UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT INTERNAŢIONAL ŞI

EUROPEAN

CICLUL II: MASTER PROFESIONAL

“Drept Internaţional”

CURRICULUM
la disciplina
„Dreptul Organizaţiilor Internaţionale”
Ciclul II, Master

AUTOR:
Olga DORUL, doctor în drept,
conferenţiar universitar

CHIŞINĂU -2019

1
APROBAT Şef Departament _____________________
la şedinţa Departamentului
din _______________ 2019

2
 PRELIMINARII

„Globalizarea este o sursă de noi provocări pentru umanitate. Numai o organizaţie mondială
este capabilă să facă faţă provocărilor la nivel planetar. Când acţionăm împreună suntem mai
puţin vulnerabili faţă de catastrofele ce ne lovesc pe fiecare dintre noi."
Kofi Annan, Secretar General al O.N.U.

După cel de-al Doilea Război Mondial, societatea internaţională este caracterizată prin
prezenţa unui număr mare de organizaţii internaţionale, şi anume circa 3000, dintre care 800 sânt
organizaţii guvernamentale. Aceasta se datorează mutaţiilor importante ce au avut loc în viaţa
omenirii, şi anume – decolonizarea, dezvoltarea şi instituţionalizarea cooperării interstatale.
Apariţia în secolul XX a organizaţiilor internaţionale a constituit un pas important în direcţia
democratizării vieţii internaţionale, a influenţat sensibil conţinutul politicii internaţionale.
Astăzi organizaţiile internaţionale reprezintă o importantă componentă a relaţiilor
mondiale, fiind chemate să reglementeze dezvoltarea înţelegerii, colaborării între state,
asigurarea păcii şi securităţii internaţionale.
Supremaţia statelor în rezolvarea diferitelor probleme cu care se confruntă comunitatea
internaţională este pusă la încercare de existenţa unui număr atât de impunător de organizaţii
internaţionale. Forţa cu care se manifestă organizaţiile internaţionale în prezent contribuie în
mod semnificativ la subminarea autorităţii statelor în rezolvarea problemelor cu care se
confruntă lumea de azi.
Opţiunea adoptată în 1991 de către Republica Moldova de a adera la comunitatea
internaţională în calitate de stat independent a însemnat de fapt şi iniţierea valului de aderări la
organizaţiile internaţionale cu caracter de universalitate şi regionale, dat fiind faptul că Statul
nostru nu poate exista izolat, în afara comunităţii internaţionale, de altfel după cum a fost
recunoscut ab initio caracterul negativ al politicii autarhice.
Termenul “Organizaţii internaţionale” este denumirea cea mai răspândită folosită pentru
ramura dreptului internaţional care se ocupă cu elucidarea principiilor de organizare şi activitate
a organizaţiilor internaţionale. Pe parcursul expunerii cursului, termenii “Organizaţii
internaţionale”, “Drept instituţional internaţional” şi “Instituţii internaţionale” vor fi utilizaţi
alternativ, fapt ce se datorează noutăţii materiei în cauză, numărului mare şi variat al
reglementărilor privind trăsăturile specifice ale organizaţiilor internaţionale, care ridică piedici în
calea unei sinteze şi lipsa unui efort susţinut de a elabora pe plan ştiinţific o teorie generală a
organizaţiilor internaţionale.
Cunoaşterea principiilor de organizare şi activitate a organizaţiilor internaţionale, precum
şi particularităţile ce decurg din calitatea de membru a Republicii Moldova în cadrul
organizaţiilor internaţionale constituie scopul acestui curs.
Cursul poate fi împărţit orientativ în două părţi:
partea generală – care cuprinde noţiuni de bază despre organizaţiile internaţionale, şi
anume: istoricul apariţiei, noţiunea şi clasificarea organizaţiilor internaţionale, noţiunea dreptului
organizaţiilor internaţionale, argumente în favoarea autonomiei acestei subramuri a dreptului
internaţional public, sursele şi principiile ce guvernează subramura dată.
partea specială – va cuprinde nemijlocit studierea organizaţiilor internaţionale cu
caracter de universalitate şi organizaţiilor internaţionale regionale în parte, şi anume: ONU,
NATO, COE, UE, AELS, OSA; OUA, LA, CSI; etc.

3
 I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul Denumirea Responsabil Total ore

Evaluarea
Semestrul
disciplinei disciplinei de

credite
Inclusiv

Nr. de
disciplină

Total
din
planul de C S L LI
studii
Dreptul Olga
S.01.A.02 organizaţiilor DORUL I 150 30 15 - 105 Ex 5 cr.
internaţionale

C- curs
S- seminarii
L-laborator
LI – lucru individual

II. TEMATICA ȘI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

N Ore
r. Lucrul
Unităţi de conţinut
d/ Curs Seminar individua
o l
1. Noţiuni introductive în materia organizaţiilor 2 1 14
internaţionale
2. Dreptul organizaţiilor internaţionale 4 2 14
3. Principalele aspecte funcţionale şi organizatorice 4 2 14
privind organizaţiile internaţionale
4. Organizaţia Naţiunilor Unite 4 2 16
5. Instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite 4 2 16
6. Organizaţia Mondială a Comerţului 4 2 16
7. Organizaţii regionale europene 4 2 15
8. Organizaţii regionale neeuropene 30 15 105

III.COMPETENŢE PROFESIONALE ȘI FINALITĂȚI DE STUDIU

COMPETENŢE FINALITĂŢI DE STUDIU

1. Demonstrarea capacităților de analiză
și sinteză a informației achiziționate
2. Utilizarea celor mai avansate și recente
elaborări și interpretări ale normelor și
instituțiilor de drept internațional
- a defini conceptele de bază ale dreptului
organizațiilor internaționale (metodă de
reglementare, izvor de drept, sistem
internaţional ş.a.);
- a face generalizări referitoare la diferite
instituţii ale dreptului organizațiilor
internaționale;
- a demonstra temeinicia teoriilor ştiinţifice
alese ca suport la clarificarea naturii
juridice a unei sau altei norme sau instituţii
de drept al organizațiilor internaționale.
- a identifica problemele de drept specifice
ramurii dreptul organizațiilor
internaționale;
- a alege metoda cea mai eficientă pentru
acumularea datelor şi informaţiilor
4

3. Proiectarea de activități practice
autonome în domeniul Dreptului
internațional și european
4. Identificarea problemelor de cercetare
în domeniul Dreptului internațional și
european
5. Interpretarea normelor de Drept
internațional și european
6. Elaborarea de soluții pentru problemele -
de drept internațional prin utilizarea
referitoare la problema concretă de drept al
organizațiilor internaționale;
- a argumenta eficienţa metodelor utilizate
pentru culegerea datelor şi informaţiilor
referitoare la problemele de drept al
organizațiilor internaționale;
- a evalua datele şi informaţiile culese/
accumulate, prin prisma relevanţei pentru
problematica dreptului organizațiilor
internaționale.
- a identifica tehnici şi instrumente specifice
domeniului dreptului organizațiilor
internaționale;
- a identifica problemele de ordin practic din
domeniul dreptului organizațiilor
internaționale;
- a selecta tehnica / instrumentul corect din
punct de vedere legal pentru a soluţiona
problema de ordin practic;
- a determina soluţiile corecte pentru
problemele de ordin practic vizând materia
dreptului organizațiilor internaționale;
- a decide asupra diverselor situaţii practice
în baza cunoştinţelor acumulate şi ţinând
cont de prevederile legii;
- a elabora planuri de acţiune-model ce pot fi
raportate la situaţiile concrete din practica
judiciară.
- a identifica lacunele şi carenţele din
domeniul dreptului internaţional public;
- a analiza critic cadrul normativ existent în
domeniul dreptului organizațiilor
internaționale;
- a estima eficienţa codificărilor
contemporane de drept internaţional public;
- a expune opinia proprie referitoare la
lacunele şi carenţele din domeniul dreptului
organizațiilor internaționale;
- a argumenta opinia proprie expusă
referitoare la lacunele şi carenţele din
domeniul dreptului organizațiilor
internaționale.
- a compara doctrina şi experienţa practică în
vederea alegerii soluţiei interpretative
corecte a normei de drept international
public;
- a interpreta normele dreptului organizațiilor
internaționale;
- a utiliza tehnici de probare a cutumei
internaţionale.
a interpreta legislaţiei naţională prin prisma
compatibilităţii cu tratatele internaţionale;
5
noilor cunoștințe - a stabili normele juridice din legislaţia
naţională care conţin carenţe;
- a propune concepţii pentru ameliorarea
conţinutului normelor sau instituţiilor de
drept internaţional public;
- a exprima viziunii proprii asupra
perspectivelor dezvoltării dreptului
organizațiilor internaționale ;
- a face propuneri de lege ferenda.
7. Perfecționarea abilităților de - a utiliza eficient resursele de comunicare,
comunicare în dependență de schimbările atât în limba română, cât şi într-o limbă de
din domeniul dreptului internațional și circulaţie internaţională;
european - a argumenta opiniile proprii;
- a întreţine o discuţie, manifestând
competenţă, consecvenţă, formulare şi
expunere logică;
- a redimensiona activitatea profesională în
raport cu noile politici şi strategii
educaţionale;
- a participa la formarea profesională
continuă ;
- a produce noi cunoştinţe prin realizarea
proiectelor inovaţionale.

IV. UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Subiectul 1. Noţiuni introductive în materia organizaţiilor internaţionale

Obiective Unităţi de conţinuturi
- Să determine momentul apariţiei 1. Istoricul apariţiei organizaţiilor internaţionale
primelor organizaţii 2. Noţiunea de organizaţie internaţională
internaţionale 3. Clasificarea organizaţiilor internaţionale
- Să descrie evoluţia istorică a
organizaţiilor internaţionale
- Să definească noţiunile doctrinară
şi convenţionale a organizaţii
internaţionale
- Să determine trăsăturile
caracteristice ale organizaţiilor
itnernaţionale
- Să propună criteriile de
clasificare ale organizaţiilor
internaţionale

Subiectul 2. Dreptul organizaţiilor internaţionale.

Obiective Unităţi de conţinuturi
- să definească noţiunea de drept al 1.Noţiunea de drept al organizaţiilor internaţionale
organizaţiilor internaţionale 2.Principiile dreptului organizaţiilor internaţionale
- să determine principiile dreptului 3.Izvoarele dreptului organizaţiilor internaţionale
organizaţiilor itnernaţionale
- să clasifice izvoarele dreptului
organizaţiilor itnernaţionale

6
 - să determine conţinutul dreptului
derivat al organizaţiilor
itnernaţionale.
Subiectul 3. Principalele aspecte organizatorice şi funcţionale privind organizaţiile
internaţionale.
Obiective
- să definească noţiunea de
personalitate juridică a
organizaţiei internaţionale
- să determine statutul juridic al
organizaţiilor internaţionale
- să descrie procedura de instituire
a organizaţiilor internaţionale
- să determine structura
organizaţiilor itnernaţionale
- să analizeze temeiurile
răspunderii internaţionale a
organizaţiilor internaţionale
- să definească competenţa
implicită a organizaţiei
internaţionale
- să descrie funcţiile organizaţiilor
internaţionale
- să stabilească forţa juridică a
prevederilor Convenţiei de la
Viena cu privire la dreptul
tratatelor între state şi organizaţii
internaţionale precum şi între
organizaţii internaţionale din
1986
Subiectul 4. Organizaţia Naţiunilor Unite.
Obiective
- să descrie istoricul constituirii
ONU
- să definească principiile ONU
- să stabilească criteriile înaintate
statelor în vederea obţinerii
calităţii de membru în ONU prin
prisma prevederilor Cartei ONU şi
a avizelor consultative ale Curţii
Internaţionale de Justiţie a ONU
- să determine competenţa organelor
ONU
Subiectul 5. Instituţiile specializate ale ONU
Obiective
- să definească noţiunea de instituţie 1.
specializată a ONU
- să determine trăsăturile specifice 2.
ale instituţiilor specializate ale 3.
Unităţi de conţinuturi
1. Personalitatea juridică a organizaţiei
internaţionale guvernamentale şi statutul ei
special
2. Modul de constituire şi încetare a activităţii
organizaţiei internaţionale
3. Structura organizaţiei internaţionale
4. Calitatea de membru în cadrul organizaţiilor
internaţionale
5. Adoptarea hotărârilor de către organizaţiile
internaţionale
6. Competenţele şi răspunderea internaţională a
organizaţiei internaţionale guvernamentale.
7. Funcţiile organizaţiei internaţionale
8. Dreptul tratatelor şi organizaţiile internaţionale
9. Regulile aplicabile diplomaţiei în cadrul
organizaţiilor internaţionale
Unităţi de conţinuturi
1. Apariţia Organizaţiei Naţiunilor Unite
2. Scopurile şi principiile Organizaţiei Naţiunilor
Unite
3. Calitatea de membru în cadrul Organizaţiei
Naţiunilor Unite
4. Organele Organizaţiei Naţiunilor Unite
Unităţi de conţinuturi
Noţiunea şi trăsăturile caracteristice ale
instituţiilor specializate
Clasificarea instituţiilor specializate.
Instituţiile specializate în domeniul cooperării
7
 ONU
- să propună criterii de clasificare
ale instituţiilor specializate ale
ONU
- să determine competenţele fiecărei
instituţii specializate în parte
industriale, agricole, tehnico-ştiinţifice şi al
creaţiei intelectuale.
4. Instituţii specializate în domeniul relaţiilor
valutare şi financiare internaţionale.
5. Instituţiile specializate în domeniul
comunicaţiilor şi transporturilor.
6. Alte instituţii specializate.

Subiectul 6. Organizaţia Mondială a Comerţului.

Obiective
- să determine istoricul apariţiei
OMC
- să identifice principiile OMC
- să determine condiţiile înaintate
statelor în vederea obţinerii
calităţii de membru a OMC
- să descrie procedura de examinare
a diferendelor în cadrul OMC
- să descrie sistemul de facilităţi
instituit de OMC
- să determine conţinutul clauzei
celei mai favorizate naţiuni şi
practica aplicării ei în cadrul OMC
Unităţi de conţinuturi
1. Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
2. Apariţia Organizaţiei Mondiale a Comerţului
3. Structura Organizaţiei Mondiale a Comerţului
4. Calitatea de membru în cadrul Organizaţiei
Mondiale a Comerţului
5. Principiile sistemului comercial
6. Acordurile Organizaţiei Mondiale a Comerţului
7. Reglementarea diferendelor în cadrul
Organizaţiei Mondiale a Comerţului

Subiectul 7. Organizaţii regionale europene.

Obiective Unităţi de conţinuturi
- Să relateze despre cadrul istoric al 1. Consiliul Europei
apariţiei fiecărei organizaţii în 2. Organizația Cooperării Economice a Mării
parte Negre
- Să determine principalele 3. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb
prevederi ale Actului final de la 4. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
Helsinki (1975), ale Cartei de la 5. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în
Paris (1990) şi ale Declaraţiei la Europa
nivel înalt de la Helsinki (1992) 6. Comunitatea Statelor Independente
- Să descrie procesul de
instituţionalizare a Conferinţei
pentru Securitate şi Cooperare în
Europa
- Să identifice competenţele fiecărei
organizaţii în parte
- Să descrie structura fiecărei
organizaţii europene

Subiectul 8. Organizaţii regionale neeuropene.

Obiective Unităţi de conţinuturi
- Să relateze despre cadrul istoric al 1. Organizaţia Statelor Americane
apariţiei fiecărei organizaţii în 2. Liga Statelor Arabe
parte 3. Uniunea Africană
- Să identifice competenţele fiecărei
organizaţii în parte
- Să descrie structura fiecărei
organizaţii europene

8
V. LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENTULUI

Potrivit documentelor normative-reglatorii universitare şi curriculumului disciplinei

Dreptul organizațiilor internaționale, fiecare student pe parcursul semestrului de studii trebuie să
execute obligatoriu un anumit număr de ore de lucru individual.
Lucrul individual presupune o investigaţie (în sensul de cercetare) pentru a deprinde
studenţii să gândească şi să acţioneze independent.
La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista orientativă de teme (este ataşată mai
jos) pe care studenţii urmează să le abordeze, criteriile de evaluare, termenii de realizare,
strategiile de realizare, produsul preconizat. Studentul îşi poate allege oricare din temele propuse
de profesor sau o altă temă, la proprie discreţie, însă obligatoriu din curriculumul disciplinei.
Cercetarea se realizează individual.
Este de preferat ca rezultatele să fie analizate în cadrul grupului de studenţi, pentru ca
profesorul să poată formula observaţii, aprecieri şi concluzii.
Pe baza analizei activităţii studentului şi a rezultatelor obţinute de el în cadrul cercetării
individuale, profesorul acordă note.
.

Produsul preconizat Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

realizare
 Surse relevante pentru
disciplină
 Publicaţii recente
 Conţinutul să corespundă
 Lecturarea rigorilor
 Analiza, reflecţii a III-a
Recenzia unui studiu /  ştiinţifice
critice săptămână
monografii:  lingvistice
 Elaborarea din luna
recenziei  etice septembrie
 de tehnoredactare
 Caracter analitic
 Integrarea cunoştinţelor
anterioare
 Volum (5-10 pagini)
 Proiectarea etapelor
 Documentarea
 Stiudiu de caz
 Actualitatea temei de
 Realizarea
cercetat
investigaţiei
 Metode/tehnici adecvate
Proiect de cercetare (elaborarea
 Formularea corectă a
asupra organizațiilor cu memoriilor)
aparatului categorial I săptămână
caracter regional : CoE,  Calificarea juridică
 Analiza/prelucrarea datelor din luna
CSI, LSA, OSA, UA, a evenimentelor
 Originalitatea formei de decembrie
OECD, CN, AELS, precăutate
prezentare
OSCE, CSI  Prezentarea
 Corectitudinea utilizării
rezultatelor în
termenilor
cadrul proceselor
 Relevanţa concluziilor
simulate de drept
itnernaţional
umanitar
Elaborarea statutului  Crearea grupurilor  Metode/tehnici adecvate
Noiembrie
organizației  Proiectarea etapelor  Formularea corectă a

9
 Produsul preconizat Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de
realizare
internaționale  Documentarea conținutului
 Realizarea  Analiza/prelucrarea datelor
investigaţiei  Corectitudinea utilizării
 Prezentarea termenilor
rezultatelor  Relevanţa concluziilor
grupurilor de lucru

IV. TEMATICA ORIENTATIVĂ A LUCRULUI INDIVIDUAL

1. Natura juridică a organizaţiilor internaţionale

2. Dreptul intern al organizaţiilor internaţionale
3. Probleme juridice ale structurii şi activităţii organizaţiilor internaţionale
4. Problema imunităţilor de serviciu în dreptul internaţional
5. Efectele tratatului organizaţiei internaţionale pentru statele sale membre
6. Rolul ONU în dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional
7. ONU – instrument de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale. Probleme actuale.
8. Societatea internaţională şi supranaţionalitatea.
9. Organizaţii internaţionale neguvernamentale – generaţia nouă de subiecte a dreptului
internaţional public.
10. Conferinţele internaţionale. Reguli de procedură.
11. Calitatea de membru în organizaţiile internaţionale.
12. Necesitatea reformei ONU.
13. Răspunderea internaţională a organizaţiilor internaţionale.
14. Competenţa organizaţiilor internaţionale.
15. Votul ponderat şi principiul egalităţii suverane a statelor.
16. Dreptul diplomatic al organizaţiilor internaţionale
17. Dreptul tratatelor organizaţiilor internaţionale
18. Probleme actuale ale activităţii organizaţiilor internaţionale
19. Conflictele regionale şi organizaţiile internaţionale
20. Adoptarea hotărârilor în cadrul organizaţiilor internaţionale. Tendinţe actuale.
VI. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE
Formele de organizare a instruirii în cadrul disciplinei Dreptul organizațiilor
internaționale sunt:

a. activitățile frontale
b. activitățile de grup
c. activitatea individuală.

a. Activitățile frontale cuprind: lecția (cursul universitar), seminarul.

b. Activitățile de grup dirijate cuprind: consultațiile, exercițiile independente, vizita în

grupuri mici, cercul de interese, întâlniri cu specialiști, concursuri și dezbateri, sesiuni de
comunicări si referate, reviste universitare.

c. Activitățile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă,

studiul în biblioteci, lectura suplimentară și de completare, întocmirea de proiecte, referate,
scheme, alte lucrari scrise, comunicări științifice, alte proiecte practice.

10
 Principalele metode de invatamânt aplicate sunt: expunerea didactică; conversația
didactică
(euristică, catehetică, în actualitate); demonstrația (combinată, cu mijloace tehnice);
problematizarea; studiul de caz; metodele de simulare; învățarea prin descoperire.

Mijloacele tehnice de instruire pot fi:

- mijloacele tehnice vizuale: proiectorul, fișe de lucru, tabla interactivă

- mijloacele tehnice auditive: radioul, casetofonul, etc.
- mijloacele tehnice audio-vizuale: video-player, tv, calculatorul

Metodologia evaluării în cadrul programelor de studii realizate la USM, inclusiv evaluarea

în cadrul programului de studii Drept, reflectă abordarea curriculară şi este orientată spre
evaluarea rezultatelor învăţării (a competenţelor). În acest context, la începutul semestrului
studenţii sunt familiarizaţi cu programul curricular al disciplinei Dreptul organizațiilor
internaționale şi sunt informaţi despre formele şi modalităţile de evaluare, criteriile de apreciere.
Evaluarea rezultatelor academice se realizează prin:
Evaluare iniţială;
Evaluare curentă;
Evaluare finală.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul disciplinei; capitolului, temei.
Cadrul didactic înregistrează rezultatele evaluării iniţiale în registrul personal.
Evaluarea curentă se realizează pe parcursul procesului educaţional în cadrul cursului,
seminariilor, activităţilor practice, consultaţiilor.
Prin evaluarea curentă profesorul monitorizează procesul de formare a competenţelor
profesionale a viitorilor specialişti;
Evaluarea curentă constată rezultatele activităţii de formare profesională: atât a celor
realizate în sala de curs, cât şi a lucrului individual;
Rezultatele evaluării curente se exprimă în note în conformitate cu grila de notare.
Evaluarea curentă include şi două atestări obligatorii desfăşurate în termenul indicat în
calendarul academic. Rezultatele acestor evaluări sunt luate în calcul la evaluările finale
semestriale şi au o pondere nu mai mică de 40 la sută din nota finală la disciplină.
Evaluarea finală are funcţia de bilanţ şi se realizează la încheierea studiului disciplinei.
Forma de realizare ale evaluării finale sunt: examenul (oral sau scris).
Rezultatele evaluării finale se exprimă în note conform grilei de notare (nota minimă de
promovare este nota 5) şi credite academice.
Numărul creditelor academice este determinat de 6 credite şi constată realizarea integrală
a volumului de muncă pretins studentului care demonstrează prezenţa anumitor competenţe.
Nota finală la disciplină însumează rezultatul evaluării curente: activitatea în cadrul
cursului, seminariilor şi rezultatul lucrului individual, şi nota obţinută la examen. Rezultatul
evaluării curente în cadrul studiilor de licenţă constituie 60 % din nota finală, iar nota de la
examen - 40%.
Cadrul didactic este obligat să indice rezultatele evaluării finale în registrul grupei
academice şi în borderou (tabelul de note).
Evaluările curente şi finale, atât în scris, cât şi cele orale se realizează în baza testelor care
includ sarcini de diferit nivel de complexitate. Sarcinile sunt de trei niveluri:
1) de cunoaştere şi înţelegere;
2) de aplicare;
3) de integrare.
Sarcinile de nivel unu solicită cunoaşterea materialului teoretic şi reproducerea acestuia.
Sarcinile de nivel doi solicită analiza, compararea, generalizarea şi aplicarea, după model, a
cunoştinţelor teoretice în practică. Nivelul de integrare solicită studentului rezolvarea situaţiilor

11
de problemă, aprecierea, evaluarea, luarea unor decizii. Studentul poate fi apreciat înalt, doar
dacă rezolvă sarcini de nivel trei, integrare, fapt ce demonstrează competenţe.
Susţinerea cu succes a examenului curent şi alocarea creditelor pentru acesta denotă faptul
că studentul posedă cunoştinţe şi aptitudini (competenţe) prevăzute în curricula disciplinei.

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ:

1. Arhiliuc V., Chirtoacă N., Ceban C., Cucoș D. ș.a. ”Reprezentanțele organizațiilor
internaționale în Republica Moldova. Studii științifice. CEP USM. Chișinău, 2008
2. Balan O., Burian Al., Arhiliuc V., Osmochescu N., Sârcu D., Suceveanu N., Gamurari V.
Dorul O. Drept international public, Chisinau, 2012.
3. A.A. Моисеев “Международные финансовые организации. Правовые аспекты
деятельности”, ОМЕГА-Л, Москва 2003.
4. Е.А. Шибаева “Право международных организаций” Москва 1986
5. Lagrange E., Sorel J.-M., Droit des organisations internationales, L.G.D.J, 2013.
6. Wood M., Vicien-Milburn M., Wilmshurst E. ”Legal responsability of International
organisations in International Law”, 2011

Tratate internaţionale:
1. Statutul Societăţii Naţiunilor 1919
2. Carta ONU 1945
3. Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor 1969
4. Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor între state şi organizaţii
internaţionale sau între organizaţii internaţionale 1986
5. Tratatul cu privire la Uniunea Europeană 1992
6. Statutul Comunităţii Statelor Independente 1993
7. Statutul Consiliului Europei1949
8. Tratatul Atlanticului de Nord 1949
9. Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Helsinki 1975
10. Carta de la Paris pentru o nouă Europa 1990
11. Acordurile de la Bretton Woods cu privire la crearea Băncii Internaţionale pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondului Monetar Internaţional 1944
12. Convenţia de la Cicago privind aviaţia civilă internaţional
13. Acordul de sediu încheiat între ONU şi SUA 1947
14. Acordul cu privire la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 1990
15. Actul final al Rundei de la Urugwai 1994
16. Convenţia cu privire la Organizaţia Internaţională Maritimă 1958
17. Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Ştiinţă, Educaţie şi Cultură 1945
18. Convenţia privind privilegiile şi imunităţile funcţionarilor ONU 1946
19. Convenţia privind privilegiile şi imunităţile instituţiilor specializate ale ONU 1947
20. Convenţia cu privire la securitatea personalului ONU 1994

Pagini web:
1. www.un.org
1. www.icj-cij.org
2. www.ilo.org
3. www.itu.int
4. www.who.int
5. www.unesco.org
6. www.imf.org
7. www.worldbank.org
8. www.nato.int

12
9. www.coe.int
10. www.europa.eu.int
11. www.osce.org
12. www.wto.org
13. www.weu.int
14. www.norden.org
15. www.oas.org
16. www.africa-union.org

13