Un element esential al acestei povesti il constituie continua framantare a

Psychei, cauzata de iubire, dar si de frustrare si frica.

Din perspectiva paradigmei umaniste, care afirma ca obiectivul suprem al
vietii este obtinerea intelegerii si dezvoltarii personale si ca individul poate fi
cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se
inteleaga pe sine, putem sa o privim pe Psyche ca pe o persoana care este
intr-o continua dezvoltare, o continua cautare a fericirii si implinirii sufletesti.
La inceput, sentimentul neimplinirii era ca, desi era venerate de toti,
asemenea unei zeite, nu avea ceea ce isi dorea, si anume un sot, o familie,
ca surorile ei mai mari. Mai tarziu, sentimentul nefericirii apare din cauza
plecarii lui Cupidon, de care intre timp se indragostise, si din cauza mamei
acestuia, care o separa de el si o pune in acelasi timp la grele incercari.
Din perspectiva paradigmei behavioriste, comportamentul lui Psyche este
conditionat mereu de factorii din jurul ei, mai mult decat de dorintele proprii.
In primul rand este, practic, fortata de destin sa ajunga sa ii fie sotie unui
om a carui fata ii era necunoscuta, si care ulterior o lasa si insarcinata. De
asemenea, se lasa usor influentata de surorile ei mai mari, care, dorindu-i
raul, o sfatuieste sa il omoare pe sotul sau, deoarece este un monstru care
urmeaza sa o omoare. O alta conditionare este impusa mai ales de
Venera, care din mania ei nemarginita, ii ordona savarsirea anumitor
porunci greu de indeplinit. Si aceste porunci sunt indeplinite tot sub
actiunea mediului, intrucat ea este ajutata la fiecare, oferindu-i-se sfaturi si
cai de duce la bun sfarsit misiunea.