Doi polițiști

Soarele bătea plăcut iar adierea vântului îi scădea putere, era o zi de sfârșit de primăvară, aglomerația
din cartiere se muta încet spre terasele de pe marginea drumurilor. Oamenii se relaxau într-o după
amiază de mai, uitând de treburi și griji dacă erau angajați cu normă, dacă nu, cei liberi care nu aveau
grija unui serviciu își continuau siesta nesfârșită. Terasa Libris era plină de lume ce se bucura de căldură
lângă o băutură răcoritoare sau au bere, erau și inși mai antrenași care o dădeau deja la ora asta pe
tărie. Într-un colț ales pentru un spor de intimitate doi prieteni își povesteau istoriile de viață mai cu haz
mai cu necaz . Privindu-i din depărtare te puteai amuza de cel mai solid dintre cei doi care părea a fi tipul
responsabil cu buna dispoziție întrerupându-și colegul de pahar prin remarci foarte verbale însoțite de
diverse onomatopee. Colegul său un ins mai uscățiv și mai înalt îi privea manifestările cu un fel de semi
seriozitate care totuși nu putea trăda o bună dispoziție cei i se citea din ochi. Petre era cel mai solid și
mai scund, Paul cel mai subțire și mai înalt. Temele de discuție erau banale, de genul celora obișnuite la
o băută.
- Să vezi mă, scot io