Sunteți pe pagina 1din 2

Contractul de schimb

I.Consideratiuni generale
Art. 1405 Cod civil defineste schimbul ca fiind acea conventie "prin care partile isi dau respectiv un
lucru pentru altul". Intr-adevar, aceasta definitie nu este completa si exacta, deoarece nu cuprinde ceea ce
particularizeaza schimbul, de contractul de vinzare-cumparare.
Schimbul este acel contract sinalagmatic prin care partile se obliga, fiecare, sa transmita celeilalte dreptul
de proprietate asupra unui bun, altul decit bani.
In contractul de schimb, partile se numesc copermutanti sau coschimbasi.

II.Caracterele juridice ale contractului de schimb


a) Contractul de schimb este un contract consensual. Art. 1406 Cod civil prevede in mod expres:
"Schimbul se face prin singurul consimtamint, intocmai ca si vinzarea". Din faptul ca contractul de schimb
se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, rezulta urmatoarele consecinte:
- Cind unul din bunurile schimbate este mobil, devin aplicabile dispozitiile art. 1909 Cod civil.
- Cind bunul schimbat este imobil, pentru realizarea opozabilitatii fata de terti va fi necesara transcrierea
actului, chiar cind acesta este sub semnatura privata.
- Cind obiectul schimbului il formeaza creantele, se aplica prevederile art. 1393 Cod civil (se va notifica
debitorul schimbului).
In principiu, schimbul se realizeaza prin simplul consimtamint al partilor, dar, uneori, el trebuie
materializat intr-un inscris, chiar autentic. Astfel, cind obiectul schimbului este o constructie, chiar daca
legea n-o prevede expres, va fi necesar sa se intocmeasca un inscris, chiar sub semnatura privata, pentru a
putea fi transcris. In acest sens, art. 1801 Cod civil prevede ca toate actele translative de bunuri si drepturi
care pot fi ipotecate "se vor transcrie" la notariatele din raza caruia se afla imobilul, iar art. 1802 Cod civil
prevede ca orice act de instrainare (in care intra, desigur, si schimbul), nu se va putea opune tertilor daca nu
s-a facut transcrierea. Or, transcrierea nu este posibila in absenta unui inscris.
Daca obiectul schimbului il formeaza terenurile, este absolut necesar ca actul sa fie incheiat in forma
autentica (art. 46, alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar). Sub acest aspect, contractul de
schimb este solemn, in caz contrar, el va fi lovit de nulitate absoluta.
b) Contractul de schimb are un caracter sinalagmatic, in sensul ca da nastere la obligatii reciproce si
interdependente in sarcina ambelor parti.
c) Contractul de schimb are un caracter oneros, in sensul ca fiecare parte urmareste sa obtina un
echivalent in schimbul obligatiei ce-si asuma. Este posibil ca bunurile care fac obiectul schimbului sa nu
aiba aceeasi valoare. Copermutantul, care primeste bunul cel mai scump, va plati celuilalt o sulta, care
constituie diferenta de valoare. Problema care se pune este daca, intr-un asemenea caz, ne vom afla in
prezenta unui contract de vinzare-cumparare sau a unui schimb. Din punctul nostru de vedere, totul
depinde de intinderea sultei, asa incit, daca "sulta ar fi atit de disproportionata fata de valoarea lucrului,
incit ar putea fi considerata ca obiectul principal al obligatiei uneia din parti"^1) atunci contractul va fi de
vinzare, chiar daca partile l-au intitulat schimb. Daca diferenta de valoare, ce va fi platita, este inferioara
bunului schimbat, atunci contractul va fi considerat de schimb. In situatia in care ambele prestatii formeaza
sume de bani, contractul va fi de schimb.
d) Contractul de schimb este un contract comuntativ, deoarece, la incheierea lui, partile cunosc intinderea
prestatiilor la care se obliga.
e) Contractul de schimb este translativ de proprietate. Dar pot forma obiectul schimbului si
dezmembramintele dreptului de proprietate (uzufructul unui bun se poate schimba cu uzufructul altui bun;
o servitute, cu o alta servitute etc.). Nu este posibil insa sa se schimbe un bun, cu un fapt (de exemplu, cu o
prestatie de servicii). In acest caz, nu va mai exista un schimb, ci un contract nenumit, caruia ii vor fi
aplicabile regulile generale de la conventii. Poate fi schimbat un bun mobil cu un alt bun mobil; un bun
imobil, cu un altul imobil mai multe bunuri mobile, cu unul imobil etc.

III.Contractul de schimb si contractul de vanzare cumparare


Asemanari
Unii autori au considerat vinzarea ca fiind o modalitate a schimbului; in loc sa se predea un alt bun, se
plateste o suma de bani. Analogia schimbului cu vinzarea a fost avuta m vedere si de autorii Codului civil,
care au prevazut ca: "Toate celelalte reguli prescrise pentru vinzare se aplica si la contractul de schimb".

1
Ca si in cazul schimbarii, pentru validitatea schimbului este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii:
- partile sa aiba capacitatea de a contracta;
- consimtamintul sa nu fie viciat;
- partile sa aiba calitatea de proprietar al bunurilor date m schimb;
- cauza schimbului sa fie licita;
- bunurile schimbate sa se afle in circuitul civil.
Nu este posibila schimbarea lucrului altuia. De asemenea, contrar unor opinii, credem ca nu este posibil
schimbul intre soti; clauza rezolutorie este subinteleasa la contractele de schimb; schimbul de imobile este
supus procedurii transcrierii; garantia pentru evictiune si vicii ascunse se aplica si schimbului, numai ca
obligatia apartine ambelor parti.

Deosebiri
Daca la vinzare se plateste o suma de bani cu titlul de pret, la schimb se preda un alt bun, in locul celui
dat. Cheltuielile schimbului vor fi suportate in parti egale de ambele parti (doar daca partile n-au stipulat
altfel).
Spre deosebire de vinzare, in cazul schimbului, clauzele obscure se vor interpreta conform regulilor de
drept comun. Copermutantul nu beneficiaza de privilegiul prevazut de art. 1737 Cod civil, care apartine
doar vinzatorului.
Cind exista si obligatia platii unei sulte, sint aplicabile prevederile referitoare la plata pretului.
Copermutantul, creditor al sultei, beneficiaza de privilegiul vinzatorului.
Un copermutant nu poate da in schimb bunul altuia. In acest sens, art. 1407 Cod civil prevede ca "atunci
cind copermutantul constata ca celalalt nu este proprietarul bunului, nu poate fi constrins a preda pe cel de
dinsul promis" . Eventual, daca a primit bunul in schimb, il va remite celui de la care l-a primit.
Copermutantii au obligatia sa se garanteze reciproc contra evictiunii. Daca unul dintre ei a fost evins,
conform art. 1408 Cod civil va putea cere daune-interese sau sa solicite restituirea lucrului sau. Chiar daca
art. 1408 Cod civil reglementeaza dreptul de optiune al copermutantului evins intre plata despagubirilor
civile si restituirea lucrului sau, credem ca nimic nu impiedica, pe linga intoarcerea bunului, sa se plateasca
si daune-interese, daca se va face dovada ca s-au produs prin evictiune.
Care va fi situatia cind evictiunea este partiala? Atunci cind evictiunea nu este atit de grava, incit ar fi
impiedicat incheierea contractului de schimb, nu se va putea cere restituirea lucrului. Se va putea cere doar
contravaloarea partii din bunurile evinse. Copermutantul evins are dreptul sa urmareasca bunul dat in
schimb la oricine s-ar afla (cu mentiunea ca, in cazul bunurilor mobile, sint
aplicabile prevederile art. 1909 Cod civil). Nu trebuie asteptat ca evictiunea sa se consume. Cel amenintat
cu evictiunea va putea exercita dreptul de optiune reglementat de art. 1408 Cod civil.
Copermutantii se garanteaza nu numai contra evictiunii, ci si pentru vicii ascunse.
Intoarcerea bunului dat in schimb, conform art. 1408 Cod civil se va realiza pe calea actiunii in
rezolutiune.
Schimbul de locuinte constituie o aplicare a contractului de schimb, prin care se transmite reciproc de
catre titularii contractelor de inchiriere dreptul de folosinta a unei locuinte. Legislatia locativa
reglementeaza atlt schimbul voluntar, cit si schimbul obligatoriu de locuinte. Art. 26 din Legea nr. 5/1973
da posibilitatea locatarilor principali sa faca schimb de locuinte.
In timpul procesului de divort, un sot nu poate proceda la un schimb de locuinta fara consimtamintul
celuilalt sot; daca totusi s-ar face schimbul, el va fi nul, iar contractele de inchiriere incheiate in temeiul lui
vor fi anulate.
Schimbul obligatoriu este prevazut de art. 64 din Legea nr. 5/1973 si apartine exclusiv proprietarului.

S-ar putea să vă placă și