Sunteți pe pagina 1din 4

RECENZIE

JEAN PIAGET (2005). “Reprezentarea lumii la


copil”. Bucuresti: Ed. Cartier.

Psiholog si epistemolog (epistemologie=teoria cunoasterii stiintifice) , director al


Centrului International de Epistemologie Generala din Geneva, autor al unei teorii
genetice a dezvoltarii psihice, in stransa legatura cu cautarile in domeniile logicii,
semioticii si epistemologiei, Jean Piaget (1896-1980) isi consacra cea mai mare parte a
cercetarilor studierii psihologiei copilului, Reprezentarea lumii la copil , carte scrisa in
anul 1947- tradusa in numeroase limbi – constituind o teza majora a preocuparilor sale
de-o viata si , totodata, cea mai cunoscuta lucrare a autorului.
Doresc sa incep recomandarea acestei lucrari de specialitate, plecand chiar de la
ceea ce spune autorul in cartea” Reprezentarea lumii la copil”:
“ Pentru a situa cu exactitate reprezentarile copilului despre lume, prima
intrebare care trebuie pusa este fara indoiala aceasta: este realitatea exterioara, la
copil, la fel de exterioara si obiectiva ca la noi? Altfel spus, este copilul capabil sa
distinga lumea exterioara de propriul eu? Atata timp cit copilul admite ca toata
lumea gandeste neaparat ca el, acesta nu cauta spontan nici sa convinga, nici sa se
conformeze adevarurilor commune, nici, mai ales, sa demonstreze sau sa verifice
spusele lui.
Pentru a studia raporturile gindirii copilului, nu numai cu a altuia, dar si cu
lucrurile, ne gasim din start in prezenta unei probleme analoage: va sti copilul sa
iasa din propriul eu pentru a-si construe o reprezentare obiectiva a realitatii?”

1
Cartea este structurata in trei sectiuni, astfel:
* Sectiunea 1(REALISMUL INFANTIL) cuprinde urmatoarele capitole:
I. Notiunea de gandire.
II. Realismul nominal.
III. Visele.
IV. Realismul si originile participarii.

 Sectiunea 2 ( ANIMISMUL INFANTIL) cuprinde urmatoarele capitole:


V. Constiinta atribuita lucrurilor.
VI. Conceptul de “viata.”
VII. Originile animismului infantil. Necesitate morala si determinism fizic.

 Sectiunea 3 ( ARTIFICIALISMUL INFANTIL SI STADIILE ULTERIOARE


ALE CAUZALITATII)
VIII. Originea astrelor.
IX. Meteorologia si originea apelor.
X. Originea arborilor, a muntilor si a pamantului.
XI. Semnificatia si originile artificialismului infantil.

J. Piaget isi propune ca si in aceasta carte sa trateze problemele realitatii si


cauzalitatii (probleme tratate de autor si in cartea “Cauzalitatea fizica la copil”) dar
diferentiat- in “Cauzalitatea lumii la copil” Piaget isi propune sa faca analiza formei si
functionarii gandirii in timp ce in “Reprezentarea lumii la copil” abordeaza analiza
continutului gandirii. Pentru a ne da seama de logica copiilor, adesea e suficient sa
discutam cu ei ,sa-observam cand sunt intre ei.
In primul capitol, Piaget analizeaza stadiile gandirii.
Primul stadiu: se gandeste cu gura. Considera ca in masura in care gandirea
consta in cuvinte, ea tine de niste lucruri denumite, iar in masura in care tine de voce, ea e
asimilata unui vint intern si in acelasi timp extern. In ambele cazuri nu exista deci
frontiere stricte intre eu si lumea exterioara. Piaget ajunge la aceasta concluzie prin
numeroase studii de caz ale copiilor: Mont, Pig, Ackner, Barb, Rehm.
Al doilea si al treileq stadiu: gandim cu capul.Piaget constata ca numai dupa
varsta de 7-8 ani copilul a intrebat si a asimilat ceea ce i s-a spus. Piaget se intreaba: la ce
moment se poate spune ca distinge copilul gandirea de lucruri?Altfel spus, la ce moment
trebuie situate debuturile celui de-al treilea stadiu? Ajunge la concluzia ca putem
aproximativ situa debutul celui de-al treilea stadiu catre varsta de 11 ani: gandirea nu e o
materie si ea e distincta de fenomenele pe care le reprezinta.
Concluzia ce decurge din primul capitol al cartii este urmatoarea: exista trei
raspunsuri corespunzand la trei stadii succesive. In timpul primului stadiu (pana spre 7-
8ani), copii nu ajung in nici un fel sa faca distinctia intre cuvant si lucru: nu inteleg
problema. In timpul celui de-al doilea stadium (7-11ani), copiii inteleg problema, dar nu
ajung sa o rezolve sistematic. In timpul celui de-al treilea stadium (de la 10-11 ani), e
data solutia justa.
In capitolul II ,Piaget studiaza problema numelor.(reprezentarea numelor la copil).

2
In privinta originii numelor, Piaget considera ca in primul stadiu (5-6 ani), copilul
considera numele ca o proprietate a lucrurilor, care emana direct din lucruri. In timpul
celui de-al doilea stadiu (7-8 ani), numele au fost inventate de catre fauratorii lucrurilor.
In timpul celui de-al treilea stadiu, care se instaleaza catre varsta de 9 si 10 ani, copilul
e de parere ca numele se datoreaza unor oameni oarecare, fara ca numele sa fie legat de
crearea lucrurilor.
In privinta locului numelor Piaget a stabilit trei stadii: in timpul celui dintai(5-6 ani),
numele lucrurilor e in lucruri. In timpul celui de-al doilea stadiu (7-8ani), numele
lucrurilor este peste tot sau nicaieri, ceea ce e totuna. In timpul celui de-al treilea stadiu
(9-10 ani) , numele sunt in vocea noastra, apoi in capul nostru si in gandirea insasi.
Acestea constituie problema ontologica (existenta , rolul si locul lor) a numelor, in
finalul capitolului Piaget analizeaza insa si problema logica a numelor.

In capitolul III, Piaget studiaza reprezentarile infantile referitoare la vis.


Stabileste trei stadii:
1. visul vine din afara si ramane exterior(5-6 ani): copilul crede ca visul vine din
afara, ca se instaleaza in camera si asa se face ca visam cu ochii.
2. visul vine de la noi, dar este exterior noua(7-8 ani): copilul crede ca visul vine
din cap, dar visul e in camera, in fata noastra, privim un tablou exterior.
3. visul e interior si de origine interna(9-10 ani): visul vine din gand, e situate in
cap si visam cu gandirea .
In capitolul IV, Piaget studiaza realismul si originile participarii.(la copil)
In capitolul V, Piaget studiaza constiinta atribuita lucrurilor.(la copil)
Stabileste patru stadii:
1. totul este constient
2. e constient tot ce se misca (6,7 ani- 8-9 ani)
3. sunt constiente corpurile dotate cu o miscare proprie: este stadiul cel mai
sistematic.(8,9 ani- 11,12 ani).
4. constiinta este rezervata animalelor: de la 11, 12 ani

In capitolul VI, Piaget studiaza conceptul de “viata”(la copil)


Stabileste trei stadii:
1. viata e asimilata activitatii in general
2. viata e asimilata miscarii
3 si 4: viata e asimilata miscarii proprii, apoi e rezervata animalelor si plantelor.
Concluzioneaza prin sublinierea importantei pe care explicatia miscarii trebuie sa o
aiba pentru gandirea copilului.

In capitolul VII, Piaget studiaza: originile animismului infantil.


In acest capitol Piaget explica cei trei timpi ai procesului de solidificare a realului:
1. eul e confundat in intregime cu lucrurile : exista participare intre tot si toate si
actiune magica a dorintei asupra realitatii.
2. eul se diferentiaza de lucruri, dar lucrurile raman invaluite in aderente subiective:
magia si animismul sunt complementare.

3
3. nu mai exista magie.Distingerea eului de lucruri poate fi destul de avansata fara ca
disocierea notiunilor obiective de notiuni subiective sa fie impinsa pina pe
punctual de a face sa dispara animismul.
In capitolul VIII, Piaget studiaza originea astrelor (reprezentarea astrelor d.p.d.v. al
copilului).
Stabileste trei stadii:
1. astrele sunt fabricate
2 si 3: astrele au o origine- partial, apoi integral-naturala.
In capitolul IX, Piaget este interesat de “cauza si natura noptii”, originea norilor,
tunetul si fulgerele, formarea ploii, explicatia zapezii , a ghetii si a frigului, originea
prima a apelor.
In capitolul X, Piaget gaseste explicatii pe care copiii le dau pamantului,
pietrelor,muntilor.
In capitolul XI, Piaget vorbeste despre reprezentarea lui Dumnezeu, lui Mos
Craciun subliniind faptul ca gandirea copilului este egocentrica si oarecum
intermediara intre gandirea autista sau simbolica a reveriei si gandirea logica.

In final, recomand aceasta carte deaorece dupa parcurgerea ei noi, adultii, specialistii
in psihologia copilului ne trezim in urmatoarea ipostaza: de a ne lamuri anumite
aspecte din propria copilarie dar in acelasi timp a intelege in profunzime necesitatile
intime ale copiilor in vederea realizarii unei educatii/ invatari eficiente.