Au fost odată două surori gemene, pe care Mama vitregă a pământului le-a

izgonit. Atunci plângând ele au plecat în pădure. Au mers, au tot mers până au

fost auzite de zâna Primăvară. Ea le-a pus numele brândușe, spunându-le că una
va înflori primăvara și alta va înflori toamna. De atunci ele se caută mereu,
neîntâlnindu-se niciodată.

Tu, iarbă, tot ai mamă?

De ai, de bună seamă:
Atunci când înverzești, 
De ea îţi amintești.

Tu, floare, tot ai mamă?

De ai, de bună seama:
Atunci când înflorești, 
De ea îţi amintești.

Tu, steaua, tot ai mamă?

De ai, de bună seama:
Atunci când te ivești, 
De ea îţi amintești.

Violeta era singura comoară a părinților ei – frumoasă ca nimeni alta, gingașă ca o floare și harnică ca o
albină. Cum venea primăvara, fetele din sat plecau la pădure după flori. Regele ghețurilor a văzut-o pe
Violeta, inima lui de gheață s-a topit pe loc și a vrut să-i fie soție. Părinții fetei nu s-au bucurat, dar i-au
permis să plece, speriindu-se că iarna va pune stapănire pentru totdeauna pe satul lor. A plecat Violeta
și în urma pasilor ei au răsărit micuțele violete, parfumate și gingașe ca sufletul ei curat.

Primul care ne vesteste

Primavara cand soseste,

E desigur, ghiocelul

Leganandu-si clopotelul.

Dupa el, incep s-apara

Alte flori de primavara.

Viorele, lacrimioare,

Branduse si tamaioare.

Și narcisele se-nclina
La bunica in gradina,

Iar lalelele frumoase

Înflorit-au bucuroase

Si ne spun cu glas soptit:

-Pentru voi am rasarit!

Iar zambila ne priveste

Si parfumu-si raspandeste.

Mai sunt multe, daca vreti

Mergeti ca sa le vedeti.

Daca bine-o sa priviti

O sa le descoperiti!

Florile s-au prezentat

Sper ca le-ati apreciat!

Citiți versurile din Anexa, arătându-i copilului în imaginile de alăturea florile evidențiate in text.

Tămâioare- toporași sau violete.