Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

PROBAȚIUNE I

Prof.univ.dr. Buneci Petre


Masterand:
1. Noţiuni introductive

Martorul este persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de
natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal. Dată fiind importanţa care se atribuie
probei cu martori, în special în procesul penal unde proba cu martori constituie regula, dar ţinând
cont şi de vechimea acestui mijloc de probă, martorii sunt consideraţi „ochii şi urechile justiţiei”.
În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate
să lămurească toate aspectele cauzei pe bază de probe. La cererea organului de urmărire penală ori a
instanţei de judecată, orice persoană care are cunoştinţă de existenţa unor probe sau deţine mijloace
de probă, este obligată să le aducă la cunoştinţă.
Pentru dobândirea calităţii procesuale de martor este necesară întrunirea următoarelor
condiţii:
- existenţa unui proces penal în curs de desfăşurare;
- existenţa unei persoane fizice care cunoaşte fapte şi împrejurări de natură să contribuie la
aflarea adevărului în procesul penal;
- ascultarea aceei persoane de către organele judiciare cu privire la faptele şi împrejurările
pe care le cunoaşte.1

2. Procedura obţinerii declaraţiilor martorilor

Declaraţiile martorului pot fi obţinute prin ascultare sau prin confruntare.


I. De regulă, ascultarea martorilor are loc în trei etape:
- verificarea identităţii şi ascultarea cu privire la datele personale;
- relatarea liberă şi ascultarea povestirii martorilor;
- adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor.
În cadrul primei etape, martorul este solicitat sa raspundă la întrebările ce i se adresează cu
privire la datele de identitate: nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric
personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile,
profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care
doreşte să-i fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă impotriva sa se
desfăşoară vreun proces penal, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situţiei sale

1
Ioan Grica. Drept procesual penal. Partea generală. Bucureşti, p.283

1
personale; în caz de indoială asupra identităţii martorului, aceasta se stabileşte prin orice mijloc
de proba.2
Martorului i se comunică obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea
cărora a fost propus ca martor şi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soţ al
suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din procesul penal, dacă se
află în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum şi dacă a suferit vreo
pagubă în urma săvârşirii infracţiunii. Martorului nu i se adresează întrebările privind persoana
sa atunci când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecţie a datelor de identitate.
Martorului i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:
a)dreptul de a fi supus măsurilor de protecţie şi de a beneficia de restituirea cheltuielilor
prilejuite de chemarea in faţa organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege;
b)obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atragându-i-se atenţia ca, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c)obligatia de a comunica în scris, in termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este
citat, atrăgându-i-se atenţia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate dispune
împotriva sa sancţiunea prevăzută de art. 283 alin. (1);
d)obligatia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenţia ca legea
pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă; martorului minor care nu a împlinit vârsta de 14
ani nu i se comunică această obligaţie, dar i se atrage atenţia să spună adevărul.3
Totodată. martorul are dreptul:
- să ştie în legătură cu cauză este citată;
- să înainteze cereri;
- să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare
comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a
rudelor sale apropiate;
- să facă declaraţii în limba maternă sau în altă limbă pe care o posedă, să ia cunoştinţă de
declaraţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea declaraţiilor sale;
- să scrie personal declaraţiile sale în procesul-verbal al audierii din cadrul urmăririi penale;
Martorul este obligat:
- să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;

2
Mihai Udroiu. Fişe de procedură penală. Universul Juridic, Bucureşti 2014. p.164
3
Noul cod de procedură penală, art.125, al.5

2
- să nu părăsească sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
- să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală sau ale preşedintelui
şedinţei de judecată;
- să facă declaraţii veridice, să comunice tot ce ştie în legătura cu cauza respectivă şi să
răspundă la întrebările puse, să confirme, prin semnătură, exactitatea declaraţiilor sale
incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale.
Aceste obligaţii au caracter personal, neputând fi îndeplinite prin reprezentanţi. Dacă
martorul legal citat refuză să se prezinte la organele judiciare, acestea pot dispune aplicarea unei
amenzi judiciare sau pot dispune aducerea acestuia cu mandat ( care poate fi executat inclusiv
prin constrângere).
Martorul depune jurământul religios sau dă o declaraţie solemnă prin care se angajează să
declare adevărul în faţa organelor judiciare.
Nu sunt obligate să dea declaraţii în calitate de martor:
a) persoanele obligate să păstreze secretul profesional, de stat, de serviciu, dacă ascultarea se
referă la împrejurările de care au luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei sau al serviciului şi nu
există încuviinţarea persoanei faţă de care există obligaţia păstrării secretului ori o altă cauză
legală de înlăturare a obligaţiei de a păstra secretul sau confidenţialitatea;
b) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau
inculpatului;
c) persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului;
d) jurnaliştii în condiţile în care prin ascultarea lor se urmăreşte divulgarea surselor de
informare.
Nu pot avea calitate de martor în procesul penal:
- persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sunt în stare să înţeleagă just
împrejurările care au importanţă pentru cauza;
- persoanele juridice, părţile, subiecţii procesuali principali şi organele judiciare.
Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani martorul minor este ascultat în
prezenţa unuia dintre părinţi, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituţiei căruia îi
este încredinţat minorul spre creştere şi educare. Dacă aceste persoane nu pot fi prezente sau au
calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente sau
martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenţa declaraţia minorului, audierea
acestuia are loc în prezenţa unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate
deplină de exerciţiu, stabilite de organul judiciar. Dacă se consideră necesar, la cerere sau din
3
oficiu, organul de urmărire penală sau instanţa dispune ca la audierea martorului minor să asiste
un psiholog. Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra
stării psihice a acestuia.
A doua etapă începe prin adresarea unei întrebări generale, de natură a da posibilitatea
martorilor să declare tot ceea ce ştiu în legătură cu faptele sau împrejurările care constituie
obiectul probaţiunii în cauza în care a fost citat. Audierea martorilor poate fi extinsă asupra
tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale.
După ce martorul a declarat tot ce ştie în legătură cu cauza penală, i se pot adresa întrebări
nemijlocit de către procuror, subiecţi procesuali principali, părţi, de instanţa de judecată sau de
judecătorul de drepturi şi libertăţi, cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în
cauză, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate.
Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opţiunile politice, religioase ori alte
circumstanţe personale şi de familie, cu excepţia cazului în care acestea sunt strict necesare
pentru aflarea adevărului în cauză şi pentru verificarea credibilităţii martorului.
Dacă în timpul audierii martorului, acesta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau
simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare,
organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana
să fie consultată de un medic.
În cursul urmării penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau
audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres
aceasta şi înregistrarea este posibilă, iar consemnarea declaratiilor se face in scris.4
Declaraţiile martorului se consemnează în scris. În declaraţie se consemnează întrebările
adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat şi se menţionează de fiecare
dată ora începerii şi ora încheierii ascultării. Durata audierii neîntrerupte a martorului nu poate
depăşi 4 ore. Dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, martorul o semnează. Aceasta
este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea martorului, de
judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată, de grefier, de
avocat.
Faptul că o persoană a fost anterior condamnată pentru comiterea infracţiunii de mărturie
mincinoasă nu constituie un impediment de a fi martor într-o altă cauză.

4
Noul cod de procedura penala. Art.110, art.123, al.1,2

4
Martorul aflat în detenţie poate fi audiat la locul de deţinere prin videoconferinţă, în cazuri
excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a
procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor. 5
A treia etapă este facultativă, spre deosebire de primele două, care sunt obligatorii. Tactica
ascultării în această etapă se stabileşte avându-se în vedere, în principal, poziţia martorilor
ascultaţi. În cazul martorilor de bună-credinţă, care în cadrul relatării libere au avut omisiuni,
probleme insufiecient clarificate, concluzii ori afirmaţii contradictorii, li se vor adresa întrebări
de precizare şi verificare, pe marginea acestor aspecte. Aceste întrebări sunt adresate cu scopul
de a ajuta martorii să-şi amintească detaliile necesare lămuririi complete împrejurărilor cu privire
la care sunt ascultaţi.
II. Procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce martorul a fost în
prealabil ascultat şi numai dacă se constată că între declaraţiile acestuia şi cele ale unui martor
sau ale unei părţi există contradicţii. Declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de
confruntare.

3. Valoarea probantă

Declaraţiile martorului sunt supuse principiului liberei aprecieri a probelor. Acestea sunt
divizibile, putând fi acceptate în tot sau în parte de organele judiciare. Declaraţia martorului nu
este însă retractabilă. Retractarea declaraţiilor date anterior în cauză poate atrage răspunderea
penală a martorului pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, instanţa neputând înlătura declaraţiile date de
martori în faza de urmărire penalănumai pe considerentul că aceşti martori audiaţi în instanţă nu
şi-au mai menţinut declaraţiile iniţiale.6

5
Mihai Udroiu. Fişe de procedură penală. Universul Juridic, Bucureşti 2014. p.168
6
I.C.C.J., s.pen., dec. Nr. 6352/2004

5
Bibliografie

I.1 Ioan Griga. Drept procesual penal. Partea generală. Bucureşti


I.2 Mihai Udroiu. Fişe de procedură penală. Universul Juridic, Bucureşti 2014
I.3 Noul cod de procedură penală, în vigoare de la 1 februarie 2014
I.4 I.C.C.J., secţia penală.