Ion

Liviu Rebreanu, nascut la 27 noiembrie 1885, a fost si va ramane un scriitor foarte

important al romanilor. Romanul "Ion" este prima capodopera in creatia sa. Aparut in 1920, este
considerat de Lovinescu "cea mai mare creatie romaneasca". Academia ii acorda premiul
"Nasturel", iar peste 2 ani primeste marele premiu al romanului.
Liviu Rebreanu a fost inspirat de fapte reale. In primul rand, marturiseste ca a fost
impresionat de o scena surprinsa, cand un taran s-a aplecat si a sarutat pamantul. Acesta a retinut
o intamplare petrecuta in sat: un tarat bogat si-a batut unica fiica pentru ca a ramas insarcinata cu
cel mai sarac om din sat. Tot in acea perioada, autorul a stat de vorba cu un baiat voinic, harnic,
dar foarte sarac, pe nume Ion Pop al Glanetasului.
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, dezvoltand mai multe
conflicte, avand un numar mare de personaje si o actiune ampla desfasurata in perioadele
valabile de timp. Viziunea narativa in romanul "Ion" este obiectiva pentru ca naratorul nareaza la
persoana a III-a si se mentine detasat de actiunea pe care o prezinta. De altfel, Rebreanu se
declasa adeptul viziunii obiective din articolul "Cred", aparut in 1962, in care autorul scrie
"Literatura este creatie de oameni si de viata, iar romanul fixeaza curgerea vietii si ii da un tipar
care ii surprinde dinamismul si fluiditatea."
Romanul este construit prin tehnica planurilor paralele si prin tehnica
contrapunctului, dezvoltand 2 fire narative principale care prezinta povestea lui Ion si situatia
familiei Herdelea. Impreuna, cele 2 planuri construiesc tabloul monografic al satului romanesc.
Actiunea porneste intr-o zi de duminica, cand satenii, dupa slujba, se strang in curte la vaduva lui
Maxim Oprea la hora. Scena prezinta toate personajele esentiale, rolul si statutul lor in
comunitate si anticipeaza conflictele ce se vor dezvolta ulterior. Cei trei lautari canta langa
sopron iar in jurul lor joaca toate perechile. In apropierea lor stau fetele care au ramas neinvitate.
Printre ele se mai afla cate o nevasta care asteapta sa o invite barbatul la hora. In cealalta parte
sunt mamele si babele care vorbesc despre copii si necazuri. Copiii obraznici alearga prin curte si
fura florile fetelor. Barbatii stau mai departe, pe langa casa, vorbind de treburile casei, uitandu-se
din cand in cand la hora. Balul are ca rol iesirea in lume a fetelor insa se resimt si influente ale
vietii moderne venite dinspre Vest (muzica, hainele, dansul, locul desfasurarii). Daca dupa hora,
conflictul s-a transformat in bataie, la bal, se transforma in discutii intelectuale. Nunta lui Ion cu
Ana este conceputa ca un contract social, respecta ritualul taranesc. Pe cand nunta Laurei cu
Pintea se sarbatoreste cu mare fast la Armandia, nunta fiind oficializata de 6 preoti si
reprezentand un moment important pentru planul intelectualitatii.
Tema romanului este construita complex, ilustrata prin titlurile celor doua parti,
"Glasul pamantului" si "Glasul iubirii", si prin tabloul monografic al satului transilvanean. Cele
doua titluri sugereaza cele 2 pasiuni care-l mistuie si-l omoara in final pe Ion. Fiecare parte este
impartita in 6, respectiv 7 capitole ce au la randul lor titluri sugestive si rezumative: Copilul,
Streangul, Nunta, Rusinea.
 In incipit se pot identifica toponime reale regasite in legatura cu "soseaua nationala",
devenita element simbolic ce delimiteaza sau faciliteaza cititorului trecerea dispre realitate spre
fictiune. Aceasta trecere este facilitata de un al 2-lea element, "drumul", ce simbolizeaza intierea,
cunoasterea, viata. Analizand finalul si incipitul se constata ca romanul este delimitat in mod
simetric de imaginea simbolica a drumului si a soselei, care cuprind lumea fictiva a romanului
"Ion". Titlul face referire la personajul principal Ion Pop al Glanetasului si este un nume comun,
obisnuit, foarte folosit.
Eroul romanului este Ion, un flacau voinic, energic, destept, care sufera din cauza
saraciei si care se lupa pentru a obtine pamant, sacrificandu-si iubirea. Atitiudinea acestuia este
comuna, pamantul insemnand pentru el demnitate, posibilitatea de a munci cu folos. Ion este
tipul de om care incearca sa depaseasca starea de mizerie, de inferioritate sociala. "In planul
creatiei, Ion e o bruta. A batjocorit o fata, ia luat averea, a impins-o la spanzurare si a ramas in
cele din urma cu pamantul. Continutul lui a fost epuizat si ispravile sentimentale il scot din sfera
instinctelor oarbe, si il duc in lumea constiintei, banalizandu-l", afirma Calinescu.
Ana, sotia lui Ion, este tipul femeii firave, modeste, a carei personalitate este
neutralizata de duritatea cu care au tratat-o tatal si barbatul ei. Aceasta este orfana de mama si
crescuta de tatal ei, Vasile Baciu. Un om bogat dar betiv si zgarcit. Preotul Belciug si familia
invatatorului Herdelea au o atitudine distanta fata de taranime. Herdelea isi mentine cu greu
slujba, trece prin momente de umilinta si este obligat sa faca multe compromisuri. Belciug are o
situatie materiala mai buna decat Herdelea, el neavand o familie.
Liviu Rebreanu se distinge in literatura romaneasca prin realismul viziunii in marele
sale creatii, sau, cum spunea si Mihail Sebastian, prin "darul masiv de a crea viata".