SCURT ISTORIC

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică unică în lume,

care reunește la ora actuală 28 de țări europene și acoperă aproape tot
continentul.

Organizația care va deveni UE a fost creată în perioada de după cel de-al

Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea
cooperării economice: țările implicate în schimburi comerciale devin
interdependente din punct de vedere economic și astfel se evită riscul izbucnirii
unui nou conflict.

Astfel, în 1958, a luat naștere Comunitatea Economică Europeană

(CEE) care, inițial, a contribuit la intensificarea cooperării economice între șase
țări: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. De atunci, s-
au alăturat alte 22 de țări, ceea ce a dus la crearea unei imense piețe unice
(denumită și piața internă), care continuă să se dezvolte pentru a-și valorifica
întregul potențial.

Ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o

organizație care acționează în numeroase domenii de politică de la schimbări
climatice, protecția mediului și sănătate, la relații externe, securitate, justiție și
migrație.

1
 Această schimbare s-a reflectat în modificarea, în 1993, a numelui
Comunității Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană
(UE).

Uniunea Europeană face continuu eforturi pentru ca iinstitiuțiile sale să fie

mai transparente și mai democratice. Deciziile sunt luate în cel mai transparent
mod posibil și luând în considerare interesele cetățenilor.

Uniunea Europeană respectă și principiul democrației reprezentative:

cetățenii săi sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii în Parlamentul European,
în timp ce statele membre sunt reprezentate în Consiliul European și în Consiliul
Uniunii Europene .Cetățenii europeni sunt încurajați să contribuie la viața
democratică a Uniunii exprimându-și opiniile cu privire la politicile UE pe
parcursul elaborării acestora sau sugerând îmbunătățiri ale reglementărilor și
politicilor în vigoare. Inițiativa cetățenească europeană le oferă cetățenilor
posibilitatea de a se implica și mai mult în politicile care le afectează viața. De
asemenea, pot depune plângeri și adresa întrebări cu privire la aplicarea
dreptului UE.

Organizații și Instituții ale Uniunii Europene

Sistemul instituționalal U.E prezintă o anumită originalitate, distingându-

se atât de cel al organizațiilor internaționale cât și de celal statelor
federale.Instituțiile UE pot fi grupate astfel:

 Instituții cu caracter decizional

 Instituții cu caracter executiv

2
  Instituții cu caracter juridic și de control

 Instituții cu caracter financiar-bancar

A. Instituții cu caracter decizional

Parlamentul European
Parlamentul European s-a înfințat în 1952, ca Adunare Comună a
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, iar din anul 1962 poartă
denumirea de Parlamentul European. Actul unic european, Tratatul de la
Mastricht, cel de la Amsterdam și cel de la Lisabona au transformat Parlamentul
European într-un organism cu atribuții legislative asemănătoare parlamentelor
naționale. Primele alegeri directe au avut loc în 1979.
Are sedii la Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg.

Parlamentul European are trei roluri principale:

Rol legislativ

 Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerii

Comisiei Europene

 Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.

 Ia decizii cu privire la extinderea UE.

 Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte

legislative.

Rol de control

3
  Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.

 Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu.

Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.

 Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit

bugetul UE.

 Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.

 Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.

 Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.

 Participă la misiuni de observare a alegerilor.

Rol bugetar

 Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.

 Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Componență

Numărul parlamentarilor din fiecare țară este, în principiu, proporțional

cu populația sa, dar în practică se aplică sistemul „proporționalității degresive”:
nicio țară nu poate avea mai puțin de 6 parlamentari sau mai mult de 96, iar
numărul total al acestora nu poate depăși 751 (750 plus președintele). Membrii
Parlamentului European sunt repartizați în funcție de afilierea politică nu de
naționalitate.

4
 Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale
UE, cât și pe plan extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul
Uniunii.

Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale:

 Comisiile pregătesc legislația.Parlamentul numără 20 de comisii și 2

subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit domeniu politic. Comisiile
examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile politice pot
propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte
sunt discutate și în cadrul grupurilor politice.
 Ședințele plenare au ca scop adoptarea legislației.Parlamentarii se
reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislației și a
amendamentelor propuse. În general, ședințele plenare de desfășoară la
Strasbourg, patru zile pe lună, dar se pot organiza și sesiuni suplimentare
la Bruxelles.

Consiliul European

Consiliul European este creat de facto în anul 1974 și instituționalizat

prin Actul Unic European și definește direcția politică generală și prioritățile
Uniunii Europene. Este format din șefii de stat și de guvern ai țărilor membre,
președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene.

Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către

Consiliu pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o
singură dată.

5
 Președintele Consiliului European reprezintă Uniunea în relația cu lumea
externă.Sediul său este la Bruxelles și presupune întâlnirea șefilor de stat și de
guvern din statele membre. La aceste întâlniri mai participă și președintele
Parlamentului European, președintele Comisiei Europene precum și Înaltul
Reprezentant al U.E pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate.

De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni

suplimentare pentru a soluționa probleme urgente.Deciziile se iau în general prin
consens, cu unanimitate sau cu majoritate calificată în unele cazuri. Numai șefii
de stat sau de guvern pot vota.

Principalele atibuții ale Consiliului European sunt:

 stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu

adoptă acte legislative.
 tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la
niveluri mai joase de cooperare interguvernamentală.
 definește politica externă și de securitate comună a U.E ținând cont
de de interesele strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul
apărării.
 desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță
majoră la nivelul UE, cum ar fi BCE și Comisia.
 aprobă acceptarea de noi membrii.

Consiliul European poate să îi ceara Comisiei Europene să elaboreze o

propunere sau să i se adreseeze Consiliului U.E.

6
 Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene ia ființă în anul 1958, sub denumirea de

Consiliul Comunității Economice Europene, cu sediul la Bruxelles. Consiliul
mai este cunoscut și sub numele de Consiliul de Miniștri și reprezintă
guvernele statelor membre ale UE

Este format din miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul
de politică supus discuțiilor, fiecare stat membru al UE deține președinția prin
rotație, pe o perioadă de 6 luni. Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc
în cadrul Consiliului pentru a discuta, modifica și adopta acte legislative și
pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în
îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor
Consiliului.

Principalele atribuții ale Consiliul Uniunii Europene sunt:

 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European pe

baza propunerilor înaintate de Comisia Europeană
 Coordonează politicile țărilor UE.
 Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la orientările
Consiliul European.
 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale.
 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul Europea

Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în

10 configurații diferite fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice
supuse dezbaterii. În funcție de configurație, fiecare țară își trimite ministrul

7
care se ocupă de domeniul abordat. De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru
afaceri economice și financiare („Ecofin”) participă miniștrii de finanțe din
fiecare țară. Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași
persoană, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate.
Toate celelalte reuniuni sunt prezidate de ministrul de resort din țara care deține
președenția UE în momentul respectiv. De exemplu, în cazul în care Consiliul de
mediu se reunește în perioada în care Finlanda deține președinția UE, reuniunea
va fi prezidată de ministrul finlandez al mediului.

Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este

sprijinit de Comitetul Reprezentanților Permanenți. Acesta este format din
reprezentanți permanenți ai statelor membre pe lânga UE, care au rang de
ambasadori.

Împreună cu Parlamentul European, Consiliul European este

principalul organism cu putere decizională al UE.

B. Instituții cu caracter executiv

Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct

de vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte
legislative și cu punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului Eurpean și ale

8
Consiliului UE. Comisia Europeană mai este cunoscută și sub numele de
Gardianul tratatelor.

Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 28 de

comisari(câte unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află
președintele Comisiei. Acesta decide de ce domeniu politic răspunde fiecare
comisar. Colegiul comisarilor este alcătuit din președintele Comisiei, cei șase
vicepreședinți ai săi, inclusiv prim-vicepreședintele, Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și 21 de comisari, fiecare
responsabil pentru un portofoliu.

Pentru numirea președintelui, candidatul este nominalizat de liderii

naționali în cadrul Consiliului European, pe baza rezultatelor obținute la
alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul propus are
nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului. Candidatul la funcția de
președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe baza
sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie
să fie aprobată de liderii naționali în cadrul Consiliului European. Fiecare
candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta
viziunea și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații
nominalizați este apoi supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă,
Consiliul European decide, cu majoritate calificată, numirea în funcție a
comisarilor. Mandatul Comisiei durează 5 ani.

Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le

permite apoi comisarilor să stabilească obiectivele strategice și să elaboreze
programul anual de lucru. Deciziile sunt luate pe baza responsabilității colective.
Toții comisarii sunt egali în cadrul procesului decizional și răspund, în aceeași
măsură, pentru deciziile luate. Ei nu dețin competențe decizionale individuale,
decât dacă primesc o autorizație specială în anumite situații.

9
 Principalele atribuții ale Comisiei Europene sunt:

 Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative,

pe care le înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca
scop protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni
care nu pot fi abordate în mod eficient la nivel național și soluționarea
unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.
 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și
Parlamentul.
 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și
Consiliu.
 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura
că legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
 Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor
internaționale, în special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului
umanitar.
 Negociază acorduri internaționale în numele UE.

C . Instituții cu caracter juridic

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene se asigură că legislația UE este

interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE; garantează că țările și

10
instituțiile UE se supun dreptului european.A fost înfințată în anul 1952 cu
sediul la Luxemburg.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene interpretează legislația UE

pentru a se asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și
soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene.
În anumite circumstanțe, curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi
sau organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe
care o suspectează că le-a încălcat drepturile.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este formată din 2 instanțe:

 Curtea de Justiție este formată din câte un judecător din fiecare

țară membră a UE, plus 11 avocați generali se ocupă de cererile de
hotărâre preliminară adresate de instanțele naționale și de anumite
acțiuni în anulare și recursuri.
 Tribunalul este format din câte 2 judecători din fiecare țară
membră a UE și se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse
de persoane fizice, întreprinderi și în anumite cazuri, de guvernele
UE. În practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația
privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura și
mărcile comerciale.

Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun

acord, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul
fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi
reînnoit.

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare.

Cele mai frecvente tipuri de cauze sunt:

11
 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale
țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a
legislației europene, dar există riscul ca instanțele din țări diferite să
interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli
cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE,
aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate
fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică
națională este compatibilă cu dreptul UE.

 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor

sau proceduri de infringement) - este vorba despre acțiuni introduse
împotriva unui guvern național care nu își îndeplinește obligațiile
prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de Comisia
Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se
dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În
caz contrar, se poate introduce o a doua acțiune împotriva ei, care poate
conduce la aplicarea unei amenzi.

 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat

membru,Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul
European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile
fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să
anuleze actul respectiv.Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite
Curții anularea unui act al UE care le privește în mod direct.

 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii

de a acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta
anumite decizii în anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele
statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții)
persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.

12
  sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană
sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei
de acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate
introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții.

Ombudsmanul European

Ombudsmanul European este numit de Parlamentul European

pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit. Aceasta este una dintre primele
sarcini care le revin deputaților proaspăt aleși. Înfințat în anul 1995 cu sediul la
Strasbourg, Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la
cazuri de administrare defectuoasă de către instituțiile și organismele UE.
Plângerile pot fi înaintate de cetățeni ai statelor membre sau de rezidenți pe
teritoriul UE ori de asociații și înteprinderi cu sediul în UE.

Ombudsmanul European investighează diferite tipuri de administrare

defectuoasă, de exemplu:

 comportament abuziv

 discriminare

 abuz de putere

 lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații

 întârzieri nejustificate

13
  proceduri incorecte.

Dacă nu se poate ocupa de cazul primit, Ombudsmanul vă va indica alte

organisme care ar putea să vă ajute.

D. Instituții cu caracter financiar – bancar

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează

și pune în aplicare politica economică și monetară a UE. Scopul său principal
este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și
crearea de locuri de muncă.A luat ființă în anul 1998 cu sediul la Frankfurt și
este compusă din președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor
centrale din toate statele membre.

Principalele atribuții ale Băncii Centrale Europene sunt:

14
 fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zonz
euro controlând astfel masa monetară și inflația.
 gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea
și vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.
 se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate
corespunzător de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează
corect.
 garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate
reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.

Banca Europeană de Investiții (BEI)

Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt membre ale Băncii
Europene de Investiții (BEI). Este formată din câte un administrator din fiecare
stat membru, plus un reprezentant al Comisiei Europene. Este înființată din anul
1958 cu sediul la Luxemburg. BEI oferă finanțare pentru proiecte care
contribuie la atingerea obiectivelor UE, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.

Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finanțări, în

condiții avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE. Aproximativ
90 % din finanțări se acordă în interiorul UE. Aceste fonduri nu provin
niciodată de la bugetul UE.

Scopul său este:

15
  să consolideze potențialul UE în materie de locuri de muncă și creștere

 să sprijine acțiunile menite să atenueze efectele schimbărilor climatice

 să promoveze politicile UE în afara Uniunii.

Curtea Europeană de Conturi

Curtea Europeană de Conturi , înființată în anul 1977 cu sediul în

Luxeburg este formată din câte un reprezentant din fiecare țară a UE. Membrii
Curți sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un mandat
de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat
de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit. Are rol de a verifica dacă fondurile
UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea gestiunii financiare
a UE.În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de
Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice,
dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia
Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.

Principalele atribuții ale Curții Europene de Conturi sunt:

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile

au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să
producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE,
efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în
cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care primesc
ajutor din partea UE.

16
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate
Comisiei Europene și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale
către Oficiului European de Luptă Antifraudă(OLAF).

Pe lângă aceste instituții la nivelul UE mai funcționează și instituții cu

caracter consultativ:

 Serviciul European de Acțiune Externă(SEAE) îi oferă sprijin Înaltului

Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.
Aceasta conduce lucrările Consiliului Afaceri Externe şi trasează direcţiile
politicii externe şi de securitate comune, asigurând, în acelaşi timp,
consistenţa şi coordonarea acţiunilor desfăşurate de UE pe plan extern.
 Comitetul Economic și Social European reprezintă societatea civilă,
angajatorii şi salariaţii .
 Comitetul European al Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi
locale.
 Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are rolul de a asigura
protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor .
 Oficiul pentru Publicații publică informaţii despre UE .
 Oficiul European pentru Selecía Personalului recrutează personal pentru
instituţiile şi organismele UE
 Școala Europeană de Administrație organizează cursuri de formare în
diverse domenii pentru personalul instituţiilor UE

17
18