CONSEMNE DE ADMINISTRARE ŞI DE COTARE

ADMINISTRARE
Coala de hârtie trebuie prezentată subiectului orizontal. Examinatorul îi pune la
dispoziţie creioane colorate din lemn, dar nu pasteluri, nici carioci sau creioane cerate.
Trebuie să dispunem de un ceas cu secundar sau de un cronometru pentru a nota timpul de
execuţie.
Consemnul trebuie formulat după cum urmează: „Desenează o familie". In funcţie de
obiectivele administrării, acest consemn poate fi modificat sau completat astfel: „Desenează
familia ta". în timpul administrării, trebuie să notăm ordinea în care sunt desenate elementele.
Examinatorul observă şi notează dacă subiectul este dreptaci sau stângaci, precum şi
orientarea mişcării grafice (în sensul scrisului, de sus în jos, etc). Examinatorul îşi notează, de
asemenea, observaţiile asupra mimicii, gesticii, verbalizărilor subiectului, precum şi faptele
care sunt sau nu legate în mod manifest de desen.
Când desenul este terminat, examinatorul solicită persoanei să dea un nume familiei
desenate, şi să scrie pe desen, deasupra fiecărui personaj, numele, vârsta, sexul acestuia,
precum şi legătura cu restul familiei. Examinatorul cere la sfârşit subiectului să arate cu ce
personaj se identifică, ce personaj i-ar place să fie el. Această întrebare rămâne valabilă chiar
dacă subiectul declară singur că a desenat propria sa familie. Când este vorba de un copil, i se
pot pune şi întrebările sugerate de Corman (1970):
• „Care este cel mai drăguţ dintre toţi din familia asta?" „De ce?"
• „Care este cel mai puţin drăguţ dintre toţi din familia asta?" „De ce?"
• „Care este cel mai fericit dintre toţi din familia asta?" „De ce?"
• „Care este cel mai nefericit dintre toţi din familia asta?" „De ce?"
• „Dacă ai face şi tu parte din această familie, cine ai fi?" „De ce?"
Subiectul trebuie apoi să-şi scrie numele pe spatele desenului, precum şi data. în cazul
copiilor mici care încă nu ştiu să scrie, examinatorul notează aceste elemente.

COTARE
în mod repetat, am lăsat spaţii în cadrul grilei pentru a scrie remarcile şi impresiile
clinice pe care cel ce corectează le poate emite pe măsură ce analizează un protocol. Aceasta
permite notarea elementelor pertinente care nu au fost incluse în grilă, precum şi o primă
muncă de sinteză.

1. Observaţii în timpul aplicării

Unele observaţii, referitoare la verbalizările subiectului şi la maniera sa de a desena,
sensul liniilor şi etapele construirii desenului său, sunt consemnate în timpul administrării.
Examinatorul notează mişcarea liniilor, dextrogiră sau sinistrogiră; descrie progresia
desenului, care poate fi continuă (cap, corp sau membre desenate dintr-o singură mişcare) sau
discontinuă (mai multe linii alternativ la stânga şi la dreapta pentru a face capul, corpul şi
membrele, sau mai întâi capetele tuturor personajelor, apoi corpul acestora, etc), logică (de
exemplu capul, corpul, braţele, picioarele) sau nu (o parte a capului, un braţ, o parte a
corpului, un picior, apoi părul, de exemplu). Orice altă observaţie asupra manierei personale a
subiectului de-a desena trebuie făcută pe loc.
Celelalte observaţii sunt scrise cât mai repede posibil după administrare pentru a nu
uita informaţiile. Se notează prezentarea subiectului, maniera de-a se exprima, tenta
afirmaţiilor sale şi reacţia adaptativă la situaţia de test, la fel ca şi impresia generală pe care o
degajă pentru examinator. Acesta notează, între altele, dacă aparenţa subiectului este foarte
îngrijită sau în mod deosebit neglijentă, dacă vocea sa este sigură sau slabă, dacă debitul
verbal este fluid sau întretăiat. El indică dacă atitudinea este rigidă, fugitivă, rezervată, dacă
subiectul este opozant sau supus, controlat sau spontan. El va înscrie observaţiile asupra
nivelului de atenţie al subiectului, prezenţa anxietăţii şi reacţiile în faţa dificultăţilor ce apar în
cursul testării. în fine, analiza propriilor sentimente ale clinicianului faţă de atitudinea
subiectului permite obţinerea de informaţii asupra anumitor determinanţi interni ai acestuia
din urmă, prin efectul lor asupra relaţiei interpersonale care se constituie în timpul
administrării testului. Acest punct trebuie coroborat cu alţi indici clinici.
Timpul de execuţie a desenului este consemnat şi comentat, pentru a aduce date
suplimentare asupra caracteristicilor psihomotrice şi afective ale subiectului.
Examinatorul emite apoi ipoteze clinice asupra observaţiilor pe care le-a făcut în
timpul administrării, precum şi asupra verbalizărilor subiectului.