Sunteți pe pagina 1din 1

Povestea lui Harap-Alb

"Povestea lui Harap-Alb" face parte din opera lui Ion Creanga, autor ce debuteaza la 1
septembrie 1877 in revista "Convorbiri literare" cu povestea "Soacra cu trei nurori". Ion Creanga este
recunoscut pentru scrierea sa memorialistica "Amintiri din copilarie" dar si pentru povestile si povestirile
"Mos Ion Roata si Unirea", "Cinci paini", "Povestea porcului", "Povestea unui om lenes".
"Povestea lui Harap-Alb" este un text epic care apartine speciei basmului cult pentru ca
autorul preia schema folclorica a basmului popular si o prelucreaza dupa stilul si talentul sau. Titlul reiese
din scena in care spanul il pacaleste pe fiul cel mic al imparatului sa intre in fantana, facandu'l sclavul sau
si numindu'l Harap Alb.
Timpul si spatiul sunt nedeterminate, ireale "Amu", "intru-na din zile", "intr-o tara", "o
margine a pamantului". Superioritatea mezinului se face remarcata prin ambitia si curajul acestuia.
Regasim formule initiale "Amu cica era odata", mediane "si merg ei, si merg, cale lunga sa le ajunga,
trecand peste noua mari, peste noua tari si peste noua ape mari" si de final "Si a tinut fericirea ani intregi
si acum mai tine inca, cine se duce acolo be si mananca. Iar la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine
nu, se uita si rabda.". Existenta celor trei probe: aducerea "salatilor" din gradina ursului, aducerea pielii
cerbului cu tot cu cap "asa batute cu pietre pretioase cum se gaseste" si aducerea fiicei imparatului Ros
pentru a-i deveni sotie spanului. Regasim doua tipuri de personaje: piedici (spanul) si ajutoare (sfanta
Duminica, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila).
Protagonistul porneste intr-o calatorie ce simbolizeaza procesul maturizarii. Pe parcurs isi
descopera slabiciuni pe care incearca sa le elimine si calitati necesare unui viitor imparat. Din intalnirea
cu batrana reiese milostenie, aroganta, superficialitate. Din scena trecerii podului reiese curajul,
increderea in fortele proprii. Podul simbolizand trecerea la maturitate. Din cele doua probe, gradina
ursului si cerbul, reiese frica, lipsa de rezistenta dar si curajul, respectarea sfatului primit. A III-a proba
reprezinta ritualul petirii. La curtea imparatului Ros, trece de probele primite datorita prieteniei, increderii
in oameni. Fabulosul este umanizat si localizat. Eroul nu are puteri supranaturale.
Regasim expresii populare "frunza frasinelului", "vai de steaua ta", "La placinte, inainte si la
razboi, inapoi." si multe altele care sustin oralitatea stilului lui Creanga. Acesta traieste experienta iubirii.
Autorul se adreseaza de multe ori cititorului "dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa-ncep a
depana firul povestii". Autorul incepe un dialog imaginar cu un cititor fictiv. Prin aceste digresiuni se
transmit invataturi cu valoare memorialistica. Mai mult, naratorul pare a fi construit din imaginile sfintei
Duminici si ale calului care, pe langa rolul de personaje ajutatoare, capata functie narativa.
Intamplarile prin care trece Harap-Alb pot reprezenta momentele prin care trece un
adolescent spre maturizare. Din acest punct de vedere, "Povestea lui Harap-Alb" poate fi considerata un
bildoux roman.