UNITATEA DE STUDIU I.

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.1. STATUL
I.1.1. Noţiunea de stat
I.1.2. Elementele statului
I.1.3. Forma statului

I.2. DREPTUL. NORMA JURIDICĂ

I.2.1. Noţiunea de drept
I.2.2. Noţiunea de normă juridică
I.1.1. NOŢIUNEA DE STAT
Stat - esentiala pentru dezvoltarea societatii, evolutie continua
- latina = status, diferite acceptiuni: juridic, sociologic, filozofic,
politic
sens larg: entitate politică existentă pe un teritoriu, unde se află o anumită
populaţie asupra căreia se exercită puterea de stat
sens restrâns: ansamblul autorităţilor publice care, deținând monopolul
asupra creării şi aplicării dreptului, a cărui respectare o poate garanta prin
forţa sa de constrângere, asigură organizarea şi conducerea societăţii

I.1.2. ELEMENTELE STATULUI

TERITORIUL - spaţiul geografic asupra căruia se exercită suveranitatea;
delimitat de frontiere, alcătuit din sol, subsol, ape și coloana de aer de
deasupra acestora.
POPULAŢIA - totalitatea persoanelor care se află pe un anumit teritoriu
PUTEREA DE STAT
Puterea legislativă: Parlament
Puterea executivă: Guvern şi Preşedinte
Puterea judecătorească: instanţele judecătoreşti
 STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ
I.1.3. FORMA STATULUI
Forma de guvernământ: republica şi monarhia
Structura de stat: unitar şi federal
Regimul politic: monocratice, oligarhice şi democratice

I.2.1. Noţiunea de drept

DREPTUL - asigură cadrul legal pentru desfăşurarea tuturor activităţilor
- fenomen social complex
- latina = directus
DREPTUL - totalitatea normelor juridice generale şi obligatorii,
elaborate, instituite şi recunoscute de către stat în vederea reglementării
relaţiilor sociale, respectarea acestor norme putând fi impusă la nevoie
prin forţa de constrângere a statului.
Sistemul juridic – cuprinde fenomene juridice, totalitatea normelor
juridice, structurile instituţionale juridice create pentru aplicarea acestora,
conştiinţa juridică
Sistemul dreptului - de origine romano-germană, organizat în ramuri de
drept şi instituţii juridice
 DREPTUL
Sensuri - drept obiectiv
- drept subiectiv
- drept ca ştiinţă

Sistemul juridic - toate fenomenele juridice, conştiinţa juridică, structurile

instituţionale juridice create pe baza dreptului

Ramura de drept - ansamblul distinct de norme juridice, legate organic

între ele, care reglementează relaţii sociale cu acelaşi specific (Dreptul
comercial, Dreptul civil, Dreptul penal, Dreptul muncii)

Instituţia juridică - totalitatea normelor juridice care reglementează o

anumită categorie, o grupă unitară de relaţii sociale (contractul,
proprietatea)

Principiile fundamentale - stau la baza normelor juridice ce alcătuiesc o

ramură juridică (principiul legalităţii, principiul libertăţii şi egalităţii,
principiul echităţii şi justiţiei, principiul responsabilităţii)
 STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ
I.2.2. Noţiunea de normă juridică

Norma juridică = regulă de conduită socială, generala, impersonala si

obligatorie, a carei respectare poate fi asigurata, la nevoie, cu ajutorul
fortei de constrangere a statului

I.2.2.1. Trăsăturile normei juridice

Caracter social - ordonează şi reglementează relaţiile interumane şi
diversitatea activităţilor care se desfăşoară în cadrul societăţii
Caracter general şi impersonal - nu se adresează unui singur individ, ea se
adresează tuturor membrilor colectivităţii
Caracter prescriptiv (tipic) - conduita impusă pentru o situaţie determinată
este una standard
Caracter obligatoriu - trebuie respectata, avand un caracter imperativ
Caracter sancţionator - nerespectarea normei juridice atrage de cele mai
multe ori o sancţiune
Caracter imprescriptibil - se aplică ori de câte ori situaţia o cere
 Structura normei de drept

FORMA sub care norma juridică este redactată

titluri capitole secţiuni articole alineate litere puncte teze

ARTICOLUL – cea mai importantă parte a structurii tehnico-juridice a

normei de drept
Structura logico-juridică

Norma juridică

IPOTEZA DISPOZIŢIA SANCŢIUNEA

(împrejurări, (conduita de (consecinţa
condiţii, persoane) urmat) nerespectării
dispoziţiei)
 Acţiunea normelor juridice în timp, spaţiu şi asupra persoanelor

Acţiunea normelor juridice în timp:

-intrarea în vigoare: articolul 78 din Constituţie: legea se publică în
Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la publicare
sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei
- se aplică numai pentru viitor: principiul neretroactivităţii
- ieşirea din vigoare: încetează să îşi mai producă efectele ca urmare a
apariţiei unei norme juridice noi; abrogarea şi căderea în desuetudine

Acţiunea normelor juridice în spaţiu:

- principiul teritorialităţii
- excepţia extrateritorialităţii

Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor - o distincţie între mai

multe categorii de indivizi care locuiesc pe teritoriul unui stat în funcţie
de cetăţenie: cetăţeni, străini şi apatrizi
 Organizarea formală a normelor juridice. Izvoarele de drept

IZVOR DE DREPT
- în sens material: condiţiile sociale, economice, politice, culturale care
conturează existenţa unei comunităţi și influenţează voinţa generală,
inclusiv dreptul;
- în sens formal: forma în care se manifestă voinţa generală pentru a
deveni obligatorie pentru individ şi societate.

LEGEA – principal izvor de drept

- act normativ al puterii legislative (Parlament), elaborat
după o anumită procedură, reglementează cele mai importante relaţii
sociale, are forţă juridică superioară faţă de celelalte acte normative
- clasificare Constituţia = legea fundamentală
legi constituţionale
legi organice
legi ordinare
 STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

Acte normative subordonate legii

- Decrete ale Presedintelui Romaniei cu caracter normativ
- Ordonanţele Guvernului
- Ordinele cu caracter normativ şi instrucţiunile miniştrilor
- Decizii, dispoziţii, hotărari ale Administratiei Publice Locale
-Tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale incheiate de
România

Cutuma - regulă de conduită formată spontan, ca urmare a aplicării sale

repetate, timp îndelungat, de către o colectivitate umană; aplicabilitate
restrînsă
Doctrina – totalitatea părerilor, opiniilor, interpretărilor juriştilor, a
specialiştilor în drept
Jurisprundenţa – totalitatea hotărîrilor judecătoreşti
 STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

CONSTITUŢIA

LEGEA

ALTE ACTE NORMATIVE

CUTUMA, DOCTRINA, JURISPRUDENTA