Sunteți pe pagina 1din 1

Alexandru Mușina 2 gestionarii,

Cu prietenii mei te-ai iubit.


La douăzeci de ani vrem să iubim și să scriem poezii. Am
Ploile din Mostar scris Tu, chiar ai leșinat aproape sub mine,
Un lung poem despre cum Cu sînii tăi mici? Chiar ai umplut aerul strîmt de sub mine,
1 Erai îmbrăcată, despre mugurii brazilor, despre cum Ca o iubită de cauciuc rozaliu?
Am intrat în cimitir și acolo
4
Povesteam pe atunci tuturor Tu mi-ai cerut să facem dragoste, despre spaima
De “Ploile din Mostar” și spuneam și jena mea cînd mi-am dat seama și am aflat.
Aveam douăzeci de ani. Eram frumos și tîmpit.
Că Pero Zubac e idolul meu.
Credeam că tot ce trăiești și povestești e poezie, credeam
Era tîmpit poemul. Încercam
Că tot ce trăiești ai trăit cu adevărat. Că în borcane
La douăzeci de ani o femeie Să îl imit pe Zubac, să-mi inventez
Se țin clipele și femeile și că nu se tulbură niciodată.
E mai mult decît o femeie, e chiar o femeie, e o placentă O femeie iubită. O dragoste, din zăpăceala
Că adolescența
Din care se poate naște o femeie “Ploile Gîfîită de-atunci.
Se va-nălța la cer și ne va zîmbi de acolo.
din Mostar” desigur te-au inventat.
Mîna ta chiar s-a oprit
Aveam douăzeci de ani. Îmi plăceau
Tu ai privirea dreaptă sau diagonală? Tenul tău Pe gîtul meu? Fundul tău roz-bonbon
“Ploile din Mostar”, Pero Zubac mi se părea
E verde sau alb, părul tău Chiar s-a arătat o clipă în soare, bucălat și nedumerit?
Un mare poet. Tu, începutul frumos
Crește-n spirale, sau se lasă-n jos, Chiar am băut amîndoi în întunericul moale
Al unei tinereți de o mie de ani.
Senzual, spre picioare? Pînă am adormit? Chiar ai plîns
Și mi-ai aruncat piaptănul negru pe geam?
Chiar ai fost? Chiar au fost brazii, clădirile, primavera O cauză, un efect, o carcasă de poezie.
Tu ești femeie sau fecioară? Tu știi
Din cărți jocul sau dintr-o după-amiază de aracet? De-acolo, de-atunci?
Mina ta e fină și caldă, e tînără? Sau are 3
Un arc de oțel, sau are-o peliculă străvezie
Prin care moartea-mi pătrunde în oase?
Încerc să scriu despre tine și scriu
Despre Pero Zubac și despre mine,
Tu ești fecioară sau femeie? Tu dormi Încerc să descopăr măcar un rînd
Sau mă privești? Tu-ți miști Care să aibă lumina de-atunci. Și adolescența.
Coapsele sub mine de o plăcere, Carnea proaspătă și speranța poeziei. Care să poată
Sau doar înoți? Tu-mi povestești Scrie și povesti. Care să mai știe.
Despre păpuși și despre ceasuri de argint și despre cum
Se uită bărbații, ca niște melci, pe stradă la tine, sau doar
Dar tu, chiar ai tremurat sub mine?
Vorbești în somn? Aiurezi?
Tu, chiar ne-am întors mînă în mînă și am zîmbit
Nepăsători la zîmbetele celorlalți?

Tu, prințesă flască de porțelan, contesă beată


Ce te-ai iubit cu rîndașii și cu porcarii, cu șoferii și cu