Sunteți pe pagina 1din 3

DECIZIA NR.

872/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii


privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar

1. Constată că dispozițiile art. 1-8 și cele ale art. 10-17 din Legea privind unele măsuri necesare
în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
2. Constată că dispozițiile art. 9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar sunt neconstituționale.

Reclamant este Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care a seizat Curtea
Constitutionala in vederea pronuntarii asupra constituționalității dispozițiilor Legii privind unele
măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Examinând obiecția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:


I.

II.

III. Cu referire la critica de neconstituționalitate privind reducerea cuantumului pensiilor, Curtea


constată că aceasta este întemeiată. In motivarea deciziei, completul de judecata a statuat
urmatoarele:

Pensia este o formă de prestație de asigurări sociale plătită lunar în baza legii, inerentă și
indisolubil legată de calitatea de pensionar. Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat. Drepturile
de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite de catre persoanele
fizice și juridice, participante la sistemul public. Aceasta înseamnă că pensia, ca prestație din partea
sistemului public de pensii, intră sub incidența principiului contributivității.

În Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
stabilit că art. 1 din Protocolul adițional la Convenție nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în
sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la
aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le
acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statului este aceea de a respecta art.
14 din Convenție privind nediscriminarea.
Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele necontributive sub
aspectul incidenței art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.

Constituția României prevede, în mod expres, dreptul la pensie ca drept fundamental. Textul
constituțional impune statului obligații constituționale suplimentare, astfel încât să se asigure un nivel
de ocrotire a acestui drept superior celui prevăzut de Convenție și de protocoalele sale adiționale.

Curtea constată că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții
individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat. Corelativ,
se naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții individului să îi plătească o pensie, cele două
obligații fiind intrinsec și indisolubil legate. Pensia are ca scop pe de-o parte, compensarea
contributiilor varsate de aceste persoane la bugetul de stat, iar pe de alta parte, asigurarea mijloacelor
de subzistenta a celor ce au dobândit acest drept în condițiile legii (perioadă contributivă, vârstă de
pensionare etc.).
Deși sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu pot da naștere vreunui drept de
creanță asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale, acestea îndreptățesc persoana care a
realizat venituri și care a plătit contribuția sa la bugetul asigurărilor sociale de stat să beneficieze de o
pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieții.
Cuantumul pensiei se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi
acceptată nici măcar cu caracter temporar. Contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la
pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei,
afectează substanța dreptului la pensie.
Aceasta nu exclude posibilitatea reasezarii in viitor a sistemului de calcul al pensiilor, trebuind totusi
ca, si in acest caz, principiul contributivitatii sa stea la baza acestei reasezari. Daca, in urma
reconfigurarii sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al
acesteia, statul este obligat să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor
anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor
care beneficiază de pensie.

Totodată, Curtea constată că dificultățile bugetului asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse
dreptului la pensie în sensul diminuării, chiar și temporare, a cuantumului pensiei, dreptul
constituțional la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de către stat.

De asemenea, Curtea constată și anumite insuficiențe de redactare a textului art. 9 din lege.
Prevederile legii criticate vizeaza pensiile contributive cuvenite sau aflate în plată și cele ce vor fi
stabilite sau acordate. Din coroborarea art. 9 alin. (1) si alin. (2) cu art. 17 alin. (1) rezulta o diferență
de tratament nepermisă între cele 2 categorii mai sus mentionate. Mai mult, proporțional, valoarea
punctului de pensie în ipoteza pensiilor cuvenite sau aflate in plata ar fi mai mică decât cea a pensiilor
ce vor fi stabilite sau acordate , ceea ce este, de asemenea, inadmisibil.
Analizand jurisprudenta altor curti constitutionale, Curtea observa unele considerente de
principiu referitoare la dreptul la pensie. Astfel, Curtea Constituțională a Ungariei a stabilit că pensia
calculată după regulile sistemului de asigurări sociale nu poate fi afectată, iar modificarea unilaterală a
cuantumului pensiilor este neconstituțională, cu referire directă la imposibilitatea legiuitorului de a
scădea pensiile mari pentru a crește pensiile mici. Aceeași instanță constituțională a statuat că pensia
(contributivă) este un drept câștigat și cumpărat într-o atât de mare măsură încât modificarea
cuantumului său nominal este neconstituțională.
În consecință, având în vedere gradul ridicat de protecție oferit prin Constituție acestui drept,
pentru motivele sus arătate, reducerea cuantumului pensiei contributive, indiferent de procent și
indiferent de perioadă, nu poate fi realizată. Rezultă că art. 53 din Constituție nu poate fi invocat ca
temei pentru restrângerea exercițiului dreptului la pensie.

IV. Judecator Iulia Antoanella Motoc a facut opinie separata.


Aceasta obiecteza mai intai cu privire la modalitatea în care Curtea a analizat independența
sistemului judiciar și legătura dintre această independență și remunerația judecătorului. Astfel, potrivit
prezentei opinii, remunerarea adecvată constituie o condiție esențială a independenței judecătorului.
Din conținutul art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, independența financiară a judecătorului
reprezintă o componentă de esență a independenței puterii judecătorești. Remunerația judecătorilor
reprezintă o compensație, care ține cont atât de responsabilitățile profesiei de judecător, cât și de
regimul strict al incompatibilităților.
Totodata, referitor la invocarea art. 53 din Constituție și independența magistraților, se
opineaza in sensul in care remunerația magistraților trebuie menținută, pentru că existența unui stat de
drept este fundamentală și este legată în mod indisolubil de independența și imparțialitatea justiției.
Este cu atât mai important în această perioadă limitată să se mențină un stat de drept.