Auguste Comte- discurs asupra spiritului pozitiv (rezumat)

Pozitivismul, o "filosofie definitivă" ?

în Statele Unite ale Americii pozitivismul a constituit prologul pragmatismului şi însăşi
coloana sa vertebrală.
A oferit direcţii de gândire scientistă fecunde şi în zilele noastre şi ale căror rezultate se fac simţite,
între altele, în domeniul informaticii practice.
Este oare pozitivismul o "filosofie definitivă", dincolo de orice metafizică a esenţelor şi a
explicaţiilor transcendentale ?
Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi oferit pe cale logica ci doar timpul este cel are ofera
verdictul.
Un fapt este sigur: pozitivismul şi pragmatismul reprezintă filosofia burgheziei care a învins
definitiv Încercările de restauraţie feudală, atât în Europa, cât şi în America marelui război civil.
Discurs asupra spiritului pozitiv
Marea lege care a fost stabilita în Sistem de filosofie pozitivă, cu privire la întreaga evoluţie
intelectuală a Umanitătii.Aceasta lege spune ca toate speculaţiile noastre sunt obligate să treacă
succesiv prin trei stări teoretice diferite : teologică, metafizică şi pozitivă. prima stare trebuie să fie
concepută ca pur provizorie şi pregătitoare; a doua, care nu constituie în realitate decât o modificare
dizolvantă a celei dintâi, nu are niciodată decât o simplă destinaţie tranzitorie, aceea de a conduce
treptat la starea a treia, singura pc deplin normală, constă, în toate metodele, regimul definitiv al
raţiunii umane.Tratarea informatiei la nivel teologic reprezinta stadiul primordiar, initativ si primitiv
de intelegere si justificare. Pentru a înţelege bine spiritul pur teologic, rezultat din dezvoltarea tot
mai sistematică a acestei stări primordiale este necesar să aruncăm o privire asupra evoluţiei sale
naturale spre a-i aprecia identitatea fundamental sub cele trei forme principale succesive proprii:
fetișismul, care consta in atribuirea tuturor corpurilor exterioare o viata analoagă cu a noastră, dar
aproape întotdeauna mai energică, având în vedere ca acţiunea lor este de obicei mai puternică. A
doua faza este politeismul ce reprezintă clar libera preponderenţă speculativă a imaginatiei. În cea
de a treia fază teologică, monoteismul. incepe ievitabilul declin al filosofiei care suferă în
consecinţă o rapidă involuţie intelectuală ca urmare a acelei simplificări caracteristice în care
raţiunea restrânge tot mai mult dominaţia anterioară a imaginaţiei, lăsând puţin câte puţin să se
dezvolte sentimentul universal.
Este cât se poate de necesar să vedem legătura indisolubilă a stării prezente a spiritului uman cu
ansamblul stărilor sale anterioare, recunoscând în mod cuviincios că el a trebuit să fie multă vreme
pe cât de indispensabil pe atât de inevitabil.

-Regimul initial difera foarte mult in toate privintele de cel corespunzator virilitatii mentale.
-Speculatiile dominante si-au pastrat acelasi caracter esential de tendinta, lucru obisnuit la
cunostintele absolute.
-Solutia este singura care a suferit o transformare considerabila, aceasta potrivindu-se mai degraba
cu facilitarea conceptiilor pozitive.
-Metafizica are rolul de a explica natura intima a fiintelor, originea si destinatia tuturor lucrurilor, de
asemenea si modul esential de producere a tuturor fenomenelor.
-Rationamentul capata o mare extensiune si se pregateste in mod confuz pentru un exercitiu
stiintific.
-Ca urmare a tendintei de a argumenta in loc de a observa, partea speculativa este la inceput cu totul
exagerata. In toate genurile, tendinta de a argumenta este caracterizata in general de spiritul
metafizic, chiar si la exponentii sai cei mai eminenti.
-Metafizica este in fond doar un fel de teologie vlaguita prin simplificari dizolvante care ii iau
puterea de a impiedica dezvoltarea conceptiilor pozitive, insa care isi pastreaza capacitatea
provizorie de a intretine un exercitiu spiritului de generalizare, pana in momentul in care reuseste sa
faca rost de o alimentare mai buna.
-Nici o stiinta nu poate manifesta mai bine decat astronomia natura relativa a tuturor cunostintelor
noastre reale.
-unei specii ce ii lipseste vederea nu poate exista vreo astronomie, nici macar legata de astrii
neluminosi
-dpdv filosofic, daca oricare dintre conceptiile noastre trebuie considerate ele insele ca tot atatea
fenomene umane, aceste fenomene nu sunt doar individuale, ci si sociale, rezultand dintr-o evolutie
continua, ale carei elemente si faze sunt conexe
-speculatiile noastre nu sunt mai putin subordonate ansamblului progresiei sociale, niciodata nu pot
prezenta fixitatea absoluta presupusa de metafizicieni
-legea generala a dinamicii fundamentale a Umanitatii=teoriile noastre tind din ce in ce mai mult sa
reprezinte cu exactitate subiectele exterioare ale investigatiilor constante, fara ca adevarata
constitutie a fiecaruia sa poate fi pe deplin evaluata
-doctrinele stiintifice ar fi in mod necesar de o natura destul de mobila pentru a trebui sa indeparteze
orice pretentie la absolut, variatiile lor graduale nu prezinta nici un caracter arbitrar care sa poata
motiva un scepticism inca si mai periculos
-este necesar sa intelegem bine ca adevaratul spirit pozitiv nu este, in fond, mai putin strain de
empirism decat de miticism, intre aceste doua aberatii trebuind sa isi croiasca drumul
-in legile fenomenelor consta stiinta, careia faptele propriu-zise, oricat de exacte si de numeroase,
nu-i poate niciodata furniza decat materialele indispensabile
-veritabila stiinta tinde sa se dispenseze, pe cat posibil, de explorarea directa, substituindu-i acea
previziune rationala care constituie, in toate privintele, principala caracteristica a spiritului pozitiv
-adevaratul spirit pozitiv consta mai ales in a vedea pentru a prevedea, in a studia im ceea ce este
spre a conchide asupra ceea ce va fi, potrivit dogmei generale a invariabilitatii legilor naturale
-principiul invariabilitatii legilor naturale nu incepe cu adv sa dobandeasca oarecare consistenta
filosofica decat atunci cand primele lucrari cu adv stiintifice au putut dovedi exactitaea esentiala
fata de un intreg domeniu de mari fenomene
-principul este uneori subiect de grave alterari pana si in studiile pur matematice, unde, de exemplu,
vedem preconizandu-se zi de zi un pretins calcul al sanselor, care presupune implicit absenta
oricarei legi reale privind anumite evenimente, mai ales in cazurile in care intervine omul, si asta ca
urmare a ignorantei inca obisnuite cu privire la legile sociologice
-Necesitatile pur mentale sunt cel mai puțin energice dintre toate cele inerente naturii noastre și
existența lor nemijlocita și permanenta este incontenstabila la toate inteligentele : constituie prima
stimulare indispensabila pt diversele noastre eforturi filosofice atribuite impulsurilor practice.
Aceste exigente intelectuale,reclama întotdeauna o fericita combinare de stabilitate și activitate ce
rezulta trebuintele simultane de ordine și de progres. .Pe parcursul lungii copilarii a
Umanitatii,conceptiile teologice-metafizice puteau sa satisfaca în mod provizoriu aceasta dubla
conditie fundamentala.Cand ratiunea umana s-a maturizat pentru a renunța la cercetări
inacccesibile și pentru a-si circumscrie cu înțelepciune activitatea în domeniul apreciabil al
capacitatilor noastre,filosofia pozitiva procura o satisfacere mai mult completă a acestor 2
trebuinte.Aceasta fiind destinația directa a legilor ce le descopera în diverse domenii de
fenomene.Aceste legi trebuie să fie împărțite în 2 categorii ,dupa cum leagă prin similitudine ceea
ce coexista sau prin filiatie pe cele care se succed.Aceasta dinstinctie corespunde în esenta pentru
lumea exterioara cu ceea ce ne ofera în mod spontan intre cele 2 stari corelative,de existența și de
mișcare ce rezulta o distinctie fundamentala intre aprecierea statica și cea dinamica a unui subiect
oarecare.Cele 2 categorii de relații contribuie la explicarea fenomenelor ,conduc la prevederea lor.
Toate trebuintele noastre logice tind în esenta spre acea destinație comuna:consolidarea prin
speculatiile noastre sistematice,a unității spontane a intelegerii,constituind continuitatea și
omogenitatea diverselor noastre conceptii. Sub acest aspect,filosofia pozitiva implica în mod
necesar o aptitudine net superioara aceleia pe care a oferit-o filosofia teologico-metafizica.
Trebuie sa recunoaștem ca sub regimul pozitiv,armonia conceptiilor noastre este limitata la un
anumit grad ,fiind obligatia fundamentala a realitatii lor.Inteligenta noastră aproape ca aspira sa
poată lega intre cele 2 fenomene oarecare,simultane sau succesive.Timp îndelungat obişnuit cu un
fel de unitate de doctrină, oricât de vagă şi de iluzorie, sub imperiul ficţiunilor teologice şi al
entităţilor metafizice, spiritul uman, trecând la starea pozitivă, a căutat în primul rând să reducă
toate diversele ordine de fenomene la o singură lege comună. Dar toate încercările !acute în ultimele
două secole de a obţine o explicaţie universală a naturii nu au reuşit decât să discrediteze o
asemenea întreprindere, abandonată de acum Înainte inteligenţelor prost cultivate.
Noţiunea preponderentă de Umanitate rebuie în mod necesar să constituie, în starea pozitivă, o
deplină sistematizare mentală, cel puţin echivalentă cu aceea pe care în final o avusese în era
teologică marea idee de Dumnezeu, at:1t de slab înlocuită, din acest punct de vedere, ranziţiei
metafizice, de vaga idee de Natura
-Aptitudinea spontana a spiritului pozitiv pentru a completa explicatia fundamentala trebuie extinsa
de la individ la specie .Acesta extindere a fost pana in prezent imposibila pentru oamenii
moderni ,deoarece omul nu se dezvolta in mod izolat , ci colectiv.
-Filosofia teologica nu a fost singura indicata sa sistematizeze societatea , dar sursa exclusiva unei
armonii mentale.Privilegiul coorentei logice a trecut la spiritul pozitiv,fapt ce a dus la cele doua
conditii fundamentale:o suficienta conformitate de sentimente si o anumita convergenta de
interese . Conceptele teologice au fost necesare spre a trezi si mentine in om sperenta.Ordinea
naturala rezultata trebuie foarte bine cunoscuta pentru a functiona .Acum interesul nostru pentru
lucrurile materiale a devenit mult mai mare si compromite grav viitorul stiintei . Studiul astronomiei
este cel mai potrivit dintre toate sa rectifice o astfel de tendinta.Relatia dintre stiinta si tehnica nu a
putut fi pana astazi conceputa cum se cuvine. In tehnici simple si perfecte , o dezvoltare directa si
spontana ramane in permanenta indispensabila.Tendinta de a forma o armonie globala intre viata
speculativa si viata activa trebuie sa fie scotita in final ca un privilegiu .Pe acesta relatie dintre
stiinta si tehnica putem remarca cum se dezvolta si consolideaza ascendentul uman.
-Viata industriala presupune in mod necesar o ordine naturala,care este imperfecta pentru a cere
interventia omului si este opusa total optimismului providential,pe cand teologia consta in
solicitarea unui ajtor supranatural.Contrar acestor conceptii,lumea exterioara nu trebuie perceputa
ca fiind dirijata de oarecare vointe,ci supusa unor legi care permit o previziune suficienta fata de
activitatea noastra practica.
-Aspectele naturii si conditiile modificarilor mentale arata incompatinilitatea dintre opiniile
pozitiviste si cele teologice,astefl ca stiinta cu teologia au fost in opozitie,deoarece ele nu-si propun
sa raspunda la acelasi set de intrebari si pentru ca au oferit un avant partial spiritului
teologic.Teologia a avut in vedere sa extinda cercetarile directe ale naturii,in special prin teoriile
astronomice,pe cand pozitivitatea rationala a fost limitata la cercetari matematice ceea ce a facut ca
intre cele doua idei sa existe o opozitie susceptibila.
-In timp ce spiritual pozitiv abordeaza printre cele mai facile probleme,cel teologic ridica in mod
indirect o temeritate fata de cele mai dificile probleme.O asemenea incompatibilitate este vizibila
atunci cand opunem previziunea rationala,care constituie principala caracteristica a stiintei,pe care
teologia o considera singurul mijloc legitim de a cunaste viitorul.
--Putem spune ca,spiritual pozitiv ajuns la deplina sa “maturitate” tinde sa se subordoneze unor
veritabile legi,fara de care eforturile si prevederile umane nu ar consolida nicio baza
rezonabila.Chiar daca stiinta si teologia au concept contradictorii,totusi ajung la un punct
comun,deoarece rezulta o conduita cu o profunda cunoastere a fiintei umane,din interiorul careia
reies actele de vointa.
-Spiritul pozitiv este o urmare a deficitului de generalitate care trebuie sa caracterizeze evolutia
partial a tendintei filosofice.De aici a rezultat o necessitate esentiala a conventiei metafizice,singura
care a putut sistematiza opozitia spontana a stiintei.Tranzitia metaforica a incercat sa se restranga in
cadrul monoteismului,interventia teologiei,facand sa preleveze celebra doctrina scolastica,doctrina
care supunea actiunea efectiva a unor legi invariabile.
-Dar acest soi de tranzacţie spontană între principiul teologic şi principiul pozitiv nu admite decât o
existenţă pasageră, în stare să faciliteze şi mai mult declinul continuu al unuia şi triumful progresiv
al celuilal
-Viata industriala presupune in mod necesar o ordine naturala,care este imperfecta pentru a cere
interventia omului si este opusa total optimismului providential,pe cand teologia consta in
solicitarea unui ajtor supranatural.Contrar acestor conceptii,lumea exterioara nu trebuie perceputa
ca fiind dirijata de oarecare vointe,ci supusa unor legi care permit o previziune suficienta fata de
activitatea noastra practica.
-Aspectele naturii si conditiile modificarilor mentale arata incompatinilitatea dintre opiniile
pozitiviste si cele teologice,astefl ca stiinta cu teologia au fost in opozitie,deoarece ele nu-si propun
sa raspunda la acelasi set de intrebari si pentru ca au oferit un avant partial spiritului
teologic.Teologia a avut in vedere sa extinda cercetarile directe ale naturii,in special prin teoriile
astronomice,pe cand pozitivitatea rationala a fost limitata la cercetari matematice ceea ce a facut ca
intre cele doua idei sa existe o opozitie susceptibila.
-In timp ce spiritual pozitiv abordeaza printre cele mai facile probleme,cel teologic ridica in mod
indirect o temeritate fata de cele mai dificile probleme.O asemenea incompatibilitate este vizibila
atunci cand opunem previziunea rationala,care constituie principala caracteristica a stiintei,pe care
teologia o considera singurul mijloc legitim de a cunaste viitorul.
--Putem spune ca,spiritual pozitiv ajuns la deplina sa “maturitate” tinde sa se subordoneze unor
veritabile legi,fara de care eforturile si prevederile umane nu ar consolida nicio baza
rezonabila.Chiar daca stiinta si teologia au concept contradictorii,totusi ajung la un punct
comun,deoarece rezulta o conduita cu o profunda cunoastere a fiintei umane,din interiorul careia
reies actele de vointa.
-Spiritul pozitiv este o urmare a deficitului de generalitate care trebuie sa caracterizeze evolutia
partial a tendintei filosofice.De aici a rezultat o necessitate esentiala a conventiei metafizice,singura
care a putut sistematiza opozitia spontana a stiintei.Tranzitia metaforica a incercat sa se restranga in
cadrul monoteismului,interventia teologiei,facand sa preleveze celebra doctrina scolastica,doctrina
care supunea actiunea efectiva a unor legi invariabile.
-Dar acest soi de tranzacţie spontană între principiul teologic şi principiul pozitiv nu admite decât o
existenţă pasageră, în stare să faciliteze şi mai mult declinul continuu al unuia şi triumful progresiv
al celuilalt.
-Popoarele avansate considera cuvantul pozitiv ca reuneste mai multe atribute distincte.
Ca desemneaza opozitia dintre real si himeric, supranatural.
In al doilea sau sens cuvantul pozitiv desemneaza contrastul dintre util si inutil, utilul fiind privit
din punct de vedere filosofic drept "destinatia necesara a tuturor speculatiilor noastre sanatoase"
Conform celei de a treia semnificatii a cuvantului pozitiv, aceasta desemnează antiteza dintre
certitudine si incertitudine, o principala legatura dintre armonia logica si comuniunea spirituala a
individului
Cea de-a patra semnificatie a cuvântului pozitiv consta in a opune precizia vagului. Acest sens
evoca spiritul filosofic de a obține gradul de precizie compatibil cu natura fenomenelor, pe cand
vechiul sens reda opinii vagi.
Potrivit celei de-a cincea semnificatie, cuvântul pozitiv este folosit ca opusul lui. El indică una
dintre cele mai marcate proprietăți ale filosofiei moderne, prin natura sa, nu sa distrugă, ci sa
organizeze.
Caracterul esențial al cuvântului pozitiv consta in tendința de a substitui relativul absolutului. Acest
atribut științific si logic este in egala masura inerent naturii fundamentale a cunoștințelor reale, iar
luarea sa in considerare generala nu va întârzia să se relationeze cu diverse aspecte pe care le
combina atunci cand regimul intelectual modern va trece în general a starea sistematică.
• Spontaneitatea demonstrează că toate atributele sale principale sunt aceleași cu ale bunului
simt universal și împotriva ascendentului mental al celei mai grosiere teologii.
• Germenii necesari ai pozitivității mult timp a trebuit să rămână empirică, înainte de a putea
deveni rațională.
• Toate aspectele esențiale, adevăratul spirit filosofic constă mai ales în extinderea
sistematică a simplului bun-simț, domeniul lor este radical identic.
 • conexiune fundamentală reprezintă știința propriu-zisă ca simplă prelungire metodică a
înțelepciunii universale.
• speculațiile filosofice sănătoase trebuie să ia de la rațiunea comună noțiunile inițiale,
printr-o elaborare sistematică, un grad de generalitate și de consistență
• diversele aberații sunt cauzate de neglijență sau de iluzie
• bunul-simț propriu-zis trebuie să rămână preocupat de realitate și de utilitate, pe când
spiritul eminamente filosofic apreciază mai mult generalitatea și relația,
• filosofia sănătoasă nu separă deci niciodată logica de știință
• metoda și doctrina nu pot fi bine judecate decât în lumina adevăratelor lor relații mutuale
• nu mai este posibil să dăm logicii sau științei un caracter universal prin concepții pur
abstracte, independente de toate fenomenele determinate, tentativele de acest gen, indică și
ele secreta influență a spiritului absolut inerent regimului teologic-metafizic.
• spiritul fizic se pătrundă după o ordine determinată, conform complexității crescânde a
fenomenelor
• pozitivitatea abstractă este generată în studii matematice simple și propagată apoi prin
afinitate spontană sau imitație instinctivă și are un caracter empiric.
• filosofia a început să se luptă contra spiritului metafizic
• prima fondare sistematică a filosofiei pozitive: regimului ontologic a început să sucombe cu
concursul spontan asigurat de două admirabile impulsii mentale, una științifică, emanată de
Kepler și Galilei, cealaltă filosofică, datorată lui Bacon și lui Descartes
• cu marea unitate teologică a politeismului spiritul pozitiv a început să se dezvolte
• spiritului pozitiv: plenitudinea și raționalitatea care încă îi mai lipsesc, între geniul
filosofic și bunul-simț universal.
• criză inițială a pozitivității moderne nu a lăsat în esență în afara mișcării științifice
propriu-zise decât teoriile morale și sociale, sub sterila dominație a spiritului teologico-
metafizic
• Mișcare negativă: irevocabila disoluție a filosofiei teologice, sistemul politic suferea tot
mai mult o descompunere nu mai puțin radicală, de asemenea precizată de spiritul
metafizic.
• Această dublă mișcare negativă avea drept mijlocitori esențiali şi solidari, pe de o parte,
universitățile, mai întâi emanație, rivale ale puterii sacerdotale, iar, pe de altă parte,
diversele corporații de juriști, devenite cu timpul ostile puterii feudale, numai că, pe măsură
ce acțiunea critică se disemina, agenții săi,
• sec. al XVIII-lea- principala activitate revoluționară pe plan filosofic, de la doctorii
propriu-ziși la literatori, iar mai târziu, pe plan politic, de la judecători la avocați.
65- lipsește
................................................................................................................................................

Spiritul pozitiv constituie profund armonia logică, regenerând mai întâi metodele, înaintea
doctrinelor, printr-o triplă conversie simultană a naturii problemelor dominante, a modului de a le
trata și a condițiilor prealabile de elaborare a lor.
El demonstrează că principalele dificultăți sociale nu sunt politice, ci morale, iar posibila lor soluție
depinde de opinii și de moravuri, nu de instituții, ceea ce tinde să ducă la extincția unei activități
perturbatoare, transformând agitația politică în mișcare filosofică. Acesta ia in considerare starea
prezenta ca pe un rezultat al ansamblului evoluției anterioare si face în permanentă să prevaleze
aprecierea rațională a trecutului în examinarea actuală a treburilor umane.
El coordonează stiinta sociala în mod irevocabil cu celelalte științe fundamentale, care constituie tot
atâtea preambuluri indispensabile, in care inteligenta noastră dobândește simultan obișnuințele și
noțiunile de care nu putem aborda în mod util cele mai eminente speculații pozitive, instituind o
disciplină mentală, capabilă să amelioreze în mod radical asemenea discuții, în mod rațional
interzise unei mulțimi de intelecte prost organizate sau prost pregătite. Aceste garanții logice sunt
confirmate și dezvoltate prin aprecierea științifică propriu-zisă, care reprezintă ordinea noastră
artificială ca trebuind să fie spontana, apoi sistematică, a ordinii naturale rezultate din ansamblul
legilor reale, a căror acțiune efectivă este modificabilă prin intervenția noastra, în limite
determinate, cu atât mai singuratice cu cât fenomenele sunt mai elevate.
Metafizica și teologia nu pot implica un adevărat progres, o evoluție continuă către un scop
determinat. Transformările lor istorice constau in ieșirea din uz, mentala sau sociala, fără ca
problemele sa fi înaintat, din cauza insolubilității lor radicale. Înaintarea continua a cunoștințelor
pozitive a inspirat acum 2 secole, prima noțiune raționala privind progresul uman. Extinsă la
evoluția industrială și estetică, dar nu si în ceea ce privește mișcarea socială, tinde azi vag către o
sistematizare decisivă, care poate emana doar de la spiritul pozitiv generalizat. El reproduce spontan
activul sentiment elementar, reprezentând extensiunea și perfecțiunea cunoștințelor noastre reale, ca
scop esențial al diverselor noastre eforturi teoretice. Noțiunea de progres imprima caracterul cel mai
complet, reprezentând cel de-al doilea gen de perfecționare ca fiind superior primului.
Perfecționarea consta in a face din ce in ce mai mult sa prevaleze inteligenta si sociabilitatea,
atributele ce ne disting de animalitate.
Reorganizarea totală, singura care poate încheia marea criză modernă, consta sub aspect moral, in
constituirea unei teorii sociologice care sa explice ansamblul trecutului uman. Morala, subordonata
radical politicii, a căpătat un caracter sistematic după ce independentă sa fundamentală și autoritatea
sa normală au rezultat din regimul monoteist propriu Evului Mediu, stabilind reguli generale pentru
ansamblul existentei noastre personale, domestice si sociale. Pe parcursul ultimelor 5 secole, morala
teoretica a primit lovituri in toate cele 3 parți esențiale ale sale, care nu au putut fi reparate de
rectitudinea si moralitatea naturala a omului, in ciuda dezvoltării continue rezultata din cursul
spontan al civilizației noastre. Dacă autoritatea necesară a spiritului pozitiv nu punea capăt acestor
divagații anarhice, ele ar fi imprimat o fluctuație mortală tuturor noțiunilor fragile ale moralei
uzuale, sociale, domestice și personale, nelăsând nicăieri să persiste decât regulile referitoare la
cazurile cele mai grosolane.

72-lipseste
.....................................................................................................................................

 In lumina teoriei pozitive cu privire la Umanitate, exista demonstratii bazate pe

experienta pe care specia noastra o poseda in prezent și arată că regulile de conduita
in conformitate cu ordinea socială sunt favorabile pentru fericirea individuală.
 Noua putere morala va utiliza cu grija capacitatea filosofiei de a incorpora spontan
intelepciunea tuturor regimurilor anterioare, urmand tendinta spiritului pozitiv fata
de un subiect oarecare.
 Toate speculatiile reale vor contribui la contruirea moralei, deoarece punctul de
vedere moral va deveni regulatorul logic al tuturor celorlalte aspecte pozitive.
 Spiritul pozitiv, este singurul care este capabil sa dezvolte sentimentul social, prima
baza a oricarei morale sanatoase.
 Spiritul metafizic nu a dus la nicio alta teorie , decat la cea a egoismului.
 Prin credinta, viata sociala nu exista, deoarece individul aspira mai mult la propria-i
mantuire, nu și la cea a altora.
 Spiritul pozitiv este, dimpotriva, cu totul social, pentru el omul propriu zis nu exista,
nu poate exista decat Umanitatea, deoarece intreaga noastra dezvoltare se datoreaza
societatii.
 In aceasta expansiune sociala, fiecare individ va regasi satisfacerea tendintei de
eternizare, care mai intai nu putea sa fie satisfacuta decat cu ajutorul unor iluzii,
acum incompatibile cu evolutia noastra mentala.
-Societatea este alcatuita din indivizi care socializeaza. Aceste relatii sociale reprezinta un spirit
pozitiv, o legatura intre toti indivizii, un sentiment de solidaritate sociala.Fericirea apare ca rezultat
al unei actiuni intelepte, depinde de instinctele placute. Individul poate continua doar ca specie si
pentru asta va trb sa se integreze in experienta colectiva, reprimandu-si anumite impulsuri
personale. Filosofia pozitiva are capacitatea de a implinii cele 2 conditii fundamentale pt societate :
ordine si progres. Spiritul pozitiv consta in “a vedea pt a prevedea”, el putand realiza o armonie
gloabala.
• Principalul rezultat social pe care l-ar putea produce vulgarizarea cunoştinţelor reale
ar fi restituirea noii şcoli echivalentul serviciilor pe care această organizaţie i le va
aduce. Se impune, sub ameninţarea eşuării, să avem în vedere toate inteligenţele.
/=baza sistematică a înţelepciunii umane, atât active cât şi speculative, în aşa fel
încât să îndeplinească mai convenabil indispensabila funcţie socială.
 Principalele motive ale acestui contact spiritual pe care noua şcoală ftlosofică trebuie
în mod special să îl instituie cu proletarii, este să nu se excludă din învăţământ orice
altă clasă.
 O primă abordare este absenţa în prezent a oricărei culturi speculative la asemenea
clase.
 Este regretabil că acest învăţământ popular al filosofiei astronomice nu include încă
câteva noţiuni preliminare de matematică pentru a exista date, a fi mai eficace și
ușoare.
 În Franța, anumite discipline speciale ţin în esenţă de Şcoala Politehnică sau de
şcolile de medicină, ceea ce nu este specific proletarilor noştri. Cât priveşte deficitul
lor obişnuit pe planul acelei culturi sistematice pe care o primesc azi clasele ştiutoare
de carte, rezultă un notabil avantaj în loc de un real inconvenient.
 Inaptitudinea pentru viaţa reală, dispreţul pentru profesiile comune, neputinta de a
aprecia orice concepţie pozitivă şi antipatia îi conduc pe oameni la agitaţie
metafizică, pe care pretenţiile personale, dezvoltate de acest mod de educaţie, nu
întârzie să le facă perturbatoare în plan politic, care mai târziu va face ca
sociabilitatea modernă să nu fie înțeleasă.
 Ignoranța este rușinoasă.
 Un sistem absurd de educație vor provoca spontaneitatea și consecințele.
 Frecvența de inclinație în ceea ce privește neglijența asupra unor lucruri considerate
neînsemnate oricât de contradictorii ar fi, presupune tendința unor aberații generate
zilnic de anarhie.
 Clasele pe care el nu le-a putut dezvolta sunt mult mai puţin afectate de această
filosofie tranzitorie şi, de aceea, sunt mult mai dispuse să adopte starea pozitivă.
Absenţa de educaţie scolastică al proletarilor noştri, îi fac mai puţin accesibili decât
majoritatea ştiutorilor de carte faţă de diversele sofisme, conform experienţei
cotidiene, în mod sistematic dirijate spre pasiunile care se referă la condiţia lor
socială.
 Doar fIlosofIa pozitivă va putea să-i captiveze din nou în mod radical.
 Filosofia sănătoasă trebuie să rezulte din solidaritatea fundamentală care leagă
spiritul fIlosofIc de bunul-simţ universal, prima sa sursă necesară.
 Umanitatea necesită combinarea continuă a două clase distincte foarte inegale ca
număr, dar la fel de indispensabile : pe de o parte, antreprenorii propriu-zişi; pe de
altă parte, operatorii direcţi, care trăiesc dintr-un salariu periodic şi formează imensa
majoritate a lucrătorilor.
 Comuna nepăsare materială îi apropie în mod spontan pe proletari de clasa
contemplativă, până când va prezenta moravurile corespunzătoare destinaţiei sale
sociale.
 Ordinea universală şi fericirea personală presupun societatea pozitivă.
 102-

Încheierea acestui lung Discurs, in care adevaratul spirit pozitiv a fost caracterizat sub toate
aspectele sale esentiale, se apropie astfel de inceputul sau , deoarece aceasta teorie a clasificarii
trebuie examinata , in ultima instanta, ca fiind in mod firesc inseparabila de teoria evolutiei expusă
acolo, în asa fel incat discursul de față formează el însuși un adevarat ansamblu , imagine fidela a
unui vast sistem.
Într-adevar, este lesne de înteles ca luarea in considerare uzuala a unei asemenea ierarhii trebuie sa
devina indispensabila fie pentru aplicarea asa cum se cuvine a legii noastre initiale a celor trei stări,
fie pentru a risipi indeajuns singurele obiectii serioase pe care ea le poate implica.
Combinarea rationala a acestor idei mama, constituind unitatea necesara a sistemului stiintific,
asigură cuvenita independenta a diverselor elemente principale, prea adesea alterata de apropieri
vicioase.
În avantul sau preliminar, savarsit cu forte proprii pana in prezent , spiritul pozitiv trebuind astfel sa
se extinda progresiv de la cercetari inferioare la cercetari superioare, acestea din urma au fost in
mod inevitabil expuse opresivei invazii a celor dintai.
Ajuns de acum la maturitatea sa sistematica, spiritul pozitiv risipeste in acelasi timp doua categorii
de aberatii, terminand cu acele sterile conflicte prin satisfacerea simultana a celor doua conditii in
mod vicios contrare, cum ne-o arata de indata ierarhia noastra stiintifica combinata cu legea
evolutiei, deoarece nici o stiinta nu poate ajunge la o adevarata pozitivitate decat in măsura în care
originalitatea caracterului ei propriu este pe deplin consolidata.
Intr-adevar, din explicatiile precedente rezultă că principala eficiență, in primul rând mentală, apoi
sociala, pe care trebuie azi sa o cautam într-o inteleaptă propagare universala a studiilor pozitive ,
depinde in mod necesar de o stricta respectare didactica a legii ierarhiei.
Pentru orice initiere individuala rapida, va fi intotdeauna indispensabil ca spiritul pozitiv sa se ridice
putin cate putin de la starea matematica initiala la starea sociologica finala, parcurgand succesiv
cele patru stadii intermediare :astronomic, fizic , chimic si biologic. O asemenea evolutie trebuie
deci sa devina inca si mai indispensabila in educatia universala, unde specialitatile au putina
insemnatate si unde principala utilitate cere in esenta o deplina rationalitate. In consecinta, acest
invatamant popular trebuie sa se raporteze in principal la cuplul stiintific initial, pana cand el va fi
vulgarizat asa cum se cuvine.
Exista cu atat mai putine inconveniente azi de a caracteriza cuplul initial doar prin astronomie cu cat
cunostintele de matematica cu adevarat indispensabile pentru judicioasa sa vulgarizare sunt deja
destul de raspandite sau destul de usor de dobandit pentru a ne putea azi margini sa le presupunem
ca fiind rezultatul unei pregatiri spontane.
In sfarsit, vectorul sistematic al pozitivitatii moderne, tinzand in mod deschis catre un nou regim
filosofic, este in esenta rezultatul marii renovari astronomice incepute de Copernic, Kepler si
Galilei. Nu trebuie deci sa ne mire prea mult faptul ca initierea pozitiva universala se dovedeste a
depinde in primul rand de un asemenea studiu, potrivit conformarii necesare a educatiei individuale
fata de evolutia colectiva.