DECIZIA nr.

573
din 1 octombrie 2019
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.296 alin.(1) din
Codul penal
Publicată în Monitorul Oficial nr.961 din 29.11.2019

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Gheorghe Stan - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Elena-Simina Tănăsescu - judecător
Varga Attila - judecător
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.296 alin.(1) din
Codul penal, excepţie ridicată de Mihaela Sînziana Petrișor în Dosarul nr.789/238/2016 al Curții de Apel
Timișoara – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.2661D/2017.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal
îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curții acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată,
arătând că textul de lege criticat este previzibil, conduita pe care funcționarul public este obligat să o
adopte este clar determinată, nefiind necesar ca sintagma ”întrebuințarea de expresii jignitoare” să fie
definită în mod expres de lege, întrucât comportamentul corespunzător al funcționarului public decurge din
normele codului deontologic al profesiei.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Decizia penală nr.1006/A din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul
nr.789/238/2016, Curtea de Apel Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.296 alin.(1) din Codul penal. Excepţia a fost
ridicată de Mihaela Sînziana Petrișor, inculpată într-o cauză care are ca obiect soluționarea apelului
formulat de persoanele vătămate împotriva Sentinței penale nr.34 din 5 iulie 2017, pronunțată de
Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr.789/238/2016, prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de
300 de zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.(1) din
Codul penal.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată că sintagma
”întrebuințarea de expresii jignitoare” este neconstituțională, ”contravenind art.2 din Constituție”, fiind
lipsită de previzibilitate, întrucât nu rezultă cu claritate dacă aceasta acoperă conținutul elementului
material al fostei infracțiuni de insultă sau calomnie ori are un înțeles mai larg.
6. Curtea de Apel Timișoara – Secția penală apreciază excepția ca fiind neîntemeiată,
întrucât sensul concret al expresiei „întrebuințarea de expresii jignitoare” poate fi ușor stabilit atât din
lectura textului de incriminare (care trimite la sensul larg acceptat al noțiunii), cât și din consultarea
doctrinei de specialitate unde este prezentată o interpretare unitară a noțiunii.

1
 7. Potrivit art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul arată că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul
acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Textul de
lege are în vedere, așa cum reiese cu claritate din redactarea acestuia, fapta de întrebuințare de expresii
jignitoare față de o persoană de către persoana aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, textul fiind
formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, reglementând cu
claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. Prin urmare, excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea
nr.47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.296 alin.(1) din
Codul penal, care au următorul cuprins: ”(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de
către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau
cu amendă.”
12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, deși în notele scrise depuse la dosar
aceasta indică prevederile constituţionale ale art.2 din Constituție, întrucât invocă lipsa de previzibilitate a
normei criticate, rezultă că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție.
13. Critica autoarei excepției vizează sintagma ”întrebuințarea de expresii jignitoare” din
cuprinsul normei criticate, care în opinia sa, este lipsită de previzibilitate sub aspectul conținutului material
al infracțiunii de purtare abuzivă, nefiind clar dacă acesta coincide cu conținutul elementului material al
infracțiunilor de insultă și de calomnie, dezincriminate de legiuitor, ori are un înțeles mai larg.
14. Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit doctrinei, obiectul juridic
special al infracțiunii de purtare abuzivă îl constituie relațiile sociale de serviciu care presupun o conduită
corectă și cuviincioasă a funcționarului public, deci a persoanei care exercită un serviciu de interes public
pentru care a fost învestită de către autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii
acestora ori altei persoane care exercită atribuții sau responsabilități, potrivit legii, în cadrul unei persoane
juridice, conduită manifestată în raporturile cu persoanele fizice cu care vine în contact ca urmare a
îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Conduita corespunzătoare exercitării acestor atribuții nu trebuie să
implice ”întrebuințarea de expresii jignitoare”, deci nu trebuie să îmbrace forme de exprimare prin care să
se aducă atingere demnității persoanei, onoarei ori reputației acesteia. Interdicția vizează orice formă de
exprimare scrisă sau orală, gesturi sau mijloace care sunt susceptibile de a supune persoana unei
situații/stări umilitoare, de batjocură. Așa fiind, referitor la elementul material al infracțiunii de purtare
abuzivă, atât doctrina, cât și jurisprudența au reținut că sintagma ”expresii jignitoare” are o accepțiune
largă, care include, pe lângă faptele care aduc atingere onoarei ori reputației unei persoane (fapte care
potrivit art.205 și art.206 din vechiul Cod penal erau circumscrise infracțiunilor de insultă sau de
calomnie), și folosirea de cuvinte sau gesturi care exprimă o desconsiderare și sunt de natură a aduce
atingere demnității unei persoane, așa cum sunt cuvintele injurioase sau de ocară. Expresiile jignitoare pot
fi utilizate de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu adresându-se fie direct victimei, fie prin
intermediul mijloacelor de comunicare, cum ar fi telefonul, scrisorile sau alte mijloace care, prin natura lor,

2
sunt susceptibile de a realiza o legătură directă între făptuitor și persoana respectivă. Prin urmare,
expresiile cu caracter jignitor pot fi foarte diverse, având o sferă de cuprindere mai mare decât cele
specifice faptelor de insultă sau de calomnie, incriminate în legislația anterioară. Așadar, deși insulta nu
mai constituie infracțiune în noul Cod penal, atunci când fapta este săvârșită de o persoană aflată în
exercițiul atribuțiilor de serviciu, aceasta constituie infracțiunea de purtare abuzivă. Cu alte cuvinte,
dezincriminarea infracțiunii de insultă nu afectează existența infracțiunii de purtare abuzivă, care constituie
o infracțiune de sine stătătoare, norma incriminatoare care o consacră făcând referire la ”întrebuințarea de
expresii jignitoare”, ca element material al faptei.
15. Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că pretinsa lipsă de claritate a
normei cu privire la conținutul material al infracțiunii de purtare abuzivă, din perspectiva suprapunerii sau
nu a acestuia cu conținutul elementului material al infracțiunilor de insultă sau de calomnie, dezincriminate
de legiuitor, nu prezintă relevanță constituțională atâta vreme cât infracțiunea de purtare abuzivă are o
existență de sine stătătoare, legiuitorul înțelegând să incrimineze orice faptă a funcționarului public care
este de natură a pune o persoană într-o situație/stare de umilință, de batjocură, lezându-i demnitatea.
Astfel, indiferent dacă elementul material al celor trei infracțiuni: purtarea abuzivă, pe de o parte, și insulta
sau calomnia, pe de altă parte, se suprapune sau nu, dezincriminarea celor din urmă infracțiuni nu
produce nicio consecință juridică asupra existenței celei dintâi, care are o incidență mai largă cu privire la
faptele incriminate, vizând folosirea oricăror expresii jignitoare, dar o incidență limitată sub aspectul
făptuitorului, acesta fiind doar funcționarul public care săvârșește fapta în exercitarea atribuțiilor de
serviciu. Opțiunea legiuitorului de a dezincrimina faptele de insultă sau de calomnie, care erau calificate
de vechiul Cod penal ca infracțiuni contra demnității persoanei, nu are nicio înrâurire asupra infracțiunii de
purtare abuzivă, a cărei reglementare are ca scop protejarea unei alte valori sociale, respectiv probitatea
și integritatea funcției publice. Finalitatea normei criticate este aceea de a crea premisele ca persoana
care deţine o funcţie publică să-şi îndeplinească cu obiectivitate atribuţiile care îi revin potrivit Constituţiei
şi altor acte normative, să-şi exercite activitatea de serviciu cu respectarea principiilor imparţialităţii,
integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. Or, o conduită în cadrul căreia
funcționarul public ”întrebuințează expresii jignitoare” la adresa persoanelor cu care intră în contact în
exercitarea atribuțiilor de serviciu se abate în mod nepermis de la valorile inerente funcției publice, viciind
probitatea persoanei care exercită respectiva funcție.
16. Pe de altă parte, analizând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea
excepției este, de fapt, nemulțumită de modul în care instanța judecătorească a interpretat și a aplicat
dispozițiile art.296 alin.(1) din Codul penal în speța dedusă judecății, aspecte care cad în sfera de
competență a instanțelor ierarhic superioare care exercită controlul judecătoresc asupra hotărârilor
împotriva cărora au fost promovate căile de atac prevăzute de lege, iar nu în sfera de competență a Curții
Constituționale, care exercită controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor legale. Modalitatea de
încadrare juridică a faptelor penale în funcţie de subiectul activ este o problemă ce ţine de activitatea de
interpretare şi de aplicare a legii, atribut care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, se realizează de
instanţele judecătoreşti de drept comun.
17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie,
precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
Decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Sînziana Petrișor
în Dosarul nr.789/238/2016 al Curții de Apel Timișoara – Secția penală și constată că dispoziţiile art.296
alin.(1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.

3
 Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția penală şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2019.