Sunteți pe pagina 1din 3

Contractul de schimb

I.Consideratiuni generale
Art. 1405 Cod civil defineste schimbul ca fiind acea conventie "prin care partile isi
dau respectiv un lucru pentru altul". Intr-adevar, aceasta definitie nu este completa si
exacta, deoarece nu cuprinde ceea ce particularizeaza schimbul, de contractul de
vinzare-cumparare.
Schimbul este acel contract sinalagmatic prin care partile se obliga, fiecare, sa
transmita celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun, altul decit bani.
In contractul de schimb, partile se numesc copermutanti sau coschimbasi.

II.Caracterele juridice ale contractului de schimb


a) Contractul de schimb este un contract consensual. Art. 1406 Cod civil prevede
in mod expres: "Schimbul se face prin singurul consimtamint, intocmai ca si
vinzarea". Din faptul ca contractul de schimb se incheie prin simplul acord de vointa
al partilor, rezulta urmatoarele consecinte:
- Cind unul din bunurile schimbate este mobil, devin aplicabile dispozitiile art. 1909
Cod civil.
- Cind bunul schimbat este imobil, pentru realizarea opozabilitatii fata de terti va fi
necesara transcrierea actului, chiar cind acesta este sub semnatura privata.
- Cind obiectul schimbului il formeaza creantele, se aplica prevederile art. 1393
Cod civil (se va notifica debitorul schimbului).
In principiu, schimbul se realizeaza prin simplul consimtamint al partilor, dar,
uneori, el trebuie materializat intr-un inscris, chiar autentic. Astfel, cind obiectul
schimbului este o constructie, chiar daca legea n-o prevede expres, va fi necesar sa
se intocmeasca un inscris, chiar sub semnatura privata, pentru a putea fi transcris. In
acest sens, art. 1801 Cod civil prevede ca toate actele translative de bunuri si
drepturi care pot fi ipotecate "se vor transcrie" la notariatele din raza caruia se afla
imobilul, iar art. 1802 Cod civil prevede ca orice act de instrainare (in care intra,
desigur, si schimbul), nu se va putea opune tertilor daca nu s-a facut transcrierea. Or,
transcrierea nu este posibila in absenta unui inscris.
Daca obiectul schimbului il formeaza terenurile, este absolut necesar ca actul sa
fie incheiat in forma autentica (art. 46, alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul
funciar). Sub acest aspect, contractul de schimb este solemn, in caz contrar, el va fi
lovit de nulitate absoluta.
b) Contractul de schimb are un caracter sinalagmatic, in sensul ca da nastere la
obligatii reciproce si interdependente in sarcina ambelor parti.
c) Contractul de schimb are un caracter oneros, in sensul ca fiecare parte
urmareste sa obtina un echivalent in schimbul obligatiei ce-si asuma. Este posibil ca
bunurile care fac obiectul schimbului sa nu aiba aceeasi valoare. Copermutantul,
care primeste bunul cel mai scump, va plati celuilalt o sulta, care constituie diferenta
de valoare. Problema care se pune este daca, intr-un asemenea caz, ne vom afla in
prezenta unui contract de vinzare-cumparare sau a unui schimb. Din punctul nostru
de vedere, totul depinde de intinderea sultei, asa incit, daca "sulta ar fi atit de
disproportionata fata de valoarea lucrului, incit ar putea fi considerata ca obiectul
principal al obligatiei uneia din parti"^1) atunci contractul va fi de vinzare, chiar daca
partile l-au intitulat schimb. Daca diferenta de valoare, ce va fi platita, este inferioara
bunului schimbat, atunci contractul va fi considerat de schimb. In situatia in care
ambele prestatii formeaza sume de bani, contractul va fi de schimb.
d) Contractul de schimb este un contract comuntativ, deoarece, la incheierea lui,
partile cunosc intinderea prestatiilor la care se obliga.
e) Contractul de schimb este translativ de proprietate. Dar pot forma obiectul
schimbului si dezmembramintele dreptului de proprietate (uzufructul unui bun se
poate schimba cu uzufructul altui bun; o servitute, cu o alta servitute etc.). Nu este
posibil insa sa se schimbe un bun, cu un fapt (de exemplu, cu o prestatie de servicii).

1
In acest caz, nu va mai exista un schimb, ci un contract nenumit, caruia ii vor fi
aplicabile regulile generale de la conventii. Poate fi schimbat un bun mobil cu un alt
bun mobil; un bun imobil, cu un altul imobil mai multe bunuri mobile, cu unul imobil
etc.

III.Contractul de schimb si contractul de vanzare cumparare


Asemanari
Unii autori au considerat vinzarea ca fiind o modalitate a schimbului; in loc sa se
predea un alt bun, se plateste o suma de bani. Analogia schimbului cu vinzarea a fost
avuta m vedere si de autorii Codului civil, care au prevazut ca: "Toate celelalte reguli
prescrise pentru vinzare se aplica si la contractul de schimb".
Ca si in cazul schimbarii, pentru validitatea schimbului este necesar sa fie intrunite
urmatoarele conditii:
- partile sa aiba capacitatea de a contracta;
- consimtamintul sa nu fie viciat;
- partile sa aiba calitatea de proprietar al bunurilor date m schimb;
- cauza schimbului sa fie licita;
- bunurile schimbate sa se afle in circuitul civil.
Nu este posibila schimbarea lucrului altuia. De asemenea, contrar unor opinii,
credem ca nu este posibil schimbul intre soti; clauza rezolutorie este subinteleasa la
contractele de schimb; schimbul de imobile este supus procedurii transcrierii;
garantia pentru evictiune si vicii ascunse se aplica si schimbului, numai ca obligatia
apartine ambelor parti.

Deosebiri
Daca la vinzare se plateste o suma de bani cu titlul de pret, la schimb se preda un
alt bun, in locul celui dat. Cheltuielile schimbului vor fi suportate in parti egale de
ambele parti (doar daca partile n-au stipulat altfel).
Spre deosebire de vinzare, in cazul schimbului, clauzele obscure se vor interpreta
conform regulilor de drept comun. Copermutantul nu beneficiaza de privilegiul
prevazut de art. 1737 Cod civil, care apartine doar vinzatorului.
Cind exista si obligatia platii unei sulte, sint aplicabile prevederile referitoare la
plata pretului. Copermutantul, creditor al sultei, beneficiaza de privilegiul
vinzatorului.
Un copermutant nu poate da in schimb bunul altuia. In acest sens, art. 1407 Cod
civil prevede ca "atunci cind copermutantul constata ca celalalt nu este proprietarul
bunului, nu poate fi constrins a preda pe cel de dinsul promis" . Eventual, daca a
primit bunul in schimb, il va remite celui de la care l-a primit.
Copermutantii au obligatia sa se garanteze reciproc contra evictiunii. Daca unul
dintre ei a fost evins, conform art. 1408 Cod civil va putea cere daune-interese sau sa
solicite restituirea lucrului sau. Chiar daca art. 1408 Cod civil reglementeaza dreptul
de optiune al copermutantului evins intre plata despagubirilor civile si restituirea
lucrului sau, credem ca nimic nu impiedica, pe linga intoarcerea bunului, sa se
plateasca si daune-interese, daca se va face dovada ca s-au produs prin evictiune.
Care va fi situatia cind evictiunea este partiala? Atunci cind evictiunea nu este atit
de grava, incit ar fi impiedicat incheierea contractului de schimb, nu se va putea cere
restituirea lucrului. Se va putea cere doar contravaloarea partii din bunurile evinse.
Copermutantul evins are dreptul sa urmareasca bunul dat in schimb la oricine s-ar
afla (cu mentiunea ca, in cazul bunurilor mobile, sint
aplicabile prevederile art. 1909 Cod civil). Nu trebuie asteptat ca evictiunea sa se
consume. Cel amenintat cu evictiunea va putea exercita dreptul de optiune
reglementat de art. 1408 Cod civil.
Copermutantii se garanteaza nu numai contra evictiunii, ci si pentru vicii ascunse.
Intoarcerea bunului dat in schimb, conform art. 1408 Cod civil se va realiza pe
calea actiunii in rezolutiune.

2
Schimbul de locuinte constituie o aplicare a contractului de schimb, prin care se
transmite reciproc de catre titularii contractelor de inchiriere dreptul de folosinta a
unei locuinte. Legislatia locativa reglementeaza atlt schimbul voluntar, cit si schimbul
obligatoriu de locuinte. Art. 26 din Legea nr. 5/1973 da posibilitatea locatarilor
principali sa faca schimb de locuinte.
In timpul procesului de divort, un sot nu poate proceda la un schimb de locuinta
fara consimtamintul celuilalt sot; daca totusi s-ar face schimbul, el va fi nul, iar
contractele de inchiriere incheiate in temeiul lui vor fi anulate.
Schimbul obligatoriu este prevazut de art. 64 din Legea nr. 5/1973 si apartine
exclusiv proprietarului.