Opozantii Junimii

Atunci când un curent literar este studiat, perspectiva asupra lui poate diferi foarte mult de cea a
contemporanilor acelui curent. Nici junimismul nu a fost scutit de opozițiile între opiniiale istoriilor
literare. Apariția Convorbirilor literae și a societății Junimea a dus la reacții de adversitate violentă și
a determinat atacuri înverșunate din partea opozanților . cauzele dușmăniei față de acest program
au fost uneori interesele politice,iar alteori resentimentele personale. Aceste cauze subiective se pot
deduce cu ușurință din texte exagerate și pamfletare asupra încercării junimii de a forma un spirit
critic românesc autentic și bine pus la punct. Cezar Boliac , redactor al „Trompetei Carpaților” și
pasionat militant al pașoptismului, afirmă, cu totul deplasat, într-un articol dedicat poezieidin 11
aprilie 1867, că junimiștii au transformat arta și poezia în „artă cu care să plătească boierii” și „a se
restânge în acel cerc de idee care ar face să petreacă paraziții, să ofteze duducele amorezate, să
cletine capul cu melancolie, și să adoarmă o societate întreagă îmbătată de parfumul narcotic și fad
răspândit din atâta <<frunză verde>> ”.

S-a adeverit adesea că dușmanii „Junimii” criticau din frustrările personale de a nu reuși să compună
literatura de calitate. Discursurile lor apăreau în reviste de calitate îndoielnică a căror filtre critice
erau inexistente. Justin Popfiu, cunoscut ca fiind un poet ridicol, scria despre literatura nțională, care
la acea vreme era de proastă calitate, în „Familia” „Odinioară eram noi învățăceii altora; acum mai
pot învăța și alții ceva de la noi”.