PROBLEMATICA GRUPURILOR SOCIALE

DINAMICA GRUPURILOR SOCIALE

Grupurile sociale sunt formaţiunile în care individul interacţionează

direct pe baza unor reguli acceptate şi care se recunosc drept membrii unei
entităţii distincte într-un anume moment şi loc.
Colectivităţile sociale au la bază recunoaşterea unor norme şi principii
comune, dar nu presupun interacţiunile directe între toţi membrii (ex. etniile şi
credincioşii unui cult).
Organizaţiile sunt formaţiuni sociale deliberat constituite în vederea
atingerii unui anume scop, prin folosirea explicită a unor strategii de decizie şi
control.
Caracteristici principale ale grupurilor sociale:

1. tipul grupului: rezultă în urma aplicării unor criterii privind modul de

formare , numărul de membrii şi relaţiile dintre aceştia;
2. mărimea grupului: numărul de membrii , acest parametru influenţând însă
performanţa şi creativitatea grupului.
3. compoziţia grupului: reflectă caracteristicile psiho-sociale ale membrilor
grupului sub aspectul vârstei , nivelul de instruire şi educaţie sau statutul
socio-profesional.
4. structura grupului: constă din modul de configurare a relaţiilor dintre
membrii: - socio- afective; de comunicare; de influenţă; control şi decizie.
5. coeziunea grupului: este dată de ansamblul forţelor ce menţin unitatea
grupului, fiind o rezultanţă a relaţiilor inter şi intragrupale a
caracteristicilor psiho-sociale ale membrilor, sau şi a contextului concret în
care grupul îşi desfăşoară activitatea.
6. nivelul de integrare: este expresia gradului de elaborare a normelor şi
valorilor comune ce structurează viaţa grupului. Este de asemenea expresia
măsurii în care membrii se identifică cu grupul. Indirect exprimă gradul de
elaborare a conştiinţei colective adică un element de fond al coeziunii
grupului.
7. eficienţa: explică sintetic, parametric, cantitativ şi calitativ exprimarea
sarcinii.

1
 Structurile psiho-sociale ale grupului:
a) socio-afectivă (procesele preferenţiale);
b) de influenţă;
c) motivaţional-atitudinală;
d) comunicaţiei.
Dintre acestea, structura comunicaţiei şi structura puterii pot avea atât
un caracter formal, fiind determinat de normele constritutive ale grupului, cât şi
un caracter informal, fiind generate uneori spontan în contextul interacţiunii
memmbrilor.
Celelalte ca legături de structură au un caracter informal în cadrul
oricărui tip al grupului.
Dintr-o serie de factori ce condiţionează formarea relaţiilor preferenţiale,
cei mai importanţi sunt următorii:
 inteligenţa socială (abilitatea relaţională);
 capacitatea de comunicare interpresonală;
 farmecul personal (carisma);
 prestigiul extragrupal;
 statutul cunoaşterii atât în plan formal cât şi informal, precum şi
disponibilitatea de într-ajutorare.

Principalele fenomene psiho-sociale ale grupului:

1) COEZIUNEA: ca fenomen psiho-social de grup: totalitatea câmpului de

forţe ce are drept efect menţinerea laolaltă a membrilor unui grup,
opunăndu-se forţelor dezintegratoare.
Este rezultatul acţiunilor următoarelor categorii de factori:
a) Factori intrinseci: rezultă în contextul interacţiunii între membrii şi
se în :
1. factori socio-afectivi: rezultatul atracţiilor şi
respingerilor între membrii şi un sentiment de identitate
cu grupul;
2. factori socio-operatori: distribuţia şi articularea rolului
în cadrul structurii organizaţiei grupului , controlului şi
coordonarea activă de către lider sau structurarea reţelei
de comunicaţie.
b) Factori intrinseci: anteriori formării grupului şi ţin de cadrele
formale de ordin socio-cultural şi impun anumite norme , valori,
modele.

2
 2) CONFORMISMUL: interacţiunile sistematice între persoane.
Determină apariţia unei „uniformităţi atitudinale şi comportamentale”ce
capătă treptat caracterul unor norme şi modele ce au valoare simbolică pentru
apartenenţa la acel grup.
Nerespectarea acestor prescripţii adaptate printr-un consens tacit, echivalează
cu respingerea valorilor colective şi poate fi resimţită de către membrii grupului
ca o contestare a principiilor ce stau la baza activităţii in comun.
Reacţia este una proporţională cu gradul de încălcare a normelor, cu frecvenţa
încălcării normelor dar şi cu atitudinile adoptate de individul neconformist la
presiunile exercitate de grup.
Reacţia este diferită şi în funcţie de natura grupuluiu, tipul sarcinii ce urmează
a fi efectuată, de gradul de constituire a trataţiilor, împrejurarea concretă în care
se produce încălcarea normelor.

3) LEADERSHIP-UL: ansamblul relaţiilor intra şi intergrupale prin

intermediul cărora o persoană sau un grup de persoane influenţează,
dirijează, supraveghează activităţile, asigurând menţinerea grupului ca un
sistem organizat.
Termenul vizează fenomenele şi procesele psiho-sociale, legate de exercitarea
factorilor de coordonare , conducere şi control în cadrul grupurilor sociale.
Putem vorbi de trei aspecte:
a) funcţional: rolul pe care-l are actul conducerii în desfăsurarea activităţilor
şi menţinerea grupului ca sistem.
b) relaţional: prin care se evidenţiază raporturile de tip interpersonal dintre
lider şi ceilalţi membrii.
c) aptitudinal: capacităţile şi psiho-individuale ale celor implicaţi în
conducere.

Problematica liderului poate fi abordată prin:

a) statutul formal şi informal pe care-l deţine în structura de putere liderul;
b) liderul ca persoană, având anumite trăsături şi caracteristici de
persoanlitate, precum şi un set de aptitudini psiho-sociale , intelectuale şi
profesionale;
c) stilul efectiv de conducere – structura relaţională specifică. Putem
diferenţia:
 stilul autoritar;
 stilul democrat;
 stilul permisiv.

3
 Stilul autoritar:
 concentrarea puterii de decizie şi control în mâna liderului ;
 acesta ia singur decizii şi măsuri, sacţiuni şi compensează de propriile sale
opinii fără să se consulte cu membrii grupului, fără să ţină cont de părerile
membrilor;
 în astfel de situaţii, climatul social este tensionat, conflictual,k atmosfera e
apăsătoare.

Stilul democrat:
 se bazează pe raportul de colaborare şi încredere între membrii şi lider
 climatul social e unul tonic şi destins, numărul conflictelor e foarte scăzut ,
performanţă superioară.

Stilul permisiv:
 liderul îşi abandonează într-o măsură, mai mult sau mai puţin
responsabiltăţile şi sale, lăsând ca activităţile grupului să se desfăşoare de
la sine;
 în acest context, deşi climatul nu e conflictual, performanţele şi eficienţa
sunt foarte scăzute.

INFLUENŢA SOCIALĂ ~ EFECTELE SOCIALE

Influenţa este o componentă majoră a vieţii sociale, având fenomene

deosebit de importante privind integrarea socială şi procesul general al evoluţiei
psiho-sociale.
Efectele principale ale influenţei sociale se regăsesc în fenomene de :
 uniformitate socială;
 conformare;
 supunere.
Efectele derivate din rezistenţa la influenţa normativă şi axiologică se
regăsesc în fenomene de :
 anomie;
 reactanţă;
 devianţă;
 delincvenţă.

4
 Influenţa socială este unul din principalii vectori modelatori ai vieţii
sociale; generează o anumită presiune asupra individului prin impunerea unor
norme dominante.
Prin intermediul influenţei sociale se realizează o tendinţă spre similaritate
comportamentală.

UNIFORMITATEA SOCIALĂ: este rezultatul unei influenţe acceptate

de subiect din dorinţa de a fi asemănător cu ceilalţi.
Realizarea uniformităţii sociale presupune o realţie dinamică şi
contradictorie între presiunea către similaritate din partea