Sunteți pe pagina 1din 18

Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi’’ Iasi

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului


Master Produse Farmaceutice si Cosmetice, anul 1

Biomateriale şi aliaje din Titan

Student: Andrei Ursuleasa


Cuprins

Ce este titanul……………………………………………………………………………………………………………………..

Aliaje din Titan folosite în medicină.........................................................................................

Aliajul din Titan- Nitinolul........................................................................................................

Aliajul din Titan- Mo................................................................................................................

Biocompatibilitatea dintre titan ș țesuturi.............................................................................

Avantajele şi dezavantajele titanului......................................................................................

De ce este titanul ideal pentri implanturi................................................................................


Ce este Titanul

Titanul este unul din cele mai răspândite metale în natură,concentraţia titanului în
scoarţa terestră, exprimată în procente masice, este 0.63%. Este prezent în majoritatea rocilor
vulcanice şi în cele sedimentare derivate din ele, precum şi în vietăţi sau în acumulările
naturale de apă. Din cele 801 tipuri de roci vulcanice analizate de United States Geological
Survey, 784 conţineau titan

Douǎ dintre cele mai folositoare proprietǎţi ale metalului este rezistenţa la coroziune şi
raţia duritate-greutate cea mai mare dintre toate metalele. În stare purǎ, titanul este la fel de
dur ca unele tipuri de oţel.

Titanul este non-toxic chiar şi în cantităţi mari şi nu poartă niciun rol natural în corpul
uman. O masă estimată de 0,8 miligrame de titan este ingerată de oameni în fiecare zi, dar
majoritatea trece prin organism fără a fi absorbit. Are, totuşi, o tendinţă de a se bio-acumula în
ţesuturile ce conţin dioxid de siliciu. Un sistem necunoscut în plante s-ar putea să folosească
metalul pentru a stimula producţia carbohidraţilor şi încurajarea creşterii. Acest fapt ar putea
explica de ce majoritatea plantelor au o parte per milion (ppm) de titan, plantele alimentare au
2 ppm, iar coada calului şi urzica au până la 80 ppm.

Titanul intră în compoziţia a aproximativ 100 de minerale. Cele mai importante


minerale ale titanului sunt:
• rutilul, TiO2,
• ilmenitul, FeTiO3 sau FeO.TiO2,
• titanomagnetitul, Fe3TiO6 sau Fe3O4.TiO2,
• perovskitul, CaTiO3 sau CaO.TiO2,
• titanitul (sfenul), CaTiSiO5 sau CaO.TiO2.SiO2

Mineralul principal de titan a fost şi este ilmenitul, în care conţinutul de titan este
mare şi se poate descompune uşor. Rutilul, care este mineralul de titan cel mai bogat, până în
prezent n-a avut o importanţă atât de mare ca ilmenitul, fapt explicabil prin greutatea cu care
se descompune.

În titan, principalele elemente de aliere sunt: Al, Mo, V, Mn, Sn, Cr, Zr, Cu, W, Ta,
Fe, Si. Pentru că prin aliere să se obţină rezultatele scontate, metalul de bază trebuie supus în
prealabil unor operaţii de purificare, de micşorare a concentraţiilor elementelor
impurificatoare, şi să se obţină astfel anumite proprietăţi cerute de utilizarea raţională şi
eficientă a aliajelor.
Influența elementelor de aliere în aliajele de titan, contribuie la obținerea unui larg
domeniu de proprietăţi microstructurale și mecanice diferite. Astfel, elementele de aliere se
împart în trei categorii:
- stabilizatoare α: C, N2, O2, Al;
- stabilizatoare β: V, Nb, Mo, Ta, Fe, Mn, Cr, Co, W, Ni, Cu, Si, H2;
- elemente neutre: Zr, Sn, Hf, Ge, Th.

Aliajele alfa sunt aliaje cu adaos de aluminiu, oxigen şi/sau azot, care în general
stabilizează faza “alfa” (C.P.-Ti, Ti5Al2,5Sn). Acestea, în general, nu pot fi tratate termic, dar
pot fi sudate cu ușurință. Prezintă o rezistență medie, ductilitate acceptabilă, reziliență și are
proprietăți mecanice bune.

Aliajele mixte α+β sunt combinaţii între cele două faze alfa și beta (Ti6Al4V,
Ti6Al7Nb). Aceste aliaje pot fi tratate termic și sudate, dar limita de fluaj la temperaturi înalte
nu este la fel de bună ca cea a celor mai multe aliaje alfa.

Aliajele beta sunt aliaje cu adaos de molibden, fier, vanadiu, crom şi/sau mangan, care
în general stabilizează faza “beta” (Ti13Nb13Zr, Ti15Mo). Aceste aliaje pot fi tratate termic
și sudate cu ușurință.

Bară de cristal de titan

Principalele elemente impurificatoare în titan sunt: O, N, C, H, Fe, Si.


Utilizarea aliajelor din titan în aplicaţiile medicale

Datorită densităţii mici, asociată cu proprietăţi mecanice bune, Ti şi aliajele sale sunt
superioare celorlalte materiale metalice, având rezistenţă mecanică bună raportată la densitate
înaltă. Cele mai uzuale aliaje de Ti folosite în medicina umană sunt: TiAlNb, TiMoAlSn,
precum şi materialele clasice oţelurile inox şi aliajele cobaltului. S-a tras concluzia că acolo
unde este necesară o rezistenţa înaltă la oboseală sub sarcină, este indicată utilizarea aliajelor
de Ti.

Primul aliaj de Ti care îmbină proprietaţile de biocompatibilitate specifice Ti cu


caracteristicele mecanice cel puţin la fel de bune cu cele ale materialelor clasice este aliajul
TiAl6V4.

Este unul dintre cele mai utilizate aliaje din titan în domeniul medical, Ti-6Al-4V are
în compoziție 6% aluminiu și 4% vanadiu. Aliajul Ti-6Al-4 V are rezistență scăzută la uzură ,
modulul de elasticitate ridicat (de aproximativ 4-10 ori mai mare decât a osului uman) și
rezistență la forfecare scăzută.

Utilizarea acestui aliaj în implantologie implică riscuri de reacţii toxice datorită


prezenţei în compoziţie a vanadiului şi aluminiului. Vanadiul prezintă o citotoxicitate
ridicată, iar aluminiul poate chiar induce demență senilă.

Aliajele de Ti folosite în implanturi nu sunt sensibile la fenomenul de coroziune sub


sarcină cum este în cazul oţelurilor inoxidabile.

Compoziţia chimică a aliajului TiAl6V4 este: Azot 0.05%; Carbon 0.08%; Hidrogen 0.0125;
Fier 0,25%; Oxigen 0.13; Titan restul. Principalul element de aliere este Al (5,5 – 6,5%) şi
vanadiul (3,5 – 4,5%).

Proprietăţile fizice ale titanului


Caracteristica Valoare
Numar atomic 22
Masa atomică 47,9
Structura cristalină α-β Hexagon compact Cubic, corp centrat
3
Densitate, kg/dm 10,6
3
Volum atomic, cm /atom*g 1668 ± 5
o
Temperatura de topire, C 1668 ± 5
o
Temperatura de fierbere, C 3500 (estimat )
Aliaj cu proprietăți speciale -NiTi(Nitinol)

Aliajele pe bază de titan şi nichel au o proprietate neobişnuită şi anume, dacă sunt


deformate sub temperatura de transformare polimorfă, acestea revin la forma iniţială odată cu
creştere de temperatură. Unul dintre cele mai cunoscute aliaje pe bază de titan şi nichel este
aliajul Nitinol-55, care are în compoziţia sa următoarele elemente:
-Ni şi Ti în proporţie de 50-55 %, precum şi Co, Cr, Mn, şi Fe.

Aliajul pe bază de titan si nichel expune o serie de proprietăţi de calitate cum ar fi o


bună ductibilitate la temperatură joasă, o bună biocompatibilitate, rezistenţă la coroziune,
rezistenţă la încărcare mecanică precum şi proprietatea de conversie a energiei calorice în
energie mecanică. Se foloseşte în stomatologie (implanturile dentare), chirurgia reconstructivă
(plăci craniene), chirurgia cardiacă (inimă artificială) şi ortopedie (scoabe şi şuruburi de fixare
a fracturilor).

Pe langa acestea, aliajul NiTi prezinta doua importante caracteristici mecanice


asemanatoare cu biomaterialele naturale, cum ar fi osul (compatibilitate fiziologică).
În primul rând, aliajul NiTi poseda un inalt grad de revenire elastica de pana la 8%,
care este apropiat de cel al osului (2%), in timp ce revenerirea deformatiilor specifice ale
otelului inoxidabil este de doar 0.5%.
În al doilea rând, aliajul NiTi are un modul de elasticitate coborat de pana la 48 GPa,
care este apropiat de acela al osului (sub 20GPa), in timp ce modulul de elasticitate al oţelului
inoxidabil poate atinge 193 GPa.

Aceste proprietăţi recomandă aliajul NiTi ca pe unul ideal, în special pentru chirurgia
ortopedică şi ortodontică. Aceste proprietăţi ale nitinolului fac cu siguranţă din el metalul cel
mai apropiat mecanic de materialele biologice şi determină accelerarea creşterii osoase, o
adeziune îmbuntăţită la ţesuturile înconjurătoare, regenerarea celulară rapidă, accelerarea
procesului de vindecare a fracturilor osoase, reducerea timpului de vindecare .

Aliajul poros NiTi cu memoria formei cu structura celulară similară cu a unora dintre
biomateriale, cum ar fi osul, a fost recunoscut ca un biomaterial promiţător pentru crearea de
oase artificiale sau radăcini dentare. In comparaţie cu proprietatile aliajului NiTi obişnuit,
proprietaţile aliajului NiTi poros pot fi cu uşurinţă ajustate astfel încât să corespundă cu cele
ale oaselor prin obţinerea de porozitaţi diferite şi marimi diferite ale porilor prin controlul
condiţiilor de sinteză.
Mai mult decât atât, structura sa poroasă poate permite ţesuturilor corpului uman să
crească înăuntru şi fluidele corporale sa fie transportate prin porii interconectaţi, accelerandu-
se astfel procesul de vindecare.
Aliajele poroase NiTi cu pori interconectaţi tridimensional au o structură poroasă
isotropică. Porozitatea generală a aliajelor NiTi poate atinge 57.3 vol.%, iar mărimea
majoritaţii porilor este de cca 200–500 microni. Aliajul poros cu memoria formei NiTi posedă
o mare rezistenţă la compresiune (208MPa), valoare superioară celei a unui os uman compact
si poate îndeplini exigenţele implanturilor de ţesuturi tari pentru aplicaţii de tip implanturi în
articulaţii.
Buretele poros de nitinol menţine proprietăţi superelastice şi de memoria formei, are
un modul de elasticitate redus, accelerează creşterea osoasă şi oferă o adeziune îmbunătăţită la
ţesuturile înconjurătoare. Aplicaţiile care utilizează nitinol poros sunt foarte actuale întrucat
acesta măreşte şi mai mult avantajele acestui material, mai ales creşterea osoasă.
Din punctul de vedere al exigentelor în ceea ce priveşte materialele folosite la
implanturile de ţesuturi tari, este de dorit un biomaterial caracterizat de un modul de
elasticitate longitudinal redus ca valoare. Un implant cu o valoare mare a modulului lui
Young poate cauza concentrari de tensiune ridicate care pot slabi osul şi deteriora interfaţa
implant/os.
Aliajul poros NiTi este potrivit aplicatiilor medicale. Implanturile de nitinol sunt
prezente în stomatologie, ortopedie, cardiologie şi alte ramuri medicale, cu un mare număr de
implanturi temporare şi permanente raportate în Japonia, Germania, China şi Rusia înca din
1980.
Cele mai cunoscute aplicaţii ortopedice din aliaje cu memoria formei realizate din
Nitinol sunt agrafele pentru fractură fibulară, pentru fracturi metacarpiene, pentru artritele
degenerative ale carpometacarpienelor şi pentru hallux-valgus. Mai multe tipuri de implanturi
ortopedice de tip agrafă cu memoria formei sunt folosite să accelereze procesul de vindecare a
fracturilor osoase.

Dezavantaje:
-Posibil un efect alergenic din cauza nichelului.

Aliaj în stare experimentală(vitro) Ti-Mo

Molibdenul(Mo) este un element cu un grad mai mic de toxicitate față de Co, Ni, Cr și
este un element β-stabilizator. Studiile în domeniu au evidenţiat faptul că molibdenul aliat cu
titan în procente variate între 15-20% poate influența micşorarea modulului de elasticitate
atribuind proprietăți mecanice adecvate.

Aliajele pe bază de Ti-Mo aliate cu diverse elemente biocompatibile au prezentat


proprietăţi mecanice superioare precum rezistență la tracțiune mare și un modul de elasticitate
mult mai scăzut, apropiat de cel al osului uman, faţă de celelalte biomateriale clasice. Studiile
au arătat că aliajele α + β posedă caracteristici satisfăcătoare având în special proprietăţi
mecanice superioare, precum și rezistenţă sporită a aliajelor α, atât la coroziune, cât și la
oxidare. Pe de altă parte, aliajele de tip β, datorită elementelor stabilizatoare Mo, Ta şi Nb,
prezintă avantajul creșterii rezistenţei mecanice și a unui modul de elasticitate apropiat de cel
al osului uman, aspecte importante în ce privește utilizarea pe termen lung a biomaterialelor în
domeniul medical.
Un aspect important este acela că aceste elemente de aliere intră în categoria
elementelor nontoxice, oferindu-le avantajul de a fi utilizate pentru aplicații în implantologie.
Oliveira și colaboratorii săi au supus testării electrochimice în soluție Ringer, trei
tipuri de aliaje biocompatibile: C.P.Ti, Ti6Mo și Ti15Mo la diferite intervale de timp.
Comportamentul electrochimic a demonstrat că nu sunt schimbări majore pe suprafața
probelor după 24 de ore imersate în soluția folosită, formându-se straturi de oxizi de titan de
grosimi superficiale. Autorii au afirmat că alierea cu până la 15% molibden conduce la
îmbunătățirea caracteristicilor de protecție corozivă, iar concentrația de peste 20%, conduce la
efectul invers al protecției anticorozive.
José Roberto Severino Martins Júnior și colaboratorii săi au studiat aliajul de Ti15Mo
și aliajul de titan pur comercial, realizând un test de citotoxicitate. Aceste aliaje nu prezintă un
grad ridicat de toxicitate, respectiv sunt biocompatibile cu ţesutul uman. Autorii au studiat și
morfologia celulară, indicând faptul că materialul nu a provocat nici un fel de agresiune şi nu
a fost provocată nici o modificare în morfologia celulară sau în adeziunea sa la suprafața
materialului.

Proprietăţi mecanice ale Ti15Mo


Material Rezistenţa la Limita de Alungire(%) Modulul de Tipul de
tracţiune(Mpa) curgere(Mpa) Elasticitate(Gpa) aliaj
Ti15Mo 874 544 21 78 β

Soluţia Ringer- Este o soluţie de lichide şi electroliţi (săruri sau ioni) utilizată pentru a
completa necesarul de fluide şi săruri din organism.

Aliaj Ti-Zr

Zirconiul (Zr), este un element neutru atunci când este dizolvat în Ti. Zirconiul are
structura și proprietățile chimice similare cu ale titanului. Astfel, ei au fost recunoscuți ca
fiind non-toxici și non-alergici.
Zirconiul este un metal de tranziție cu număr atomic 40 și greutate atomică de 91,22
amu, are puncte de topire extrem de ridicate (1857 ° C) și punct de fierbere (4409 ° C).
Zirconiul are o rezistență mare la coroziune, similară cu a titanului și este biocompatibil,
deoarece ambele suprafețe metalice formează un strat de oxid stabil pe suprafața lor. Cu toate
acestea, zirconiul nu a putut fi utilizat în stomatologie în forma sa pură.
Aliajul binar compus dintr-un amestec de titan și zirconiu (TiZr)a fost
introdus ca material alternativ pentru implanturi dentare.
S-a constatat faptul că aliajele Ti care conţin 50% Zr prezintă valori superioare ale
rezistenţei la tracţiune şi duritate faţă de Ti-6Al-4V .
Implant dentar
Plăci craniene

Şuruburi de fixare a fracturilor


Fractură fibulară
Implant fracură fibula

X-ray implant fibula


X-ray hallux-valgus implant
Implant fractură metacarpiene
Biocompatibilitatea titanului
Titanul se caracterizează printr-o bună rezistenţă la coroziune în multe medii, datorită
formării unei pelicule superficiale, fine, de TiO2cu rol protector.
Utilizat ca și biomaterial de peste 30 de ani în implantologie, titanul este considerat un
material inert deoarece în contact cu mediul tisular se inactivează rapid, prin formarea
stratului de oxizi, protector denumit și “ceramică de titan”. Aceşti oxizi (monoxid, dioxid,
trioxid) stabili împiedică eliberarea şi contactul direct dintre ioni metalici potenţiali nocivi şi
ţesuturi, permițând osului să se dezvolte în implant. Aliajele de titan sunt mai bine tolerate
decât titanul pur deoarece, se pare că stratul de oxizi care se formează este mult mai mare (cca
10-20 µm), iar prin aliere se îmbunătăţesc unele proprietăţi, cum ar fi rezistenţa la coroziune
şi duritatea.
Principalul element de aliere în aliajele industriale de titan este aluminiul, el fiind
prezent în aproape toate aliajele de titan (cu deosebire, în aliajele sudabile) pentru că este uşor
accesibil şi economic. Alte elemente de aliere în titan sunt: V, Mo, Cr, Mn, Fe, Cu, Sn, Zr, W.
Pentru creşterea rezistenţei la coroziune a titanului se adaugă paladiu sau platină.

Avantajele titanului sunt:

- densitatea titanului (4.5 g/cm3 ) este de aproximativ 2 ori mai mică decât densitatea
fierului;
- rezistenţă mecanică mare, Rm = 241 Mpa;
- temperatură de topire ridicată (1668 C);
- rezistenţă mare la coroziune în medii agresive;
- prelucrabilitate mecanică bună;

Dezavantajele titanului sunt:

- rezistenţă la forfecare relativ mică;


- rezistenţă mică la uzură;
- dificultăţi în procesul de fabricaţie.

De ce este titanul ideal pentru implanturi ?


1). Titanul este un material reactiv. Asta înseamnă că în aer, apă sau în contact cu orice
electrolit se acoperă spontan cu un strat de oxid. Acest oxid este unul dintre cele mai dure
cunoscute, formând o peliculă densă, ce protejează metalul de atacul chimic incluzând şi
atacul agresiv al lichidelor si organismelor. Titanul este inert în ţesuturi. Stratul dens de oxid,
în contact cu ţesuturile este practic insolubil. În mod particular nu se eliberează ioni ce ar
putea reacţiona cu moleculele organice.

2). Titanul posedă bune proprietaţi mecanice. Duritatea sa este foarte apropiată de cea
a oţelului inoxidabil, folosit pentru implanturile chirurgicale purtătoare de sarcini. Titanul este
mult mai dur decât osul cortical sau dentina, permitând realizarea implanturilor dentare de
formă subţire, care sunt capabile să suporte sarcini mari. Foarte important este faptul că
metalul este rezistent şi maleabil, ceea ce îl face insensibil la o solicitare de şoc.

3). Titanul nu se comportă pasiv în ţesuturi şi în os, osul creşte pe suprafaţa rugoasă şi
se leagă de metal.
Sursă:

1).https://ro.scribd.com/document/140200960/Aliaje-de-Titan;

2).http://www.enlife.ro/cumpara/qwix-sistem-de-fixare-cu-surub-din-titan-4-3-mm-476;

3).https://www.dentistasantaeulalia.es/tratamientos#&gid=1&pid=1;

4).https://ro.scribd.com/doc/130540489/Biomateriale-Si-Biocompatibilitatea-Acestora-Cu-
Organismul-Uman;

5).https://umfcd.ro/wp-
content/uploads/2017/01/Scoala_Doctorala/Sustinere_Teza/in_curs_de_sustinere/Vasilescu_v
lad_gabriel/Rezumat__Teza__Doctorat.pdf;

6).https://www.researchgate.net/figure/A-The-right-foot-of-a-57-yearold-female-with-severe-
hallux-valgus-deformity-was-treated_fig2_269604811;

7). http://www.afir.org.ro/msb/RezumatTMZT-Baltatu.pdf;