Capitolul 4.

(Curs 8-9) Tipuri de impact asupra mediului

ambiant. Indicatori de impact, evaluare
(4 ore)

Definirea şi determinarea indicatorilor de impact asupra mediului a

sistemelor energetice, permite cuantificarea impactului ecologic a acestora,
element deosebit de util atât în faza implementării unor soluţii noi de cât şi
în cazul întocmirii auditului funcţionării sistemelor deja existente.
În tabelul 4.1. sunt clasificate efectele asupra mediului a activităţii
umane.
Tabelul 4.1
Clasificarea efectelor asupra mediului

DENUMIREA DE
NIVELUL ORIGINE, INDICE ŞI
EFECT MĂRIME IMPACTULUI MĂRIMEA
DIMENSIONALĂ

1 2 3 4

CATEGORIA: RESURSE
epuizarea resurselor
valoare absolută global abiotic depletion
abiotice
epuizarea resurselor biotic depletion
valoare absolută global/local
biotice [an-1]
secarea valoare absolută regional dessiccation [m3]
categoria: poluare şi
deşeuri
global warming potential
efectul de seră potenţial global (gwp)
[kg co2 echivalent]
distrugerea stratului de ozone depletion (odp)
potenţial global
ozon stratosferic [kg cfc11 echivalent]
acidificarea acidification (ap)
potenţial regional
(ploi acide) [kg so2 echivalent]
nutrification (np)
entrofizarea potenţial regional
[kg po4-3 echivalent]
aquatic ecotoxicity
ecotoxicitate
(eca), [m3]
- mediul acvatic potenţial regional / local
terrestrial ecotoxicity
- mediul terestru
(ect), [kg]

1 2 3 4
radiaţii radioactive valoare absolută regional / local
radiation [bq]
volume de dechets
volum de deşeuri valoare absolută regional / local
[m3]
CATEGORIA: SĂNĂTATE UMANĂ ŞI RISC
toxicitate umană human toxicity
potenţial regional
(incluzând poluanţii în (hca, hcw, hcs)
 aer, apă şi sol) [kg]
formarea ozonului oxidant formation
fotochimic în potenţial regional / local (pocp)
troposferă [kg c2 h4 echivalent]
victime valoare absolută local victime
CATEGORIA: INCONFORT, DIVERSE
zgomot valoare absolută local noise [pa2s]
căldura emisă aquatic heat
valoare absolută local
(în apă) [mj]
malodourous air
mirosuri potenţial local
[m3]
condiţii de muncă / local working conditions
degradarea peisajului / local damage to landscape

În tabelul 4.2, sunt sintetizate principalele tipuri de impact asupra

mediului şi factorii care le produc, specifice sistemelor energetice.
Tabelul 4.2
Tipuri de impact asupra mediului a sistemelor energetice 2

Tipul
Acţiunea Asupra cui acţionează
de impact
Epuizarea rezervelor de Consumul de rezerve Rezerve de resurse
resurse naturale neregenerabile naturale
Emisia gazelor cu efect de seră:
Echilibrul termic al
CO2, CH4,N2O,CFC,O3,
Efectul de sera planetei
NOx, CO, COV
Emisia gazelor cu efect
Degradarea stratului de ozon Stratul de ozon
fotochimic (CFC)
Emisii de substanţe chimice,
Toxicitate Oameni, faună, floră
căldură, emisii radioactive
Toxicitate şi Floră, faună
Acidificare Emisii chimice: SO2, NO2, HCl
ecotoxicitate
Emisii de elemente ca azot, fosfor Floră, faună
Eutrofizare
în componenţă apelor uzate
Oameni, faună
Zgomot Emisii sonore
Oameni, faună
Miros Emisii mirositoare
Factori
perturbatori Ocuparea Gradul de ocupare a unei
Oameni, faună, floră
spaţiului suprafeţe şi a timpului
Impact Construcţii (înălţime, volum,
Oameni
vizual formă)

Fiecărui tip de impact se asociază indicatori sau indici de impact,

pe baza cărora se poate face evaluarea din punct de vedere ecologic a
diferitelor sisteme energetice. Calculul indicilor de impact se face pe baza
poluanţilor emişi în cadrul fiecărui tip de impact 2.
 Pentru determinarea principalilor indicatori de impact, se consideră
cele două subsisteme, principalele componente ale conturului de analiză.
În continuare se vor prezenta principalii indicatori de impact
prin care se caracterizează efectul ecologic al diferitelor sisteme
energetice.

Epuizarea rezervelor naturale

Pentru calculul acestui indicator se fac următoarele ipoteze:

se consideră materiile prime naturale de natură energetică, aferente
fiecărui subsistem al ciclului de viaţă;
impactul materiilor rezultate din procesele de reciclare sau
recuperare din cadrul diverselor subsisteme se consideră nul.
“Epuizarea resurselor naturale” este caracterizată de de trei
parametrii:
a. consumul de materii prime;
b. contribuţia la epuizarea rezervelor naturale;
c. imposibilitatea regenerării materiilor prime.

a. Consumul de materii prime, M

Acest parametru, exprimă intensitatea impactului şi se defineşte ca
suma tuturor cantităţilor de materii prime energetice (combustibil)
consumate în cadrul soluţiei de cogenerare, în unităţi de masă raportate la
unitatea funcţională.
M =  Mi =  mij [masă/unitate funcţională] (4.1)
Unde : Mi este consumul de materii prime energetice ale
subsistemului “i”, în unităţi de masă/unitate funcţională; mij - masa materiei
prime energetice de tip “j” consumată în cadrul subsistemului “i”, în unităţi
de masă/unitate funcţională.
Un caz particular îl reprezintă procesul de incinerare al deşeurilor
(menajere) cu recuperare de energie, pentru producerea combinată de
energie electrică şi termică (se poate considera un sistem de cogenerare).
Comparativ cu celelalte sisteme de cogenerare, deşeurile menajere pot fi
considerate ca materii prime combustibile, deşi procesul în sine constituie o
filieră de eliminare a deşeurilor.

b. Contribuţia ciclului de viaţă a sistemului de cogenerare la

epuizarea rezervelor naturale de materii prime, T .
 Acest parametru caracterizează gradul în care un tip de materie
primă poate fi supusă pericolului dispariţiei datorită consumului său. El
permite estimarea contribuţiei sistemului de cogenerare la epuizarea
rezervelor de materii prime, în funcţie de fracţia masică a fiecărei materii
prime consumate. Parametrul se defineşte pornind de la perioada de
abundenţă “a”(aferentă fiecărui tip de resursă primară, combustibil):
a = Rezerva mondială / Consumul mondial anual [an] (4.2)
Această mărime este variabilă în timp şi este funcţie de locul
rezervei. În tabelul 4.3, se pot urmării valorile perioadei de abundenţă ale
principalelor materii prime ( energetice ) [2]

Tabelul 4.3

Perioadele de abundenţă ale materiilor prime ( energetice )

a ( ani ) Materii prime energetice

Deşeuri
Cărbune Păcură (petrol) Gaze Uraniu
menajere
220 40 50 50 1

Observaţie: Perioada de abundenţă aferentă deşeurilor menajere,

utilizate drept combustibil ( în cazul procesului de incinerare cu recuperare
de energie) are valoarea 1 , deoarece se consideră că toate rezervele de
deşeuri sunt consumate în întregime (tratate sau eliminate).
Cunoscând perioada de abundenţă (a), contribuţia soluţiei
deproducere sau de utilizare a energiei la epuizarea stocului de materii
prime (pentru fiecare subsistem “i”) se poate calcula cu relaţia:
Ti = ( mij / aj ) / Mi (4.3)
în care: aj reprezintă abundenţa materiei prime de tip “j”, în ani.
Valoric, parametrul “T” este cuprins în intervalul 0 – 1 iar limitele
intervalului au semnificaţia:
T = 0, corespunde unei contribuţii nule la epuizarea rezervelor de
materii prime;
T = 1, corespunde unei contribuţii la epuizarea totală a rezervelor de
materii prime.
c. Neregenerarea materiilor prime consumate, R
Acest parametru se calculează pornind de la timpul relativ de
regenerare a materiilor prime, t, ale cărui valori caracteristice sunt
prezentate în tabelul 4.4. [2].
Tabelul 4.4
Timpul relativ de regenerare a materiilor prime ( energetice )
 Tipul
Materii minerale Biomasă
materiei Materii fisibile Materii fosile
(nefisibile, nefosile) nefosilă şi apă
prime
t infinit 10000 infinit 1

Timpul relativ de regenerare al materiilor prime este adimensional şi

reprezintă durata de regenerare a materiilor prime în raport cu biomasa
(pentru biomasă t =1). Pentru deşeurile menajere , acesta are valoarea “1”.
Cu ajutorul lui “t” se poate calcula capacitatea de “neregenerare” a
materiilor prime energetice utilizate, R. Pentru un subsistem “i” , relaţia de
calcul este:
Ri =  mij( 1 – 1 / tj ) / Mi (4.4)
Unde tj reprezintă timpul relativ de regenerare a materiilor prime “j”
.Acest indice variază de la valoarea “0” ( materie primă total regenerabilă) ,
la valoarea “1” ( materie primă neregenerabilă).

Efectul de seră

Acesta reprezintă încălzirea atmosferei provocată de captarea

radiaţiilor infraroşii reflectate de suprafaţa pământului. În figura 4.2. este
ilustrat lanţul cauzal al provocării efectului de seră.
Emisia gazelor cu efect de sera

Perturbarea bilantului de radiaţii

Creşterea temperaturii globale

Creşterea nivelului apelor prin topirea

gheţarilor

Impact negativ asupra ecosistemelor

Fig. 4.1 Modul de provocare al efectului de seră

Alături de alte procese, procesele energteice sunt răspunzătoare şi de

producerea acestui tip de impact.
 Compararea potenţialelor de încălzire aferente emisiilor de gaze
pentru diferitele procese, se face pe baza indicatorului Global Warming
Potentiel (GWP), recomandat de SETAC (Society of Environmental
Toxicology and Chemistry).
GWP a unui gaz este definit de Intergovernmental Pannel on Climat
Change (IPCC) ca integrala pe un interval de timp dat a variaţiei schimbului
de energie prin radiaţie, generat prin injecţia unui kg de gaz în atmosferă
1.
T

 A (t )C (t )dt
i i

CWP  T
0
(4.5)
A
0
CO2 (t )CCO2 (t )dt

Ai reprezintă forsajul radioactiv instantaneu dat de creşterea cu

o unitate a concentraţiei gazului “i”; Ci – concentraţia gazului “i” ,
menţinută o perioadă de timp “t” după emisie ; ACO2, CCO2 – au
semnificaţiile menţionate anterior fiind aferente CO2. Pentru diferite gaze
GWP este exprimat raportat la GWP aferent CO2.
Cu alte cuvinte, acest indice compară emisia instantanee a unui kg
de gaz cu emisia unui kg de dioxid de carbon considerat drept referinţă
(potenţialul de încălzire global al acestuia este considerat unitar ).
Potenţialul global al efectului de seră al unui efluent gazos este
determinat însumând potenţialele elementare ale efectului corespunzător
fiecărui gaz component al emisiilor aferente cogenerării:
S(ki)=Sij =  mij sj kg/unitatea funcţională (4.6)
Unde: S(ki) reprezintă potenţialul efectului de seră al efluentului
gazos “k” emis de subsistemul “i”; Sij – potenţialul efectul de seră al
elementui “j” emis de subsistemul “i”; mij – cantitatea de element care
produce efectul de seră “j” emis de subsistemul “i”, în kg/unitatea
funcţională ; sj – GWP ( pe 20 ani ) al unui kg de element “j”.
Principalele gaze cu efect de seră sunt: bioxidul de carbon (CO 2),
gazul metan (CH4), protoxidul de azot (N2O), vaporii de apă (H2O),
derivaţi clorofloruraţi ai hidrocarburilor saturate (CFC, HCFC), ozonul,
monoxidul de carbon (CO), precum şi compuşii organici volatili (COV).
Primele trei gaze au un efect direct asupra efectului de seră în timp ce
ultimele au un efect indirect.
Ponderea acestor gaze în producerea efectului de seră ţine cont de
trei parametrii:
o durata de viaţă în atmosferă
o capacitatea fiecărui gaz de a absorbi căldură
 o concentraţia acestora în atmosferă şi a cantităţilor de
emisii antropogene pentru fiecare gaz.
Perioadele de încălzire pot fi de 20,100 şi 500 de ani. În calcule se
consideră în special perioada cea mai scurtă respectiv cea de 20 de ani.

Tabelul 4.5
GWP caracteristic principalelor gaze cu efect de seră

Substanţă GWP (20 ani) GWP (100 ani) GWP (500 ani)
CO2 1 1 1
CH4 35 11 4
N2O 260 270 170

Determinarea indicelui GWP pentru un sistem se realizează prin

însumarea potenţialelor elementare de efect de seră ale fiecărui gaz ce intră
în componenţa efluentului gazos al sistemului, multiplicate cu cantitatea
corespunzătoare fiecărei componente.

GWP   mi  GWPi (4.7)

i
unde :
GWPi : potenţialul efectului de seră al elementului i din efluentul
gazos (kg CO2 echivalent)
mi : cantitatea de element i (kg / unitatea funcţională).
Principalele gaze care participă în mod direct la crearea efectului de
seră sunt : dioxidul de carbon (sCO2 = 1 ) şi metanul ( sCH4 = 35 ).

Acidificarea

Reprezintă perturbarea echilibrului acido-bazic al atmosferei

datorate emisiilor gazoase cu caracter acid rezultate (din procesele aferente
cogenerării). Acestea pot provoca perturbări semnificative a tuturor
elementelor mediului ambiant (aer, apă, sol), inducând o creştere a ph–ului.
Cel mai utilizat indicator de acidificare este aciditatea echivalentă (în
raport cu SO2).
Ii = j APi  mij = j (j/Mj)/ (SO2/MSO2)  mij kg echivalent SO2 (4.8)
II reprezintă contribuţia la acidificare a subsistemului “i”, în kg echivalent
SO2.; APj – potenţial de acidificare al substanţei “j” (valaore definită); j –
număr de moli de protoni liberi pe mol de substanţă j; Mj – masa molară de
substanţă j.
Relaţia de determinare a acestui indicator este:
AP   mi  APi (4.9)
i
unde:
APi : potenţialul de acidificare al unei substanţe i (tabelul 4.6)
mi : cantitatea substanţei i [kg / unitatea funcţională]
AP: potenţialul de acidificare [kg echivalent SO2/unitatea funcţională].

Tabelul 4.6
Valorile AP ale unor substanţe

Substanţa AP
SO2 1
NO 1.07
NO2 0.7
NOx 0.7
NH3 1.88
HCl 1.88
HF 1.6

Degradarea stratului de ozon

Indicele utilizat pentru măsurarea contribuţiei unei substanţe la

distrugerea stratului de ozon este ODP (Ozon Depletion Potential). ODP-ul
unei substanţe gazoase reprezintă efectul asupra ozonului stratosferic al
emisiei unui kg de substanţă raportată la freonul CFC 11.
În tabelul 4.7 sunt prezentate valorile ODP pentru o serie de
substanţe.

Tabelul 4.7
ODP pentru diferite substanţe raportate la CFC 11

Substanţa Factor ODP Substanţa Factor ODP

CFC 11 1 Halon 1211 3.0
CFC 12 1.0 Halon 1301 10.0
CFC 113 0.8 HCFC 22 0.055
CFC 114 1.0 HCFC 123 0.05
CFC 115 0.6 CCl 14 1.1

Determinarea indicelui ODP pentru un sistem se realizează prin

însumarea ODPi ale fiecărui gaz ce intră în componenţa efluentului gazos al
sistemului, multiplicate cu cantitatea corespunzătoare fiecărui component.
 ODP   mi  ODPi (4.10)
i
unde:
ODPi: indicele ODP al elementului i din efluentul gazos [kg CFC11
echivalent]
mi : cantitatea substanţei i [kg / unitatea funcţională].

Eutrofizarea

Acest fenomen are ca efect creşterea consumului de oxigen în

mediile acvatice şi terestre datorită unei concentraţii ridicate de produse
azotate şi fosfatice. Acest lucru are drept consecinţă o dezvoltare a
planctonului în zonele acvatice cu consecinţe directe asupra faunei: o
reducere până la eliminarea ei din cauza consumului ridicat de oxigen.
Trebuie precizat faptul că emisiile din aer ale compuşilor azotaţi şi fosfaţi
contribuie de asemenea la acest efect. În general, in studii se consideră
deocamdată numai fenomenul de eutrofizare a mediului acvatic.
Contribuţia la fenomenul de eutrofizare a unei substanţe i este reprezentat de
potenţialul de eutrofizare NP a cărui valori sunt exprimate în kg echivalent
fosfat PO43-.

NP   mi  NPi (4.11)
i
unde:
NPi : potenţialul de eutrofizare al unei substanţe i (tabelul 3.8)
mi : cantitatea substanţei i [kg / unitatea funcţională]
NP: potenţialul de eutrofizare [kg echivalent fosfat/unitatea funcţională].

Tabelul 4.8
Valorile NP caracteristice diferitelor substanţe

Substanţa NP
PO43- 1
NO 0.2
NO2 0.13
NOx 0.13
NH4 0.33
N 0.42
P 3.06
CCO (cererea chimică în oxigen) 0.022
 Ecotoxicitate – toxicitate

a. Ecotoxicitate
Acest efect regrupează efectele toxice emanate în principal de metale
grele şi hidrocarburi aromatice nehalogenate în mediile acvatice şi terestre.
Se definesc doi indicatori de cuantificare a ecotoxicităţii acvatice şi
respectiv terestre:
ECA (Ecotoxicological Classification factor for Aquatic Ecosistem)
pentru mediul acvatic: apă dulce şi sărată
ECT (Ecotoxicological Classification factor for Terrestrial
Ecosistem) pentru mediul terestru.
Aceşti indici se calculează ca inversul concentraţiei maxime
tolerabile (MTC) :
ECA (T) i=1/MTC A(T) i (4.12)
corespunzător unei substanţe i
ECA   ma i  ECAi (4.13)
i

ECT   mt i  ECTi (4.14)

i
unde:
ECAi, ECTi : factori de ponderare a ecotoxicităţii (indici) acvatice şi
terestre pentru o substanţă i, [kg/mg], [m3/mg], (tabelul 4.9)
mai, mti: cantităţile emise de o substanţă i în apă, sol [mg / unitatea
funcţională]
ECA, ECT: indici de caracterizare a ecotoxicităţii acvatice şi terestre
[m3 / unitatea funcţională], [kg / unitatea funcţională].

Tabelul 4.9
Valorile ECA, ECT pentru diferite substanţe

Substanţa ECA ECT

As 0.2 3.6
Cd 200 13
Cr 1 0.42
Co - 0.42
Cu 2 0.77
Pb 2 0.43
Hg 500 29
Ni 0.33 1.7
Zn 0.38 2.6
C6H6 (benzen) 0.029 -
C6H5OH (fenol) 5.9 5.3
dioxină - 1400
petrol brut 0.05 -
 b. Toxicitate umană
Contribuţia unei substanţe la indicele de impact asupra mediului,
toxicitate umană, se face pornind de la trei factori de ponderare după mediu:
aer, apă şi sol.
HCA (Human Toxicological Classification factor for the Air) pentru
aer
HCW (Human Toxicological Classification factor for the Water)
pentru apă
HCS (Human Toxicological Classification factor for the Soil) pentru
sol.
Aceşti indici se calculează pentru fiecare substanţă imisă în mediile:
aer, apă şi sol după un mod de calcul complex. În cadrul acestui mod de
calcul se iau în considerare : dimensiunea acestuia mediului, maniera în care
are loc un schimb de substanţe imise între medii, degradarea substanţelor în
cadrul fiecărui mediu, mijloacele prin care omul poate absorbi substanţele,
numărul de persoane expuse, cantităţile acceptabile de substanţe absorbite
de om. Pornind de la aceşti factori se calculează :

TH   (ma i  HCAi mwi  HCWi  msi  HCS i ) (4.15)

i
unde:
HCAi, HCWi, HCSi: factori de ponderare pentru imisiile atmosferice,
acvatice şi terestre (sol) pentru substanţa i [kg / kg], (tabelul 4.10).
mai, mwi, msi: cantităţile imise de substanţa i în aer, apă şi sol [kg /
unitatea funcţională]
TH: indice de caracterizare a toxicităţii umane [kg/unitatea
funcţională].

Tabelul 4.10
Valorile factorilor HCA, HCW şi HCS pentru unele substanţe

Substanţa HCA HCW HCS

metale
As 4700 1.4 0.043
Ba 1.7 0.14 0.019
Cd 580 2.9 7
Co 24 2 0.065
Cu 0.24 0.02 0.0052
Fe 0.042 0.0036
Hg 120 4.7 0.15
Mn 120
Ni 470 0.057 0.014
Pb 160 0.79 0.025
 Zn 0.033 0.0029 0.007
compuşi neorganici
NH4 0.02 0.0017
CO 0.012
CN (cianură) 2.6 0.22 5.4
F 0.48 0.041
H2S 0.78
NOx 0.78
NO2 0.26 0.022
SO2 1.2
altele
C6H6(benzen) 3.9 0.66
C6H5 OH (fenol) 0.56 0.048 0.62
dioxină 3 300 000 290 000
petrol 1.7 0.00092

Poluarea foto-oxidantă

Ca urmare a reacţiilor fotochimice ale oxizilor de azot şi a

compuşilor organici volatili (COV), în baza troposferei se formează cantităţi
importante de foto-oxidanţi, deosebit de toxici pentru organismele vii.
Creşterea semnificativă a concentraţiei acestor produse are repercusiuni
importante asupra ecosistemelor. Aceste perturbări sunt sesizate în general
la nivel local sau regional. Printre foto-oxidanţi cel mai important este
ozonul. Indicatorul utilizat pentru exprimarea acestui impact se numeşte
indice al potenţialului de formare a ozonului fotochimic (PCOP) şi
reprezintă (HEIJUNGS, 92) masa de ozon produsă de 1 kg de o substanţă
emisă suplimentar 4. Pentru referinţă se consideră etilena. De aceea el
exprimă în kg echivalent etilenă.
Formarea ozonului fotochimic mai este cunoscut şi sub denumirea
de “smog de vara”. Ozonul este considerat dăunător pentru sănătatea
oamenilor. Formarea oxidanţilor fotochimici, dintre care ozonul este
reprezentantul majoritar, este rezultatul reacţiilor între oxizii de azot (NO x)
şi COV sub influenţa radiaţilor ultraviolete. Denumirea originală a POCP
este Photochimical Creation Potential .
Relaţia de calcul a potenţialului de formare a ozonului fotochimic
este:
POCP   mi  POCPi (4.16)
i
unde:
POCPi: indicii potenţialului de creare a ozonului fotochimic pentru
substanţa i (tabelul 4.11).
 mi: cantităţile emise de o substanţă i, ce influenţează formarea
ozonului fotochimic [kg / unitatea funcţională]
POCP: indicele potenţialului de creare a ozonului fotochimic [kg
echivalent C2H4 / unitatea funcţională].

Tabelul 4.11
Valorile POCP ale unor substanţe

Substanţa POCP
metan 0.007
etan 0.082
propan 0.42
alcani 0.398
hidrocarburi halogenate 0.021
metanol 0.123
etanol 0.268
alcooli 0.196
acetonă 0.178
esteri 0.223
etilenă 1
propilenă 1.03
acetilenă 0.168
benzen 0.189
formaldehidă 0.421
aldehide 0.443
hidrocarburi 0.377

Victime

În timpul ciclului de viaţă al unui produs sau al unui proces se pot

întâmpla evenimente nedorite care au ca rezultat pierderi de vieţi omeneşti,
rănirea gravă a unor persoane participante la realizarea ciclului de viaţă
respectiv. Până în prezent, nu există nici o metodă care să ia în calcule
aceste pierderi de vieţi omeneşti sau accidente.

Mirosuri

Aprecierea confortului olfactiv depinde de fiecare individ. Emisia

unei substanţe rău mirositoare este raportată la un prag numit OTV (Odour
Threshold Value). Acest prag este definit drept concentraţia substanţei care
în condiţii standard definite este apreciată de cel puţin 50% dintr-un
eşantion reprezentativ de populaţie ca fiind diferită de aerul curat. În tabelul
4.12 sunt prezentate valorile OTV pentru unele substanţe.
OTV   vi  OTVi (4.17)
i
unde:
OTVi: indicii corespunzători ai unei substanţe i, ce contribuie la
impactul asupra mediului numit mirosuri (tabelul 4.12)
vi: volumele emise de componentele unei substanţe i [m3]
OTV: indicele ce defineşte efectul de miros al unui produs sau proces
[m3/unitatea funcţională].

Tabelul 4.12
Valorile OTV ale diferitelor substanţe

Substanţă OTV
amoniac (NH3) 1
clorobenzen (C6H5Cl) 1
diclormetan (CH2Cl2) 640
disulfit de carbon (CS2) 0.18
etanol (C2H5OH) 0.64
metanol (CH3OH) 73
fenol (C6H5OH) 0.039
hidrogen sulfurat (H2S) 0.00043
acetonă 72

Zgomot

În general în foarte puţine studii de stabilire a impactului asupra mediului al

unui produs sau proces (stabilirea ACV-ului) este luat în considerare acest
tip de impact.
Stabilirea acestui tip de impact se face după o ecuaţie logaritmică ce
conduce la un rezultat reprezentând o valoare relativ normalizată :
Ni

N t  10  lg 10 10
(4.18)
i
unde :
Ni: surse sonore [dB]
Nt: zgomotul rezultant [dB]
Dacă se utilizează în calculul ACV, metoda punctajului în situaţia
creată de impactul asupra mediului al zgomotului, penalităţile luate în calcul
sunt:
0 dacă Nt < 60 dB
 2 dacă 60  N t < 90 dB
4 dacă Nt  90 dB
În aceste condiţii impactul (I) se calculează după formula :
I = 2 x Nt (60  N t < 90) + 4 x Nt (Nt  90) (4.19)

. Degradarea peisajului

Pentru luarea în calcul a unor astfel de efecte este relativ dificil de a

dezvolta o metoda care să evalueze degradarea peisajului. Această degradare
a mediului este caracterizată de o modificare a mediului ambiant . Cu toate
acestea cele mai recente analize au luat în considerare acest efect, având
grijă ca folosind metoda punctajului să atribuie penalităţi sau bonificaţii
pentru unele reabilitări ale spaţiului considerat.
Se definesc astfel patru nivele de urbanism:
Nivelul I: sisteme naturale fără nici o intervenţie umană
Nivelul II: influenţa umană este mai mare decât cea a florei şi faunei
iniţiale, dar nu sunt prezente suprafeţe cultivate
Nivelul III: majoritatea spaţiului este cultivat
Nivelul IV: urbanizarea este preponderentă (autostrăzi,
imobile.....etc.).

Trecerea de la un nivel de urbanism inferior la unul superior se

traduce printr-o penalizare (P), în timp ce reabilitarea unei zone (trecerea de
la un nivel superior la unul inferior) se face prin acordarea unei bonificaţii,
lucrul ce se poate observa în tabelul 4.13.

Tabelul 4.13

Modul de aplicare al penalităţilor şi bonificaţilor pentru zonele de urbanism

Degradare Penalităţi Reabilitare Bonificaţie

I  II 4 II  I 0.25
II  III 3 III  II 0.33
II  IV 4 IV  II 0.25
III  IV 2 IV  III 0.5

Se remarcă că penalităţile acordate sunt supuse următoarelor reguli:

– cu cât degradarea este mai importantă, cu atât penalizarea este mai
mare;
 – cu cât zona considerată este într-o stare iniţială mai aproape de
starea naturală, cu atât mai mult degradarea sa este penalizată.
Impactul este apoi măsurat prin suprafaţa ocupată corespunzătoare
unităţii funcţionale, cât şi ţinând cont de penalităţi:
I=SxP (4.20)
I: impactul asupra mediului
S: suprafaţa ocupată [m2]
P: penalitate.
Pentru o analiză completă trebuieşte luat considerare şi durata de
ocupare a spaţiului (d):
I=SxPxd (4.21)
Pentru exemplificare, în tabelul 4.14 sunt sintetizaţi principalii
indicatori de impact, cel mai curent utilizaţi în evaluarea ecologică a
filierelor de producere a energiei, poluanţii care produc impactul şi modul
de determinare a acestora.

Tabelul 4.14

Principalii indicatori de impact caracteristici filierelor de producere a energiei

Poluanţi care
Impact Indicator Mod de determinare
produc impactul
1 2 3 4
Epuizarea
Consumul de materii Epuizarea rezervelor ERN = i (mi/a)
rezervelor de
prime naturale, ERN (kg/an) A=50 ani
resurse naturale
Global Warming GWP=i (GWPi*mi)
Efect de seră CO2, CH4 Potential, GWP (kg GWP CO2 = 1
CO2) GWP CH4 = 35
AP =i (APi*mi)
Acidificare Potential de acidificare,
SO2, NOx AP SO2 = 1
atmosferică AP (kg SO2)
AP NOx = 0.7
Photochemical Ozone POCP =i (POCPi*mi)
Emisii Creation Potentiel, POCP HC=0.416
HC, CH4, CO
fotooxidante PCOP POCP CH4 = 0.07
(g C2H4) POCP CO = 0.036
Ipraf=i (mi/Ci)
Emisii de praf praf Volumul critic, m3 aer
Cpraf=0.07

Unde mi – masa materiei prime energetice consumată în cadrul

subsistemului “i”, în unităţi de masă/unitate funcţională; a – rezerva
mondială / consumul mondial anual, în ani, aferent unui tip de combustibil.
 Evaluarea indicatorilor de impact

O etapă deosebit de importantă a studiului impactului asupra

mediului a sistemelor energetice, constă în interpretarea valorilor
indicatorilor de impact calculaţi. Evaluarea ecologica, se poate face:
A. evaluarea “impact cu impact”, luând în consideraţie câte un
singur indicator de impact calculat;
B. evaluarea globală a impacturilor.
A. Evaluarea sistemelor energetice “impact cu impact”
Se stabilesc indicatorii semnificativi pentru aceste sisteme şi pe baza
acestora se face comparaţia între acestea. Acest mod de evaluare se mai
numeşte şi “sistem cu sistem”. Se poate utiliza şi reprezentarea grafică a
indicilor de impact calculaţi, prin histograme, denumite ecoprofile.
În acest fel se obţin concluzii parţiale privind impactul sistemelor
energetice asupra mediului:
Deficienţele evaluării “impact cu impact”, a cărui grad de elocvenţă
este dat şi de numărul de indicatori de impact consideraţi, se pot elimina
prin aplicarea evaluării globale.
B. Evaluarea globală, constă în traducerea în parametrii decizionali
a rezultatelor calculelor indicatorilor de impact, pentru caracterizarea din
punct de vedere ecologic a sistemelor energetice, prin aprecierea metodelor
matematice de analiză multicriterială, diferenţiate în special prin modul de
formulare a rezultatelor obţinute, ceea ce impune alegerea metodei de
analiză. Câteva exemple de astfel de metode sunt: LAEPSI (CARRE 97),
FRENAL 99, ELECTREIS, 2.
Acest mod de evaluare este strict necesar în luarea deciziei pentru
stabilirea unei soluţii optime, în cazul în care evaluarea “impact cu impact”
nu reflectă informaţii complete privind impactul asupra mediului ale
diferitelor sisteme energetice analizate.

Bibliografie
1.R.Patrascu, Producerea energiei si impactul asupra mediului in contextul
dezvoltarii durabile, Editura POLITEHNICA PRESS, ISBN 973-7838-23-
8, Bucuresti 2006.
2. ISO 14040 (1997). Analyse de Cycle de Vie. Principe et cadre, Genève,
1997.
3. ROUSSEAUX P., Analyse de Cycle de Vie: évaluation des impacts. Les
techniques de l’ingénieur, 1998.
4. POPESCU M., BLANCHARD J.M.,, Analyse et traitement physico-
chimique des rejets atmosphériques industriels, , Paris, 1996.
5.Gh. Lăzăroiu, R.Patrascu s.a. – Impactul CTE asupra mediului, Editura
POLITEHNICA PRESS, ISBN 973-8449-88-x, Bucuresti, 2005
6. ***, Législation communitaire en matière d’environnement, Volume 2,
Air CCE, Bruxelles, 1998.
7. Patrascu R., Situatia pe plan mondial privind evaluarea economica a
impactului diferitelor solutii de cogenearre asupra mediului, Revista
Energetica, 2001, pag. 310-315