Cartea, o fereastră deschisă către lume

Creaţie a inteligenţei şi fanteziei oamenilor, cartea s-a bucurat de-a lungul

veacurilor de aprecieri elogioase fiind considerată ca instrument esenţial pe tărâmul
cunoaşterii şsi al informării.

Multe cuvinte frumoase şi bogate în semnificatie s-au spus şi s-au scris despre
carte, despre locul şi rolul ei în viaţa personală a fiecărui om, precum şi în viaţa naţiunilor
şi a civilizaţiilor. Cartea îndeplineşte nu numai misiunea de a ne pune în contact cu
semenii noştri depărtaţi în timp şi spaţiu, cartea are minunatul rol de a ne face să trăim în
afară de minciună, nedreptate şi prejudecăţi. Să trăim frumos, alături de carte, ne
îndeamna şi Tudor Arghezi când ne spunea: "cartea este o fagăduinţă, o bucurie, o
calătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi".

Din cărti, din această împărăţie a spiritului şi a valorilor sufleteşti, luăm ideile şi
gândurile, care, unificate într-o concepţie armonioasă despre lume şi existenţă, constituie
ceea ce se numeşte cultură. Cultura nu înseamnă atât a şti, a reţine şi a împărtăşi, cât şi o
anumită aptitudine de a primi cele impărtăşite; înseamnă a recunoaşte frumuseţea şi a
preţui orice carte mare. Literatura se face prin cultură, cultura prin lectură, iar lectura din
cărţi. În marile biblioteci ale lumii, din vechime şi până în zilele noastre, găsim cărţi în
care se reflectă specificul naţional al fiecărui popor.

Iubiţi cartea, ea vă uşurează viaţa; ea vă invată să respectaţi omul şi pe voi înşivă,

ea vă înaripează mintea şi inima cu simţământul dragostei şi respectul faţă de semeni.

Rolul profesorilor, al învăţătorilor, al părinţilor creşte în direcţia responsabilitaţii

pe care o poartă pentru a urmări nu numai cât şi ce citesc ci şi cum citesc. Nu numărul de
carţi citite contează ci valoarea artistică şi educativă a acestora. Anii şcolarităţii oferă un
tarâm fertil pentru trezirea interesului faţă de lectura cărţilor, ca apoi, în timp, să devină o
adevarată pasiune, care se poate resimţi şi păstra toată viaţa.
 Îndrumarea lecturii elevilor este o acţiune dificilă şi de durată. Aşadar slujitorii
şcolii au o menire cu largi semnificaţii pentru sădirea în rândul elevilor a dragostei şi
interesului pentru carte.

Pentru eficacitatea îndrumării lecturii, prioritar este o temeinică documentare

pedagogică, completată cu o bogată cultură generală, la care se adaugă necesitatea
cunoaşterii preferinţelor elevilor, care variază în funcţie de vârstă, temperament, mediu
social şi de ambianţa mediului şcolar.

Ce mulţumire mai mare o poate oferi unui dascăl atunci când vede în elevii săi
adepţi ai cititului, consumatori pasionaţi de literatura, care pot să inţeleagă ceea ce citesc,
să deosebească ce e bun, util şi educativ de ceea ce e rău şi dăunător, să-şi formuleze clar
o opinie despre cartea citită, să folosească selectiv din bogatele taine ale cărţilor, pentru
exercitarea diverselor profesii ce le vor practica de-a lungul vieţii. Cartea reprezintă o
comoară pentru suflet şi pentru minte.Ea ne îndeamnă pe toţi să preţuim învăţătura.
Numai descoperind acea comoară vom putea folosi bogăţia dată de învăţătura cărţilor.

,,Cartea – spunea G.F. Morozov – reflectî ca o oglindă lungul şir de secole ale imenirii,
istoria luptei sale pentru existanţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile
înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea
ne este prieten credincios, de nădejde.

BIBLIOGRAFIE

Corniţă, Georgeta, ,,Metodica predări şi învăţării limbii şi literaturiiromâne”,

Ed. Umbria, 1993
Manolache Adriana, ,,Vorbim corect – Pregătirea pentru şcoală în grădiniţă”,
Ed. V end I Integral, Bucureşti, 1981
Wald, H. , ,,Supremaţia lecturii”, E.D.P., Bucureşti, 1997