăvara şi toamna.

Randamentul total este de 20-30 kg bureţi la 100 kg lemn inoculat, cumulat pe toţi anii de cultură.

Însămânţarea cu miceliu poate fi aplicată şi buturugilor pe rădăcini, direct în pădure. Buturugile nu

trebuie să fie putrede, li se împrospătează tăietura sau se fasonează astfel ca secţiunea să fie netedă
şi plană, se aşază miceliul pe secţiune, care se protejează prin legare cu o folie. Împotriva insolaţiei se
acoperă cu crengi şi frunze.

Această metodă este folosită în vederea distrugerii buturugilor, obţinând astfel un dublu avantaj :

- primul- recoltă de bureţi ;

- al doilea- economie de forţă de muncă pentru scoaterea lor.

BRICHETA cu ciuperci Pleurotus ostreatus

MICELIU in litri si kg
Miceliul din import in litri si kg.
Agaricus si Pleurotus : 1 litru = 0,7 kg ; 1 kg= 1,43 litri.

Shiitake sau Lentinus edodes, ciuperca parfumata : 1 litru = 0,58 kg; 1 kg = 1,72 litri.
Cultivarea ciupercilor, o investitie cu amortizare rapida (2003)
Desi de multe ori privita ca o alternativa pentru cresterea veniturilor familiale, cultivarea
ciupercilor a devenit in ultimii patru ani o afacere profitabila pentru romanii interesati de
astfel de activitati. ?Este profitabil sa investesti in cultivarea ciupercilor, mai ales ca nu
trebuie sa angajezi decat cel mult patru salariati, ceea ce reduce destul de mult cheltuielile?,
ne-a declarat George Ana, un producator de ciuperci din judetul Pitesti. Mai mult,
reprezentantii Asociatiei Nationale a Cultivatorilor de Ciuperci Comestibile sustin ca foarte
multi cultivatori care dispun de suprafete mici de teren intentioneaza sa se extinda. ?In
momentul de fata, in tara exista foarte multi producatori de ciuperci, dar cultiva pe
suprafete mici. In ultima perioada insa, din solicitarile de consultanta pe care le-am avut,
am observat ca tot mai multi producatori mici intentioneaza sa se extinda?, ne-a declarat
Ioana Tudor, membru fondator al Asociatiei Cultivatorilor de Ciuperci. Potrivit
reprezentantilor asociatiei de profil, investitia initiala pentru o cultura de ciuperci de
dimensiuni medii, cu o suprafata de 100 de metri patrati, se ridica la aproximativ 4000-
5000 de euro, in timp ce pentru o crescatorie pe o suprafata de 2000 de metri patrati,
cheltuielile de pornire pot ajunge la peste 10. 000 de euro. Unul dintre avantajele principale
pe care le au crescatorii de ciuperci consta in faptul ca amortizarea investitiei se face intr-un
timp foarte scurt, aproximativ doi ani in cazul culturilor de dimensiuni mici si cinci-sase ani
in situatia in care producatorul detine suprafete de peste 2000 de metri patrati. De
asemenea, in timpul unui an, se pot realiza de la patru la sase culturi de ciuperci. Productia
de ciuperci champignon este de aproximativ 20 de kilograme pe metru patrat, iar in cazul
buretilor se pot obtine 25-30 de kilograme la 100 de kilograme de substrat insamantat.
?Investitia initiala se amortizeaza mult mai repede decat in cazul altor culturi intrucat,
numai in cazul cultivarii ciupercilor, se pot obtine patru-sase culturi in cursul unui singur
an?, a mai spus Ioana Tudor. Ca in orice afacere, cultivarea ciupercilor implica si riscuri,
printre acestea numarandu-se in primul rand diversele boli ce pot surveni in situatia in care
nu se acorda ingrijirea necesara. ?Exista si riscuri, de exemplu diferite boli ce pot afecta
cultura de ciuperci. De aceea, este necesar ca, la momentul potrivit, sa se aplice unele
tratamente?, sustine George Ana. In ceea ce priveste cheltuielile pe care le presupune
intretinerea in cele mai bune conditii a unei culturi de ciuperci, pentru un ciclu de productie,
costurile cu pesticidele se ridica la 43 de dolari, o tona de turba costa in jur de 1. 000.000
de lei, in conditiile in care sunt necesare 25 de kilograme de turba pentru fiecare metru
patrat, iar tratamentele impotriva bolilor nu depasesc 2. 000.000 de lei. La producatori,
pretul unui kilogram de ciuperci variaza intre 60. 000 si 65.000 de lei, iar pretul de
comercializare pe piata poate ajunge la 100. 000-120.000 de lei.
Cum începi o afacere cu
ciuperci. Primul pas: şcoala de
ciupercari
Romulus Cristea › 3-04-2013 » « 11323 citiri ‹ 162 recomandări ‹ 19 comentarii

Inginerul Irinel Gheorghe (40 de ani) din Bucureşti a depus documentaţia pentru accesare

de fonduri europene prin Programul „Tânărul fermier”, program prin care agricultorii pot

primi sprijin nerambursabil de la Uniunea Europeană pentru înfiinţarea de exploataţii

agricole. El vrea să înfiinţeze la Ploieşti o cultură de ciuperci Champignon (Agaricus) pe o

suprafaţă de 6.000 metri pătraţi. Pentru eficientizarea afacerii s-a înscris la singura şcoală

funcţională de ciupercari din România, pentru a obţine un atestat în domeniu.

Cultivarea ciupercilor s-a dovedit a fi o afacere profitabilă. Din pacate, formarea

profesională în România pentru a putea dezvolta un business în domeniu, nu are încă

amploarea necesară pentru a acoperi cererea. În afara facultăţilor de horticultură unde se

învaţă, la nivel universitar, despre ciupercile macromicete (grup de ciuperci mari cu un corp

format din picior şi pălărie) în România există acum doar o singură şcoală atestată de

ciupercari şi care eliberează la final de cursuri o diplomă recunoscută pentru practicarea

profesiei.

Şcoala de ciupercari din Bucureşti a ajuns la a treia serie de cursanţi de la înfiinţare, în

2012. Cursanţii vin din toată ţara (Piteşti, Sibiu, Braşov, Bucureşti, Timişoara, Moreni,

Vaslui etc) şi au vârste cuprinse între 25-60 de ani.

Cum se predă tehnologia de cultură a ciupercilor

Ioana Tudor, doctor inginer specialist în cultura ciupercilor comestibile şi producerea

miceliului, formator autorizat la şcoala de ciupercari spune că toţi cei 18 cursanţi din prezent

au venit să înveţe, unii au dejaafaceri cu ciupercării, alţii pregătesc business-ul sau au

intenţia să depună proiecte pe fonduri structurale.

„Avem un cursant care a început deja construcţia unei ciupercării în judeţul Arges, altul a

obţinut producţii importante şi vinde de două luni ciuperci Pleurotus în zona Bucureştiului.

De asemenea, trebuie menţionat că pentru depunere de proiect pe fonduri structurale,

dovada atestatului sau a angajamentului în scris că vei obţine acest atestat, aduce zece

puncte”, a relatat Ioana Tudor.

Ce se predă la aceste cursuri? Cursanţii studiază tehnologia de cultură a ciupercilor. De

exemplu, pentru cultura ciupercilor Agaricus bisporus şi edulis se învaţă despre alegerea

terenului pentru înfiinţarea ciupercariei, dotarea, utiliarea, pregătirea compostului,

însămânţarea, lucrări de îngrijire, condiţii de microclimat necesare creşterii pe faze

fenologie, recoltare, ambalare, evacuarea compostului uzat şi folosirea lui în alte domenii.

Tehnologia se referă şi la tehnologia în sistem clasic-gospodăresc şi intensiv -industrial.

„La cursuri se primesc informaţii complete despre hibrizii recomandaţi, despre

caracteristicile lor. Punem de asemenea la dispoziţia cursanţilor adrese pentru procurarea

de pesticide omologate pentru ciupercărie, pentru procurarea compostului în cele trei faze,

pentru procurarea de turbă, aparatură de control, instalaţii de microclimat. De asemenea,

sunt discutate măsurile de protecţia muncii în ciupercării, dar şi beneficiile consumului de

ciuperci ca aliment si medicament.

La fel, discuţiile sunt reluate şi dezvoltate pentru specii precum Pleurotus ostreatus sau

păstrăvul de fag, Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus sajor caju şi Pleurotus

eryngii”, a declarat dr. ing. Ioana Tudor.

Practică de specialitate şi informaţii despre furnizori

Pe lângă tehnologia propriu-zisă de cultură a ciupercilor cursul include lecţii despre

producerea miceliului de ciuperci în sistem casnic şi în laborator dotat după norme

europene. Sunt oferite informaţii despre furnizorii de miceliu pentru piaţa românească,

despre controlul calităţii la achiziţionare, condiţii de transport, de păstrare şi de utilizare.

La curs de mai predau lecţii despre alte specii de ciuperci şi mai ales cele medicinale

precum Agaricus blazei sau Ciuperca lui Dumnezeu, Shiitake-Lentinus edodes sau ciuperca

parfumată Ganoderma lucidum sau Linguriţa zânei, – cu descriere, înfiinţarea de cultură,

furnizori de miceliu, perioade optime de cultură, substrat lignicol-alegerea lemnului,

fasonare, pregătire, inoculare, condiţii de incubare, menţinere pe perioada recoltărilor, dar şi

depre virtuţile medicinale ale ciupercilor.

Cât priveşte practica în domeniu, se ţine cont de faptul că în ciupercării există condiţii

deosebit de stricte de igienă. Spre finalul cursului, se fac două vizite la ciupercării, în zonele

din apropierea Bucureştiului, prin bunăvoinţa unor cultivatori, una pentru specia Agaricus

(cunoscută şi ca Champignon) şi alta pentru Pleurotus.

„În ziua de vizită la ciupercării, tehnologul şi managerul ciupercăriei răspund la toate

întrebările puse de cursanţi. Se vizitează toate halele pe flux, se fac anumite lucrări practice

, se fotografiază, se filmează, se discută amănunţit despre instalaţiile de microclimat, sistem

de ventilaţie, compost, turbă, executarea udării, gratajul la champignon etc.”, a declarat

lectorul Ioana Tudor.

Ca materiale didactice, există planşe color pentru prezentarea speciilor, a bolilor şi

dăunătorilor, pentru identificarea lor. Fiecare cursant primeşte un suport de curs de 40

pagini, pentru a putea studia şi singur. O mare parte din materiale se trimit şi pe e-mail

pentru cei interesaţi de studiu suplimentar.

Pasiunea generează o prezenţă de 100% la curs

Cursul de ciupercari este organizat de SSM Protect Training cu sediul în Bucureşti, iar sălile

de curs sunt situate pe bulevardul Mărăşeşti. Managerul firmei, Iacob Ştefan care a fost şi

cultivator de ciuperci în zona Măgurele spune că la acest curs prezenţa este una

surprinzătoare.

„Din câte cunosc, la ora actuală, cursul nostru este singurul din România. A mai existat

unul, în cadrul unui proiect însă s-a încheiat. Cursanţii noştrii sunt toţi oameni pasionaţi de

cultivarea ciupercilor. Deşi au vârste diferite şi vin din toate colţurile ţării, au prezenţă la

lecţii de 100%. Eu nu am mai auzit de asemenea prezenţă la alte cursuri. Cursul durează

trei luni şi costă 700 lei. Pe durata cursului, lectorii invită pentru prezentări, oameni din

domeniu. Astfel, a fost invitat şi preşedintele Asociaţiei Naţionale a Producătorilor şi

Distribuitorilor de Ciuperci din România- ANPDCR, Băjenaru Eugen care a prezentat

situaţia culturii, a producţieiobţinute şi a vânzărilor din ţara noastră, faţă de concurenţa din

Uniunea Europeană.
Examenul final este scris, sub forma de grilă, cu 20 întrebări. Data examenului este fixată

de o comisie şi se desfasoara tot la sediul firmei noastre. În prezent, tot pentru fermieri

avem în derulare un proiect de înfiinţare a şcolii pentru tractorişti. Şcoala de tractorişti va

avea loc la Agromec Ştefăneşti. Este un curs de calificare pentru obţinerea noii categorii

pentru permis în conformitate cu prevederile noului Cod Rutier.

Cursul de ciupercari este autorizat de Ministerul Educaţiei şi Consiliul Naţional de Formare

Profesională a Adulţilor (CNFPA). La final, cursantul obţine un atestat oficial parafat de cele

două instituţii.

Cursuri şi tradiţii

Ioana Tudor îşi aminteşte că în urmă cu mai bine de 13 ani a participat la organizarea

primei serii la un curs de ciupercari fiind angajata Agenţiei Naţionale de Consultanţă

Agricolă, mai exact la Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Ilfov (OJCA).

„OJCA avea ca sarcină pregătirea profesională a adulţilor, iar cursul era susţinut financiar

de Ministerul Agriculturii. Avem grupe de 30 şi 40 cursanţi. Fiind în Ilfov, chiar la Ştefăneşti,

organizam astfel încât un cursant să poată să pregăteasca acasă la el compost sau

substrat. Se cumpăra miceliu, mergeam cu grupa şi fiecare însămânţa câte un sac. Apoi am

predat curs de ciupercar la Constanţa, Moreni, Hotarele – în judeţul Giurgiu, un curs scurt la

Oradea şi la Călăraşi”, îşi aminteşte Ioana Tudor.

Absolventă în 1981 a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din

Bucureşti, dr. ing. Ioana Tudor a publicat până în prezent 190 de articole ştiinţifice şi nu mai

puţin de 25 de cărţi de specialitate privind ciupercile.

A lucrat la Institutul de cercetare pentru protecţia plantelor Bucureşti, la Institutul de

cercetări pentru legumicultură şi floricultură de la Vidra- Ilfov. Este cercetător ştiinţific şi

inspector de specialitate. De-a lungul anilor a mai fost director tehnic şi inginer consultant la

numeroase companii care se ocupau cu producţia de ciuperci şi miceliu.

Cele mai importante aspecte in cultivarea ciupercilor Pleurotus

Pleurotus ostreatus este una dintre cele mai hranitoare si mai apreciate ciuperci. Cultivarea ei nu este
dificila, dar inainte sa devii te bucuri de Pleurotus cultivate chiar de tine, este important sa cunosti cele
mai importante aspecte despre aceste ciuperci, cunoscute si ca Pastravul de fag sau Buretele de fag.

Cultura ciupercilor Pleurotus are o istorie de aproximativ 100 de ani, timp in care s-au dezvoltat mai multe metode
eficiente de crestere a acestor bureti. Pentru a obtine o recolta buna, este recomandat sa tii cont de mai multe
sfaturi ale specialistilor.

Cumpara miceliu Pleurotus autohton, produs in laborator

Recoltarea miceliului din natura este riscanta, deoarece acesta este adesea contaminat cu mucegaiuri sau chiar cu
sporii altor ciuperci. Pentru cele mai bune rezultate, cumpara miceliu de Pleurotus ostreatus cat mai proaspat,
produs in laborator. Contaminarea miceliului sau a substratului cu mucegai verde sau insecte duce la scaderea
productiei si calitatii ciupercilor Pleurotus.
Alege substratul potrivit
Existe numeroase tehnici de cultivare a ciupercilor Pleurotus, dar cele mai simple si mai potrivite pentru incepatori
sunt cresterea pe butuci si cultivarea in saci.

Pe butuci, ciupercile Pleurotus cresc cel mai bine pe lemn de esenta moale proaspat taiat. Butucii recomandati
sunt cei de foioase, de la fag si stejar pana la plop si salcam.

Cresterea in saci necesita o pregatire mai atenta a substratului, inclusiv tratare termica si inoculare. Poti opta
pentru paie de graminee, rumegus din lemn de foioase si chiar stiuleti de porumb.

Ofera conditiile de mediu potrivite

Pentru a cultiva de Pleurotus ostreatus, ai nevoie de o camera in care sa poti controla temperatura si umiditatea
aerului. Ciupercile Pleurotus cresc mai incet la temperaturi prea scazute, mai mici de 12 C, si sunt ucise la
temperaturi de peste 35 C.

Foloseste masca de protectie

Cand ciupercile ajung la maturitate, numarul ridicat de spori poate cauza probleme respiratorii crescatorului.
Foloseste intotdeauna masca de protectie, pentru a elimina riscul unei iritatii a cailor respiratorii sau chiar al aparitiei
unei alergii la spori.

Cum sa cresti ciuperci

Numeroase persoane se intreaba daca este posibil sa creasca ciuperci acasa. Aceste legume gustoase si
foarte parfumate cresc de obicei in spatii racoroase si mai putin in gradina, insa cu putin efot poti
obtine chiar acasa o recolta frumoasa de ciuperci.

Cresterea ciupercilor nu este foarte dificila si odata ce ai deprins regulile, totul va fi mult mai usor.
Urmeaza pasii de mai jos si vei obtine ciuperci frumoase si gustoase:

Alege varietatea de ciuperci

Pentru inceput trebuie sa stii ce sortiment de ciuperci alegi sa cultivi. Unele specii de ciuperci se dezvolta mult mai
bine in composturi, iar altele in ingrasaminte. De asemenea, unele sortimente sunt mult mai usor de crescut de catre
incepatori.

Insa, toate speciile de ciuperci au nevoie de spatii racoroase, intunecate si umede. Pivnitele sunt ideale pentru
cresterea ciupercilor, insa le poti creste si intr-un dulap bine inchis.

Lucruri de care ai nevoie

Pentru cresterea si cultivarea ciupercilor ai nevoie de recipiente in care sa le plantezi, rumegus, ingrasamant,
pamant, pulverizator si bineinteles spori sau seminte de ciuperci. Ai grija insa sa alegi produse de calitate. Asigura-te
ca si semintele de ciuperci sunt de calitate. In acest fel vei avea ulturi bune de ciuperci.

Prepara mediul pentru ciuperci

Pentru inceput, este indicat sa inmoi in apa timp de o ora cutia sau recipientul in care plantezi ciupercile. Ai grija ca
aceste recipiente sa nu fie ceruite. Acopera apoi recipientele cu rumegus si ingrasamant.

Planteaza semintele sau sporii de ciuperci si muta recipientul intr-o camera intunecata si racoroasa. Ai grija ca
temperatura sa fie mereu scazuta. De asemenea, pulverizeaza zilnic pamantul cu apa. In acest fel in incapere se va
pastra nivelul optim de umezeala, ceea ce face ca sporii de ciuperci sa se dezvolte mai rapid.

Ciupercile pot fi cultivate si din ciuperci uscate. Inainte de a le planta este indicat sa le hidratezi bine, intr-un vas cu
apa. Ai grija insa sa nu distrugi sporii, care ajuta la inradacinarea ciupercilor. Taie apoi ciupercile in mai multe bucati
pe care adaugi in pungi de plastic. Monitorizeaza apoi dezvoltarea ciupercilor, deoarece sporii se dezvolta rapid si
daca nu esti atent, va fi imposibil sa mai cultivi ciupercile in pamant.

Cand sunt ciupercile mature?

Fiecare tip de ciuperci are propriul ritm de dezvoltare si crestere, insa majoritatea ciupercilor au nevoie de cateva
saptamani pana la cateva luni pentru a se maturiza. O ciuperca a atins stadiul de maturitate atunci cand palaria este
deschisa la maxim.

Exista insa si specii de ciuperci care ajung la maturitate dupa un an, in special daca sunt plantate din seminte sau
spori.

Dupa ce ciupercile au ajuns la maturitate in incaperile intunecate si racoroase, pot fi mutate si in gradina, in colturile
cele mai intunecoase si racoroase. Ciupercile pot fi crescute si in serele care se afla pozitionate la umbra si racoare.

Noile culturi de ciuperci pot fi dezvoltate din cele existente. Atunci cand ciupercile ajung la maturitate taie tulpinile si
planteaza-le direct in pamant.
 Castigati peste 40.000 de euro pe an din cultivarea ciupercilor

Ciupercile champignon (Agaricus) sunt cultivate inca din secolul XVII. Cercetarile si experimentele au
demonstrat eficienta culturii de Agaricus precum si calitatile culinare deosebite ale acestei ciuperci. In prezent,
cultura ciupercilor champignon se extinde tot mai mult datorita cererii in crestere.

In plus, ciupercile intra in componenta multor preparate culinare cum ar fi: pizza, mezeluri, branzeturi, produse de
patiserie. Pe langa aceasta, posibilitatile de export sunt multiple, indeosebi pentru produsele derivate din
ciupercile proaspete (conserve, semipreparate, praf de ciuperci etc).

Pe piata interna insa, oferta se situeaza mult sub cererea reala. Acest lucru se intampla cu toate ca tot mai multe
persoane devin vegetariene in Romania, iar produsele fara carne care sa ofere un aport proteic asemanator sunt
insuficiente.

Ce beneficii va poate aduce aceasta afacere?

Sa facem un calcul simplu. Ciupercile constituie cultura cu cel mai mare randament pe metru patrat. Astfel, intr -un
singur ciclu de cultura, de pe un metru patrat, se pot scoate 15-20 kg de ciuperci. Cum intr-un an se realizeaza usor
4-5 cicluri de cultura, rezulta o cantitate de 80-100 kg/mp/an. Pretul de vanzare a unui kilogram de ciuperci este de 7-
8 lei, ceea ce inseamna ca un spatiu de cultura de 100 mp (obtinut prin supraetajare) aduce incasari de peste 70.000
de lei/an. Daca insa spatiul este mai mare si bine exploatat, incasarile se vor dubla sau tripla.

Este o afacere excelenta pentru o familie

”Cand am inceput afacerea nu am luat-o de la zero pentru ca aveam deja spatiul, am achizitionat doar cazanul de
fiert, miceliu, ipsos si paie. Dar amenajarea o faci o singura data si, daca o intretii potrivit normelor de igiena, esti
asigurat. Mai investesti doar pentru substratul pe care cultivi, pentru apa si curent.

Prima recolta nu am vandut-o. Am mancat-o noi si cunostintele. Am fost foarte incantati, stiti cum e cand te ocupi
prima data de ceva si iti iese bine.

La a doua recolta am vandut in piata. Vanzarea a mers foarte bine, mai ales ca le-am ambalat frumos in pungi si le-
am pus etichete cu data recoltarii. Am obtinut de la Institutul Sanitar un certificat care le garanteaza calitatea si pe
care il asez intotdeauna la vedere”, ne-a declarat din experienta de producator, doamna Elena Dogaru din Sacele.

Pentru demararea afacerii in conditii modeste sunt necesare urmatoarele:

 un spatiu amenajat ( care poate fi si o pivnita, un grajd dezafectat, un pod, o incapere pe care nu o mai folositi
sau un spatiu din subsol);
 sursa de alimentare cu apa, o sursa de lumina, un mijloc de incalzire pentru perioada rece, un sistem de
ventilare a aerului;
 saci din plastic pentru compost sau lazi din PVC, rafturi
 materii prime de baza pentru realizarea compostului necesar culturii ciupercilor (paie de grau, secara, orez,
ciucalai de porumb, rumegus, deseuri de hartie, gunoi de grajd (cal si porc) sau gunoi de pasare la care se
adauga in functie de reteta folosita alte materii auxiliare cum ar fi creta furajera, var sau ipsos, diverse
 ingrasaminte. Atat gunoiul de grajd cat si deseurile celulozice si lemnoase se pot obtine aproape gratis de la
fermele de animale, de la fabricile de mobilasau centrele de colectare hartie.
Cultivarea ciupercilor este o afacere banoasa

Nu uitati ca ciupercile sunt cautate pentru ca au: gust deosebit, continut de proteine apropiat de cel al carnii
si calitati terapeutice sau imuno-stimulente. In plus, in perioadele de post de peste an cererea inregistreaza
un salt remarcabil.

Cultivarea ciupercilor comestibile

Ciupercile, spre deosebire de legumele pe care le poti consuma doar in
sezonul estival, iti sunt la indemana pe toata perioada anului.

Care este secretul lor si cum le poti cultiva chiar tu?

Cresterea ciupercilor in sine este un procedeu extrem de simplu. De la insamantarea compostului

ai de asteptat aproximativ 15 zile pana cand micelul se va transforma in ciuperca propriu zisa, dupa
care, din doua in doua zile, pana cand ciclul de maxim 60 de zile se va incheia, vei tot cule ge
ciuperci.
Secretul obtinerii unei recolte bogate si sanatoase consta in conditiile tehnice de pastrare si
de calitatea compostului pe care-l utilizezi.
Astfel, daca te-ai decis sa devii propriul producator de ciuperci trebuie sa cunosti urmatoarele
aspecte:

1. In primul rand ai nevoie de un spatiu izolat termic, prevazut cu ventilatie, un sistem de udare al
culturii si de lumina, insa aceasta nu este obligatoare, pentru ca ciupercile se pot dezvolta le fel de
bine si in absenta ei.
2. Compostul. Un compost de calitate, stratul in care ciupercile se vor forma si din care isi vor extrage
hrana, este esential. Pentru obtinerea acestuia ai nevoie de:
- paie scurte (de preferat sunt cele de grau), galbene-aurii, curate si uscate
- ingrasamant natural de pasare (gainat de pui de carne) uscat, usor sfaramicios cu un grad de
umiditate de pana la 40%
- gips utilizat in constructie. Ai nevoie de aproximativ 60 kg la tona de compost. Gipsul are rolul in
determinarea nivelului Ph-ului. Cu cat Ph-ul este mai mare cu atat amoniacul din azot se va
transforma mai repede intr-un gaz ce va otravi micelul
- apa reciclata – apa reciclata este de fapt apa care trece printr-un circuit. Din recipientul in care a
fost introdusa, ea ajunge sa ude compostul pentru dezvoltarea caloriilor si proteinelor necesare
hranirii, dupa care, surplusul revine in containerul de acumulare.
Compostul are nevoie de aproximativ 30 de zile pana va indeplini conditiile necesare cultivarii
ciupercilor.
3. Temperatura – temperatura din interiorul compostului trebuie sa fie aproximativ egala cu cea
din incaperea unde ati decis sa dezvoltati cultura de ciuperci. Altfel spus, daca temperatura optima a
compostului este de 24-28 grade Celsius, in camera, limita inferioara nu trebuie sa fie mai mica de
19 grade, dar nici mai mare de 22. Temperatura este determinata de greutatea pe mp precum si de
ingredientele din care este format compostul.
Cresterea ciupercilor. Agaricus si
Pleurotus, ciuperci cautate pe piata.
Ciupercile sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toate anotimpurile, mai ales iarna cand
legumele se gasesc in cantitati reduse in Europa. Datorita usurintei de cultivare ciupercile pot constitui
baza unei afaceri de succes pentru oricine.
Ciupercile au fost pentru prima data mentionate in literatura de catre Hipocrate care scria in 400 A.C.
despre valoare medicinala a ciupercilor.
In ciuda afirmatiilor ca ciupercile pot sa creasca in orice gaura mai intunecoasa, cresterea ciupercilor
pentru comercializare necesita incaperi speciale echipate cu ventilatoare. Desi ciupercile sunt de obicei
crescute in intuneric, lipsa luminii nu este o necesitate.
Ciupercariile pot fi considerate reciclatoare a deseurilor din alte ferme. Ciupercile folosesc pe post de
“hrana” deseurile altor ferme cum ar fi: fan, frunze uscate, balegar sau gainat.
Ciupercile nu au capacitatea de a prelucra lumina soarelui precum fac plantele verzi care se bucura de
prezenta clorofilului. Ciupercile extrag carbohidratii si proteinele dintr-un mediu bogat in materie
organica de natura vegetativa care de obicei este in stare de putrefactie. Aceasta materie organica
trebuie preparata in compost pentru ca ciupercile sa il consume. Daca compostul este corect preparat
poate fi folosit exclusiv pentru cresterea culturii de ciuperci dorite. La un moment dat a descompunerii
materiei veti opri procesul de putrefactie pentru a planta ciupercile pentru ca ele sa devina principalul
organism care beneficiaza de acest mediu.

CRESTEREA CIUPERCILOR PLEUROTUS SI AGARICUS

Dupa cum am mai scris, ciupercile au nevoie de un suport organic pe care sa creasca si din care sa isi
procure hrana. Spre deosebire de alte plante ciupercile nu au nevoie de lumina dupa cum lipsa luminii
nu este necesara. Ciupercile au nevoie de o incapere care se fie termic izolata si bine aerisita. Dar
partea cresterii efective a ciupercilor in aceste incaperi este partea usoara din toata afacerea, partea
grea consta in prelucrarea compostului.
Prelucrarea compostului e un proces destul de lent: dureaza cam o luna si necesita multa munca si
materie prima. Odata ce avem compostul este asezat pe niste rafturi sau saci de plastic in care se
presara si miceliul pentru ca dupa 10-12 zile sa apara primii muguri sau “primordiile de fructificare”,
dupa alte 6 zile sa apara butonii de fructificare. Dupa 3 saptamani de insamantare va aparea primul
val de ciuperci gata de recoltare. Perioada de recoltare tine cam 40-45 zile si la fiecare 2 zile apare o
noua recolta. Astfel de pe 1mp se culeg cam 10 kg de ciuperci Agaricus pe un ciclu. La sfarsitul ciclului
se sterilizeaza incaperea pentru ca sporii generatiei precedente sa nu imbolnaveasca cu virusi si
bacterii urmatoarea generatie de ciuperci. Urmatorul ciclu se incepe imediat dupa sterilizare. In
dependenta de conditiile de temperatura pe timpul iernii pe care le oferiti se pot creste 2-3 cicluri pe
an.

Specii de ciuperci comestibile care

cresc in ferme
Vom prezenta cele mai cunoscute ciuperci care se cresc in ciupercarii. Pentru fiecare specie prezentam
o mica descriere si temperatura de fructificare desi vom explica mai tarziu la ce foloseste aceasta
temperatura.
FAMILIA PLEUROTUS
Ciupercile Pleurotus sunt de forma asimetrica si cresc grupate in buchete. Piciorul gros, scurt si carnos
se continua cu palaria ce are forma asemanatoare unei scoici. Pe partea inferioara a palariei se afla
lamelele producatoare de spori, de culoare alb-crem, ce coboara pana la baza piciorului.
Ciupercile Pleurotus sunt rezistente la variatii mari de temperatura si suporta temperatura de pana la -
20 gr C. Sunt economic viabile deoarece sunt rezistente la atacul diverselor boli, nu necesita
tratament cu pesticide si cere un volum mic de manopera. Pe de alta parte exista si riscuri in cresterea
acestor ciuperci: palaria ciupercilor nu are o “membrana” care sa acopere lamelele cu spori astfel incat
sporii circula liberi in aerul din spatiu si pot infesta ulterioarele cicluri de productie cu bacterii sau
virusi. Deasemenea sporii din aer poti fi inhalati de catre lucratori ducand la probleme respiratorii si
alergii.
Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de culoare vanata cunoscuta si sub numele de Pastravul de Fag
sau Burete de Fag. Temperatura de fructificare: 10-16 gr C.
Pleurotus Florida este o ciuperca de culoare crem foarte apreciata de cultivatori datorita costurilor
energetice scazute si de consumatori datorita aromei placute. Temperatura de fructificare: 20-23 gr C
Pleurotus HK35 este de culoare crem deschis si are avantajul ca se comporta foarte bine la
temperaturi scazute 10-20 gr C cat si ridicate 22-24 gr C. Temperatura de fructificare: 14-20 gr C.
Pleurotus Djamor este de culoare roza cu aroma foarte placuta si prezinta calitati culinare excelente si
o producerea este relativ usoara. Aceste ciuperci nu se cresc inca in Romania (din informatiile care le
detinem in momentul asta).
FAMILIA AGARICUS
In romana se mai foloseste si denumirea de ciuperca criofila sau in engleza “button mushrooms”.
Genul Agaricus cuprinde aproximativ 100 specii dintre care o parte sunt otravitoare.
Agaricus Bisporus este o ciuperca de culoare alba sau crem. Aceste ciuperci au reusit sa mentina
suprematia productiei in genul Agaricus. Temperatura de fructificare: 12-18 gr C.
Agaricus Edulis este de culoare alba cunoscuta si sub denumirea de “bulgare de zapada” deoarece are
palaria neteda, fara scuame. Aceste ciuperci necesita costuri mici de productie fata de Bisporus si e
mai rezistenta la virusi. Temperatura de fructificare: 23-25 gr C
Agaricus Blazei este de culoare alba, cu suprafata neteda si cu o mica concavitate in centru. Mai este
cunoscuta sub denumirea de “God’s mushroom”, adica ciuperca zeului. In prezent nu se cultiva in
Romania. Temperatura de fructificare: 21-26 gr C
LENTINUS EDODES (SHIITAKE)
Despre aceste ciuperci vom vorbi aparte deoarece atat modul de productie cat si popularitatea lor le
plaseaza pe un loc mai special. Aceste ciuperci sunt produse in cea mai mare cantitate in comparatie
cu alte specii de ciuperci in lume.
O alta denumire pentru Lentinus Edodes este Shiitake (din japoneza) sau Ciuperca parfumata de
castan datorita aromei puternice asemanator cu cel de banana. Isi amplifica aroma in stare conservata
si este foarte rezistenta la boli si daunatori.
Cultivarea acestor ciuperci se face pe busteni astfel incat despre cresterea lor vom discuta aparte,
dupa ce vom aborda cultivarea ciupercilor Pleurotus si Agaricus pe compost.
Alegerea speciilor de ciuperci
comestibile
Pentru inceput trebuie sa stiti ca “semintele” ciupercilor numite miceliu sunt sub forma de spori si se
imprastie foarte usor in spatiu astfel incat nu puteti sa “insamantati” pentru o noua generatie cu acesti
spori. “Samanta” trebuie cumparata de la un laborator care introduce miceliul in boabe de grau sau
alta forma pentru a putea fi manevrabil intr-o ciupercarie. Pentru orice noua generatie de ciuperci care
o veti cultiva veti avea nevoie de noi seminte cumparate de la laborator. Pentru lista cu magazinele ce
vand miceliu consultati Vanzatori de miceliu
Luati legatura cu magazinele care vand miceliu si intrebati de speciile de ciuperci pentru care au
miceliu prelucrat. Intrebati vanzatorul despre proprietatile speciilor de ciuperci, temperatura lor de
fructificare, rezistenta la boli, puterea de productie si alte avantaje sau dezavantaje.
Apoi ganditi-va daca aveti mai mult acces catre niste buturugi sau catre diverse deseuri agriculturale
pentru ca raspunsul va va orienta spre alegerea intre ciupercile Lentinus sau una dintre ciupercile
Pleurotus sau Agaricus.

Compostul. Metode de prelucrare.

Prelucrarea compostului
Produsele reziduale din complexele de crestere a animalelor se
folosesc la pregatirea compostului. Compostarea, prin definitie,
este un proces de transformare biochimica, fizico-chimica si
microbiana a reziduurilor organice. Aceasta transformare
dureaza cam o luna si necesita multa munca din partea
producatorului.
Pentru producerea compostului sunt necesare
urmatoarele materiale:
* paie de grau, orz sau orez,
* balegar de cal pe baza de paie care sa fie proaspat de
maximum o luna, nefermentat, de culoare galbena
* gainat solid
* balegar de porc uscat
Necesarul de compost se calculeaza in functie de suprafata care
dorim sa o insamantam. In medie se foloseste 80-100 kg de
compost pe metru patrat de cultivare. In continuare vom
presupune ca dorim sa cultivam pe o suprafata de 10 mp, adica
vom pregati compost de 800 kg - 1 tona. Pentru o tona de
compost avem nevoie de 500 kg de material initial uscat, adica
paie, balegar si gaienat in proportie de: 50% balegar de cal si
porc, 20% gaienat si 30% paie. Se recomanda pregatirea unei
cantitati mai mari de o tona de compost, altfel s-ar putea ca
materia prima sa nu treaca prin procesul de fermentare.
Pregatirea compostului se face in apropierea ciupercariei pe o
platforma de cel putin 10 mp pentru o tona de compost care sa
fie de beton pentru ca lichidul ce iese din balegar sa nu fie
absorbit de pamant. Platforma ar trebui sa fie inclinata putin
spre mijloc si sa aiba un acoperis pentru a feri de uscaciune
sau de spalare din cauza precipitatiilor. Daca se doreste
pregatirea compostului si in perioada iernii ar trebui sa gasiti o
modalitate de a inchide platforma pentru ca temperatura sa nu
scada sub 0 gr C. Deasemenea se poate prevedea platforma cu
mici jgheaburi pe margini pentru a retine lichidul ce iese din
balegar.
Materiale auxiliare pe langa deseurile organice se folosesc:
ipsos (pentru constructii), malt (de la fabrica de bere), sulfat
de cupru, uree tehnica.
Odata ce avem totul pregatit incepem preinmuierea care
dureaza 12 zile. In aceasta faza paiele se vor aseza gramada
pe platforma pentru ca pe parcursul a 6 zile sa fie udate si
tasate zilnic. Apoi paiele vor fi amestecate cu balegarul si
gaienatul si tot amestecul va fi udat si tasat alte 6 zile. In cea
de-a 13-a zi se adauga 2 kg uree si se afaneaza materialul
dandu-i forma dreptunghiulara cam de 2-3 m inaltime. Apoi la
fiecare 3-4 zile, cam de 3-4 ori, se adauga la material cate 24
kg ipsos si se intoarce. Declansarea procesului de compostare
ar trebui sa fie semnalizat printr-o temperatura ridicata de 60-
65 gr C la cateva zile dupa cea de-a 13-a zi. Temperatura ar
trebui sa fie verificata in mod regulat. Daca temperatura
stationeaza la 40-45 gr C atunci se necesita o mica afanare
pentru ca sa patrunda mai mult aer in interiorul gramezii. Daca
temperatura depaseste 70 gr C riscati sa ardeti paiele si atunci
rearanjati gramada astfel incat sa cresteti inaltimea si tasati
putin gramada. Daca scade umiditatea se cer cateva stropiri a
gramezii.
Procesul de pasteurizare se face prin evacuarea aerului incalzit
din interior. Pentru aceasta introduceti sub gramada niste
jgheaburi perforate. Apoi acoperiti gramada cu politilena timp
de 48 ore. Verificati temperatura dinauntru, ar trebui sa fie de
21-25 gr C.
ALTE METODE DE PREGATIRE A COMPOSTULUI
Metoda II:
Aceasta metoda, bazata pe paie este recomandata incepatorilor
pentru usurinta cu care se prepara. Alegeti paie fara urme de
mucegai pentru a nu compromite cultura de ciuperci. Aveti
nevoie de un butoi metalic bine spalat si dezinfectat. Asezati o
sita metalica cam la 10-15 cm de la fundul butoiului. Paiele
puteti sa le folositi intregi sau tocate cam de 5-10 cm, desi se
prefera paiele tocate pentru usurinta cu care imbiba apa. Dupa
ce ati pus paiele in butoi asezati o alta sita deasupra paielor si
o greutate peste sita. Umpleti butoiul pana la fara o palma de
la marginea butoiului. Acoperiti butoiul cu un capac si incalziti
apa pana la 75-80 gr C. Pastrati temperatura de 80 gr C timp
de 4-5 ore. Stingeti focul si lasati totul pe a doua zi cand veti
varsa continutul butoiului pe o platforma de beton putin
inclinata. Imprastiati paiele astfel incat sa fie intr-un strat de
15 cm. Dupa cateva zile puteti folosi compostul astfel obtinut.
Metoda III:
Acest compost se face doar din paie si gunoi de pasare solid.
Aveti nevoie de: 1000 kg paie grau, 400 kg gunoi de pasari
solid, 200 kg malt, 60 kg ipsos, 20 kg uree tehnica. Faceti o
preinmuiere a paielor timp de 6 zile, apoi amestecati gunoiul de
pasare si ureea si lasati alte 6 zile. Executati 4-5 intoarceri de
4-5 ori adaugand malt si ipsos la fiecare intoarcere.
Carti Recomandate:
1. Ciuperci comestibile si medicinale
2. CHAMPIGNON. Tehnologia de cultura
3. Ciupercile - Cultura ciupercilor Agaricus si Pleurotus
4. Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile (editia a
doua)
5. Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotus

Pentru comenzi mai mari de 69.99 RON aveti 10% reducere

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 90 comentarii

Amenajarea spatiului pentru

cresterea ciupercilor
Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu
inchis care poate fi un subsol, cladire veche, magazie, depozit,
grajd, garaj, sera sau sopron. Sub nici o forma sa nu cresteti
ciuperci intr-un spatiu locuibil deoarece sporii emanati de
ciuperci sunt daunatori plamanilor cauzand probleme de
respiratie. Spatiu, in mod ideal, ar trebui sa fie dotat cu
ventilatoare plasate la nivelul culturii de ciuperci. Altfel
asigurati niste aerisiri manevrabile, niste mici ferestre, care
totusi sa nu faca curent la nivelul culturii. Deasemenea ar
trebui sa aveti acces la o sursa de apa in interiorul incaperii sau
in apropiere. Incaperea ar trebui sa poata fi dezinfectata termic
sau chimic in mod periodic.
In plus spatiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termica
ridicata, adica sa nu permita variatii de temperatura mai mari
de 2-3 gr C intre ziua si noapte. Pentru o buna izolare termica
asigurati-va ca aveti fie perne de aer intre plafon si acoperis,
fie o camera tampon la intrare, fie tapetati pe exterior cu un
strat izolator de polistiren, vata minerala sau un strat de paie
sau trestie. Aceste metode de izolare asigura un ciclu, maxim
doua cicluri de ciuperci pe an. Pentru o productie de 3 cicluri pe
an ar trebui sa asigurati o ventilare permanenta cu aer cald.
Daca aveti ventilatoare cu aer cald, construiti niste tampoane
din tifon cu un strat 1 cm de vata inauntru tifonului care vor fi
plasate in fata ventilatorului pentru a retine sporii de miceliu.
Tampoanele ar trebui sa fie schimbate o data pe luna.
Insamantarea compostului cu miceliu
Dupa introducerea compostului in local se va lasa 24-48 ore
pentru a se raci. Temperatura in interiorul compostului nu
trebuie sa depaseasca temperatura camerei. Pentru o racire
mai grabnica puteti sa amestecati compostul cu mana sau cu
furca.
Aranjarea compostului in incapere poate fi facuta in doua
moduri. Prima metoda ar fi sa asezati compostul pe niste rafturi
astfle incat sa repartizati uniform pe un metru patrat cam 100
kg compost. Pentru a insamanta compostul aveti nevoie cam
de 0,7-1 kg miceliu la 100 kg compost. Jumatate din cantitatea
miceliului o imprastiati uniform deasupra stratului de compost
si apoi “sapati” cu mana compostul, adica faceti mici intoarceri
a compostului astfel incat miceliul sa cada in interior. Mai
presarati o data miceliu deasupra stratului si mai “sapati” o
data, de data asta pana la fundul stratului. Se taseaza usor
stratul si se niveleaza, apoi mai imprastiati putin miceliu de
control deasupra. Stratul de compost cu miceliu inauntru se va
acoperi cu o mixtura din 50% pamant de telina, 17% nisip,
33% praf de carbune.
O alta metoda de a aranja compostul este sa il puneti in pungi
de politilena de 0.05-0.1 mm grosime cu diametru de 25-30 cm
si inaltime de 70 cm. In acesti saci se va plasa compostul in
straturi de 10-12 cm peste care se va presa miceliu. Peste
ultimul strat nu se va presara miceliu. Nu lasati aer in saci atat
printre compost cat si in partea deasupra a sacului. Pentru asta
tasati compostul cu o batere usoara cu palma. Pentru saci cu
dimensiunile amintite se vor pune cam 15-18 kg de compost
printre care se va presara 0,5 - 0,75 kg miceliu. Dupa
umplerea sacilor se vor perfora cu niste gauri de diametru de
10-12 mm la distante de 12-15 cm intre gauri. Fundul sacului
se va perfora cu niste gauri mici pentru a facilita evacuarea
apei in surplus.
Dupa insamantare temperatura in spatiu trebuie sa fie 20-24 gr
C pentru a realiza incubarea miceliului. Diferentele dintre zi si
noapte sa nu fie mai mari de 3-4 gr C. Umiditatea relativa a
aerului sa fie de 85% prin mentinerea mixturii de acoperire si a
pardoselii permanent umede. Ventilatia trebuie sa fie de 1-2
mc aer/ora/m.p.

Cresterea si recoltarea ciupercilor

Odata compostul insamantat si mentinute conditiile de mediu,
dupa 10-15 zile ar trebui sa vedeti mici inele albe de miceliu
care ies la suprafata. Peste alte cateva zile va incepe
recoltarea. In faza in care incep primele fructificatii
temperatura in incapere trebuie sa fie cea mentionata la
prezentarea fiecarei specii de ciuperci. Daca nu este mentinuta
temperatura in limitele accesibile speciei date atunci ciupercile
aparute se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine si intr-un
final se compromite intreaga cultura. Temperatura de
fructificare trebuie mentinuta pe parcursul intregii perioade de
fructificare. Umiditatea sa fie 80-95%, ventilatia de 1-2 mc
aer/ora/m.p cu viteza aerului nu mai mare de 3 m/sec (la
viteza mai mica de 3 m/s flacara unei lumanari aprinse nu
palpaie). In cazul in care ventilatia este insuficienta piciorul
ciupercii se alungeste, palaria se micsoreaza si se deschide
prematur astfel scazand valoarea comerciala.
Deoarece compostul a fost prelucrat in mod clasic cu
pasteurizare naturala pot aparea in cultura niste musculite
negre (Phorideae) care se vor combate cu Dimilin in
concentratie de 0,15-0,2% sau Karate de 0,2%.
Pe perioada recoltarii sa aveti grija sa pliviti ciupercile bolnave
cu varful unui cutit. Locul ramas liber se va acoperi cu mixtura
de pamant de telina, nisip si praf de carbune in proportiile
amintite mai sus.
Perioada recoltarii tine cam 40-45 zile, timp in care apar
ciupercile in 5-6 valuri, fiecare val avand 3-5 recoltari in
interval de 2-3 zile.
Inainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltarii
ciupercilor apare cand voalul este destul de intins si nu a
inceput sa se rupa iar marimea palariei este maxima.
Se face o sortare a ciupercilor in dependenta de calitatile
comerciale, deschiderea palariei, diametrul palariei si
dimensiunile piciorului. O data rupte ciupercile nu se pastreaza
mai mult de 4 zile la temperatura camerei.
Pregatirea spatiului de cultura pentru un nou ciclu
Inaintea golirii spatiulu de cultura se face o dezinfectare
termica a compostului uzat prin injectarea aburului direct in
incapere si mentinerea compostului uzat la 60-70 gr C timp de
12-24 ore urmat de o racire. Abia dupa aceasta se poate goli
incaperea de compost.
Compostul se transporta si se depoziteaza la distanta mare de
incaperea in care se cresc ciupercile. Compostul poate fi folosit
imediat pentru fertilizarea solului in camp. Daca se doreste
folosirea compostului ca ingrasamant pentru sere se prefera sa
se pastreze cel putin un an deoarece compostul proaspat folosit
are multe saruri nocive plantelor verzi.
In spatiile de cultura sezoniere, unde nu urmeaza imediat un
alt ciclu de crestere a ciupercilor se recomanda o dezinfectare
chimica prin stropirea cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 % sau
soda caustica 10% si abia dupa aia se evacueaza compostul.
Camera golita de compost, bine aerisita si dezinfectata e gata
pentru un nou ciclu de ciuperci.

Producatori si distribuitori de ciuperci si miceliu

1. HARD MANAGER COMPANY

str. Tudor Vladimirescu, 19
Gherla, jud. Cluj
tel: 0264/241829

2. NETWORK COMPANY S.R.L

str. Rares Petru, 117
Arad, jud. Arad,
0257/272325
0744/896249

3.INST. DE CERC. PT. LEGUM.,FLORICULTURA VIDRA-FERMA MOGOSOAIA

sos. Odai, 6
Bucuresti, sector 1
021/2361244
0744/348422

4. PITESTI DIVERS S.R.L.

str. Serelor, 44
Bascov, jud. Arges
0248/290470
0744/645896

5. ILIADA S.R.L
str. Macului, 4
Motru, jud. Gorj
0740/230623

6. SPOR ALFAR ARAD

str. Muncii, 9
Arad, Jud. Arad
0257/287058
0722/528186

7. IUTKA PRODCOM S.R.L.

str. 1 decembrie 1918, 35
Gherla, jud. Cluj
0264/243933

Producatori de miceliu:

1. AE Sere, jud. Arad

2. SCPL Isalnita, jud. Craiova

3. CAP-Stoicanesti, jud. Olt

4. CAP-Bucov, jud. Prahova

5. IPIC-Fagaras, jud. Brasov

6. ICLF-Vidra,
7. Ferma 6 Mogosoaia (ICLF) de langa Bucuresti

8. Agrosem- str. Calea Mosilor nr.300, Bucuresti

9. distribuitorii firmei italiene ITALSPAWN

S.C. DIOTES COM SRL
TG-MURES 4300, AVRAM IANCU 47
Phone/Fax: +40/65/212191

CIUPERCI PLEUROTUS

Pe plan mondial cultura ciupercilor Pleurotus s-a intensificat, prin industrializare

si derivati atragand miliarde de dolari.
Cresterea ciupercilor Pleurotus garanteaza reusita in afaceri cu ciuperci, prin
rentabilitate si profitabilitate datorita costurilor mici al materiilor prime,
rezistenta la boli si daunatori, dificultatea infestarii cu acarieni si nematozi.

In comparatie cu alte afaceri noi, cum ar fi; cresterea ratelor, cresterea gastelor,
cresterea melcilor, cresterea strutilor, etc., la care desfacerea produselor
reprezinta o problema majora, in cultura ciupercilor desfacerea este asigurata atat pe
piata interna cat si la export.

Ca si in cazul afacerilor de mai sus, unde exista contradictii mari intre

sistemele abordate la noi fata de alte tari, si in cazul activitatii de
cultivare - comercializare a ciupercilor exista tehnologii vechi care si-au
dovedit efectele secundare prin prejudicii insemnate.
In cazul ciupercilor Pleurotus progresele sunt uimitoare, actualele
tehnologii asigurand un randament maxim si o siguranta in activitate de
peste 90%.

Prin tehnologia experimentata, am reusit identificarea si stabilirea unei metode de pasteurizare la rece pentru orice
tip de compost necesar in cultivarea ciupercilor Pleurotus.

Pasteurizarea compostului prin metode clasice presupune consumuri

energetice insemnate, astfel prin metodele de pasteurizare propuse si
practicate de noi se asigura un randament foarte bun.

Echipamentele necesare in cultura ciupercilor Pleurotus, comercializate de

noi, sunt produse individualizate, in functie de marimea spatiului, gradul de
ocupare si tipul de hibrid utilizat, asigurand si un consum energetic minim,
prin proiectele inovative si produsele de ultima generatie incluse.

Ciupercile pleurotus cu regim nutritional lignicol – celulotic, fac parte din Ordinul
Agaricoles, impreuna cu ciuperca Agaricus Bisporus, insa cu deosebiri marcante intre
ele.
Din familia Pleurotus amintim:

Pleurotus Ostreatus
Pleurotus Florida
 Pleurotus Sajor – Caju
Pleurotus Djamor
Si o serie larga de hibrizi, obtinuti dupa ani grei de cercetari atat pe plan
international cat si in tara, rezultand tulpini foarte rezistente cu precocitate
ridicata, avand o eficienta economica superioara.

Din acestea vom prezenta doar "premiantii clasei" si anume:

Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de cultura, ce prezinta

palaria de culoare vanata, termic criofila, raspandita sub numele
de Pastravul de Fag sau Burete de Fag si necesita la fructificare
la o temperatura de 10°C – 16°C.

Pleurotus Florida este o ciuperca de cultura de culoare crem,

cu un regim termic termofil, necesitand o temperatura la
fructificare de 20°C –23°C. Este foarte apreciata atat de
cultivatori, datorita costurilor energetice scazute, cat si de
consumatori, pentru aroma placuta.

Pleurotus HK 35, este un hibrid de inalta calitate, obtinut de

vecinii nostrii maghiari, care a reusit sa se impuna in Romania
in detrimentul altor hibrizi performanti creati de cercetatori
romani.
HK 35 are palaria de culoare crem deschis si prezinta avantajul
ca se comporta foarte bine atat la temperaturi scazute 10°C –
12°C, cat si ridicate 22°C –24°C, nefiind pretentioasa din acest
punct de vedere.
Noi in special, am obtinut un procent record la 100 kg compost,
folosind si un substrat deosebit (detalii prezentate pe CD).
La care venim in sprijinul dvs. pentru a evita unele greseli
inerente oricarui inceput , cat si pentru a va extinde, daca
aveti deja experienta, marindu-va profitul , printr-un randament
ridicat , generat de compostul insamantat oferit de noi.

Pleurotus Djamor este o specie de culoare roz, foarte

atragatoare atat prin nuanta deosebita cat si prin aroma
placutacare se obtine in urma conservarii. In cultura emana un
miros puternic "de peste". Temperatura ideala pentru
fructificare este de 21°C – 22°C.
Aceasta ciuperca foarte apreciata peste tot, se cultiva rar in
Romania, reprezentand un succes garantat prin facilitatea
producerii si calitatile culinare de lux ce o reprezint
a.
 TABEL (orientativ)
TEMPERATURA SI UMIDITATEA NECESARE PENTRU CULTIVAREA
CIUPERCILOR PLEUROTUS
PERIOADA UMIDITATE TEMPERATURA TIMP
(%) (C°) (ZILE)
Incubare - cresterea miceliului. 80 - 90 20 - 24 15 - 30
Aparitia primordiilor 80 14 - 18 10 - 20
Fructificare 85 - 90 15 - 20 28 - 42

Boli Daunatori Ciuperci

In timpul culturii ciupercilor, exista posibilitatea contaminarii cu

diferiti agenti patogeni si organisme daunatoare.

Numeroase boli pot influenta aparitia si dezvoltarea unor mucegaiuri sau

diferite ciuperci competitoare.

Importanta prevenirii si combaterii acestor boli si daunatori este

determinanta in dezvoltarea unor afaceri in cultura de ciuperci.

Neglijenta sau necunoasterea acestor riscuri pot periclita serios

investitiile respective, si pot ajunge pana la oprirea activitatii.

In continuare vom prezenta pe scurt diferite boli, daunatori, mucegaiuri,

acarieni sau nematozi ce se intalnesc in cultura ciupercilor.

In categoria < boli ciuperci, mucegaiuri, ciuperci parazite si competitoare

> se intalnesc:

* Pata bacteriana sau pata de bronz ( Pseudomonas tolaasii)

* Boala de ghips alba ( Monilia fimicola )

* Mucegaiul galben ( Myceliophtora sulphurea )

* Mucegaiul verde ( Trichoderma viride , Penicillium sp., Aspergillus sp.

)

* Mucegaiul brun ( Phymatotrichum sp.)

* Mucegaiul verde-masliniu ( Chaetomium olivaceum )

* Ciuperci cerneala 1 (Coprinus comatus, Coprinus filamentarius )

* Ciuperci cerneala 2 (Catramentarius sp.)

Simptome, manifestari, metode de tratament si combatere sunt detaliate in

documentatie si actualizate pe baza asistentei oferite.

Pe langa boli si daunatori, in cultura de ciuperci se intalneste frecvent

si stroma miceliana, ce reprezinta o crestere abundenta de miceliu, si
formeaza o crusta impenetrabila pentru viitoarele ciuperci.

Din cauza parametrilor de microclimat si a prepararii defectuoase a

compostului pot apare diferite malformatii care stagneaza dezvoltarea normala
a ciupercilor.

Cei mai frecventi daunatori ce pot provoca daune importante sunt: nematozi,
puricii ciupercilor, acarieni, tantari ciupercilor, mustele ciupercilor si
viermii substratului.

O statistica generala a acestora este:

* Nematozi - Dytilenchus myceliophagus

* Acarieni - Tyrophagus putrescentiae - Pygmephorus mesembrine

* Puricii ciupercilor - Tisanurea cenusie - Hypogastrura manubrialis

* Mustele ciupercilor - Cea mai cunoscuta; Drosophila funebris -

Heteropeza pygmea - Megaselia nigra _ sau_ musca gheboasa.

Acesti daunatori sunt extrem de frecventi in spatii de cultura ciuperci,

provocand daune insemnate in cazul ignorarii si a tratamentelor gresite sau
ineficiente.

In cadrul asistentei oferite va tinem la curent cu metode moderne si

eficiente de tratament, luand in calcul ca majoritatea daunatorilor se
adapteaza si devin rezitenti la pesticidele traditionale.
 Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))
Formatted: Font: (Default) Arial, 9 pt, Font
color: Custom Color(RGB(17,17,17))

Cultivarea si cresterea ciupercilor Pleurotus

Metode simple la indemana
◄ Ciuperci pleurotus ►

Ciupercile Pleurotus cuceresc cultivatorii prin facilitatea

obtinerii substratului de cultura, reprezentat prin deseuri din
agricultura , industria lemnului, textila sau direct pe busteni
de lemn sau buturi care urmeaza sa fie refolosite pentru
fabricarea creioanelor(China, Germania,…)sau alte obiecte ce
necesita un lemn pufos si usor de prelucrat.

In anul 1910 in Franta s-au obtinut primele basidiofructe de

Pleurotus cornucopiae (buretele cornet) utilizand rondele de
plop, incubate natural, ingropate si udate periodic.

De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe

tipuri de cultura.

► - pe ciocalai de porumb

► - exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri de materii auxiliare

► - amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri forestiere

► - rumegus de salcam si faina de ovaz.

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si

utilizarea vrejilor de fasole, precum si a rumegusului,
incorporate in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel
de adaos este potrivit, deoarece confera substratului o structura
laxa, aerisita, ce impiedica declansarea de procese fermentative.
H. Hernandez -Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor
de soia (coji, boabe) in proportie de 1%, fapt ce a dus la
cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g substrat
nutritiv.

Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile

Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida si hibrizii HK35, 421,
HK37,etc.

Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta

xilofaga, ce creste pe trunchiurile sau cioturile putrezite ale
arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin
primavara.

Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza

din materialele folosite ca substrat, care au un continut bogat
in lignina.
Tehnologia de cultura este foarte simpla, in sistem clasic
recomandata in general pentru productii mici de ciuperci sau
consum propriu , in sistem intensiv - industrial fiind necesare
investitii considerabil mai mari.
 In conditii de cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu
granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de
2-5% din greutatea lui.
In sistemul de cultura intensiv se pot practica circa 6-8 cicluri
pe an, fiind posibil de realizat o productie de 170-300 kg
ciuperci/tona de substrat .

Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si

folosesc ca hrana lemnul, de aceea sunt cunoscute si sub
denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole.
Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de
picior, adesea in forma de scoica, cu latimea de 5-15 cm,
culoarea palariei fiind foarte variabila in functie de specie si
conditiile de microclimat.

Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la

exemplarele ajunse la maturitate.
Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care :
Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae,
Pleurotus djamor, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din
acestea, primele 3 specii sunt cele mai cultivate.

In cultura ciupercilor Pleurotus este important sa cunoasteti

‘tabloul’ - fluxul tehnologic , respectiv etapele necesare pentru
o cultura de calitate si rentabila. De aceea vom schita fazele
care trebuiesc parcurse , in speranta ca astfel o sa simplificam
activitatea , pentru a deveni mai atractiva si pe intelesul
tuturor.

Tehnologia de cultura a ciupercilor Pleurotus se rezuma la :

►stabilirea substratului nutritiv - reteta compost
►umectarea materiilor
►pasteurizarea termica sau chimica
►insamnatarea cu miceliu
►incubarea
►fructificarea - recoltarea ciupercilor
In continuare aveti detalii pe fiecare etapa , pentru o
usoara intelegere:
Alegerea materiilor prime si auxiliare pentru compost
Toate materiile prime ce depasesc 3-4 cm. trebuie tocate sau maruntite,
Materiile prime sau auxiliare se umecteaza pentru realizarea unei umiditati mari (100%) care sa
asigure necesarul de apa in dezvoltarea ciupercilor.
Paiele sau ciocalaii de porumb se maruntesc la dimensiuni intre 1- 3 cm si formeaza un substrat
foarte bun in exemplu de retete finale:

- paie de grau 95%

- amendamente( ipsos , creta furajera sau var ) 5%

- paie de grau(orz) 90%

- tarate de grau sau faina de porumb 5%
- amendament ( ipsos - sulfat de calciu) - 5%

- rumegus si talaj de fag (stejar, plop, carpen, nuc etc.) 90%

- ciocalai de porumb 5%
- amendament 5%

- ciocalai 50 %,
- rumegus 45 % ,
- amendamente 5 % .

- vrejuri de soia 65%

- ciocalai de porumb 30%
- amendament 5%

- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 35%
- orz 8%
- amendament 5%

- ciocalai 75%
- paie 12%
- germeni de malt (colti de orz) 8%
- amendament 5%

Dupa umectare urmeaza pasteurizarea ( termica sau chimica) ,

amestecarea si omogenizarea substratului nutritiv, inclusiv amendamentul
- calciu ( ipsos / var / creta furajera ).

Aceasta operatie are rolul de a dezinfecta substratul pentru ciuperci,

astfel incat acesta sa fie liber de daunatori, insa nu sterilizat pentru
a nu distruge substantele carbonice usor asimilabile si flora microbiana
existenta in substrat, care ajuta la cresterea miceliului si dezvoltarea
ciupercilor.

Dupa cum se cunoaste exista retete de compost care nu necesita

pasteurizare, deoarece in cursul prelucrarii initiale au fost supuse la
diferite tratamente specifice care au avut un prim efect de
pasteurizare.

De aici rezulta ca operatia de pasteurizare se refera numai la

retetele care necesita in mod obligatoriu acest tratament.

In cultura ciupercilor in sistem clasic(gospodaresc - consum

propriu), pasteurizarea se executa in diferite feluri, in functie de
cantitatea de compost necesara si posibilitatile tehnice existente.

Tehnici de pasteurizare in sistem clasic, cu sublinierea ca putem

stabili o metoda de dezinfectare corespunzatoare conditiilor dvs.:

-butoaie de tabla cu capacitatea de 200 kg in care se fixeaza o tabla

perforata cu gaurile in diametru de pana la 10 mm, la distanta de 25 –30
cm de fundul butoiului, formand un spatiu ce se va umple cu apa care va
fi incalzita cu lemne sau un arzator pe gaz

- bazine cu capacitatea de 2 mc , in care se introduce compostul direct

in apa care se fierbe . Acesta se inalta pe un suport si se inchide
lateral cu tabla, lasand pe fiecare parte cate doua ‘fuste’ care se
ridica pentru a introduce lemne sau arzatoare pe gaz.
 In ambele cazuri sunt necesare termometre pentru masurarea
temperaturii , care nu trebuie sa depaseasca 90°C.

Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor

agenti patogeni cu pana la 40%, dintre care 30% se datoreaza Trichoderma
viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu
infectat, din pricina contaminarii anterioare a substratului, sau
conditii improprii de microclimat.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide:

-Benlate 0,1%
-Bavistin 0,1%
-Topsin M70 0,1%
-Dithane 0,2%
-Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului

asigura protectia culturii de Pleurotus pe toata perioada de incubare si
productie, eliminandu-se astfel atat sterilizarea termica a substratului,
cat si necesitatea unor tratamente in perioada de vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie
obligatoriu pasteurizat. N. Mateescu propune mai multe metode de
tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un
recipient la o sursa calorica, pana la atingerea valorii de 80 °C/4-5
ore, de 70 °C/36 ore sau 60 °C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu
folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune

Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate,

depasirea temperaturii de 90 °C conduce la sterilizarea substratului,
ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De asemenea, supraincalzirea
declanseaza procese de fermentatie in masa substratului.

Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in

prealabil este lasat la inmuiere in bazine sau pe platforme, nu mai mult
de 1-2 zile.

In apa de imbibare se pune preventiv o cantitate de 25 - 40 gr.

Bavistin la 500 kg material.

Dupa aceasta operatie materialul se lasa la racit si scurs pana

ajunge la temperatura de 21°-24°C si umiditatea de 75-80%, cand se poate
incepe insamantarea.
 In sistem intensiv pasteurizarea se executa in tuneluri speciale cu
ajutorul aburului sub presiune .

INSAMANTAREA CU MICELIU
Asezarea substratului in vederea inocularii (insamantarii) cu miceliu
Materialul celulozic(paie - rumegus-talas) se cantareste si se analizeaza
calitatea acestuia, verificandu-se urmatoarele valori:

-temperatura 21°-24°C

-umiditatea 75 – 80%

-PH–ul 5 – 7

Un substrat de calitate va trebui sa aiba pe langa parametrii obligatorii de mai

sus, si o culoare cat mai aproape de cea initiala, sa nu prezinte un miros greu
,intepator, si sa aiba o textura robusta.

Odata stabilite aceste valori se amesteca materiile auxiliare utilizate in cultura

si cresterea ciupercilor(sroturi, tăraţe, colti de malt, etc.) care la randul lor au
fost dezinfectate, si se adauga calciul sub forma de creta furajera 4%, sau ipsos 3%,
sau apa de var 1-2%.

Insamantarea se poate face pe o platforma , dezinfectata in prealabil cu formalina

2% sau piatra vanata(sulfat de cupru) 4 %, unde se aseaza o cantitate de 100–150 kg de
material( pt. o buna omogenizare), se imprastie o cantitate de miceliu 2 –3 %(din care
se opreste 5-10% de control), si se amesteca cu lopeti din fibra de sticla pentru a nu-
l distruge.

In sistem intensiv, insamantarea se realizeaza automat cu utilaje speciale avand

capacitati medii de 5 tone/compost/h.

Materialul insamantat se pune in saci cu dimensiunile de : h-70/100 cm, diametrul 25 –

30 cm si grosimea 0.1mm(dimensiuni utilizate preponderent) sau saci tip coloana cu
inaltimi variabile.
 INCUBAREA MICELIULUI
Perioada de incubare incepe din momentul insamantarii miceliului si se considera terminata cand sacii s-au albit , respecti
impanzit , si urmeaza aparitia primordiilor(faza fructificarii).

Ciupercile Pleurotus necesita la incubare o temperatura situata in jurul valorii de 20°- 22° C, pe durata a 10 – 15 zile , in f
specie.

In timpul incubarii este interzis sa se pulverizeze apa direct pe saci, in cazul in care aceasta operatie este necesara pen
umiditatii, care trebuie sa se situeze la valoarea de 65 - 70 %.

Sacii nu trebuie sa fie lipiti unul de altul pentru a nu se ‘autoaprinde’, prezentand pericolul cresterii temperaturii , cu
distrugerii miceliului.

Lumina nu este necesara pentru cresterea miceliului , astfel ca in aceasta perioada, lumina va folosi numai pentru orientar

Aerisirea trebuie sa fie redusa, conditii de semiaerobioza, si sa se execute 2 schimburi de aer pe zi fiecare a cate 1 ora,
depaseasca 0.2 m/s.

In primele zile in jurul boabelor suport pentru miceliu se vor forma pete albe de 2-3 cm, care vor creste puternic incepand
urmand ca in zilele 14-17 amestecul celulozic sa fie de culoare cenusie , cu zone intens albicioase si o structura rigida, comp
compactizat.

Dupa 18 – 20 zile de la insamantare , perioada de incubare se considera terminata si urmeaza o faza de maturizare, iar oda
primordiilor prin orificiile sacului incepe perioada fructificarii ,precedata de un soc termic obligatoriu in cazul speciei Ple
Ostreatus.

Socul termic se executa prin scaderea temperaturii in primele zile de la 21° C la 8°-9°C timp de 3- 4 zile , sau temperatura
timp de o zi , urmand a se reveni la temperatura optima de fructificare 12°-15° C.

Aparitia primordiilor impune si factorul lumina , care este indispensabil pentru dezvoltarea carpoforilor. Intensitatea lumi
de iluminare sunt realizate cu ajutorul becurilor reci (fluorescente) cu o norma de un neon de 36W pentru 2 -3 mp.

Lumina este foarte importanta pentru dezvoltarea ciupercilor Pleurotus, insuficienta acesteia determina malformatii si apari
numeroase a primordiilor, fara posibilitatea cresterii normale, iar la o lumina prea puternica primordiile incep sa se ascuta ,
de buton(nasture), devin ca niste arici sau corali.

Intrucat unele tuburi fluorescente au o lumina cu tenta galbuie, alb intens sau albastra, va recomandam sa folositi numai ne
albastruie, care favorizeaza cresterea < lumina galbena incetineste cresterea, iar lumina rosie este nociva >.Necesarul de lumi
ore pe zi.

Conditiile de microclimat - ventilatie - temperatura - umiditate - intensitatea luminii - sunt

foarte importante, o dereglare, neglijenta sau depasiri ale valorilor recomandate, duce
inevitabil la scaderea drastica a productiei, pana la compromiterea totala.

Ventilatia in perioada fructificarii are un rol major si trebuie executata alternand, subpresiune cu suprapresiune - in fun
fenologica, pentru a evita raspandirea sporilor in spatiul de cultura, acestia fiind un vector in propagarea infectiilor.

Necesarul de aer va fi de 10 (zece) mc aer/h/mc spatiu, ventilatia functionand aproape in permanenta.

Valoarea umiditatii nu trebuie sa scada sub 70%, si periodic se stropesc sacii prin
pulverizare sau cu ajutorul unui furtun cu pistol reglabil sau conducte prevazute cu
diuze, plasate pe tavan.

Pentru mentinerea parametrilor de microclimat, va punem la dispozitie echipamente

profesionale, specifice pentru cultura ciupercilor:

►sistem de ventilatie(recirculare) prevazut cu filtre HEPA

Formatted: Font: (Default) Courier New, 9 pt,

Font color: Red

►instalatii de climatizare

►capcana pentru daunatori tip vortex - inalta eficienta.

Ciupercile au multe beneficii pentru sănătatea ta

Ciupercile nu sunt chiar clasificate că vegetale. Ele se găsesc peste tot în lume și
pot fi otrăvitoare său non-otrăvitoare. Non-toxice, sau comestibile, ciupercile se
găsesc peste tot în lume și sunt, de asemenea, foarte frecvent cultivate.

Ce vitamine conţin ciupercile?

Vitamina D
Ciupercile sunt singurul produs alimentar non-animal în care apare în mod natural vitamina
D, în funcţie de Naţional Institutes of Health. Ciupercile de cultură, care nu sunt de obicei
expuse la lumina naturală, de multe ori au mult mai puţină vitamina D. Odată expuse,
aceste ciuperci oferă 100 la sută din doză zilnică recomandată de vitamina D. Vitamina D
este esenţială pentru absorbţia calciului, creșterea oaselor, şi funcţia neuromusculară şi
imunitară.

Beneficii pentru sănătate

Nivelul de colesterol: Ciupercile oferă proteine slabe, deoarece au zero colesterol, grăsimi
şi carbohidraţi foarte mici. Fibre şi anumite enzime din ele ajută, de asemenea, la reducerea
nivelului colesterolului. În plus, conținutul ridicat de proteine slabe în ciuperci ajută la
arderea colesterolului atunci când acestea sunt digerate.

Cancer de sân şi cancer de prostată: Ciupercile sunt foarte eficiente în prevenirea

cancerului de sân şi din cauza prezenței beta-glucanului și acidului linoleic cu efecte anti-
cancerigene. Din aceste două acidul linoleic este deosebit de util în efectele suprimării de
estrogen. Acest estrogen este motivul principal pentru cancerul de san la femei după
menopauza.

Diabet zaharat: Ciupercile pot fi o dietă ideală redusă în energie pentru diabetici. Ele nu au
grăsimi, nu conţin colesterol, carbohidrați foarte puţini, proteine, vitamine și minerale, apă
și fibre.

Imunitate: Ergothioneina, un oxidant puternic prezent în ciuperci este foarte eficient în

protecție de la radicalii liberi, precum și creșterea imunităţii. Ciupercile conțin antibiotice
naturale (asemănătoare penicilinei, care ea însăși este extrasă din ciuperci) care inhibă
infecțiile fungice microbiene și altele.

Apreciate nu doar pentru gustul pe care îl dau mâncării, ci şi pentru deosebita

valoare terapeutică, ciupercile sunt eficiente în combaterea stresului şi pentru
întărirea imunităţii.

Nutriţioniştii recomandă să mănânci ciuperci de cel puţin trei ori pe săptămână. De

asemenea, este indicat să înlocuieşti, măcar din când în când, proteinele de origine animală
cu cele din ciuperci. Acestea conţin glicogen, fiind denumite şi „carne vegetală". Glicogenul
serveşte la înmagazinarea energiei şi la detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen
regăsindu-se în ficat. Faţă de carne, ciupercile au avantaje nete: nu au colesterol şi sunt
mai uşor digerabile.

Indicate în curele de slăbire

Bogate în proteine, ciupercile dau senzaţia de saţietate pentru mai mult timp. În plus,
ciupercile conţin o serie de enzime cu rol important în procesul de digestie. De asemenea,
sunt sărace în calorii, 100 de grame de ciuperci furnizându-ne doar 20 de calorii. În plus,
ciupercile conţin aproape toate elementele minerale necesare organismului uman (potasiu,
fier, calciu, sodiu, seleniu, cupru, zinc), precum şi vitaminele A, C, D şi E.

Întăresc sistemul imunitar

Datorită faptului că au în compoziţia lor substanţe care împiedică multiplicarea microbilor

(sunt probiotice), ciupercile ajută la întărirea sistemului imunitar şi sunt utile în lupta cu
agenţii patogeni. Polizaharidele din ciuperci activează răspunsul sistemului imunitar al
organismului şi, prin urmare, au efecte antitumorale.

Combat stresul cotidian

Ciupercile sunt cea mai importantă sursă naturală de seleniu, 100 de grame de ciuperci
aducând organismului până la 15 micrograme din acest mineral esenţial. Studiile anunţă că
un nivel necorespunzător al seleniului în alimentaţia zilnică poate provoca stări de stres şi
de epuizare fizică şi mentală.

Sfat
Ciupercile se consumă cât mai proaspete sau la maximum două zile după ce au fost
recoltate.

Ştii să le depistezi pe cele otrăvitoare?

Ciupercile se pot verifica printr-unul dintre următoarele procedee:

1Se introduce o linguriţă de argint în oala unde fierb ciupercile: dacă linguriţa se oxidează,
ciupercile sunt otrăvitoare.
2Se pune pătrunjel verde în oala unde fierb ciupercile: dacă acesta îşi schimbă culoarea,
înseamnă că nu le putem consuma.

Se recomandă consumul regulat de ciuperci, pentru detoxifierea organismului.

Luptă împotriva cancerului

Cercetătorii israelieni de la Universitatea din Haifa au constatat că o ciupercă rară, denumită

Ganoderma Lucidum, poate împiedica înmulţirea celulelor canceroase. Potrivit acestora,
până în prezent, se ştia că ciupercile pot inhiba dezvoltarea cancerului, în general, prin
acţiunea asupra sistemului imunitar. Testele recente demonstrează însă că aceste ciuperci
rare atacă în mod direct celulele canceroase.

Ciupercile de cultură, mai bogate în vitamine

Atât ciupercile de pădure, cât şi cele de cultură pot avea aceeaşi savoare, dacă sunt
preparate la fel, însă beneficiile nutriţionale le diferenţiază uşor. De exemplu, în ciupercile
Shiitake (cu cea mai mare cifră de producţie din întreaga lume), cantitatea de vitamine B şi
C este dublă, faţă de ciupercile de pădure. De asemenea, ciupercile Portabella conţin mai
mult potasiu decât o banană sau un pahar cu suc proaspăt de portocale.

Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist

100 de grame de ciuperci au aproximativ 20 de calorii şi conţin: 300 mg de potasiu, 15

micrograme de vitamina H, 2 micrograme de vitamina B5, un mg de fier, un mg de zinc, 3 g
de glucide. Sunt remineralizante, nutritive şi anticancerigene. Se recomandă un consum
mărit în: demineralizări, oboseală şi în astenie. Sunt ideale în regimuri vegetariene şi pentru
diabetici (datorită conţinutului scăzut în glucide).

În funcţie de soiul ciupercilor, acestea pot avea în plus anumite proprietăţi: hemostatice,
fortifiante, diuretice. Atenţie însă, există şi soiuri necomestibile care conţin alcaloizi,
substanţe organice toxice, care produc intoxicaţii ale sistemului nervos sau intoxicaţii
gastrointestinale.

USCAREA CIUPERCILOR

Printre metodele clasice de conservare a ciupercilor, una dintre cele mai raspandite este,
fara indoiala, uscarea, in afara de faptul ca nu toate speciile pot fi uscate, este important sa
se aleaga exemplare sanatoase, fara insecte parazite sau mucegai si de o comestibilitate
fara nici un dubiu; odata uscate este practic imposibil sa mai fie alese, in Italia, ca si in alte
tari, se obisnuieste sa se usuce aproape exclusiv ciuperci din genul Boletus (bureti), dar se
pot conserva in acelasi fel si alte specii cum ar fi ciuciuletii, craitele, champignonul de camp
etc.

Pentru pregatirea ciupercilor in vederea uscarii, trebuie indepartate partile alterate, baza
piciorului sau piciorul intreg atunci cand este prea tare sau fibros; de asemenea se vor
curata urmele de pamant cele mai evidente (se vor spala bine atunci cand vor fi
consumate), in ce priveste hribii, daca sunt in perfecta stare si nu prea mult crescuti, se pot
pastra si tuburile de pe fata inferioara a palariei. Ciupercile se taie apoi in felii de circa 2
milimetri grosime, in lung, de sus in jos. Feliile se aseaza pe gratare sau plase din sfoara
subtire sau din sarma inoxidabila, sau chiar ai pe plansete de lemn curate si bine uscate,
acoperite pe cat posibil cu o panza din bumbac; se lasa la aer, la soare nu prea puternic si
se vor aduce in casa pe vreme umeda sau noaptea, evitand astfel sa absoarba din nou
umezeala.

Este un procedeu bun sa se acopere ciupercile, pe durata uscarii, cu o panza foarte subtire
si rara pentru a impiedica insectele sa-si depuna ouale sau sa le strice. Amintim ca, pentru a
avea rezultate bune, este bine ca uscarea sa aiba loc in aer liber, la lumina naturala a
soarelui; doar in caz de necesitate, cand uscarea deja anceputa este in pericol sa fie
compromisade conditiile meteorologice nefavorabile, se poate recurge la o sursa de caldura
artificiala, ca foen electric sau gura cuptorului cu foc foarte mic.
Cand feliile au devenit scortoase si, strangandu-le intre degete, nu mai secreta umezeala,
se pot pune in saculeti de sugativa sau de tifon care vor fi pastrati la loc uscat si aerisit;
daca suntem siguri ca s-au uscat perfect le putem pastra si in vase de sticla, de metal sau
in pungi de plastic.
In momentul consumarii, ciupercile uscate se spala in apa multa si se lasa in apa calduta
pentru a se rehidrata timp de o ora sau mai mult; se scurg si, din acest moment, sunt bune
pentru a fi pregatite.

TRANSFORMAREA CIUPERCILOR IN PULBERE

Ciupercile uscate pot fi macinate cu o rasnita sau in piulita. Pulberea astfel obtinuta este
excelenta pentru condimentarea carnii, sosurilor si pilafurilor. Pentru aceasta forma de
intrebuintare sunt potrivite mai ales buretele tepos (Sarcodon imbricatum), babita-oilor
(Albatrellus ovinus), unele specii de ciuperci cu aparatul fructifer in forma de gogoasa,
nicoretii etc. Deoarece aroma acestor ciuperci devine extrem de puternica prin deshidratare,
pulberea obtinuta din ele trebuie folosita in cantitati mici.
CULTIVAREA CIUPERCILOR
PLEUROTUS

Cultivarea ciupercilor Pleurotus debuteaza la inceputul

secolului 20, primele mentionari referindu-se la culturi in
Germania si Franta.

In anul 1910 Matruchot in Franta obtine primele

basidiofructe de Pleurotus cornucopiae (buretele cornet)
utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si
udate periodic.

De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai

multe tipuri de cultura.

Metoda Vessey : practicarea culturii pe lemn de esenta

moale, constituite in plantatii, perioada de productie
desfasurandu-se pe 2-4 ani.

Metoda Toth si Gyurko : pe ciocalai de porumb

Metoda Gerber : exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri

Metoda Zadrazil si Schneidereit: amestecuri de paie cu

ciocalai si talasuri forestiere

Metoda Block, Tsao si Han : rumegus de salcam si faina

de ovaz.

In tara noastra primele culturi de Pleurotus au fost realizare incepand cu anul 1973 la I. S. Arad si la ferma
Mogosoaia a I. C. L. F. Vidra, in diferite tipuri de adaposturi, cu scopul de a se stabili cea mai adecvata tehnologie,
folosind ca substrat nutritiv diferite reziduuri agricole (ciocalai de porumb, vrejuri de soia, de mazare, paie de grau).
Cercetarile efectuate in acest sens de Florica Trandaf si colab (1974-1976), de N. Mateescu si colaboratorii precum
si datele din literatura de specialitate scot in evidenta cele mai reusite retete de compostare, cu aplicabilitate in
conditii de productie:
- vrejuri de soia 66% + ciocalai de porumb 34%;
- ciocalai de porumb 92% + orz boabe 8%;
- ciocalai de porumb 66% + vrejuri de soia 34%;
- paie 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%;
- ciocalai de porumb 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%.

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum si a rumegusului incorporate
in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel de adaos este potrivit, deoarece confera substratului o structura laxa,
aerisita, ce impiedica declansarea de procese fermentative.
Prog. H. Hernandez -Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe) in proportie de 1%, fapt
ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g substrat nutritiv.
Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida.
Se mai cultiva Stropharia rugosa si Coprinus comatus. Pentru diversificarea sortimentului, s-au intreprins cercetari in
anul 1986 de catre dr. N. Mateescu, Ioana Tudor si V. Zagrean privind stabilirea tehnologiei de cultura si de
producere a miceliului pentru Pleurotus major-caju si Pleurotus cornucopiae, ciuperci xilofage termofile.
Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta xilofaga, ce creste pe trunchiurile sau cioturile
putrezite ale arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin primavara.
Pana in prezent tehnologia de cultura a fost imbunatatita permanent, incat tari ca Italia, Franta, Ungaria, Germania,
Polonia, Japonia, dispun de o experienta bogata in acest domeniu, fapt ce a facut ca ciuperca Pleurotus sa se cultive
pe suprafete mari, atat de catre amatori cat si in sistem intensiv industrial.
Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele folosite ca substrat, care au un continut
bogat in lignina. In cazul folosirii rumeguslui si a ciocalailor de porumb se recomanda adaugarea de surse de azot
organic, care imbunatatesc calitatea substratului si contribuie la realizarea de productii mari.
Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea utilizata la ciuperca Agaricus, cu deosebirea ca nu se executa
gobtarea, deoarece se urmareste realizarea unei suprafete maxime de contact cu atmosfera, pentru o fructificare
abundenta.
Asezarea substratului nutritiv se poate face sub forma de biloane, amenajate pe sol sau pe stelaje, in straturi plane si
in lazi de PVC sau lemn. Delmas si colab, arata ca datorita modului de crestere a ciupercii, piciorul avand o pozitie
excentrica fata de palarie, unii cultivatori aseaza substratul ca un perete (pe verticala) in grosime de 40 cm. In conditii
de cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de 2-
5% din greutatea lui. In sistemul de cultura intensiv se pot practica circa 8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o
productie de 90-100 kg/m2/an sau 120-170 kg ciuperci/tona de substrat proaspat.
Ferri (1979) si Szudyga (1973) arata ca, datorita unor greutati pe care le ridica pentru amatori pregatirea
substaratelor nutritive si a miceliului granulat, ciuperca Pleurotus se poate cultiva si pe trunchiuri sau bucati de
diferite esente lemnoase.
Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe fag, plop, carpen si nuc. Mai putin se folosesc cedrul, salcia, ciresul si
stejarul, iar artarul si arinul sunt necorespunzatori. Inainte de infiintarea culturii, materialele amintite, care indeplinesc
rolul de support pentru inocularea miceliului si cresterea ciupercilor, se pregatesc dupa o tehnologie speciala. Pentru
100 kg de material lemnos se folosesc 2,5 litri de miceliu sub forma de solutie de inocul. Ciupercile incep sa se
formeze cand temperatura in aer este de 15 �C. (I. Ceausescu)

Caracteristicile morfologice ale ciupercilor Pleurotus

Ciuperca este constituita dintr-o parte subterana, numita miceliu, si o parte aeriana denumita basidiofruct sau
carpofor. Miceliul este partea vegetativa care creste in substratul nutritiv celulozic. El este format din hife, sau
filamente miceliene.
Carpoforul este alcatuit din picior si palarie.
Ciupercile Pleurotus au piciorul situat marginal fata de palarie, adica au un picior excentric.
Lamele basidiale se coboara de la marginea palariei pe aproape toata lungimea piciorului.
Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si folosesc ca hrana lemnul, de aceea sunt cunoscute si
sub denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole.
Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de picior, adesea in forma de scoica, cu latimea de 5 -15 cm,
culoarea palariei fiind foarte variabila. Astfel, la Pleurotus ostreatus este neagra-violacee, brun-inchis, cenusie sau
verzuie. La Pleurotus florida palaria este rosiatica, albicioasa, crem sau cenusie.
Piciorul este de regula scurt, inserat lateral, robust.
Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la exemplarele ajunse la maturitate.
Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care : Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae,
Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din acestea, primele 3 specii sunt cele mai cultivate.

Caracteristicile acestor specii sunt urmatoarele:

- Pleurotus ostreatus are palaria in forma de cochilie de scoica, de culori diferite, de la violaceu la alb -brun. Lamele
sunt decurente, anastomozate. Sporii sunt de culoare violacee. Piciorul este alb, inserat lateral, scurt. Aparitia se face
in buchete. Au miros si gust placut.

- Pleurotus cornucopiae se mai numeste buretele cornet, prezinta palaria in forma de cornet, de culoare galbena
pana la brun-inchis. Lamele se prelungesc pana la baza piciorului. Piciorul este alungit si puternic curbat. Aparitia se
face in buchete. Ciupercile au un miros dulceag tipic.
- In natura, Pleurotus cornucopiae apare pe esente lemnoase de la 15-20 mai pana la 15-20 iulie.
Cultura pura s-a obtinut in Franta in 1977.
Capacitatea de crestere a miceliului secundar din cultura pura pe mediul malt-agar este inferioara celei de Pleurotus
ostreatus, si asemanatoare cu Pleurotus florida. Acest miceliu se cultiva usor pe medii granulate formate din boabe
de cereale.
Basidiofructele apar in buchete cu punct de insertie comun. Din faza de primordii, basidiofructele ajung la maturitatea
comerciala in 4-6 zile, respectiv in faza de cornet inchis cu marginile plate.
Ciuperca prezinta pileusul de forma alungita. Formarea carpoforilor se produce in masa in conditii de luminozitate de
18 ore, cu intensitatea de 600 lucsi, la o temperatura de 17-20 �C si o umiditate relativa a aerului de 70-90%.
In unele conditii de cultura, in sere neumbrite stipesul se prezinta puternic alungit.
Ciuperca se cultiva pe substrat celulozic format din ciocalai de porumb zdrobiti 50-70%, paie tocate 10-15%,
rumegus de foioase 10-30% in amestec cu deseuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%.
Substratul rezultat cu o umiditate de 60-70% este dezinfectat termic 24h la 60 �C, sau 4h la 80 �C.
Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, Pleurotus cornucopiae nu este sensibil la procese de
fermentare eventual declansate in substratul celulozic.
Insamantarea miceliului granulat se face in proportie de 3% fata de substratul nutritiv celulozic repartizat in saci d in
polietilena cu capac de 15-17 kg/sac sau in lazi mici de 10 kg, cu capac, tapetate cu folie din polietilena.
Impanzirea miceliului in substrat se desfasoara in 26 de zile la 14 �C, aparitia primordiilor se produce fara soc
termic, dupa care se indeparteaza folia de polietilena.
Recoltarea s-a efectuat la 30-35 zile de la insamantare, daca temperatura de incubare a fost mai mare de 20 �C.
Pleurotus florida se numeste si buretele rosiatic. Prezinta palaria de culoare alba, bruna sau crem. Lamele sunt putin
decurente si nu sunt anastomozate. Sporii ciupercii sunt albi. Piciorul este inserat lateral si destul de lung. Prezinta o
structura mai fina decat Pleurotus ostreatus.
Ciupercile Pleurotus florida sunt lipsite de velum si din aceasta cauza eliberarea sporilor se face pe masura ce
palaria se formeaza.
Marginea palariei este la inceput rulata si apoi se deruleaza pana devine dreapata, marcand momentul maturitatii
comerciale.

Pleurotus major-caju se mai numeste pastravul brun. Cresterea miceliului pe boabe este identica cu tehnologia
descrisa la Pleurotus cornucopiae.
Basidiofructele, la temperaturi mai mici de 20 �C, prezinta pileusul lamelor si textura cornoasa. La temperaturi mai
mari de 20 �C, dimensiunile pileusului cresc. Forma lui este de cochilie de scoica, cu lamelele basidiale total
decurente si stipesul dispus simetric fata de pileus.
Perioada de formare a unui masidiofruct matur este de 6 zile. Prin depasirea maturitatii culoarea bruna a
basidiofructului vireaza in cenusiu.
Stipesul este alb, mai mic decat la alte specii de Pleurotus.
Retete de substrat pentru cultivarea Pleurotus major-caju:

- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 40%
- orz 8%

sau

- ciocalai 80%
- paie 12%
- orz boabe 8%

Perioada executarii culturii de Pleurotus

Sunt cultivate 4 specii de Pleurotus si anume : Pleurotus florida sau buretele rosiatic, care fructifica la temperaturi de
pana la 25 �C; Pleurotus ostreatus sau buretele vanat, Pleurotus cornucopiae care fructifica la temperaturi
asemanatoare cu Pleurotus florida si Pleurotus major-caju, care fructifica in jurul valorii de 20 �C.

Pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura de Pleurotus

Substratul nutritiv celulozic pentru cultura buretilor are la baza materii prime, materii auxiliare si amendamente.
Buretii sunt capabili de a utiliza celuloza in prezenta unor apreciabile cantitati de lignina, fapt pentru care au primit si
denumirea de ciuperci xilofage. Substratul nutritiv pentru bureti nu va trebui sa fie un compost fermentat, ca in cazul
culturii de Agaricus bisporus, ci un material celulozic bogat in polizaharide si lignina, sarac in saruri minerale
esentiale (N, P, K).
Din experienta cultivatorilor amatori din tara noastra a rezultat ca s-au folosit cu bune rezultate urmatoarele materiale:
- Materii prime: rumegus de foioase, talas de foioase si conifere, frunze de foioase, scoarta de copaci, paie de grau,
orez, ciocalai de porumb, coji de floarea soarelui, gunoi de oi, gunoi de porc.
- Materii auxiliare: deseuri de hartie, tarate de grau, faina de porumb, boabe de orz, deseuri de bumbac, in, canepa.
- Amendamente: varul pasta administrat de consistenta unei smantani, sau carbonat de calciu (creta furajera)

Rumegusul indicat este cel de foioase (fag, stejar, plop), care in componenta viitorului substrat nutritiv va trebui sa
prezinte urmatoarele calitati:
- rumegusul cu dimensiuni mai mari da rezultate mai bune comparativ cu pulberea de rumegus
- sa nu fie intrat in fermentatie, cu o culoare bruna sau neagra
- sa nu contina corpuri straine (sticla, fier, plastic)
Talasul indicat este de asemenea cel de foioase, cu urmatoarele caractere:
- sa fie de dimensiuni mici, ceea ce creeaza o buna omogenizare a substratului celulozic
- sa nu fie innegrit, cu inceput de fermentare
Rumegusul si talasul au un continut sarac in azot comparativ cu continutul ridicat in hidrati de carbon reprezentati
prin celuloza, hemiceluloza si lignina, care constituie hrana de baza a ciupercilor Pleurotus.
S-au obtinut rezultate bune cand s-a folosit un substrat nutritiv obtinut din rumegus de foioase.
Frunzele de foioase utilizate sunt cel mai adesea de stejar si fag.
Acestea trebuie sa fie stranse toamna si pe cat posibil sa nu fie umezite de apa provenita din precipitatii, care
favorizeaza dezvoltarea microorganismelor fermentative.
Daca frunzele se vor folosi dupa o perioada mai indelungata, vor trebui sa fie ferite de ploi sau alte intemperii,
depozitate fie in vrac, fie in saci de hartie sau panza. Aceleasi conditii de depozitare sunt valabile si pentru rumegus
si talas.
Scoarta de copaci a inceput sa fie folosita ca o buna materie prima pentru cultura buretilor. Ea poate fi obtinuta in
urma prelucrarii trunchiurilor in exploatatiile forestiere, fiind considerate deseu sau materie prima secundara.
Comparativ cu paiele de grau, ciocalaii de porumb sau vrejurile de floarea soarelui si soia, scoarta de copac contine
atat substante proteice cat si hidrati de carbon in cantitati sporite.
In scoarta de copaci s-a determinat ca hidratii de carbon ca xiloza, arabinoza, glucoza, manoza si galactoza sunt
prezente in cantitati insemnate fapt ce ridica valoarea nutritiva a acestui material.
Paiele de grau sau orez se folosesc de asemenea pentru continutul lor de hidrati de carbon, Sunt utilizate atat cele
provenite din baloti, cat si cele tocate la dimensiuni de pana la 10 mm.
Trebuie evitata tocarea prea fina a paielor, intrucat substratul care va rezulta va fi foarte compactizat, cu o posibilitate
redusa de ventilatie si retinere a apei, iar productia de ciuperci va fi mai scazuta.
De regula, se folosesc la formarea substratului atat paie tocate, cat si paie netocate in proportii egale.
Paiele netocate sunt indicate datorita faptului ca avand elasticitate favorizeaza formarea unei structuri granulate a
substratului nutritiv celulozic, factor de prim ordin in declansarea fructificarii micveliului.
Ca si celelalte materii prime, paiele trebuie sa nu fie umezite, mucegaite sau intrate in fermentatie.
Ciocalaii de porumb constituie materialul clasic pentru cultura buretilor. Pentru folosirea ciocalailor de porumb la
formarea substratului nutritiv, acestia vor trebui sa fie tocati in prealabil la dimensiuni de 8-10 mm. Este indicat sa fie
evitata tocarea la dimensiuni mai mici de 2-3 mm deoarece ca si in cazul paielor, se creeaza conditii pentru formarea
unui substrat nutritiv foarte compact si fara o structura granulara.
Folosirea larga a ciocalailor de porumb are la baza si faptul ca pe langa hidrati de carbon contine si proteine.
Ciocalaii de porumb pot fi folositi singuri, precum si in amestec cu paiele de porumb, rumegusul de foioase sau in
amestec numai cu un material auxiliar, respectiv boabele de orz. De starea fitosanitara a ciocalailor de porumb
depinde in mare masura calitatea viitorului substrat nutritiv.
Gunoiul de oi si de porc are o folosire ceva mai restransa in pregatirea substratului pentru cultura buretilor. Este
necesar in special pentru aportul de substante proteice.
Este indicat ca gunoiul de oi si de porc la folosire sa fie cat mai proaspat. In caz ca se urmareste folosirea dupa o
perioada mai indelungata se va proceda la uscarea si apoi la macinarea lui.
Substratul nutritiv care contine gunoi de oi sau de porc va trebui sa fie dezinfectat termic 72 de ore la temperaturi de
60-65 �C, atat pentru distrugerea in totalitate a nematozilor, cat si pentru eliminarea amoniacului, factor inhibitor al
cresterii miceliului. De remarcat este faptul ca amoniacul in substratul pentru bureti se evidentiaza numai in cazul in
care se foloseste gunoi de grajd.
Hartia se foloseste atat cea de ziar, cea din gospodarie cat si cea provenita din deseurile de la tipografii. Nu necesita
tocare in prealabil ci numai o buna omogenizare cu masa de compost, dupa o imbibare in prealabil.
Hartia nu trebuie sa fie mucegaita, de aceea va trebui pastrata in conditii corespunzatoare.
Taratele de grau si faina de porumb sunt folosite in cantitati mici, 5-10%, pentru aportul de substante proteice pe care
il aduc.
Orzul sau ovazul boabe se foloseste ca atare sau macinat, omogenizat in masa de substrat celulozic.
Se prefera orzul macinat intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin simtit in acest caz.
Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component obligatoriu al substratului nutritiv
pentru cultura buretilor, insa practica a dovedit ca pot fi obtinute rezultate si fara aceste componente.
Deseurile de bumbac constituie de asemenea un component auxiliar al substratului celulozic pentru ciuperci. Sunt
bogate in hidrati de carbon, dintre care celuloza depaseste 80%. In 1980 studii efectuate de N. Mateescu, G. Ionita, I.
Groza si Ana Badita au demonstrat importanta surselor de azot organic in culturile de ciuperci, si recomandau
utilizarea fainurilor din seminte de bumbac si de soia, in proportie de 6-8 g/1 kg substrat in cazul fainii de bumbac si
2-4&#137; in cazul soiei. Sporurile de productie mentionate au fost de 2,5-3 kg/m2
Amendamentele (varul sau creta furajera) sunt indispensabile oricarei retete de substrat nutritiv pentru ciuperci.
Amendamentele alcalinizeaza usor substratul si nu permite instalarea mucegaiurilor, dintre care cel mai daunator
este Trichoderma.
Trichoderma viride reprezinta o ciuperca celulolitica, care prefera o reactie mai acida a substratului, cu pH-ul 4-6, fapt
pentru care se administreaza calciu. In urma aplicarii amendamentului de calciu, pH-ul va trebui sa fie slab, acid sau
slab alcalin.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor agenti patogeni cu pana la 40%, dintre care
30% se datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu infectat, sau din pricina contaminarii anterioare
a substratului.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide, arata F. Trandaf in cercetari efectuate in anul 1989:

Benlate 0,1%
Bavistin 0,1%
Topsin M70 0,1%
Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului asigura protectia culturii de Pleurotus pe toata
perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat sterilizarea termica a substratului, cat si necesitatea unor
tratamente in perioada de vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu pasteurizat. N. Mateescu propune
mai multe metode de tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un recipient la o sursa calorica, pana la atingerea
valorii de 80 �C/4-5 ore, de 70 �C/36 ore sau 60 �C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune
Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 80 �C conduce la
sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De asemenea, supraincalzirea declanseaza
procese de fermentatie in masa substratului.
Dupa tratament amestecul se va raci la 20-25 �C si abia apoi se va aseza in straturi si se va inocula.
Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in prealabil este lasat la inmuiere in bazine sau
pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile. (N. Mateescu)

Asezarea substratului in vederea inocularii cu miceliu

Tehnicile de cultura sunt in cazul folosirii amestecului de substrat:

1) asezarea substratului in saci de polietilena perforati, asezati ori direct pe pardoseala incintei ori ridicati pe stelaje
din beton. Mai pot fi asezati in lazi dispuse dupa cum permite spatiul.
2) executarea de biloane cu baza mare, nu mai groase de 20 cm
3) trecerea substratutlui in ghivece sau in alte recipiente
4) executarea unor pereti, pe schelet metalic executat din profil metalic si plasa de sarma, pe care se va aseza
substratul. Aceasta tehnica permite o importanta economie de spatiu, fiind indicata in cazul culturii intensive.

In cazul utilizarii esentelor lemnoase, se vor utiliza speciile: plop, mesteacan, salcie, tei, mar. Cresterea si fructificare
se prelungeste pe mai multi ani, cu un randament de 15-20% in raport cu greutatea materialului lemnos. Lemnele
utilizate sunt crengi cu diametrul mai mare de 7 cm. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat, N. Mateescu
recomanda executarea unor santuri drenate in care sa se aseze crengile inoculate si apoi sa se acopere cu folie din
polietilena (sau alt material izolant) si se va acoperi cu pamant. Spre deosebire de amestecul celulozic unde raportul
de inoculare era de 3%, aici raportul va fi de 1-1,5% din greutatea substratului.
Inocularea se face in doua etape : o inoculare interna si o lata de suprafata. Pentru cea interna, crengile se
sectioneaza (rondele circulare sau pene scoase din trunchi), se inoculeaza manual cu miceliu, apoi se reataseaza cu
cuie sau sau sarma. Butucii astfel inoculati se pun in sant in pozitie orizontala sau oblica, si se va proceda la
insamantarea de suprafata, prin depunerea de miceliu intre lemne si pe suprafata lor.
Peste trunchiurile astfel inoculate se vor depunde ramuri, crengi, coceni, etc, si apoi se va acoperi santul. Aceasta
lucrare se face in luna aprilie, si pe perioada verii se uda periodic, pentru satisfacerea conditiilor de umiditate.
In septembrie butucii se scot din sant intr-un loc adapostit si umbros, si vor fi ingropati 10 cm in pamant, pe verticala.
Pamantul din jurul lor se va uda saptamanal.
Recolta debuteaza la inceputul lui octombrie si se prelungeste pana la primele geruri.
Tehnologia se poate relua timp de 3-4 ani, utilizand aceleasi trunchiuri.

Miceliul - inocularea, incubarea, fructificarea

In anul 1905, americanul B. M. Duggar, la Departamentul de Agricultura al US, a dezvoltat prima metoda de cultura in
vitro pentru obtinerea de material inoculant in vederea cultivarii ciupercilor comestibile. Tot atunci s-au obtinut si
primele linii pure, prin clonari si incrucisari.
Tehnologia este modernizata in anul 1933, de catre Sinden.
Miceliul pe support granulat a fost fabricat pentru prima data la noi in anul 1973, la ferma Mogosoaia din ICLF-Vidra.
In functie de tehnologia de cultura aleasa, miceliul se poate amesteca direct cu substratul care apoi se aseaza in
straturi plane, sau se insamanteaza manual in cazul utilizarii brichetelor, la capetele acestora, fie se presara manual
stratificat, in cazul executarii unor biloane.
Miceliul se va procura imediat inainte de inoculare, pentru a se evita degradarea lui sau eventualele contaminari
accidentale.
Doamna F. Trandaf mentioneaza printre contaminantii specifici ai miceliului speciile: Ustilago, Tilletia, Penicillium,
Aspergillus, Alternaria, Trichoderma, Neurospora, Mucor, Rhizopus, Fusarium, Epicoccum.
Ca masuri de prevenire, dansa recomanda:
- achizitionarea de cereale sanatoase, din culturi neinfectate
- spalarea cerealelor si aplicarea unui tratament termic de 30 �C, pentru sensibilizarea miceliului de Ustilago si
Tilletia aflat in embrionul semintelor, si apoi trecerea la 50-52 �C, timp de 10 minute, pentru distrugerea acestora
- stabilirea unui raport echilibrat apa/boabe cereale (50-55%)
- prezenta unor filtre de aer in incinta de productie
- insamantarea sa se faca in conditii aseptice, la o hota cu flux laminar si respectarea conditiilor stricte de igiena
(Florica Trandaf)

Inocularea se face la temperaturi care tin de specia de Pleurotus utilizata, dar si de temperatura folosita la
dezinfectarea substratului. Daca s-au folosit temperaturi ridcate, peste 70 �C, la inoculare va fi necesara o
temperatura de 18-20 �C. Daca la dezinfectare s-a folosit o temperatura mai scazuta, de 60 �C, la incubare se va
respecta o temperatura de 22-24 �C. In nici unul din cazuri nu se va depasi temperatura de 30 �C, iar umiditatea
relativa a aerului va fi de 80-85%.
Substratul nutritiv va fi impanzit de miceliu peste aproximativ doua saptamani, timp in care se asigura o luminozitate
de 40-60 lucsi (un tub neon de 45 W, amplasat din 2 in 2 m) timp de 8-12 ore pe zi daca spatiul este inchis. Nu este
cazul in cazul serelor, cand se va evita o lumina prea puternica, si se vor utiliza rogojini. De asemenea se va asigura
o ventilatie corespunzatoare si o temperatura optima, in functie de specie. Cand suprafata stratului nutritiv este alba
(datorita primordiilor), se taie folia de polietilena.
Sacii sau brichetele, precum si laditele, se aseaza suprapus. Inductia fructificarii se face cu sau fara soc termic. Socul
termic are loc la 15 zile de la insamantare si se face pentru accelerarea declansarii recoltei. El consta in scaderea
temperaturii cu 5 �C fata de temperatura normala de incubare, timp de 10 zile. Unii cultivatori scad perioada la 2
zile, cu scaderea temperaturii pana la 4-5 �C (in acest caz avem de a face cu un soc termic accelerat). Socul termic
se foloseste obligatoriu doar in cazul Pleurotus ostreatus, pentru celelalte specii este facultativ.
Mentionam ca lumina nu este necesara cresterii miceliului, dar este indispensabila fructificarii. Primele ciuperci cu
maturitate comerciala apar la 30-35 zile de la insamantare. Primul val se culege in decursul a 3-4 zile si reprezinta 7-
14% din greutatea initiala a substratului. Primul val poate reprezenta chiar 50% din totalul productiei. In general,
perioada recoltarii se desfasoara de-a lungul a 3-4 valuri, la intervale de 10-20 zile intre ele.
Pe perioada ultmelor valuri de recoltare, productia poate fi stimulata prin fragmentarea brichetelor, ceea ce
impulsioneaza oarecum fructificarea. (N. Mateescu)

Valoarea nutritiva, pastrare si comercializare

Ciupercile Pleurotus constituie o valoroasa sursa de proteine. In carpoforii ciupercii se gaseste 5,8-7,5% substanta
uscata, din care 4,8% substanta azotoasa, in structura careia intra aminoacizii comparabili cu cei din oua.
Ciupericile Pleurotus au si efecte benefice asupra organismului, in urma cercetarilor reiesind ca sunt indicate pentru
scaderea colesterolului. (Shahdat Hossain, Michio Hashimoto, Emran Kabir Choudhury, Nuhu Alam)
Alte efecte care se mentioneaza, in afara celui de control al nivelului de colesterol sunt efectele antivirale, antibiotice,
antitumorale si antiinflamatoare. De asemenea au fost realizate preparate medicinale pe baza de extract de
Pleurotus, care se comercializeaza de catre firma "Fungi Perfecti".
Ciupercile Pleurotus se conserva foarte bine in stare proaspata, timp de 7-8 zile daca sunt tinute in pungi de
polietilena la temperatura de 2 �C.
Studii privitoare la mentinerea ciupercilor in stare proaspata au fost effectuate de profesorii I. Burzo, N. Mateescu si I.
Groza. Cercetarile au relevat faptul ca ciupercile se pastreaza corespunzator timp de 3 zile la 0 �C, la umiditate
relativa 85% si 1 zi la 18 �C, la umiditate relativa de 85%.

IMPORTANTA CIUPERCILOR IN NATURA

Ciupercile alcatuiesc unul dintre cele mai importante grupuri de organisme de pe planeta. Fiindca se dezvolta la
adapostul padurilor umbroase, citadinii aproape ca au uitat de acest aspect.

Ciupercile detin un rol insemnat in natura dintr-o varietate de puncte de vedere. Unul dintre primele ar fi cel sanitar,
care descinde din implicarea lor (alaturi de bacterii) in descompunerea materiei organice. Fara ciuperci, substantele
nutritive din lumea vie s-ar intoarce in sol cu intarziere sau cu o dificultate mai mare.

Al doilea lucru care trebuie spus este ca multe dintre plantele care ajung pe mesele noastre sunt dire ct dependente
de ciuperci. Acestea din urma formeaza asociatii sub forma de micoriza cu radacinile plantelor. Specialistii apreciaza
ca o scadere drastica a ciupercilor in natura ar putea avea printre efecte secundare instalarea foametei.

De mii de ani, ciupercile sunt folosite ca hrana de noi oamenii. Chiar daca reprezinta o mica parte din alimentatie,
luate ca atare, in vremurile noastre intra si in alcatuirea altor alimente sau chiar bauturi. Printre acestea se
numara:branzeturile, berea si vinul, painea, anumite produse din soia.

Descoperirea antibioticelor a fost una dintre cele mai revolutionare lucruri care au marcat medicina
moderna. Penicilina, poate cel mai uzual antibiotic din lume, este obtinuta dintr-o ciuperca numita Penicillium. Multe
alte ciuperci produc substante antibiotice utilizate pentru a tine sub control bolile.

Datorita continutului lor bogat in proteine, polizaharide, aminoacizi, vitamine, minerale, beta glucani si alte
microelemente active, in multe clinici din Japonia si China, ciupercile medicinale sunt utilizate cu rol adjuvant in
terapiile complementare ale unei game variate de afectiuni.
 CRESTEREA CIUPERCILOR PLEUROTUS – PUNE-TI AFACEREA IN APLIC ARE!

Cresterea ciupercilor Pleurotus se poate transforma

intr-o afacere de succes, daca pui in aplicare cateva dintre sfaturile din randurile de mai jos. Ciupercile
“scoica”, asa cum mai sunt numite ciupercile Pleurotus, sunt un aliment extrem de delicios si foarte
nutritiv, asemanator din punctul de vedere al aportului caloric si proteic, cu carnea de peste si chiar cu
cea de porc sau pasare. Regleaza valorile colesterolului si sunt deosebit de indicate in regimurile de
slabire. Au, de asemenea, un mare potential anti-cancerigen. Exista mai multe specii si hibrizi de
Pleurotus: Pleurotus ostreatus (cunoscuta sub denumirea de Burete de fag/Pastrav de fag), Pleurotus
Florida, Pleurotus HK35 (hibrid obtinut in Ungaria, unde cultivarea acestor ciuperci se face la scara
larga).

Pentru a putea pune in practica aceasta idee de afacere, vei avea nevoie de:

 un spatiu de aproximativ 70 de metri patrati (de exemplu, intr-o casa veche sau intr-un nou spatiu,
construit de tine, atat timp cat nu este facut din lemn, pentru ca acest material va duce la pierderea
culturii de ciuperci)
 substrat pentru cresterea ciupercilor Pleurotus, care se vinde, de obicei, in saci de plastic de 10
kilograme sau de 25 de kilograme
 ventilatie, temperatura si umiditate potrivite; este bine sa incepi o afacere de mai mica amploare,
pentru a verifica in ce masura te descurci si, in aceste conditii, probabil ca nu vei dispune de suficienti
bani pentru aparate de aer conditionat specializate, motiv pentru care poti opta pentru achizitionarea
unor ventilatoare industriale, unul care sa pompeze aer si celalalt care sa il scoata, iar pentru
pastrarea nivelului de umiditate, poti lasa apa sa curga pe jos pana cand ajunge la inaltimea de 2

centimetri de la podea.
 pentru ca insectele pot interveni negativ in cresterea ciupercilor Pleurotus, este absolut obligatorie
instalarea de filtre in ventilatie
Cum prepari substratul

Substratul folosit pentru cresterea acestui tip de ciuperci este compus din paie de orez, care trebuie
inmuiate in apa cu hidroxid de calciu, pentru o durata de jumatate de ora. Este bine ca, inainte de
aceasta operatie, paiele sa fie sterilizate, punandu-le intr-o caserola mai mare, peste care se toarna
apa clocotita (la 100 grade Celsius), lasandu-le sa se raceasca pana la 20-25 de grade Celsius, dupa
care apa se scurge. Cantitatea de hidroxid de calciu trebuie precis masurata, la fiecare 100 de
kilograme de paie, adaugandu-se 2 kilograme de calciu. Dupa ce perioada de timp necesara s-a scurs,
paiele sunt intinse pe o suprafata de ciment, uniform, si se acopera cu o folie din plastic. Varful
gramezii care se formeaza, trebuie lasat neacoperit. Acest substrat special conceput pentru cresterea
ciupercilor Pleurotus este lasat sa fermenteze pentru o perioada de 7 pana la 10 zile, timp in care
paiele trebuie intoarse si amestecate la fiecare 3 zile. Pentru a verifica nivelul de umezeala a paielor,
poti lua in mana o cantitate pe care o vei strange sub forma unei mingi. Daca mana ramane uda,
atunci umezeala este cea potrivita. Daca mana ramane uscata, atunci va trebui sa mai adaugi apa.

Insamantarea substratului cu miceliu

Miceliul necesar cresterii acestui tip de ciuperca trebuie achizitionat de la centre de incredere, pentru
o cantitate de 100 de kilograme de paie, fiind nevoie de doua kilograme si jumatate sau chiar trei de
miceliu.

Pentru cresterea ciupercilor Pleurotus se amenajeaza un pat de crestere, in acest caz sub forma unor
saci de plastic de 20X30 centimetri sau 18×25. Deschide sacii si adauga paiel e deja pregatite, presand
usor cu mana, pana cand baza sacului este acoperita cu un strat gros de 3-4 centimetri, peste care
presari miceliul – acesta va fi primul strat. Continua, procedand la fel, adaugarea a inca 3, 4 straturi,
pana cand ajungi la adaugarea ultimului strat (peste care nu mai pui miceliu) si care va avea o
grosime de 5-7 centimetri. La gura sacului, adauga o carpa curata de bumbac, care va functiona ca o
panza de filtrare, si inchide gura sacului cu o banda de cauciuc. Sacii astfel pregatiti sunt legati unul
de celalalt, cu ajutorul unei franghii de nailon, cu scopul atarnarii, astfel incat sa nu fie in contact unii

cu altii, ci la cativa centimetri distanta.

Sacii pentru cresterea ciupercilor Pleurotus trebuie depozitati in camere adapostite de vant si
de lumina, cu o ventilatie foarte buna, la o temperatura de 15-25 de grade Celsius. Dupa o perioada
de 25 – 30 de zile, miceliul va incepe sa se dezvolte in interiorul sacului. Cu ajutorul unui cutit ascutit,
perforeaza intre 4 si 6 gauri pe lateralele sacilor, lungi de 3 – 5 centimetri, la distante egale una de
alta (si cateva pe fundul sacului, pentru a nu se aduna apa in exces). Este foarte important ca aceste
taieturi sa fie facute astfel incat sa nu slabeasca rezistenta sacilor. Dupa ce sacii au fost taiati, ei
trebuie stropiti cu apa, de doua, trei ori pe zi pentru a pastra umezeala necesara cresterii ciupercilor
Pleurotus, avand grija sa nu adaugi prea multa apa, cat sa nu se colecteze in sac. Indeparteaza panza
de bumbac din gura sacilor si suspenda-i pe o franghie cu gura in sus. In foarte scurta vreme,
ciupercile, de forma unor butoni micuti, vor incepe sa apara.

Primele cipuerci pot fi recoltate la aproximativ 7 – 10 zile de la taierea sacului. Dupa ce ai recoltat
prima transa de ciuperci Pleurotus, este indicat ca, pentru cateva zile, sa nu mai stropesti cu apa.
Cand noile ciuperci vor incepe sa apara, stropeste din nou. Acest ciclu poate fi repetat de trei, chiar
patru ori, putandu-se obtine o recolta de 50 – 80 de kilograme de ciuperci proaspete din 100 de
kilogarme de paie, cu ceva noroc. La prima recoltare, este mai realist sa te astepti la o cantitate de
aproxmativ 25 de kilograme de Pleurotus, la fiecare 100 de kilograme de substrat.

Cresterea ciupercilor Pleurotus nu este complicata, se poate incepe cu o investitie minima de

aproximativ 500 de euro, pentru o suprafata de 80-100 metri patrati. Cererea pe piata interna si
externa este foarte mare, mai mare decat oferta. Pentru cei care vor sa isi extinda afacerea, exista si
posibilitatea accesarii de fonduri europene nerambursabile.

Galerie imagini Cresterea ciupercilor Pleurotus:

Amenajarea spatiului pentru cresterea
ciupercilor
Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu inchis care poate fi un subsol, cladire
veche, magazie, depozit, grajd, garaj, sera sau sopron. Sub nici o forma sa nu cresteti ciuperci intr-un
spatiu locuibil deoarece sporii emanati de ciuperci sunt daunatori plamanilor cauzand probleme de
respiratie. Spatiu, in mod ideal, ar trebui sa fie dotat cu ventilatoare plasate la nivelul culturii de
ciuperci. Altfel asigurati niste aerisiri manevrabile, niste mici ferestre, care totusi sa nu faca curent la
nivelul culturii. Deasemenea ar trebui sa aveti acces la o sursa de apa in interiorul incaperii sau in
apropiere. Incaperea ar trebui sa poata fi dezinfectata termic sau chimic in mod periodic.
In plus spatiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termica ridicata, adica sa nu permita variatii de
temperatura mai mari de 2-3 gr C intre ziua si noapte. Pentru o buna izolare termica asigurati-va ca
aveti fie perne de aer intre plafon si acoperis, fie o camera tampon la intrare, fie tapetati pe exterior
cu un strat izolator de polistiren, vata minerala sau un strat de paie sau trestie. Aceste metode de
izolare asigura un ciclu, maxim doua cicluri de ciuperci pe an. Pentru o productie de 3 cicluri pe an ar
trebui sa asigurati o ventilare permanenta cu aer cald. Daca aveti ventilatoare cu aer cald, construiti
niste tampoane din tifon cu un strat 1 cm de vata inauntru tifonului care vor fi plasate in fata
ventilatorului pentru a retine sporii de miceliu. Tampoanele ar trebui sa fie schimbate o data pe luna.
Insamantarea compostului cu miceliu
Dupa introducerea compostului in local se va lasa 24-48 ore pentru a se raci. Temperatura in interiorul
compostului nu trebuie sa depaseasca temperatura camerei. Pentru o racire mai grabnica puteti sa
amestecati compostul cu mana sau cu furca.
Aranjarea compostului in incapere poate fi facuta in doua moduri. Prima metoda ar fi sa asezati
compostul pe niste rafturi astfle incat sa repartizati uniform pe un metru patrat cam 100 kg compost.
Pentru a insamanta compostul aveti nevoie cam de 0,7-1 kg miceliu la 100 kg compost. Jumatate din
cantitatea miceliului o imprastiati uniform deasupra stratului de compost si apoi “sapati” cu mana
compostul, adica faceti mici intoarceri a compostului astfel incat miceliul sa cada in interior. Mai
presarati o data miceliu deasupra stratului si mai “sapati” o data, de data asta pana la fundul stratului.
Se taseaza usor stratul si se niveleaza, apoi mai imprastiati putin miceliu de control deasupra. Stratul
de compost cu miceliu inauntru se va acoperi cu o mixtura din 50% pamant de telina, 17% nisip, 33%
praf de carbune.
O alta metoda de a aranja compostul este sa il puneti in pungi de politilena de 0.05-0.1 mm grosime
cu diametru de 25-30 cm si inaltime de 70 cm. In acesti saci se va plasa compostul in straturi de 10-
12 cm peste care se va presa miceliu. Peste ultimul strat nu se va presara miceliu. Nu lasati aer in saci
atat printre compost cat si in partea deasupra a sacului. Pentru asta tasati compostul cu o batere
usoara cu palma. Pentru saci cu dimensiunile amintite se vor pune cam 15-18 kg de compost printre
care se va presara 0,5 - 0,75 kg miceliu. Dupa umplerea sacilor se vor perfora cu niste gauri de
diametru de 10-12 mm la distante de 12-15 cm intre gauri. Fundul sacului se va perfora cu niste gauri
mici pentru a facilita evacuarea apei in surplus.
Dupa insamantare temperatura in spatiu trebuie sa fie 20-24 gr C pentru a realiza incubarea
miceliului. Diferentele dintre zi si noapte sa nu fie mai mari de 3-4 gr C. Umiditatea relativa a aerului
sa fie de 85% prin mentinerea mixturii de acoperire si a pardoselii permanent umede. Ventilatia
trebuie sa fie de 1-2 mc aer/ora/m.p.

Cresterea si recoltarea ciupercilor

Odata compostul insamantat si mentinute conditiile de mediu, dupa 10-15 zile ar trebui sa vedeti mici
inele albe de miceliu care ies la suprafata. Peste alte cateva zile va incepe recoltarea. In faza in care
incep primele fructificatii temperatura in incapere trebuie sa fie cea mentionata la prezentarea fiecarei
specii de ciuperci. Daca nu este mentinuta temperatura in limitele accesibile speciei date atunci
ciupercile aparute se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine si intr-un final se compromite intreaga
cultura. Temperatura de fructificare trebuie mentinuta pe parcursul intregii perioade de fructificare.
Umiditatea sa fie 80-95%, ventilatia de 1-2 mc aer/ora/m.p cu viteza aerului nu mai mare de 3 m/sec
(la viteza mai mica de 3 m/s flacara unei lumanari aprinse nu palpaie). In cazul in care ventilatia este
insuficienta piciorul ciupercii se alungeste, palaria se micsoreaza si se deschide prematur astfel
scazand valoarea comerciala.
Deoarece compostul a fost prelucrat in mod clasic cu pasteurizare naturala pot aparea in cultura niste
musculite negre (Phorideae) care se vor combate cu Dimilin in concentratie de 0,15-0,2% sau Karate
de 0,2%.
Pe perioada recoltarii sa aveti grija sa pliviti ciupercile bolnave cu varful unui cutit. Locul ramas liber
se va acoperi cu mixtura de pamant de telina, nisip si praf de carbune in proportiile amintite mai sus.
Perioada recoltarii tine cam 40-45 zile, timp in care apar ciupercile in 5-6 valuri, fiecare val avand 3-5
recoltari in interval de 2-3 zile.
Inainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltarii ciupercilor apare cand voalul este destul de
intins si nu a inceput sa se rupa iar marimea palariei este maxima.
Se face o sortare a ciupercilor in dependenta de calitatile comerciale, deschiderea palariei, diametrul
palariei si dimensiunile piciorului. O data rupte ciupercile nu se pastreaza mai mult de 4 zile la
temperatura camerei.
Pregatirea spatiului de cultura pentru un nou ciclu
Inaintea golirii spatiulu de cultura se face o dezinfectare termica a compostului uzat prin injectarea
aburului direct in incapere si mentinerea compostului uzat la 60-70 gr C timp de 12-24 ore urmat de o
racire. Abia dupa aceasta se poate goli incaperea de compost.
Compostul se transporta si se depoziteaza la distanta mare de incaperea in care se cresc ciupercile.
Compostul poate fi folosit imediat pentru fertilizarea solului in camp. Daca se doreste folosirea
compostului ca ingrasamant pentru sere se prefera sa se pastreze cel putin un an deoarece compostul
proaspat folosit are multe saruri nocive plantelor verzi.
In spatiile de cultura sezoniere, unde nu urmeaza imediat un alt ciclu de crestere a ciupercilor se
recomanda o dezinfectare chimica prin stropirea cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 % sau soda
caustica 10% si abia dupa aia se evacueaza compostul.
Camera golita de compost, bine aerisita si dezinfectata e gata pentru un nou ciclu de ciuperci.

Cresterea Ciupercilor
Ciupercile sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toate anotimpurile, mai ales
iarna cand legumele se gasesc in cantitati reduse in Europa. Datorita usurintei de
cultivare ciupercile pot constitui baza unei afaceri de succes pentru oricine.
Ciupercile au fost pentru prima data mentionate in literatura de catre Hipocrate care
scria in 400 A.C. despre valoare medicinala a ciupercilor.
In ciuda afirmatiilor ca ciupercile pot sa creasca in orice gaura mai intunecoasa,
cresterea ciupercilor pentru comercializare necesita incaperi speciale echipate cu
ventilatoare. Desi ciupercile sunt de obicei crescute in intuneric, lipsa luminii nu este o
necesitate.
Ciupercariile pot fi considerate reciclatoare a deseurilor din alte ferme. Ciupercile
folosesc pe post de “hrana” deseurile altor ferme cum ar fi: fan, frunze uscate, balegar
sau gainat.
Ciupercile nu au capacitatea de a prelucra lumina soarelui precum fac plantele verzi care
se bucura de prezenta clorofilului. Ciupercile extrag carbohidratii si proteinele dintr-un
mediu bogat in materie organica de natura vegetativa care de obicei este in stare de
putrefactie. Aceasta materie organica trebuie preparata in compost pentru ca ciupercile
sa il consume. Daca compostul este corect preparat poate fi folosit exclusiv pentru
cresterea culturii de ciuperci dorite. La un moment dat a descompunerii materiei veti
opri procesul de putrefactie pentru a planta ciupercile pentru ca ele sa devina
principalul organism care beneficiaza de acest mediu.
Dupa cum am mai scris, ciupercile au nevoie de un suport organic pe care sa creasca si
din care sa isi procure hrana. Spre deosebire de alte plante ciupercile nu au nevoie de
lumina dupa cum lipsa luminii nu este necesara. Ciupercile au nevoie de o incapere care
se fie termic izolata si bine aerisita. Dar partea cresterii efective a ciupercilor in aceste
incaperi este partea usoara din toata afacerea, partea grea consta in prelucrarea
compostului.
Prelucrarea compostului e un proces destul de lent: dureaza cam o luna si necesita
multa munca si materie prima. Odata ce avem compostul este asezat pe niste rafturi sau
saci de plastic in care se presara si miceliul pentru ca dupa 10-12 zile sa apara primii
muguri sau “primordiile de fructificare”, dupa alte 6 zile sa apara butonii de fructificare.
Dupa 3 saptamani de insamantare va aparea primul val de ciuperci gata de recoltare.
Perioada de recoltare tine cam 40-45 zile si la fiecare 2 zile apare o noua recolta. Astfel
de pe 1mp se culeg cam 10 kg de ciuperci Agaricus pe un ciclu. La sfarsitul ciclului se
sterilizeaza incaperea pentru ca sporii generatiei precedente sa nu imbolnaveasca cu
virusi si bacterii urmatoarea generatie de ciuperci. Urmatorul ciclu se incepe imediat
dupa sterilizare. In dependenta de conditiile de temperatura pe timpul iernii pe care le
oferiti se pot creste 2-3 cicluri pe an.