Sunteți pe pagina 1din 5

Defect septal atrial

Descriere generala a defectului septal atrial

Defectul septal atrial este o malformatie cardiaca congenitala ce consta intr-un defect
al septului interatrial care permite trecerea anormala a sangelui din atriul stang in
atriul drept.

Inainte de nastere, in inima embrionului exista in mod normal o comunicare intre cele doua
atrii care permite irigarea fatului cu sange oxigenat din placenta. Dupa nastere aceasta
comunicare  se inchide dar la circa 20%  ramane o mica comunicare fara semnificatie
hemodinamica- foramen ovale patent.

Deficientele de crestere si uneori de absorbtie a diferitelor parti ale septului interatrial, duc la
aparitia defectului septal atrial care in functie de localizare se clasifica in cateva forme:
- tip ostium secundum (localizat in portiunea mijlocie a septului interatrial)
- tip ostium primum (localizat in portiunea inferioara a septului interatrial)
- tip sinus venos (localizat aproape de jonctiunea septului atrioventricular cu vena cava
superioara sau vena cava inferioara)
- tip sinus coronar

Defectul septal atrial reprezinta circa 10% din toate malformatiile congenitale si apare
ceva mai des la femei decat la barbati (in raport de circa 2:1).

Exista dovezi recente pentru o gena asociata cu defectul septal atrial.


Defectul septal atrial permite trecerea sangelui intre cele doua atrii. Directia acestui flux
sangvin este in cea mai mare parte din atriul stang in atriul drept, in virtutea faptului ca
ventriculul drept accepta mult mai usara un volum mai mare de sange decat ventriculul
stang, adica are o complianta mai mare.
Marimea suntului este in legatura cu marimea defectului septal atrial si cu nivelul presiunii
din circulatia pulmonara. Un sunt tranzitor, scurt din atriul drept in atriul stang, poate exista in
timpul inspirului, cand presiunea din atriul drept o poate depasi usor pe cea din atriul stang.
Suntul cronic stanga dreapta duce la cresterea fluxului in circulatia pulmonara.

Rezistenta circulatiei pulmonare fiind mai mica la copii, acestia tolereaza usor cresterea de
volum adusa de sunt chiar si atunci cand volumul pulmonar depaseste cu peste 2:1 volumul
sistemic (in mod normal, fara sunt, aceste volume sunt egale). Odata cu inaintarea in varsta,
scaderea compliantei ventriculului stang creste suntul stanga dreapta si astfel apar
simptomele. Un sunt mare si de durata duce la cresterea ireversibila a rezistentelor din
circulatia pulmonara si la inversarea suntului.

Factori de risc

Ca factori de risc pentru aparitia bolii pot fi enumerate rubeola materna sau consumul de
alcool, abuzul de droguri sau fumatul in timpul sarcinii.

Simptome de defect septal atrial

Defectul septal atrial izolat chiar si atunci cand are dimensiune moderata sau mare, poate fi
tolerat fara a produce simptome in copilarie. Uneori, totusi, pot exista oboseala, transpiratii,
infectii respiratorii frecvente. Cel mai adesea insa, la copil, boala e banuita dupa ce medicul
constata, la un consult de rutina, un suflu cardiac.

Daca nu este diagnosticata in copilarie boala produce simptome progresive de dispnee la


efort, papitatii care reflecta tulburarile de ritm atrial frecvente si mai tarziu simptome legate
de aparitia hipertensiunii pulmonare cu inversarea suntului- sindromul Eisenmenger.

Exista riscul producerii unor accidente vasculare cerebrale din cauza trecerii cheagurilor de
sange din circulatia venoasa, prin defectul septal atrial, in cea arteriala
Investigatii radioimagistice si de laborator

Radiografia toracica pune in evidenta cresterea siluetei cardiace din cauza maririi atriului
drept, ventriculului drept si incarcarii circulatie pulmonare.

Ecografia bidimensionala este cea mai importanta investigatie in diagnosticarea defectului


septal atrial, care poate pune in evidenta defectul de la nivelul septului interatrial, sustinuta
de examenul Doppler color care arata curgerea sangelui la nivelul defectului.

Caracteristice sunt cresterea dimensiunilor atriului drept, ventriculului drept si a arterei


pulmonare. Ecografia cardiac transesofagiana si ecografia de contrast sunt alte instrumente
utile in diagnosticarea DSA.

Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara sunt folosite cu success in


diagnosticarea defectului septal atrial, mai ales celor de dimensiuni mici si a evaluarii
incarcarii cu volum a inimii (ventriculului) drepte.

Electrocardiograma arata modificari specifice ale undelor P si QRS in functie si de forma


defectului septal atrial. Cateterismul cardiac si oximetria sunt in prezent rareori necesare
pentru diagnosticul acesetei boli. Acestea sunt utile cand celelalte metode
ofera dateinsuficiente, cand se banuieste o hipertensiune pumonara importanta (pentru
masurarea rezistentei vasculare pulmonare) sau cand se banuieste coexistenta unei boli
coronariene, preoperator, la un pacient peste 40 de ani.

Diagnosticul de defect septal atrial

Examenul clinic poate ridica suspiciunea unui defect septal atrial din cauza modificarii
zgomotelor cardiace si a aparitiei suflurilor cardiace, relative caracteristice bolii. Apoi
diagnosticul de certitudine este pus pe baza investigatiilor imagistice si de laborator.
Tratamentul pentru defectul septal atrial

TRATAMENTUL defectului septal atrial este in principal cel chirurgical sau cel
interventional. Totusi unii pacienti au nevoie de un tratament medical specific, mai ales in
cazul aparitiilor aritmiilor cardiac sau in cazul bolii avansate cu hipertensiune pulmonara.
Tratamentul chirurgical este indicat atunci cand suntul stanga dreapta produce
supraincarcarea de volum a inimii drepte, cand raportul dintre debitul pulmonar raportat la
cel sistemic este mai mare de 1,5:1, cand boala se complica cu accidente vasculare
cerebrale (emboli paradoxale).

Interventia se efectueaza cu sternotomie mediana, circulatie extracorporala si cardioplegie


(aprirea inimii) si suturarea directa a defectelor mici sau moderate sau aplicarea unor petece
de pericard sau sintetice la defectele mari.

In prezent, defectul septal atrial poate fi inchis folosind dispozitive implantabile prin tehnica
cateterismului cardiac. Conditiile sunt ca defectul septal atrial sa nu fie foarte mare, sa fie
central in septul interatrial, cu margini relative groase pentru sustinerea dispozitivului.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Desi pot fi tolerate bine pana la varste de peste 40-50 de ani, defectele septale atriale
necorectate, daca nu sunt foarte mari, duc treptat, de obicei la insuficienta cardiaca,
hipertensiune pulmonara si inversarea suntului cu aparitia cianozei (sdr. Eisenmenger), cand
tratamentul chirurgical este riscant , inrautateste situatia si, din aceste motive, este
contraindicat.

PROFILAXIE: Respectarea unui regim de viata sanatos in timpul sarcinii (evitarea fumatului,


alcoolului, drogurilor), respectarea screeningului prenatal al infectiilor incriminate in
producerea bolilor cardiace congenitale.